PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6

IANCU COSTEL BOGDAN

ADMINISTRATOR REȚELE LOCALE ȘI DE
TELECOMUNICAȚII
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
Structura adresei IPv4 
 O adresa IP este o succesiune de 32 de biţi, cifre de 0 şi 1. 
 1 1 0 0 1 0 1 1 0 0 0 0 1 0 1 0 1 1 1 1 0 0 0 1 1 0 1 0 1 0 0 
 Pentru a putea fi mai uşor de urmărit adresa de IP a fost împărţită în patru grupe de câte 8 biţi, 
numite octeţi, separate prin semnul “.”, reprezentate în sistem zecimal prin patru grupe de
numere  separate tot prin semnul “.”. 
 11001011.00000101.01111000.11010100

 Adresa de mai sus se scrie în sistem zecimal astfel: 203. 5. 120. 212 
 Fiecare octet poate lua valori de la 0 la 255. 
 Astfel, dacă am următoarea adresă: 253. 261. 12. 198 pot spune că este o adresă invalidă, 
deoarece cel de-al doilea număr depăşeşte valoare de 255. 
Structura adresei IPv6 
 IP versiunea 6 sau IP Next Generation (IPng) este noua versiune a Protocolului Internet (IP) şi a 
fost proiectat în mod primar pentru a extinde numărul de adrese care devenise insuficient. Spre
deosebire de IPv4, care utiliza 32 de biţi, această nouă versiune este proiectată pe 128 de  biţi,
deci pe 16 octeţi, de patru ori mai mult decât la IPv4. 
 Adresele IPv6 se scriu în sistem hexazecimal, separate de semnul “:”. 
 0111011011011010:01011101000000000110010101100101:000000000
00001100000101000110100:11011001110001000110111010110111:000
1001111000011
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6  • extinderea spaţiului alocat pentru adrese, se
creează un număr foarte mare de adrese disponibile;
 • posibilitatea de autoconfigurare a unui host TCP/IP
într-o adresă IP;
 • suport pentru multimedia şi aplicaţii în timp real;
 • creşterea gradului de securizare a datelor
(autentificarea, criptarea şi asigurarea integrităţii
datelor );
 • migrarea uşoară şi gradată către reţelele bazate pe
IPv4, prin încapsularea datelor în pachete
compatibile IPv4;
 • opţiunile sunt specificate într-o extensie a header-
ului care este examinată numai la destinaţie, ceea ce
conduce la creşterea performanţei globale a reţelei;
Adresa finală este:
 • posibilitatea de a trimite un mesaj celei mai
 76DA : 5D00 : 6565 : 6 : 534 : D9C4 : 6EB7 : 13C3
apropiate din maşinile gateway posibile în ideea că
 Pentru ca adresele sa fie mai uşor de citit cifrele de 0 oricare din ele poate să rezolve înaintarea
de la începutul unui grup de patru pot fi omise, (forwarding) pachetelor mai departe în reţea; •
astfel câmpul :0006: poate fi scris :6:. header-ul IPv6 include acum extensii ce permit unui
 Dacă unul sau mai multe din grupurile de 4 cifre este pachet să specifice un mecanism de
0000, zerourile pot fi omise şi înlocuite cu două autentificare în legătură cu provenienţa sa, pentru
semne două puncte(::). asigurarea integrităţii datelor şi pentru asigurarea
 Principalele îmbunătăţiri pe care le aduce IPv6 sunt: confidenţialităţii.
PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
Clase de adrese
 La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărțeau în 5 clase de adrese, notate de la A la E. Împărțirea se făcea în funcție de
configurația binară a primului octet al adresei, astfel:
 ClasaPrimul octet în binarPrima adresăUltima adresăObservațiiA0xxxxxxx0.0.0.1127.255.255.255folosește 8 biți pentru rețea și 24
pentru stația de lucruB10xxxxxx128.0.0.0191.255.255.255folosește 16 biți pentru rețea și 16 pentru
stațieC110xxxxx192.0.0.0223.255.255.255folosește 24 biți pentru rețea și 8 pentru stațieD1110xxxx224.0.0.0239.255.255.255folosită
pentru adresarea de tip multicastE1111xxxx240.0.0.0255.255.255.255utilizată în scopuri experimentaleAdresele rețelelor au toți biții
