REȚELE DE CALCULATOARE

8. SUBNETAREA REȚELELOR IP

După terminarea acestui capitol, veți fi capabili să:

Pagina 1 din 9
8.2. SUBNETAREA UNEI REȚELE IPv6

8.2.1 Subnetarea folosind ID-ul subrețelei

Subnetarea IPv6 necesită o abordare diferită față de cea în IPv4. Motivul principal este acela
că în IPv6 sunt atât de multe adrese, de aceea motivul pentru subnetare este complet diferit. Un
spațiu de adresă IPv6 nu este subnetat pentru a conserva adrese; ci mai degrabă, este subnetat
pentru a suporta design-ul logic și ierarhic al rețelei. În timp ce subnetarea în IPv4 se referă la
gestiunea numărului limitat de adrese, subnetarea IPv6 se referă la construcția unei ierarhii de
adresare bazată pe numărul de router-e și pe rețelele suportate de acestea.

Să ne amintim că blocul de adrese IPv6 unicast globale are un prefix de rutare global /48 iar
pentru ID-ul subrețelei are 16 biți, așa cum se arată în figura următoare. Subnetarea folosind ID-
ul subrețelei de 16 biți produce aproape 65,536 subrețele /64 și nu necesită împrumutarea de biți
din ID-ul interfeței sau din porțiunea de host a adresei. Fiecare subrețea IPv6 /64 conține peste 18
trilioane de adrese, evident mult mai multe decât am avea vreodată nevoie într-un segment de rețea
IP.

Pagina 2 din 9
 Subrețelele create din ID-ul subrețelei sunt mai ușor de reprezentat deoarece nu este nevoie
de conversia în binar. Pentru a determina următoarea subrețea disponibilă, calculăm în
hexazecimal. Așa cum se arată în Figura 2, asta înseamnă calculul în hexazecimal în porțiunea de
ID al subrețelei.

Prefixul de rutare global este același pentru toate subrețelele. Doar hextet-ul ID-ului
subrețelei este incrementat pentru fiecare subrețea.

8.2.2 Alocarea subrețelei IPv6

Având mai mult de 65000 de subrețele din care

să aleagă, sarcina administratorului de rețea devine
una de proiectare a unei scheme logice pentru a
adresa rețeaua.

Așa cum se arată în figura alăturată, topologia

din exemplu va solicita subrețele pentru fiecare LAN
precum și pentru link-ul WAN dintre R1 și R2. Spre
deosebire de exemplul pentru IPv4, cu IPv6
subrețeaua link-ului WAN nu va fi subnetată în

Pagina 3 din 9
continuare. Deși astfel se pot pierde adrese, acest lucru nu reprezintă o preocupare atunci când se
utilizează adresarea IPv6.

Alocarea celor 5 subrețele IPv6 cu ID-urile de subrețea de la 0001 la 0005 va fi folosită în

acest exemplu, așa cum se arată în figura de mai jos. Fiecare subrețea /64 va furniza mai multe
adrese decât ar fi nevoie.

Fiecărui segment de LAN și link WAN îi este atribuită o subrețea /64, așa cum se arată în
figura următoare.

Pagina 4 din 9
 Similar cu configurarea IPv4, fiecare dintre interfețele router-ului a fost configurată pentru
a se afla pe o subrețea IPv6 diferită, așa cum se arată în figură.

8.2.3 Subnetarea în ID-ul interfeței

Similar cu împrumutarea biților din porțiunea de host a unei adrese IPv4, pentru IPv6 biții
pot fi împrumutați din ID-ul interfeței pentru a crea subrețele adiționale. Acest lucru se face din
motive de securitate pentru a crea mai puține host-uri pentru fiecare subrețea și nu neapărat pentru
a crea subrețele adiționale.

Pagina 5 din 9
 Când se măreste ID-ul subrețelei împrumutând biți de la ID-ul interfeței, cea mai bună
practică este să subnetăm prin împrumutarea a 4 biți (nibble). Un "nibble" are 4 biți sau o cifră
hexazecimală. Așa cum se arată în figură, prefixul subrețelei este extins cu 4 biți (1 nibble) de la
/64 la /68. Astfel, se reduce dimensiunea ID-ului interfeței cu 4 biți, de la 64 la 60.

