Sunteți pe pagina 1din 20

Rolul nivelului aplicaţie: DNS, SNMP, poşta electronică (SMTP, POP, POP3),

protocoale pentru transferul fişierelor,


World Wide Web
SMTP, POP3, IMAP4
APPLICATION Layer 7
PRESENTATION Layer 6
SESSION Layer 5
TCP
TRANSPORT Layer 4
IP NETWORK Layer 3
DATA LINK Layer 2
Physical PHYSICAL Layer 1

TCP/IP OSI/RM
• realizează interfaţa cu utilizatorul şi interfaţa
cu aplicaţiile
• specifică interfaţa de lucru cu utilizatorul şi
gestionează comunicaţia între aplicaţii.
• oferă servicii de reţea, cum ar fi transferuri de
fisiere si mesaje electronice
Acest strat nu reprezintă o aplicaţie de sine stătătoare, ci doar interfaţa între

aplicaţii şi componentele sistemelui de calcul.


DNS permite utilizarea "numelor prietenoase": nume care sunt mai
uşor de citit şi de memorat pentru oameni. Acest sistem
este capabil de a face mapări între aceste nume şi adrese
IP. De exemplu:
www.ietf.org => 132.151.1.19
www.ns.nl => 195.108.47.18
Multe aplicaţii utilizeaza DNS pentru confortul utilizatorului (de
exemplu, Browser-ul dvs Web).
DNS foloseşte o bază de date (la nivel mondial),

distribuite pe domenii structurate ierarhic.


root

edu com mil org int net gov … nl … be … uk …

mit.edu ietf.org nasa.gov utwente.nl

www.ietf.org cs.utwente.nl

domain
www.cs.utwente.nl demeter.cs.utwente.nl
host
Rezolver -programe care extrag informaţiile din
serverele de nume, ca răspuns la cererile unor
clienţi.
Pot fi rezolvere:
1. cu rezolvare recursiva
2.cu rezolvare interactiva
Rezolverul cu rezolvare iterativă - serverul va comunica clientului ce server să
contacteze mai departe. Clientul va adresa o cerere acestui server, trimis de serverul
zonal, şi tot aşa mai departe până când cererea va ajunge la un server care va face
transformarea. Când un server recepţionează o cerere cu rezolvare iterativă şi nu
poate traduce numele de domeniu, acesta va transmite clientului ce server să
contacteze mai departe.
-este protocolul nivelului aplicaţie
proiectat pentru a oferi posibilitatea
schimbului de informaţii de administrare
între dispozitivele unei reţele.
Pentru a putea transmite un mesaj prin
Intermediul poştei electronice este nevoie de
câteva ingrediente:
• Mail-ul este un fişier text
• Plicul conţine:
– adresă expeditor
– adresă destinatar
– altă informaţie
• Mesajul:
– Mail Header: defineşte
sursa, destinatarul,
subiectul mesajului, şi
altă informaţie
– Mail Body – Conţine
informaţie propriu-zisă a
mesajului.
Mail Client, Mail Client, POP3
MUA (The Bat, (The Bat,
Outlook) Outlook)
POP3 server telnet
User's
SMTP IMAP4 IMAP server mailboxes

SMTP SMTP SMTP SMTP SMTP


server 1, server 2, destination
MTA MTA server, MTA
MDA

MUA – Mail User Agent – user


MTA - Mail Transfer Agent – e-mail server
MDA - Mail Delivery Agent – e-mail server
POP - Post Office Protocol este un protocol
simplu utilizat pentru aducerea mesajelor
dintr-o cutie poştală aflată la distanţă. Scopul
acestui protocol este de a aduce poşta
electronică de la distanţă şi de a o depozita pe
calculatorul local al utilizatorului,
pentru a fi citită mai târziu.
• Protocolul POP 3 utilizează un set de comenzi bine determinate necesare pentru o implementare
minimala a acestui protocol pe Internet.
• USER- Cere un nume care identifica utilizatorul
• PASS -Cere o parola pentru utilizator/server
• QUIT- Închide conexiunea TCP
• STAT -Serverul returneaza numarul de mesaje din cutia postala si dimensiunea totala a mesajelor
• LIST- Returneaza ID-urile si dimensiunile mesajelor, afisate linie cu linie (permite un ID ca parametru, caz
în care returneaza dimensiunea mesajului identificat prin ID-ul respectiv)
• RETR -Preia un mesaj din cutia postala (Necesita un ID de mesaj ca parametru)
• DELE- Marcheaza un mesaj pentru stergere (Necesita un ID de mesaj ca parametru)
• NOOP -Serverul returneaza un raspuns pozitiv, dar nu executa nici o actiune
• LAST- Serverul returneaza cel mai mare numar de mesaj care a fost accesat
• RSET -Deselecteaza toate mesajele marcate pentru stergere
Chiar daca acest protocol defineste mai multe comenzi, contine doar doua posibilitati de raspuns:
OK - folosit pentru un raspuns pozitiv
ERR - folosit pentru un raspuns negativ
Se poate considera ca ambele raspunsuri "au succes", în sensul ca serverul POP3 a receptionat comanda si a

