Colegiul Tehnic Rdaui

POTA ELECTRONIC SMTP, POP3 I IMAP

Profesor coordonator: Angelica Mocrei

Elev: Moscaliuc Eduard

-2011-

CUPRINS

1.

Pota electronic ................................................................................................................................... 3 1.1. 1.2. Aspecte generale ........................................................................................................................... 3 Caracteristici universale ale programelor e-mail .......................................................................... 4

2.

Protocoalele........................................................................................................................................... 7 2.1. Diagrama de secvene. Sistemul de transfer prin pota electronic. ............................................. 8

3.

SMTP .................................................................................................................................................... 9 3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 3.5. 3.6. 3.7. Introducere SMTP ......................................................................................................................... 9 Istoric SMTP ................................................................................................................................. 9 Funcionarea SMTP ...................................................................................................................... 9 Comenzi SMTP ........................................................................................................................... 10 Coduri SMTP returnate ............................................................................................................... 12 Scenariu de transmitere a unui mesaj .......................................................................................... 13 SMTP extins................................................................................................................................ 15

4.

POP3 ................................................................................................................................................... 17 4.1. 4.2. 4.3. 4.4. 4.5. Introducere POP3 ........................................................................................................................ 17 Starea AUTHORIZATION si starea TRANSACTION .............................................................. 19 Comenzi POP3 ............................................................................................................................ 20 Formatul Mesajului ..................................................................................................................... 21 Scenariul de receptionare a unui mesaj ....................................................................................... 21

5.

IMAP................................................................................................................................................... 23 5.1. 5.2. 5.3. Introducere IMAP ....................................................................................................................... 23 Istoric IMAP ............................................................................................................................... 24 Funcionarea IMAP ..................................................................................................................... 26

6. 7.

Arhitectura mail-ului ........................................................................................................................... 27 Concluzii ............................................................................................................................................. 29

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 30

1. Pota electronic
1.1. Aspecte generale

E-mailul (pronunie n romn: /i'mejl/ sau /'i.mejl/) sau pota electronic desemneaz sisteme pentru transmiterea sau primirea de mesaje prin Internet. Tot e-mailuri se numesc i mesajele individuale trimise prin aceste sisteme. Termenul e-mail este prescurtarea de la electronic mail care n limba englez are semnificaia de scrisoare electronic, iar sistemul n sine care se ocup cu transmiterea, preluarea si interpretarea coninutului mesajelor electronice se numete sistem de pot electronic. E-mail-ul sau pota electronic reprezint cea mai utilizat aplicaie a Internetului ceea ce permite utilizatorilor s comunice i s transmit informaii altor utilizatori indiferent de localizarea geografic i de fusul orar la o vitez remarcabil. Prin e-mail se pot transmite orice tip de date (text, sunet, grafic, video). O adres de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul] este adresa sitului web care acord serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografic a domeniului (din englez de la Top Level Domain). Cele 2 pri ale adresei sunt desprite prin simbolul @. Prima parte conine identificatorul utilizatorului dup cum este el inregistrat pe calculatorul unde este creat csua potal, iar a doua parte (cea de dup @) reprezint informaiile de identificare in Internet a calculatorului unde se afl csua potal. Semnul tipografic @ se citete pe romnete "a rond" (engl.: at) i nseamn "la". Standardul pentru e-mail este definit n RFC 5322. E-mailurile sunt compuse din dou pri: antetul (header), care include informaii precum destinatar, subiect, etc. i conine cel puin patru cmpuri: expeditor (From) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului destinatar (To) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor) subiectul (Subject) - un rezumat al mesajului data (Date) - data i ora local a trimiterii mesajului

corpul (body), textul mesajului propriu-zis.

Alte cmpuri des folosite sunt: Cc - copie la indigo (de la "Carbon Copy") - o copie identic a mesajului trebuie trimis i la adresa sau adresele de e-mail din acest cmp, Bcc - copie la indigo oarb (de la "Blind Carbon Copy") - la fel ca i Cc, doar c nici un destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, n afar de el nsui. n vederea transmiterii unor mesaje electronice (e-mail) altor utilizatori din retea, cel care initiaza comunicatia trebuie sa gaseasca o cale de comunicatie catre sistemul apelat. Acest lucru intra in sarcina unui server e-mail sau MTA (Mail Transfer Agent), sistem ce va transfera e-mailul de la utilizator (prin intermediul unui client de e-mail) unui alt server e-mail, ce are conexiune directa cu sistemul destinatie. La momentul actual cei mai cunoscui furnizori de servicii e-mail sunt: Yahoo! (Yahoo! Mail), domeniile @yahoo.com, @ymail.com Microsoft (Hotmail), domeniile @hotmail.com, @msn.com
Google (Gmail), domeniile @gmail.com, @googlemail.com

Pota electronic (electronic mail) este o aplicaie diferit de alte aplicaii folosite n Internet deoarece ea nu este un serviciu "de la un capt la cellalt", deci nueste necesar ca maina care trimite i cea care recepteaz mesajele s poat comunica direct una cu cealalt pentru ca serviciul s funcioneze. Pota electronic este cunoscut ca un serviciu "pstreaz i trimite mai departe". Corespondena este trecut de la o main la alta pn cnd ea ajunge la destinaia sa. Dac mesajul ajunge sau nu la destinaie depinde aproape n ntregime de construcia corect a adresei (e-mail-ul eueaz uneori datorit faptului c maini sau piese din reea nu sunt disponibile, dar de obicei reeaua ncearc zile ntregi s trimit mesajele nainte de a renuna).

1.2.

Caracteristici universale ale programelor e-mail

Numrul programelor e-mail utilizate este destul de mare, dar totui, exist o serie de caracteristici generale, valabile pentru fiecare dintre aceste aplicaii. n funcie de aplicaie, aceste caracteristici apar n forme diferite, n mediu diferit, dar dup ce te-ai familiarizat cu un program e-mail, utilizarea oricrui alt program de pot electronic va fi uoar. Printre cele mai cunoscute i folosite programe de pot electronic se numr: Minuet (Dos), Pine (Linux), Pegasus Mail (Dos, Win 3.1/95/98/NT), Eudora (Win 3.1/ 95/98/NT),
4