Această subnetare se referă la utilizarea măștilor de subrețea aliniate pe un nibble. Pornind

de la /64, măștile de subrețea aliniate pe nibble sunt /68, /72, /76, /80 etc.

Această subnetare realizează subrețele utilizând valori hexazecimale adiționale. În exemplu,

noul ID al subrețelei constă în 5 valori hexazecimale, de la 00000 la FFFFF.

Este posibilă și subnetarea la mai puțin de 4 biți sau în spațiul de adresare a unei cifre
hexazecimale, dar nu este recomandată și nici necesară. Subnetarea la mai puțin de 4 biți elimină
avantajul prin care se determină ușor prefixul din ID-ului interfeței. De exemplu, dacă este utilizată
o lungime de prefix de /66, primii doi biți ar fi parte din ID-ul subrețelei, iar următorii doi biți ar
fi parte din ID-ul interfeței.

9.3.1.4 Packet Tracer - Implementarea unei Scheme de Adresare IPv6 Subnetată

Pagina 6 din 9
8.3. REZUMAT

Așa cum se arată în figură, acest proces de segmentare a unei rețele, divizând-o în mai multe
spații de rețea mai mici, se numește subnetare.

Pagina 7 din 9
 Fiecare adresă de rețea are un interval valid de adrese de host-uri. Toate echipamentele din
aceeași rețea vor avea o adresă de host IPv4 pentru acea rețea și o mască de subrețea sau un prefix
de rețea corespunzător. Traficul poate fi înaintat direct între host-uri dacă acestea să află în aceeași
subrețea. Traficul nu poate fi direcționat între două subrețele fără utilizarea unui router. Pentru a
determina dacă traficul este local sau remote, router-ul folosește masca de subrețea. Prefixul și
masca de subrețea sunt moduri diferite de a reprezenta același lucru - porțiunea de rețea a unei
adrese.

Subrețelele IPv4 sunt create folosind unul sau mai mulți biți de host ca biți de rețea. Doi
factori importanți care ne ajută să determinăm ce bloc de adrese IP este necesar sunt: numărul de
subrețele cerute și numărul maxim de host-uri pentru fiecare subrețea. Există o relație inversă între
numărul de subrețele și numărul de host-uri. Cu cât sunt împrumutați mai mulți biți pentru a crea
subrețele, cu atât sunt mai puțini biți de host disponibili; așadar, prin urmare mai puține host-uri
pe subrețea.

Formula 2^n (unde n este numărul de biți de host rămași) este folosită pentru a calcula câte
adrese vor fi disponibile pentru fiecare subrețea. Adresa de rețea și adresa de broadcast dintr-un
interval nu sunt utilizabile; prin urmare, pentru a calcula numărul de adrese valide de host, este
necesară formula 2^n - 2.

Subnetarea unei subrețele sau folosirea VLSM-ului a fost proiectată pentru a evita risipirea
adreselor.

Subnetarea IPv6 necesită o abordare diferită față de cea în IPv4. Un spațiu de adrese IPv6
nu este subnetat pentru a conserva adrese; mai degrabă, este subnetat pentru a suporta design-ul
logic și ierarhic al rețelei. În timp ce subnetarea IPv4 se referă la gestionarea numărului limitat de
adrese, subnetarea IPv6 se referă la construcția unei ierarhii de adresare bazată pe numărul de
router-e și pe rețelele suportate de acestea.

Planificarea atentă este necesară pentru a folosi cel mai bine spațiul de adrese disponibil.
Cerințele de dimensiune, locație, utilizare și acces sunt toate considerații în procesul de planificare
a adreselor IP.

Pagina 8 din 9
 După implementare, o rețea IP trebuie testată pentru a-i verifica conectivitatea și performanța
operațională.

Pagina 9 din 9