COMUNICAȚII ȘI

PROTOCOALE DE REȚEA

- Curs 03 -
Principiile comunicării în reţea

● Elementele comunicării:

○ sursa

○ destinaţia

○ mediul de comunicaţie

● Protocoale de comunicare

○ Înainte de a începe să comunicăm,

stabilim reguli care să guverneze
conversația.
Caracteristicile protocoalelor

● Protocoalele obișnuite includ:

○ Codificarea mesajului

○ Formatarea mesajului

○ Încapsularea mesajului

○ Dimensiunea mesajului

○ Sincronizarea mesajului

○ Opțiunile de trimitere ale mesajului

Codificarea mesajului

● Codificarea este procesul de convertire a informației într-o

altă formă acceptabilă de transmisie
● Decodificarea inversează acest proces pentru a interpreta
informația.
● Codificarea între host-uri trebuie să fie într-o formă
corespunzătoare pentru mediu. Mesajele trimise prin
intermediul rețelei sunt convertite în biți de către host-ul
sursă.
● Fiecare bit este codificat într-un patern de unde radio, unde
de lumină sau impulsuri electrice care depind de mediul de
rețea prin intermediul căruia sunt trimiși biții.
Formatarea și încapsularea mesajului

● Atunci când un mesaj este trimis de la sursă la destinație,

trebuie să se folosească un format sau o structură
specifică. Formatul mesajului depinde de tipul mesajului
și de canalul folosit pentru a trimite mesajul
● Procesul de plasare a formatului unui mesaj într-un alt
format de mesaj se numește încapsulare
● Decapsularea apare atunci când procesul este inversat de
către destinatar
● Un mesaj care este trimis prin intermediul unei rețele de
calculatoare urmărește reguli ale unui anumit format
pentru ca acesta să fie trimis și procesat
Dimensiunea mesajului

● Atunci când un mesaj lung este trimis de la un host la altul

prin intermediul rețelei, este necesar să împărțim mesajul în
părți mai mici.
● Restricțiile de dimensiune solicită host-ului sursă să împartă
un mesaj de dimensiuni mari în piese individuale pentru a
îndeplini cerințele de dimensiune maximă și minimă -
segmentare.
● Fiecare segment este încapsulat într-un frame (cadru) separat
și este trimis în rețea. La host-ul de destinație, mesajele sunt
decapsulate și asamblate pentru a fi procesare și interpretate.
Sincronizarea mesajului
● Un alt factor care afectează modul în care un mesaj este
trimis și înțeles este sincronizarea.

● Iată ce trebuie stabilit foarte clar pentru ca să se poată

comunica într-o rețea de calculatoare:

○ metoda de acces - determină momentul în care cineva

poate trimite un mesaj;

○ controlul fluxului - cantitatea de informație ce poate fi

trimisă și viteza la care poate fi trimisă;

○ timpul de răspuns maxim - reguli care specifică timpul

de așteptare al răspunsurilor și ce acțiune să efectueze
dacă timpul de răspuns a expirat.
 Opțiunile de trimitere ale mesajului

● Un mesaj poate fi trimis în mai multe feluri.

● O conversație între două calculatoare este un exemplu de

expediere unu-la-unu. Atunci când un grup de destinatari
au nevoie să primească același mesaj simultan, este
necesară o expediere unu-la-mai-mulți sau unu-la-toți.