Netscape Messenger (Win 95/98/NT, inclus n pachetul Netscape Communicator Professional) i Outlook Express (Win 95/98/NT, inclus n pachetul Office 97 Professional i Windows98), The Bat, Mail Control, Canine Mail, etc. Trimiterea mesajelor are loc prin completarea cmpului To: cu adresa e-mail corect a destinatarului, introducerea mesajului i aplicarea comenzii Send (Mail). n general cmpul To: permite introducerea mai multor adrese separate prin spaiu sau virgul, caz n care la fiecare adres va fi trimis cte o copie a mesajului. Pentru a face totui o difereniere ntre cei crora mesajul le este adresat direct i cei care l vor primi doar pentru informarea lor, majoritatea aplicaiilor au cmpul Cc: (Carbon Copy = Copie Indigo), sau permit crearea acestui cmp, unde se trec destinatarii secundari. La trimiterea mesajelor se cere de obicei i completarea unui cmp numit Subject: unde se scrie n 2-3 cuvinte subiectul mesajului. Completarea acestui cmp este opional dar este foarte util pentru cel care primete mesajul. Operarea cu aliasuri este abilitatea de definire a unor "porecle" pentru diferite persoane. Astfel, n locul adresei e-mail complete, la cmpul To: se poate introduce "porecla" persoanei respective, care este mult mai scurt i simpl. Folderele sunt fiiere speciale care permit salvarea mesajelor ntr-o form organizat. Cnd mesajul ajunge, acesta poate fi salvat ntr-un fiier n folderul corespunztor, pentru referine ulterioare. Aceste fiiere pot fi examinate apoi din interiorul programului de e-mail cu comenzi de citire a mesajelor. n general exist un folder implicit (INBOX) n care sosesc mesajele, care n funcie de coninutul lor pot fi salvate ulterior n diferite foldere create de utilizator. n afar de folderul implicit Inbox mai exist de obicei i alte foldere: Sent (unde se pstreaz mesajele trimise ctre alii), Unsent messages (care conine mesajele care nu au putut fi transmise din diferite motive), Trash (pstrez mesajele terse n eventualitatea recuperrii lor), etc. Retransmiterea mesajelor (forwarding) nseamn trimiterea automat a mesajelor primite de ctre un utilizator, de la un calculator la altul. Aceast facilitate este folositoare n special dac utilizatorul are conturi pe cteva calculatoare diferite i nu vrea s verifice pota n mod constant pe toate calculatoarele. Astfel, cu aceast facilitate mesajele pot fi retransmise pe un singur calculator.

Forwarding mai nseamn i luarea unui mesaj primit i trimiterea lui ctre altcineva care ar putea fi interesat. Includerea de fiiere text n mesaje - fiierele text pot fi incluse n mesajele e-mail. Aceasta este o facilitate foarte util mai ales cnd programul e-mail este folosit pe un server la care utilizatorul are acces printr-o linie telefonic nchiriat. n aceast situaie introducerea unui mesaj lung poate mri nota telefonic. Dar folosind aceast facilitate general a programelor email, utilizatorul poate scrie mesajul pe calculatorul local, dup care l salveaz ntr-un fiier text i doar dup aceea stabilete legtura cu serverul, unde dup transferul corespunztor al fiierului, el poate fi ncrcat direct n programul e-mail. Ataarea fiierelor la mesaje. Unele sisteme de pot electronic permit expedierea unor fiiere ca entiti separate (attachment) mpreun cu un mesaj. Aceste fiiere pot fi ASCII sau, n cazul unor aplicaii, att ASCII ct i binare. n cazul trimiterii fiierelor binare (documente WordPerfect, Word, foi de calcul Excel, arhive zip, rar, arj, ace, etc.) trebuie s fim siguri c cel care recepteaz fiierul are un program e-mail care poate citi fiierele binare, deoarece nainte de trimitere, acestea trebuie transformate (codificate) ntr-o reprezentare ASCII oarecare. n sensul acesta trebuie folosit un utilitar la care are acces i cel care primete mesajul (fiierul). Cel mai utilizat program de transformare (pe sisteme UNIX) este uuencode (pentru transformarea fiierelor binare n ASCII) i uudecode (pentru retransformarea fiierului ASCII rezultat n fiierul binar original). Programele mai evoluate de pot electronic folosesc i alte metode de codificare: MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions), BinHex, etc. Pentru a "introduce" starea sufleteasc ntr-un mesaj se folosesc aa numitele emoticonuri, care au diferite semnificaii sugestive: (:-) zmbet _ ;-) zmbet trengresc :-))) hohote de rs :-( suprare _ etc.) Pe lng aceste caracteristici generale, unele programe e-mail prezint i nite faciliti non-standard, cum sunt: filtrarea mesajelor primite, ataarea documentelor, trimiterea fiierelor binare, notificarea receptrii, notificarea citirii, anularea mesajului trimis, formatarea textului, trimiterea de pagini html, etc. Aceste faciliti nefiind ns compatibile cu toate aplicaiile e-mail, trebuie utilizate cu mult atenie. n afara serviciilor de baz, Internetul mai dispune de o serie de alte servicii cum ar fi accesul la "grupuri de tiri" (tiri USENET, EUNET), faciliti pentru orientare n cantitatea
6

imens de informaii din reea cu ajutorul unor servere i programe speciale (Archie, WAIS, Gopher, Mosaic, WWW, Veronica, etc.) i altele. Dintre acestea cel mai folosit este serviciul de abonare la diverse "grupuri detiri", existnd astfel posibilitatea de a primi periodic, n csua potal, ultimele tiri din diverse domenii de interes.

2. Protocoalele
Protocoalele sunt seturi de reguli pe care toate companiile i toate produsele software trebuie s le respecte, pentru ca produsele lor s fie compatibile intre ele. Un protocol definete felul cum programele comunic intre ele dar i modul de transmitere al informaiei la nivelul fiecrui pachet. Protocoalele de retea, care opereaza in Internet fac parte din suita protocoalelor Internet. Spre deosebire de majoritatea protocoalelor Internet, care trebuie sa fie explicate la nivel de pachet de retea, protocoalele de e-mail sunt simple protocoale de comanda/raspuns, care se pot intelege si manevra usor. Serverele de e-mail comunica intre ele folosind protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) pentru trimiterea si receptia mesajelor, Protocolul SMTP transporta mesajele e-mail in format ASCII folosind protocolul TCP. Fiecare utilizator are o cutie postala (mailbox) pe serverul de e-mail, unde ajung mesajele provenite de la ceilalti utilizatori. Exista o serie de modalitati pentru clientii de e-mail pentru a colecta mesajele unui utilizator: folosind programe ce acceseaza direct serverul de e-mail sau folosind protocoale de retea. Cele mai des utilizate protocoale sunt : POP3 (Post Office Protocol) si IMAP (Internet Message Access Protocol), care folosesc protocolul TCP pentru transportul datelor. Trebuie ales un server de pot electronic cu servicii SMTP i POP3 integrate care s poat fi utilizat la testarea aplicaiei elaborate. In cazul nostru este Telnet-ul.

2.1.

Diagrama de secvene. Sistemul de transfer prin pota electronic.