de stație 0 și nu pot fi folosite pentru o stație. În plus, mai există și adrese de difuzare, care au toți biții de stație 1.
 Pentru identificarea stațiilor se folosesc numai adresele de clasă A până la C. În plus, există două intervale de adrese de clasă A
nefolosite în Internet:
 Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se folosește, pentru a nu fi confundat cu ruta implicită;
 Intervalul 127.0.0.0 - 127.255.255.255 este folosit numai pentru diagnosticarea nodului local (întotdeauna acesta va fi cel care va
răspunde la apelul unei adrese din aceasta clasă).
 Din păcate, această metodă risipea multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului a apărut pericolul epuizării spațiului de
adrese. Pentru a soluționa această problemă, la începutul anilor '90 au fost concepute mai multe soluții:
 adrese private
 CIDR
 VLSM
 Metodele de mai sus aveau rolul de a prelungi viața lui IPv4. În plus, a fost conceput și un nou protocol, IPv6.
 Adrese private
 Dispozitivele neconectate la Internet nu au nevoie de o adresă IP unică. Pentru aceste dispozitive au fost standardizate adresele
private. Aceste adrese nu sunt unice la nivelul Internetului și de aceea nu sunt rutate de dispozitivele de nivel 3. În RFC 1918 au fost
definite trei intervale rezervate pentru adresare privată:
 Adrese rezervate pentru clasa A: 10.0.0.0 - 10.255.255.255
 Adrese rezervate pentru clasa B: 172.16.0.0 - 172.31.255.255
 Adrese rezervate pentru clasa C: 192.168.0.0 - 192.168.255.255
 Nu este obligatoriu ca fiecare bloc de adrese să fie alocat unei singure rețele. De obicei, administratorul de rețea va împărți un bloc
în subrețele; de exemplu, multe rutere pentru uz personal folosesc subrețeaua 192.168.0.0 - 192.168.0.255 (192.168.0.0/24).
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
Subrețele
 Atât adresele IPv4 cât și cele IPv6 folosesc subnetarea, care constă în împărțirea adresei IP în două părți: adresa de
rețea și adresa de stație. Folosind o mască de rețea, calculatorul poate determina unde să împartă adresa IP
(conform standardului RFC 950).
 Subnetarea a apărut ca soluție pentru problema epuizării spațiului de adrese IP. Odată cu subrețelele a apărut
distincția între adresarea "classfull" (care ține cont de clasele de adrese) și adresarea "classless" (care oferă
suportul pentru câmpul de subrețea).
 În 1992 au fost introduse și mecanismele de rutare pentru adresarea classless. Aceste mecanisme vizau atât
protocoalele de rutare (CIDR), cât și protocoalele rutate (VLSM).
 VLSM
VLSM (Variable Length Subnet Mask) este un procedeu care presupune precizarea unei măști de rețea pentru
fiecare adresă asociată unei interfețe. Acest lucru permitea împărțirea unei clase de adrese în mai multe rețele de
dimensiuni diferite, micșorând astfel irosirea de adrese IP.
 De exemplu, pentru o rețea de 20 de calculatoare (stații) se puteau folosi acum doar 32 de adrese (o rețea /27), față
de 256 de adrese (o rețea de clasă C, /24).
 CIDR
CIDR (Classless InterDomain Routing) se referă la modul de reprezentare a adreselor IP în tabela de rutare și la
modul de trimitere a mesajelor de actualizare. În notația CIDR, adresa IP este reținută întotdeauna împreună cu
masca de rețea. De exemplu, o adresă IP de tipul 192.0.2.1, cu masca 255.255.255.0, ar fi scrisă în notația CIDR ca
192.0.2.1/24, deoarece primii 24 de biți din adresa IP indică subrețeaua.
 Faptul că în tabela de rutare este precizată și masca de rețea permite agregarea (unirea) rețelelor vecine, reducând
dimensiunea tabelei de rutare. De exemplu, rețelele 192.0.2.0/24 și 192.0.3.0/24 vor fi reținute ca 192.0.2.0/23:
 192.0.2.0/24 = 11000000.00000000.00000010. / 00000000 192.0.3.0/24 = 11000000.00000000.00000011. / 00000000
----------------------------------------------------- 192.0.2.0/23 = 11000000.00000000.0000001 / 0.00000000
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
Adresele IPv6 sunt scrise de cele mai multe ori sub forma a 8 grupuri de câte 4 cifre hexazecimale, fiecare grup
fiind separat de două puncte (:). De exemplu, 2001:0db8:85a3:08d3:1319:8a2e:0370:7334 este o adresă IPv6 corectă.
 Dacă unul sau mai multe din grupurile de 4 cifre este 0000, zerourile pot fi omise și înlocuite cu două semne două
puncte(::). De exemplu, 2001:0db8:0000:0000:0000:0000:1428:57ab se prescurtează 2001:0db8::1428:57ab. Această
prescurtare poate fi făcută o singură dată, altfel ar putea apărea confuzii cu privire la numărul de câmpuri omise.
Plecând de la adresa 2001:0000:0000:ffd3:0000:0000:0000:57ab, prescurtarea 2001::ffd3::57ab ar putea să
însemne 2001:0000:0000:0000:0000:ffd3:0000:57ab, 2001:0000:ffd3:0000:0000:0000:0000:57ab, sau altă
combinație similară. Zerourile de la începutul unui grup pot fi de asemenea omise, ca de exemplu în adresa
localhost ::1.
 Toate adresele de mai jos sunt corecte și echivalente:
2001:0db8:0000:0000:0000:0000:1428:57ab
2001:0db8:0000:0000:0000::1428:57ab
2001:0db8:0:0:0:0:1428:57ab
2001:0db8:0:0::1428:57ab
2001:0db8::1428:57ab
2001:db8::1428:57ab
• Ultimii 4 octeți ai unei adrese IPv6 pot fi scriși în zecimal, folosind ca separator un punct. Această notație este
folosită în adresele IPv6 compatibile IPv4 (vezi mai jos). Forma generală este x:x:x:x:x:x:d.d.d.d unde x reprezintă
cifre hexazecimale din primele 6 grupuri, iar d corespunde unei număr zecimal (între 0 și 255), ca și în adresele
IPv4. De exemplu, ::ffff:12.34.56.78 este aceeași adresă cu ::ffff:0c22:384e și cu 0:0:0:0:0:ffff:0c22:384e. Acest mod
de scriere este învechit și nu este folosit decât de unele aplicații.
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
Adrese de rețea
 Adresele de rețea IPv6 sunt scrise folosind notația CIDR. O rețea (sau subrețea) IPv6 este un grup continuu de adrese IPv6 a cărui mărime trebuie
să fie putere a lui 2; primii biți ai adreselor, identici pentru toate adresele din rețea, formează prefixul rețelei.
 O rețea este reprezentată de prima adresă din rețea și de mărimea prefixului în biți, separate de "/". De exemplu, 2001:0db8:1234::/48 este rețeaua
cu adresele 2001:0db8:1234:0000:0000:0000:0000:0000 până la 2001:0db8:1234:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff
 Deoarece un calculator poate fi văzut ca o rețea cu prefixul 128, adresele sunt câteodată urmate de /128.
 Adrese publice
 Adrese unicast
 Adresele unicast IPv6 folosite pentru adresarea pe Internet trebuie să aibă prefixul 2000::/3, adică sunt cuprinse între 2000:: și
3fff:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff.
 Adrese multicast
 Adrese multicast reprezinta modalitatea prin care un echipament poate trimite un mesaj catre un grup de echipamente ce se afla fie in reteaua
locala, fie in alte retele. Spre deosebire de broadcast, multicast nu este suportat de toate echipamentele (in special de cele mai vechi) si depinde
foarte mult de modul in care sunt configurate routerele ce fac legatura intre retele.
 Deoarece mesajele multicast au o sursa si un numar nedefinit de destinatii este necesar sa se foloseasca la nivelul transport un protocol ce nu
contine conexiuni. Ca si in cazul broadcast, multicast foloseste protocolul UDP cu toate avantajele si dezavantajele sale. Ca si in cazul broadcast
adresa IP a mesajului broadcast nu este adresa specifica a unui echipament, ci este o adresa IP ce are o valoare speciala. Concret, este vorba de o