returnat un raspuns .
Avantajele IMAP

• Mesajele trimise si cele in curs de scriere sunt tinute pe server


• Filtrarea spamurilor se poate face si pe server si nu numai pe calculatorul clientului
• De obicei se face back-up-ul automat al mesajelor de catre administratorul serverului
• Este usor sa schimbi clientul de email sau calculatorul
• Daca va schimbati calculatorul este foarte usor de recuperat email-urile, nu este necesara nici
macar copierea fisierelor intre calculatoare
• Spre deosebire de webmail, IMAP-ul creaza o copie a mesajelor pe calculatorul personal,
mesajele odata vizualizate pot fi redeschise in momentul in care calculatorul nu mai este
conectat la internet

Dezavantajele protocolului IMAP

• Mesajele se incarca mai incet, mai ales prima oara cand sunt vizualizate
• De obicei pe server exista un spatiu limitat, pentru a nu ocupa acest spatiu rapid o arhivare
deasa a mesajelor este necesara
• Nu toate serverele ofera acest serviciu, este considerat un serviciu de clasa si este destul de
complex in materie de suport
• Nu toti clientii de email suporta acest protocol
SMTP - Simple Mail Transfer Protocol (protocol simplu de transfer de poştă) este un protocol
pentru transferul mesajelor între două calculatoare din reţea aflate la distanţă. Este un
protocol folosit în Internet şi face parte din stiva de protocoale TCP/IP. Funcţionează
împreună cu programe de poştă electronică, oferind atît pentru client, cît şi pentru server
funcţii de transmitere şi recepţionare a mesajelor e-mail.
Un server SMTP trebuie să cunoască cel putin urmatoarele comenzi :
• HELO - identificare computer expeditor;
• EHLO - identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;
• MAIL FROM - specificare expeditorului;
• RCPT TO - specificarea destinatarului ;
• DATA - conţinutul mesajului;
• RSET – Reset;
• QUIT - termină sesiunea;
• HELP - ajutor pentru comenzi;
• VRFY - verifica o adresa;
• EXPN - expandează o adresa;
• VERB - informatii detaliate.
Termenul World Wide este un sistem de documşi informaţii de tip hipertext
legate ele între ele care ente pot fi accesate prin reţeaua mondială de
Internet.
La baza stabilirii nivelilor arhitecturale ale modelului ISO OSI au stat o serie de
principii generale, cum ar fi: crearea unui număr redus de nivele cu puţine
interacţiuni între ele; colectarea funcţiilor înrudite în acelaşi nivel; crearea
posibilităţii de modificare a funcţiilor unui nivel, fără afectarea celorlalte.
În acest proiect am făcut cunoştinţă cu nivelul aplicaţie al modelului OSI şi cu
protocoalele ce funcţionează la aces nivel. Nivelul aplicaţie realizează
interfaţa cu utilizatorul şi ianterfaţa cu aplicaţiile. Acest strat nu reprezintă
o aplicaţie de sine stătătoare, ci doar interfaţa între aplicaţii şi
componentele sistemului.
Nivelul aplicatie contine protocoalele de nivel inalt, cum ar fi terminalul
virtual (TELNET), transferul de fisiere (FTP) si posta electronica . Protocolul
TELNET permite utilizatorului sa se conecteze pe o masina aflata la
distanta si sa lucreze ca si cum s-ar afla intr-adevar langa aceasta. Pe
parcurs s-au adaugat alte protocoale ca DNS pentru stabilirea
corespondentei dintre numele gazdelor si adresele retelelor, NNTP- folosit
pentru transferul articolelor (stiri), HTTP-folosit pentru transferul paginilor
web, e.t.c.