Mail Exchanger Cutia Postala Destinatar

Expeditor

Agent de Transfer client

Agent de Transfer server

1: transmite mesajul prin SMTPclient 2: transmite prin SMTP la indicatia DNS 3: trimite mesajul prin SMTPserver 4: trimite prin SMTP 5: citeste cu ajutorul POP3

Aceast diagrama specific etapele de transfer a unui mesaj electronic de la un oarecare expeditor la un destinatar care se afl la distan. Mesajul este transmis, prin intermediul protocolului SPTP, la un agent de transfer, unde are loc verificarea prin intermediul DNS-ului a adresei IP. Dac adresa este acceptat, scrisoarea se trimite la un MX, care o stocheaz n cutia potal. De aici, prin intermediul POP3, destinatarul citete scrisoare.

3. SMTP
3.1. Introducere SMTP

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un protocol in format text simplu, bazat pe o comunicare de tip comanda/raspuns. Primul set de specificaii a fost documentat n RFC 821 (Request For Comment), de ctre Jonathan B. Postel, n 1982. SMTP folosete portul 25 TCP (protocolul TCP fiind folosit pentru transportul datelor) Protocolul SMTP definete un limbaj de comunicare ntre echipamentul care transmite (client) i echipamentul care primete mesajul electronic (server). Comunicaia ntre echipamentul client i echipamentul server se efectueaz n modul urmtor: clientul trimite o comanda server-ului, acesta o execut i o returneaz clientului un cod numeric.

3.2.

Istoric SMTP

SMTP a fost introdus in anii '80; la acea vreme, calculatoarele centrale cu terminale pentru utilizatori erau larg raspandite, iar SMTP a fost mai putin folosit decat UUCP (Unix to Unix CoPy - mai bun pentru trimiterea mesajelor intre calculatoare ce nu erau conectate permanent). SMTP nsa functioneaz mai bine cnd att expeditorul ct i destinatarul mesajului sunt legai in reea tot timpul. Sendmail a fost unul din primele programe care au implemetat acest protocol. Din 2001 au aparut nc cel puin 50 de programe care implementeaza SMTP( atat servere cat si clienti). Printre cele mai cunoscute servere SMTP sunt Postfix, qmail, Novell GroupWise, NetMail si Microsoft Exchange Server. Novell

3.3.

Funcionarea SMTP

SMTP creeaza o conexiune intre sursa si destinatia e-mailului. Protocolul nu se refer la modul n care mesajul ce trebuie transmis este trecut de la utilizator ctre clientul SMTP, sau cum mesajul recepionat de serverul SMTP este livrat utilizatorului destinatar i nici cum este memorat mesajul sau de cte ori clientul SMTP ncearc s transmit mesajul. Protocolul TCP

este utilizat pentru crearea si conducerea conexiunii, cat si pentru a garanta ca informatia treimisa la destinatie ajunge secvential si fara greseli. Fluxul de date contine atat comenzile SMTP, cat si mesajul propriu-zis. Comunicarea intre client i server se realizeaza prin texte ASCII. Iniial clientul stabilete conexiunea ctre server i ateapt ca serverul s-i rspund cu mesajul 220 Service Ready . Dac serverul e suprancrcat, poate s ntarzie cu trimirea acestui raspuns. Dupa primirea mesajului cu codul 220 , clientul trimite comanda HELO prin care isi va indica identitatea. In unele sisteme mai vechi se trimite comanda EHLO, comanda EHLO indicand faptul c expeditorul mesajului poate sa proceseze extensiile serviciului i dorete s primeasc o list cu extensiile pe care le suport serverul. Dac clientul trimite EHLO iar serverul i rspunde ca aceasta comand nu e recunoscut, clientul va avea posibilitatea s revin i s trimit HELO. Dupa ce comunicarea este inceputa, clientul trimite mesaje, poate incheia conexiunea sau poate folosi serviciile puse la dispozitie de server, precum verificarea adreselor de email. Serverul trebuie s raspund dup fiecare comand indicand astfel dac aceasta a fost acceptat, dac se mai asteapt comenzi sau dac exist erori n scrierea acestor comenzi. Pentru a trimite un mesaj se foloseste comanda MAIL prin care se specifica adresa clientului. Dac aceasta comanda este corecta serverul va raspunde cu mesajul 250 OK. Clientul trimite apoi o serie de comenzi RCPT prin care specific destinatarii mesajului. Serverul va raspunde cu 550 No such user here, sau 250 OK, in functie de corectitudinea comenzii primite. Dup ce se specific destinatarii, i serverul accept comenzile, se trimite comanda DATA, prin care serverul e anunat c expeditorul va incepe sa scrie coninutul mesajului. Serverul poate rspunde cu mesajul "503 Command out of sequence" sau "554 No valid recipients" dac nu a primit comenzile MAIL sau RCPT sau aceste comenzi nu au fost acceptate. Dac serverul va raspunde cu mesajul 354 Start mail input, clientul va putea introduce textul mesajului. Sfaritul mesajului e marcat cu <CR><LF>.<CR><LF>.

3.4.

Comenzi SMTP

Comenzile SMTP constau din codul comenzii format din patru litere si urmat opional de un parametru. Comenzile acestea pot fi scrise att cu minuscule ct i cu majuscule i reprezint o combinaie de prescurtri de cuvinte specifice din limba englez. Pentru a se trimite i executa o
10

comand este necesar ca aceasta s fie urmat de secvena de caractere <CR><LF> (care se obine prin apsarea tastei ENTER). Un server SMTP trebuie s cunoasc cel putin urmatoarele comenzi : HELO <hostname> - reprezint comanda care iniializeaz dialogul dintre procesul
client i procesul server; procesul client va identifica server-ul cu numele calculatorului pe care ruleaz, specificat prin parametrul <hostname>;

MAIL FROM: <expeditor> - informeaz procesului server c urmeaz s primeasc un e-mail de la expeditor; RCPT TO: <destinatar> - specific procesului server adresa destinatarului (prin parametrul <destinatar>) cruia i este adresat mesajul e-mail care urmeaz a fi transmis; DATA specific procesului server c urmeaza s primeasca de la client coninutul unui mesaj electronic (e-mail); QUIT - inchide canalul de comunicaie dintre client i server. RSET Reset renunta la mesaj; HELP afiseaza un sumar al tuturor comenzilor suportate sau informatii despre o comanda VRFY verifica o adresa de e-mail; EXPN afiseaza adersele de e-mail continute in lista de mail mentionata De asemenea, RFC 821 defineste si alte comenzi, care nu sunt larg implementate. Aceste comenzi invechite sunt: SEND Trimite mesajul mail la un terminal SOML Trimite mesajul mail la un terminal sau il depune intr-o cutie postala SAML Trimite mesajul mail la un terminal si il depune intr-o cutie postala TURN Intorace conexiunea, astfel incat sursa mail-ului este acum destinatia Aceste comenzi presupuneau ca existau situatii in care sistemul sursa va dori sa afiseze un mesaj pe terminalul destinatarului, intr-o maniera similara comenzii Linux write. In timp, SMTP s-a transformat intr-un sistem mail pur, care trimite e-mail-ul la o cutie postala si nu trimite mesaje la un terminal. Comanda TURN inveseaza rolurile intre sistemele emitator si receptor de mail. Intr-o conexiune normala, sistemul care initiaza conexiunea este sistemul care are mail de trimis. Cu comanda TURN, sistemul care initiaza conexiunea nu are neaparat mail de trimis. Sistemul
11

initiator spera sa primeasca mail. Creeaza conexiunea pentru a afla daca sistemul de la distanta are vreun mail sa-i transmita. Intr-un Internet global, este imposibil de stiut ce sisteme au sa va trimita mail. Prin urmare, comanda TURN a fost cu adevarat gandita sa mute mail-ul de la un server de cutie postala, catre un client ce are servicii de retea limitate. Protocoalele de cutie postala, POP si IMAP, au redus nevoia folosirii comenzii TURN, ca si larga raspandire a accesului non-stop la Internet.