adresa IP din clasa D. Adresele IP se impart pe clase in functie de valoarea octetului cel mai semnificativ, conform tabelului.
 Clasa Valoare octet semnificativ Interval adrese IP
 A 0XXXXXXX 0.0.0.0 – 127.255.255.255
 B 10XXXXXX 128.0.0.0 – 191.255.255.255
 C 110XXXXX 192.0.0.0 – 223.255.255.255
 D 1110XXXX 224.0.0.0 – 239.255.255.255
 E 1111XXXX 240.0.0.0 – 255.255.255.255
 În rest, trimiterea unui mesaj multicast nu difera cu nimic fata de trimiterea unui mesaj UDP unicast(catre o singura destinatie). Intern, pe baza
clasei adresei IP destinatia, sistemul determina faptul ca este vorba de un mesaj multicast si determina adresa MAC destinatie folosind urmatorul
algoritm:
 - Primii 3 octeti (cei mai semnificativi) ai adresei MAC destinatie au valoarea 01-00-5E
 - Ultimii 3 octeti (cei mai putin seminificativi) ai adresei MAC se obtin prin aplicarea mastii 7F-FF-FF peste ultimii 3 octeti (cei mai putin
semnificativi) ai adresei IP destinatie
 PROTOCOALELE IPv4 vs IPv6
 Adrese anycast
 Adrese private
 Asemenea rezervărilor IPv4 pentru adrese private sau rețele interne închise, există și adrese IPv6 rezervate pentru spațiul privat
de adresare. În IPv6, acestea se numesc Adrese Local Unice (engleză Unique Local Addresses - ULA). RFC 4193 rezervă prefixul
fc00::/7 în acest scop, împărțindu-l în 2 spații /8 cu politici implicite diferite pentru fiecare spatiu (cfm. IPv6). Adresele includ un
număr aleator de 40 de biți care minimizează riscul unei coliziuni de adrese în cazul conectării a 2 spații private sau pachetele
sunt rutate greșit.
 Proiectele inițiale (RFC 3513) foloseau alt bloc de adrese în acest scop (fec0::), denumite și adrese specifice unei locații. Din păcate
definiția a ceea ce sunt reprezintă locațiile (engleză site) a rămas neclară și politicile de adresare prost definite creau ambiguități în
algoritmul de rutare. Blocul respectiv de adrese a fost abandonat și trebuie să nu mai fie utilizat în sistemele noi.
 Adresele ce încep cu fe80: - numite adrese link-local - sunt atribuite în zona local link. Adresele sunt generate automat de către
nivelul IP al sistemului de operare pentru fiecare interfață de rețea. Aceasta asigură conectivitate la rețea automată și instantanee
pentru orice host IPv6 și semnifică faptul că mai multe host-uri conectate la un hub sau switch comun au o cale de comunicare
garantată prin adrese local-link. Această funcționalitate este utilizată extensiv și invizibil pentru majoritatea utilizatorilor, în
nivelele inferioare ale administrării rețelelor IPv6 (Neighbor Discovery Protocol).
 Toate prefixele atribuite adreselor private nu sunt rutate pe Internet.
 Adrese locale
Adrese IPv6 mapate peste IPv4
 Pentru a permite trecerea fără probleme de la IPv4 la IPv6, au fost imaginate diferite metode de alocare automată a unor adrese
IPv6 plecând de la adrese IPv4:
 ::ffff:0:0/96 — acest prefix este folosit pentru adrese IPv4 mapate.
 2001::/32 — folosit pentru Tunelare Teredo.
 2002::/16 — folosit pentru adresare 6to4.
 În plus, mai exista și prefixul ::/96 (adresă cu primii 96 de biți 0). Adresele din acest spațiu erau cunoscute inițial ca „adrese
compatibile IPV4" și aveau ultimii 32 de biți egali cu adresa IPv4 a gazdei. IETF a declarat acest bloc de adrese depășit prin
publicarea RFC 4291. Singura utilizare a acestui prefix rămâne reprezentarea unor adrese IPv4 și Pv6 într-un același tabel sau bază
de date cu coloane de dimensiune fixă.
 Diferența dintre IPV4 și IPV6
IPV4 IPV6
7) Lungimea antetului IPV4 este variabilă și, prin urmare, procesul de rutare este puțin complex în Antetul IPV6 are o lungime fixă ​a antetului de 40 de octeți,
comparație cu IPV6. oferind astfel un proces de rutare simplificat.