● Există și momente în care expeditorul unui mesaj trebuie

să se asigure că mesajul a ajuns cu succes la destinație. În
aceste cazuri, destinatarul trebuie să returneze o
confirmare la expeditor.
 Cine stabilește regulile?
● Un standard reprezintă un set de reguli care
determină cum trebuie făcut un anumit lucru.
● Standardele sunt dezvoltate, publicate, și
întreținute de mai multe organizații.
○ Internet Society (ISOC)
○ Internet Engineering Task Force (IETF)
○ Institute of Electrical and Electronics
Engineers (IEEE)
○ International Organization for
Standardization (ISO)
○ Internet Assigned Numbers Authority
(IANA)
 Cum lucrează protocoalele?
● Comunicarea se realizează cu succes
doar dacă protocoalele interacțioaneză
între ele.
● O stivă de protocoale este utilizată
pentru a separa funcțiile fiecărui
protocol.
● Acest lucru permite ca fiecare nivel
din stivă să funcționeze independent
de celelalte nivele.
● Modelele stratificate ne ajută să
vedem cum diferitele protocoale
lucrează împreună pentru a permite
comunicarea în rețea.
 Cum lucrează protocoalele?
● Protocolul Aplicație - Hypertext Transfer Protocol
(HTTP) - guvernează modul în care un server web și un
client interacționează
● Protocolul Transport - Transmission Control Protocol
(TCP) - divide mesajele HTTP în părți mai mici
(segmente), este responsabil și de controlul dimensiunii
și de rata la care mesajele sunt interschimbate între
server și client.
● Protocolul Internet - IP - este responsabil cu atribuirea
de adrese corespunzătoare și celei mai bune căi către
host-ul destinație.
● Protocoalele Data Link - formatarea pachetelor pentru a
fi transmise într-un anumit mediu și transmisia fizică a
datelor
 Modelul de referință OSI
● Mutarea datelor într-o rețea poate fi vizualizată folosind
cele șapte nivele ale modelului OSI. Acesta descompune
comunicațiile de rețea în mai multe procese. Fiecare
proces este o mică parte a sarcinii mari.
● Aplicație – furnizează mijloacele de conectivitate end-
to-end între persoane (utilizatori) folosind rețele de
calculatoare
● Prezentare – furnizează reprezentarea generală a datelor
transferate între serviciile nivelului aplicație
● Sesiune – furnizează servicii nivelului prezentare pentru
organizarea dialogului și pentru gestionarea schimbului
de date
 Modelul de referință OSI
● Transport – definește servicii pentru a segmenta,
transfera și reasambla datele pentru comunicații
individuale între echipamente finale
● Rețea – furnizează servicii pentru a interschimba piese
de date în rețea între echipamente finale identificate
● Data Link – definește metodele de interschimbare a
frame-urilor de date între echipamente prin intermediul
unui mediu obișnuit
● Fizic - descrie mijloacele mecanice, electrice,
funcționale și procedurale pentru a activa, menține și
dezactiva conexiunile fizice pentru transmiterea biților
de la și către un echipament de rețea
Modelul TCP/IP
Comparație între modelul OSI și modelul TCP/IP
ETHERNET
● Când au apărut primele rețele de
calculatoare, fiecare furnizor a
folosit propriile metode de
interconectare a dispozitivelor de
rețea și propriile protocoale de
rețea.
● Pe măsură ce rețelele au devenit
mai răspândite, au fost dezvoltate
standarde care defineau reguli prin
care funcționau împreună
echipamentele de rețea de la
diferiți furnizori.
● De-a lungul timpului, o
tehnologie, Ethernet, a devenit mai
comună decât celelalte.
ETHERNET
● Protocoalele Ethernet definesc modul în care datele sunt formatate și
cum sunt transmise prin rețeaua cu fir. Standardele Ethernet specifică
protocoale care funcționează la nivelele 1 și 2 ale modelului OSI.
● IEEE menține standardele de rețea, inclusiv standardele Ethernet și
wireless.
● Comitetul IEEE responsabil pentru standardele Ethernet este 802.3.
● De la crearea Ethernet în 1973, standardele au evoluat pentru a
specifica versiuni mai rapide și mai flexibile ale tehnologiei.
● Fiecare versiune de Ethernet are un standard asociat. De exemplu,
802.3 100BASE-T reprezintă Ethernet cu viteza de 100 Mbps folosind
cabluri torsadate
ETHERNET
 Ethernet este un protocol de nivel 2 ce poate comunica peste mai multe
tipuri de medii fizice;
 Funcționează în layer-ul data link și în layer-ul fizic;
 Este tehnologia LAN predominantă în lume;
 Standardele protocolului Ethernet definesc mai multe
aspecte ale comunicației în rețea:
● formatul frame-ului (cadru);
● dimensiunea frame-ului;
● sincronizarea și codificarea;

 Standardele Ethernet definesc atât protocoalele de Layer 2, cât și

tehnologiile de Layer 1;
 Se bazează pe două sublayere separate ale layer-ului data link:
Logical Link Control (LLC) și Media Access Control (MAC).
Sublayer-ul LLC ( Logical Link Control )
 Gestionează comunicarea între layerele superioare și cele inferioare;
 Preia datele rețelei;
 Adaugă informație de control;
 Poate fi considerat software-ul plăcii de rețea;
 Transmite datele între sublayer-ul MAC și layer-ul fizic.
Media Access Control (MAC) Address
● Fiecărei gazde conectate la o rețea Ethernet îi este atribuită o adresă fizică
unică prin care este identificată în rețea - Media Access Control (MAC).
● Nu putem trimite datele la o adresă IP în LAN folosind doar adrese IP.
Marea majoritate a rețelelor se bazează pe conceptul de Media Access
Control (MAC).
● Fiecare placă de rețea are o adresă MAC unică formată din 48 de biți
(scrisă în hexazecimal prin șase grupuri). Primele trei grupuri sunt atribuite
producătorilor. Ultimele trei grupuri sunt atribuite de către producător unui
anume card (adresa MAC devenind unică).
VĂ MULȚUMESC!