3.5.

Coduri SMTP returnate

Pentru fiecare comand trimis de ctre clientul SMTP ctre serverul SMTP, acesta din urm returneaza un cod numeric care reprezint codul rezultat n urma execuiei operaiei specificate de ctre client. Principalele coduri numerice (i semnificaiile lor) returnate de procesul server sunt:
211 Mesaj de stare a sistemului;

214 Mesaj de ajutor; 220 Service ready, procesul server este disponibil pentru a prelua un mesaj; 221 Service closing transmission channel, procesul server urmeaz a nchide canalul de comunicaie cu procesul client; 250 Request mail action okay, completed, specific procesului client c operaia specificat de acesta a fost executat cu succes; 251 User not local, informeaz procesul client c nu cunoate adrea destinatarului i va redireciona mesajul respectiv ctre un alt calculator server; 252 Adresa nu poate fi verificata, dar va fi acceptata pentru inaintare; 354 Start mail input, specific procesului client c acesta poate ncepe transmisia coninutului mesajului (e-mail-ului); 421 nume_gazda Serviciul solicitat nu este disponibil; conexiunea se inchide; 450 Actiunea solicitata nu a fost realizata; 451 Actiunea solicitata a fost abandonata in urma unei erori; 452 Actiunea solicitata a esuat din cauza insuficientei spatiului de pe disc; 500 Comanda nu a fost recunoscuta;

12

 501 Comanda a continut o eroare de sintaxa in parametrii sau argumentele ei; 502 Command not implemented, cod de eroare returnat atunci cnd comanda specificat de ctre procesul client nu este cunoscut / implementat de ctre procesul server; 503 Secventa de comenzi este incorecta; 504 Un parametru introdus nu este implementat pe server; 550 Actiunea solicitata nu a fost realizata; 551 Adresa destinatarului nu este local, mesajul trebuie inaintat manual; 552 Actiunea solicitata a fost abandonata din cauza insuficientei spatiului pe disc; 553 Numele cutiei postale este invalid; 554 Tranzactia a esuat;

3.6.

Scenariu de transmitere a unui mesaj

Pentru a testa comenzile i a verifica codurile returnate pe parcursul unui dialog utiliznd protocolul SMTP intre un proces client i un proces server se poate utiliza o aplicatie generic in linie de comand, denumita telnet. Scenariul urmator presupune: 1. conectarea la serverul calculatorului; 2. iniierea dialogului cu procesul server; 3. identificarea expeditorului;. 4. specificarea destinatarului; 5. transmiterea coninutului mesajului; 6. nchiderea conexiunii

13

Figura 1 Dialogul SMTP pentru transferul unui mesaj de la client la server. Comenzile i mesajele schimbate de procesul client i procesul server pentru simulare: telnet mailhost.domeniu.ro 25 Server: 220 mailhost.domeniu.ro ESMTP Client: HELO host.domeniu.ro Server: 250 Hello host.domeniu.ro Client: MAIL FROM: user@domeniu.ro Server: 250 Ok Client: RCPT TO: user@altdomeniu.ro Server: 250 Ok Client: DATA Server: 354 End data with <CR><LF>.<CR><LF> Client: Subject: test Client: un mesaj test Client: . Server: Mail queued for delivery. Client: QUIT Server: 221 Closing connection. Bye.
14

Analizand exemplul prezentat, observam ca primul mesaj SMTP incepe cu codul 220. Acesta este emis de server ca raspuns la conexiunea TCP creata prin telnet. El informeaza sistemul client asupra faptului ca serverul va accepta comenzi SMTP. De asemenea, mesajul identifica sistemul server (mailhost.domeniu.ro) si afirma ca acesta utilizeaza SMTP extins. Comanda HELO identifica sistemul client si initiaza sesiunea SMTP. Serverul raspunde cu un mesaj incepand cu codul 250 si indica faptul ca sesiunea a inceput. Comenzile MAIL FROM si RCPT TO initiaza procesul de trimitere a mail-ului. La inceperea procesului de livrare, adresele furnizate sunt implicit verificate. Sesiunea SMTP este incheiata de comanda QUIT, la care serverul trebuie sa rapunda cu un cod 221. Orice comanda SMTP primeste un raspuns. De cele mai multe ori, codurile de eroare nu sunt vizibile pentru utilizator. Programele de mail sunt cele care proceseaza aceste mesaje.

3.7.

SMTP extins

SMTP nu a fost proiectat pentru a manevra tipuri multiple de informaie; de aceea, au fost necesare mbuntiri pentru ca SMTP s poat manevra informaia MIME. RFC1869 (Extensii ale serviciului SMTP) definete o versiune a SMTP extins, nu prin definirea unor extensii de serviciu specifice, ci prin specificarea unei tehnici pe care sistemele s o poat utiliza pentru a negocia ce extensii SMTP suport ele. RFC 1869 definete o nou versiune a comenzii SMTP HELO, numit EHLO. Un sistem care ruleaz ESMTP trimite EHLO ca pe o fromul de salut cu care ncepe sesiunea. Dac sistemul destinatar nu ruleaz ESMTP, respinge EHLO ca fiind o eroare. Sistemul expeditor poate apoi iniia sesiunea cu vechea comand HELO sau poate ncheia sesiunea. Dac sistemul destinatar ruleaz ESMTP, acesta rspunde comenzii EHLO trimind o list de caracteristici SMTP extinse, pe care le suport. Fiecare caracteristic este identificat de ctre un cuvnt cheie standard. Astfel, sistemul expeditor tie care sunt capacitile sistemului destinatar i poate folosi oricare din caracteristicile pe care sistemul aflat la distan le anun. Cuvinte-cheie extinse ale serviciului: ENHANCEDSTATUSCODES. Acest server utilizeaz codurile de stare mbuntite, care sunt trimise mpreun cu notificri despre starea livrrii (DSN Delivery Status Notifications). Codurile de stare mbuntite sunt definite n RFC1893.
15