1) Acesta înseamnă Internet Protocol versiunea 4. Acesta înseamnă Internet Protocol versiunea 6.
Două) Are un spațiu de adresare pe 32 de biți, ceea ce implică faptul că 2 ^ 32 = 4,3 miliarde de Are o schemă de adresare pe 128 de biți, ceea ce implică
dispozitive pot fi conectate cu acesta. faptul că acceptă 2 ^ 128 de dispozitive, care este în sine un
număr foarte mare și poate servi utilizatorilor în mulți ani
viitori.

3) Este o metodă de adresare numerică. De exemplu, adresa IP a utilizatorului alocat va fi ca Este o schemă de adresare bazată pe alfa-numerică și, de
192.10.128.240 exemplu, adresa IP a unei gazde va fi ca 1280: 0db2: 26c4:
0000: 0000: 7a2e: 0450: 8550

4) IPV4 acceptă metoda de configurare manuală și DHCP și nu acceptă caracteristica configurării IPV6 are caracteristica de configurare automată, iar
automate. gazdele IPV6 se pot configura singure la rețeaua IPV6
utilizând mesaje ICMPv6.

5) Acceptă schema de adresare prin difuzare, deoarece pachetul de date este trimis către toate Acceptă funcții de difuzare multiplă, deoarece datele
dispozitivele gazdă disponibile în rețea. pachetului unic pot fi trimise la mai multe gazde de
destinație la un moment dat.

6) IPV4 nu acceptă protocoale de securitate pentru transmiterea sigură a datelor între gazde. Toate sesiunile IPV6 sunt autentificate mai întâi prin
utilizarea diferitelor protocoale de securitate precum IPSec
etc. apoi va începe comunicarea între gazde într-o rețea
securizată.

8) Eroarea sumelor de verificare este detectată și calculată în IPV4. Eroarea sumelor de verificare nu este calculată în IPV6.

9) Nu acceptă nicio funcție de mobilitate a gazdei IP. Acesta acceptă caracteristica de mobilitate a gazdei IP, care
permite nodului în mișcare să își schimbe temporar locația
într-o rețea, menținând în același timp conexiunile în curs.

10) Calitatea serviciului caracteristica QoS nu este foarte eficientă. Are o funcție QoS încorporată și este foarte eficient.