 8BITMIME. Acest cuvnt-cheie indic faptul c serverul poate accepta infromaie binar pe 8 bii, ceea ce nseamn c tipurile de date 8bit i binary pot fi trimise ctre acest sistem fr codificare suplimentar. Aceast extensie a fost definit n RFC1652(Extensie a serviciului SMTP pentru transport MIME pe 8 bii). SIZE. Acest server suport extensia SIZE, care a fost definit n RFC1870 (Extensie a serviciului SMTP pentru declararea dimensiunii mesajului). Sistemul expeditor utilizeaz SIZE pentru a-i spune sistemului destinatar ct de mare este mesajul n octei. Sistemul destinatar folosete informaia pentru a decide dac s accepte sau nu e-mail-ul. DSN. Acest server poate oferi notificare despre starea livrrii. De exemplu, utilizatorul aflat la distan poate solicita o confirmare de primire, atunci cnd mesajul este citit. Aceast extensie este definit n RFC1891(Extensie a serviciului SMTP pentru notificarea strii de livrare). ETRN. Acest server permite site-urilor aflate la distan s preia mesaje din coada serverului, mesaje ce sunt destinate respectivului site aflat la distan. ETRn este o versiune actualizat a comenzii TURN, care rezolv problemele de securitate ce au existat n TURN. Aceast extensie este definit n RFC1985 (Extensie a serviciului SMTP pentru pornirea de la distan a cozii de mesaje). UTH-DIGEST-MD5. Cuvntul cheie AUTH face cunoscut tipul de autentificare suportat de acel server. In aceast situaie, serverul suport MD5 pentru autentificare. Extensia AUTH este definit n RFC2554 (Extensie a serviciului SMTP pentru autentificare). Exist i alte cuvinte-cheie, care nu sunt servicii standard. Spre exemplu, VERB seteaz serverul de mail aflat la distan n modul explicativ. ONEX limiteaz sesiunea SMTP la transferul unui singur mesaj. XUSR e utilizat atunci cnd un agent de utilizare a mail-ului trimite mail direct ctre un server aflat la distan, n loc s treac printr-un agent de transfer al mail-ului (Sendmail).

16

4. POP3
4.1. Introducere POP3

Protocolul POP (Post Office Protocol) functioneaza foarte asemanator cu protocolul SMTP n prezent exista doua versiuni de POP: POP2 si POP3. Cu toate ca suntem tentati, la prima vedere, sa credem ca POP3 este o revizuire (mbunatatire) o protocolului POP2, cele doua protocoale sunt total diferite, folosind chiar porturi de comunicatie diferite. POP2 este mult mai apropiat de SMTP dect POP3, comenzile si structura lor fiind mult mai apropiate de comenzile SMTP. POP3 (Post Office Protocol Version 3) este utilizat pentru extragerea mesajelor unui utilizator de pe un calculator server care i gestioneaz casua potal. El defineste trei stadii distincte prin care poate trece o sesiune de lucru: autorizare, tranzactie si actualizare. n starea de autorizare clientul trebuie sa se autentifice pe server,specific numele utilizatorului i parola. Daca aceasta etapa s-a ncheiat cu succes, serverul deschide cutia postala a clientului si sesiunea trece n starea de tranzactie. n aceasta stare, clientul poate cere serverului sa-i ofere anumite date, cum ar fi o lista a mesajelor, sau sa efectueze o anumita actiune de exemplu preluarea mesajelor sau marcarea unora pentru tergere. Cnd serverul termina de executat comenzile clientului, sesiunea POP3 intra n starea

actualizare si conexiunea se nchide. Etapa de recepionare a unui e-mail presupune c utilizatorul cruia i este destinat mesajul s porneasc aplicaia client pentru serviciul de pot electronic i s i specifice acesteia s extrag de pe calculatorul server (care are rolul de oficiu potal) noile mesaje asociate csuei sale potale. Primul set de specificaii pentru acest protocol a fost documentat n RFC 1081, de ctre M. Rose, n 1988. Portul TCP standard pentru protocolul POP3 este 110. Rolul acestui protocol este de a permite utilizatorilor s i aduc mesajele de pe calculatorul server (care are rolul de oficiu potal) pe propriul calculator. Protocolul POP3 definete un limbaj de comunicare ntre procesul care cere informaiile (client) i procesul care executa comenzile i transmite mesajele cerute de ctre client (server). Principalele faciliti oferite de ctre acest protocol sunt:
17

 extragerea mesajelor de pe calculatorul server; tergerea mesajelor (care au fost sau nu recepionate) de pe calculatorul server; posibilitate utilizrii versiunii securizate, POPS3, care cripteaz informaiile transmise ntre procesul client i procesul server, pentru a preveni astfel interceptarea acestora. Comunicaia ntre procesul client i procesul server se efectueaz astfel: clientul trimite o comand server-ului, acesta o execut i returneaz clientului un cod numeric (n funcie de care se va putea apoi analiza dac respectiva comand a fost executat sau nu corect). Folosind protocolul POP3 mesajele sunt descrcate de pe server pe hard-disk-ul local,toate odat, in momentul in care dorii citirea mesajelor. Dac utilizai mai multe calculatoare pentru accesarea potei electronice pot aprea desincronizri iar mesajele sfarsesc in a fi imprtiate pe mai multe calculatoare. Pentru a evita aceasta situaie trebuie s configurai un singur client s tearg mesajele de pe server dup descarcarea lor. Dezavantajul in aceasta situaie este ca unele mesaje vor fi descrcate de mai multe ori din nou i din nou, pan cand in cele din urm se acceseaz csua potal de pe calculatorul configurat s tearg mesajele de pe server dup descrcare. Avantejele sistemului POP: Mesajele sunt afisate foarte repede dupa ce sunt descarcate de pe server Dupa ce sunt descarcate mesajele se gasesc pe calculatorul personal. Pe majoritatea serverelor spatiul este limitat, deoarece mesajele sunt descarcate pe calculator spatiul pentru mesaje este limitat doar de hard-disk-ul propriu, nu este limitat de spatiu pe care il aveti pe server. Toate programele de email supporta acest protocol Dezavantajele protocolului POP: Trebuie folosit un program pentru a descarca mesajele de pe server Mesajele sunt stocate pe calculatorul propriu si nu sunt accesibile de la alte calculatoare Mesajele trimise si mesajele in curs de scriere nu sunt accesibile de la alte calculatoare Mesajele sunt sterse de pe server si daca aveti o problema cu calcualtorul este posibil sa pierdeti mesajele Mesajele sunt stocate in fisiere care nu sunt compatibile cu toti clientii de email, daca doriti sa schimbati clientul de email poate fi dificil sa recuperati mesajele anterioare

18

4.2.

Starea AUTHORIZATION si starea TRANSACTION

Odat ce conexiunea TCP a fost deschis de un client POP3, serverul POP3 emite o linie de salut. Acesta poate fi orice rspuns pozitiv. Un exemplu poate fi: S: +OK POP3 server ready Sesiunea POP3 este acum n starea de AUTHORIZATION. Clientul trebuie acum s se identifice i s se autentifice serverului POP3. Dou mecanisme posibile pentru aceasta sunt combinaia comenzilor USER i PASS i comanda APOP. Mecanisme suplimenatare de autentificare sunt descrise n RFC 1734. Ct timp exist mai multe mecansime de autentificare acestea sunt cerute de toate serverele POP3, un server POP3 trebuie s suporte, bineneles, cel puin unul din aceste mecanisme. Odat ce serverul POP3 a fost determinat complet, utilizarea oricrei comenzi de autentificare a clientului, ar trebui s-i dea acces la maildrop-ul potrivit; serverulPOP3 dobndete acces exclusiv pentru blocarea maildrop-ului, fiind necesar prevenirea modificrii i tergerii mesajelor nainte ca sesiunea s intre n starea UPDATE. Dac blocajul este dobndit cu succes, serverul POP3 rspunde cu un indicator de stare pozitiv. Sesiunea POP3 intr acum n starea TRANSACTION, cu nici un mesaj marcat pentru tergere (n aceasta stare, clientul poate emite orice comenda POP3, eventual si n mod repetat. Este posibil ca clientul sa emita comanda QUIT i sesiunea POP3 intre n starea de UPDATE.) Dac maildrop-ul nu a putut fi deschis din diferite motive (ex. blocajul nu a putut fi realizat, clientul nu are acces la maildrop, sau maildrop-ul nu poate fi citit), serverul POP3 rspunde cu un indicator de stare negativ. (Dac s-a realizat blocajul i serverul POP3 intenioneaz s rspund cu un indicator de stare negativ, atunci el trebuie s se deblocheze nainte de respingerea comenzii). Dup returnarea negativ a indicatorului de stare, serverul poate nchide conexiunea. Dac serverul nu nchide conexiunea, clientul poate emite fie o nou comand de autenficare i s porneasc din nou, fie poate emite comanda QUIT. Dup ce serverul POP3 a deschis maildrop-ul, este asociat un numr fiecrui mesaj i se noteaz mrimea fiecrui mesaj n octei. Primului mesaj din maildrop i este asociat numrul de mesaj 1, celui de-al doilea 2 i aa mai departe, astfel nct celui de-al n-lea mesaj i este

19

asociat numrul de mesaj n. n POP3 comenzile i rspunsurile, toate numerele de mesaje i mrimea mesajelor sunt exprimate n baza 10 (decimal).

4.3.

Comenzi POP3

Comenzile POP3 constau din codul comenzii format din patru litere i urmat opional de un parametru. Acestea sunt case-insensitive (adic pot fi scrise att cu litere mici ct i cu majuscule) si reprezint o combinaie de prescurtri de cuvinte specifice din limba englez. Principalele comenzi definite de protocolul POP3 sunt: USER <utilizator> - specific procesului server numele utilizatorului pentru care s deschid csua potal; PASS <parola> - trimite procesului server parola contului de utilizator asociat cu contul de utilizator specificat la comanda precedent; LIST [<numar_mesaj>] cere procesului server s listeze toate mesajele utilizatorului; RETR <numar_mesaj> - cere procesului server s listeze continutul mesajului cu numrul de identificare specificat de parametrul <numar_mesaj>; DELE <numar_mesaj> - terge mesajul cu numrul specificat de parametrul <numar_mesaj>; QUIT - inchide canalul de comunicaie dintre client i server; STAT cere procesului server s afieze informaii statistice despre csua potal a utilizatorului curent (i numrul de mesaje din csua potal i dimensiunea total a acestora); LAST cere procesului server s afieze numrul de identificare al ultimului mesaj venit n csua potal; TOP <numar_mesaj> <numar_linii> specific procesului server s listeze din mesajul cu numrul de identificare specificat de parametrul <numar_mesaj> primele <numar_linii> de coninut; RSET reseteaz starea mesajelor din casua potala (refacand mesajele terse).

20

4.4.

Formatul Mesajului

Toate mesajele transmise n timpul sesiunii POP3 sunt sumate conform standardului pentru formatul textelor mesajelor pentru Internet RFC 822. Este important de observat c numrarea octetului pentru un mesaj de pe un server gazd poate diferi de numrarea octetului asignat mesajului datorit conveniilor locale pentru desemnarea sfritului de linie (end-of-line). De obicei, n timpul strii de AUTHORIZATION a unei sesiuni POP3, serverul POP3 poate calcula mrimea fiecrui mesaj n octei cnd deschide maildrop-ul. De exemplu, dac serverul gazd POP3 numr fiecare apariie a acestui caracter ca doi octei. Acele linii din mesaj care ncep cu octetul terminal nu au nevoie (i nu trebuie) numrate de doua ori, deoarece clientul POP3 va terge toate caracterele de terminale cnd primete un rspuns multi-linie.

4.5.

Scenariul de receptionare a unui mesaj

Pentru a testa comenzile implementate in protocolul POP3 i a simula un dialog dintre un proces client POP3 i un proces server POP3 se poate utilizat aplicaia telnet. Simularea presupune: conectarea la calculatorul serverul; autentificarea clientului POP3; listarea sumar a mesajelor din csua potal; listarea coninutului unui mesaj; tergerea unui mesaj; nchiderea conexiunii.

21

Figura 2 Proocesul de comunicare intre server i client utiliznd protocolul POP3 Comenzile i mesajele schimbate de procesul client i procesul server pentru simulare: C:\telnet mail.com 110 +OK POP3 mail.com v2000.69mdk server ready USER nume_user +OK User name accepted, password please PASS parola_user +OK Mailbox open, 1 messages lLIST +OK Mailbox scan listing follows 1 478 RETR 1 +OK 478 octets Return-Path: <expeditor@mail.com> Delivered-To: destinatar@mail.com Received: from pc_client (gigel [192.168.2.1]) by webmail.home (Postfix) with SMTP id 27A43C31F
22

for <destinatar@mail.com>; Thu, 15 Jan 2004 Message-Id: <20040115173850.27F245C31F@mail.com> Date: Thu, 15 Jan 2004 12:38:50 -0500 (EST) From: expeditor@webmail.home To: undisclosed-recipients:; Status: acesta este corpul mesajului scris pe mai multe linii DELE 1 +OK Message deleted QUIT +OK Sayonara

5. IMAP
5.1. Introducere IMAP

Protocolul de Acces la Mesajele prin Internet (cunoscut ca IMAP i anterior ca Internet Mail Acces Protocol, Interactive Mail Acces Protocol i Interim Mail Acces Protocol) este un protocol de Internet strat de aplicaie care permite unui e-mail client s acceseze e-mailul printr-un server mail de la distan. IMAP suport att modul de operare online ct i modul offline. Clienii e-mail ce folosesc IMAP, las n mod general mesajele pe server pn cnd utilizatorul le terge explicit. Aceasta i alte caracteristici ale operaiilor IMAP permit clienilor multipli s gestioneze aceeai csu potal. Majoritatea clienilor e-mail suport IMAP, n plus fa de POP pentru preluarea mesajelor; cu toate acestea puini furnizori de internet suport IMAP. IMAP ofer acces la magazia de email-uri. Clienii pot stoca copii locale ale mesajelor, dar acestea sunt considerate a fi un cache temporar. Mesajele e-mail sunt trimise la un server de e-mail care stocheaz mesajele n caseta de email a destinatarului. Utilizatorul preia mesajele respective cu un client de e-mail care utilizeaz un numr de protocoale de retragere de e-mail. Unii clieni i unele servere prefereniale folosesc
23

protocoale proprietare specifice furnizorului, dar majoritatea suport protocoalele standard de Internet SMTP pentru trimiterea email-urilor i POP i IMAP pentru preluarea email-urilor, permind interoperabilitatea cu alte servere i ali clieni. Avantajele protocolului IMAP: Mesajele sunt tinute pe server si sunt accesibile de la orice calculator de oriunde din lume Mesajele care sunt verificate pe webmail raman sincronizate cu un eventual calculator Mesajele trimise si cele in curs de scriere sunt tinute pe server Filtrarea spamurilor se poate face si pe server si nu numai pe calculatorul clientului De obicei se face back-up-ul automat al mesajelor de catre administratorul serverului Spre deosebire de webmail, IMAP-ul creaza o copie a mesajelor pe calculatorul personal, mesajele odata vizualizate pot fi redeschise in momentul in care calculatorul nu mai este conectat la internet Dezavantajele protocolului IMAP: Mesajele se incarca mai incet, mai ales prima oara cand sunt vizualizate De obicei pe server exista un spatiu limitat, pentru a nu ocupa acest spatiu rapid o arhivare deasa a mesajelor este necesara Nu toate serverele ofera acest serviciu, este considerat un serviciu de clasa si este destul de complex in materie de support Nu toti clientii de email suporta acest protocol

5.2.

Istoric IMAP

IMAP a fost construit de Mark Crispin n anul 1986 ca un protocol potal de la distan n contrast cu utilizarea pe scar larg a protocolului POP, un protocol de preluare de coninut a unei csute potale electronice.

Original IMAP Originalul IMAP (Interim Acces Protocol) a fost implementat ca un client main Xerox Lisp i ca server TOPS-20. Nu exist nici o copie a specificaiilor protocolului original Interim. Dei unele dintre comenzile i rspunsurile sale erau similare protocolului IMAP2, protocolul

24

interim nu avea tag-uri de comenzi i rspunsuri i astfel sintaxa sa era incompatibil cu toate celelalte versiuni de IMAP.

IMAP2 Protocolul interim a fost repede inlocuit de Interactive Mail Access Protocol (IMAP2). IMAP2 a introdus tag-ul de comand / rspuns si a fost prima versiune distribuit public.

IMAP2bis Odat cu aparitia MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions), IMAP2 a fost extins pentru a sprijini structurile corpului MIME i au fost adugate noi funcionaliti de management la csua potal electronic (creare, tergere, redenumire, ncrcare de mesaje) care erau absente n IMAP2. Aceast revizie experimental a fost denumit IMAP2bis; specificaiile sale nu au fost publicate niciodat n form non-proiect. Versiuni timpurii ale Pine au fost larg distribuite cu suport IMAP2bis.

IMAP4 Un grup de lucru IMAP format n IETF (Internet Engineering Task Force) la nceputul anilor 1990 a preluat responsabilitile al proiectului IMAP2bis. Grupul de lucru IMAP a decis s redenumeasc IMAP2bis n IMAP4 pentru a evita confuzia cu competitorul IMAP3 de la un alt grup. Extinderea acronimului IMAP s-a schimbat de asemenea n Internet Message Access Protocol. Unele defecte de proiectare n originalul IMAP4, care au ieit la suprafa n experiena de implementare a condus la revizia i nlocuirea sa cu IMAP4rev1, doi ani mai trziu.

IMAP4rev1 Actuala versiune a IMAP ncepnd din anul 1996, IMAP versiunea 4 revizia 1 (IMAP4rev1) este definit n RFC 3501. IMAP4rev1 este compatibil cu IMAP2, IMAP2bis i IMAP4. Cu toate acestea vechile versiuni sunt aproape disprute. Spre deosebire de alte protocoale de Internet mai vechi, IMAP suport nativ mecanisme de autentificare criptate. n timp ce serverele IMAP pot fi configurate s permit transmiterea parolelor n text-plan, RFC 3501. mputernicete suportul pentru metode de autentificare care
25

evit aceast vulnerabilitate. Este posibila criptarea traficului IMAP folosind Transport Layer Security (SSL), fie prin direcionarea comunicaiilor IMAP peste SSL pe portul 993, fie prin emiterea de comand STARTTLS cu o sesiune IMAP stabilit

5.3.

Funcionarea IMAP

Pentru un utilizator cu un singur cont de e-mail, la un singur ISP, care este tot timpul accesat de la un singur PC, POP3 este bun si larg folosit datorita simplitatii si robustetii sale. Totusi, exista in industria calculatoarelor un adevar bine inradacinat, acela ca imediat ce un lucru functioneaza bine, cineva va incepe sa ceara mai multe facilitati (si sa aiba mai multe probleme). Asa s-a intamplat si cu email-ul. De exemplu, multa lume are un singur cont de e-mail la serviciu sau la scoala si vrea sa-l acceseze de pe PC-ul de acasa, de pe calculatorul portabil in calatoriile de afaceri si din Internet cafe-uri in vacante. Cu toate ca POP3 permite asta, din moment ce in mod normal el descarca toate mesajele la fiecare conectare, rezultatul consta in raspandirea email-ului utilizatorului pe mia multe masini, si mai mult sau mai putin la intamplare, unele dintre ele nefiind ale utilizatorului. Acest dezavantaj a dat nastere unei alternative a protocolului de livrare finala, IMAP. Spre deosebire de POP3, care in mod normal presupune ca utilizatorul isi va goli casuta postala la fiecare conectare si va lucra deconectat de la retea (off-line) dupa aceea, IMAP presupune ca tot e-mail-ul va ramane pe server oricat de mult, in mai multe casute postale. IMAP prevede mecanisme extinse pentru citirea mesajelor sau chiar a partilor de mesaje, o facilitate folositaore cand se utilizeaza un modem incet pentru citirea partii textuale a unui mesaj cu ami multe parti audio si video de mari dimensiuni. Intrucat premisa de folosire este ca mesajele nu vor fi transferate pe calculatorul utilizatorului in vederea stocarii permanente, IMAP asigura mecanisme pentru crearea, distrugerea si manipularea mai multe cutii postale pe server. Astfel, un utilizator poate pastra o cutie postala pentru fiecare corespondent si poate muta aici mesajele din inbox dupa ce acestea au fost citite. IMAP are multe facilitati, ca de exemplu posibilitatea de a se referi la un mesaj nu prin numarul de sorise, ci utilizand atribute. Spre deosebire de POP3, IMAP poate de asemenea sa accepte atat expedierea mesajelor spre destinatie cat si livrarea mesajelor venite.

26

Stilul general al protocolului IMAP este similar cu cel al POP3-ului, cu exceptia faptului ca exista zeci de comenzi. Serverul IMAP asculta pe portul 143. In figura de mai jos este prezentata o comparatie intre POP3 si IMAP. E bine de notat, totusi, ca nu toate ISP-urile ofera ambele protocoale si ca nu toate programele de e-mail le suporta pe amandoua. Asadar, atunci cane se alege un program de e-mail, este important sa se afle ce protocoale suporta si sa se asigure ca ISP-ul ofera cel putin unul din ele. Tabel 1. Caracteristicile protocoalelor POP3 i IMAP Caracteristica Unde este definit protocolul Portul TCP folosit Unde este stocat e-mail-ul Unde este citit e-mail-ul Timpul necesar conectarii Folosirea resurselor serverului Mai multe cutii postale Cine face copii de siguranta la cutiile postale Bun pentru utilizatorii mobili Controlul utilizatorului asupra scrisorilor preluate Descarcare partiala a mesajelor Volumul discului alocat este o problema Simplu de implementat Suport raspandit POP3 RFC 1939 110 PC-ul utilizatorului Off-line Mic Minima Nu Utilizatorul Nu Mic Nu Nu Da Da IMAP RFC 2060 143 Server On-line Mare Intensa Da ISP-ul Da Mare Da Ar putea fi in timp Nu In crestere

6. Arhitectura mail-ului
SMTP ofera livrare directa de mail de la un capat la altul. Acesta este una din cele mai importante capacitati ale sale. SMTP ruleaza folosind protocolul de incredere orientat spre conexiune, TCP: Utilizarea TCP reprezinta garantia livrarii de mail de la un capat la altul. Persoana aflata la capatul indepartat s-ar putea sa nu va citeasca mail-ul, puteti din intamplare
27

adresa mail-ul unei persoane gresite sau serverul va poate redirectiona mail-ul, sau va puteti baza pe faptul ca mesajul dumneavoastra de mail sa ajunga intact la destinatie. Datorita modelului de livrare directa, sisteme SMTP cum ar fi Sendmail pot oferi reactie imediata despre livrare. Cateva alte sisteme de mail utilizeaza protocoalele stocheaza si inainteaza, cum ar fi UUCP si X.400, car duc mail-ul la destinatie salt dupa salt, stocand intreg mesajul la fiecare salt si inaintandu-l apoi catre sistemul urmator. Mesajul isi continua drumul in acest mod, salt dupa salt pana cand este realizata llivrarea finala. Cu un sistem ca UUCP, serverul va comunica in mod direct numai cu gazde conectate direct la el. UUCP este un exemplu deosebit de bun pentru modelul stocheaza si inainteaza, deoarece traditionalul format de adresa UUCP arata in mod evident calea pe care o urmeaza mail-ul spre destinatia sa. In formatul de adresa UUCP bang, fiecare gazda din secventa de inaintare este numita explicit, iar ultima valoare din adresa este numele utilizatorului caruia ii este adresat mail-ul. Livrarea directa permite SMTP sa livreze mail-ul fara sa se bzaeze pe gazde intermediare. Daca livrarea esueaza, sistemul local stie pe loc acest lucru. El poate informa utilizatorul care a trimis mail-ul sau poate pune mail-ul in coada pentru licrare ulterioara fara a se baza pe sistemele aflate la distanta. Dezavantajul livrarii directe este acela ca pretinde ambelor sisteme sa fie pe deplin capabile sa manevreze un mail. Uneori nu este cazul , in special pentru sisteme mici cum sunt PC-urile sau sistemel e mobile , cum sunt laptop-urile. Aceste sisteme sunt, de obicei inchise la sfarsitul zilei si sunt adesea deconectate de la retea, Un mail directionat de la o gazda aflata a distanta esueaza cu o eroare cannot connect atunci cand sistemul este ichis sau deconectat de la retea. Pentru a trata aceste situatii, SMTP poate simula un model stocheaza si inainteaza prin livrarea mesajului catre un server de mail in loc sa-l livreze sistemului destinatar. Serverul de mail aflat la distanta devine atunci responsabili de transportarea mail-ului la destinatar.
mailer-ul local mouse shark hawk

livrare directa
mailer-ul local

hawk.foobirds.org

cutia postala a lui Mihai

28

7. Concluzii
Sistemul de pot electronic este n acest moment o aplicaie necesar pentru utilizatorii de calculatoare (i alte dispozitive ce permit accesul la e-mail) iar protocolale implementate pentru manipularea mesajelor electronice ofer utilizatorilor sigurana c acestea ajung la destinaie n timp util. Cele trei protocoale de comunicaie SMTP pentru transmiterea mesajelor de la expeditor ctre calculatorul server (ce are rolul de oficiu potal pentru destinatar) i POP3 pentru preluarea mesajelor utilizatorilor de pe calculatoarele server care le gestioneaz, au n acest moment cea mai rspndit utilizare printre sistemele de calcul i vor fi folosite i n viitor apropiat datorit flexibilitii si fiabilitii oferite. Comenzile prezentate pentru fiecare protocol sunt comenzile de baz care permit testarea funcionalitii unui sistem de pot electronic. Deasemenea sunt i comenzile pe care fiecare client de e-mail le execut n mod transparent pentru utilizator de fiecare dat cnd acesta trimite sau primete un e-mail.

29

BIBLIOGRAFIE
1. Biraescu Ioana Daniela, Reele de calculatoare - Bazele reelelor de calculatoare, Bucureti, 2009 2. Craig Hunt - Linux, Administrarea programului SendMail, editura Teora 2002 3. Annalisa Milner, Email, Essential Computers Internet, United States of America, 2000 4. Mullet Dianna, Mullet Kevin, Managinig IMAP Help for Email Administrators, O Reilly, United States of America 2000 5. RFC 1939 - Post Office Protocol - Versiunea 3 6. http://ro.wikipedia.org/wiki/POP3 7. http://en.wikipedia.org/wiki/POP3 8. http://www.dnsbl.com/ 9. http://www.scribd.com/doc/27600552/Tanenbaum-Retele-de-Calculatoare

30