MORTARUL Mortarul este un element fundamental al lucrariilor de zidarie, de a carui compozitie si mod de lucru depinde in mare parte rezultatul

final. Mortarul este un amestec de apa, liant si materiale inerte, utilizat la punerea in opera a caramizilor si la rostuire. Materialul inert este reprezentat de catre nisip, iar cimentul si varul constituie liantul. Pentru restaurarea zidurilor antice se foloseste, de obicei, ca liant, varul, pentru a obtine un mortar similar cu cel preparat in antichitate. PRINCIPALELE CARACTERISTICI NECESARE ALE MORTARULUI Exista un tip adecvat de mortar pentru fiecare gen de lucrare. Proiectantul specifica caracteristicile si compozitia mortarului, tinand cont de exigentele de rezistenta, aspectul exterior, precum si de prelucrabilitatea materialului in scopul usurarii procesului de punere in opera.

Rezistenta si aspectul estetic Mortarul trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: - Rezistenta suficienta la compresie - Forta suficienta de a face priza cu caramida - Durata suficienta de viata - Rezistenta la patrunderea ploii - Aspect placut - Absorbtie a apei similara cu cea a caramizilor Mortarul cel mai adecvat pentru o pozitionare corecta a caramizilor este cel de tip pastos; daca mortarul contine prea multa apa sau aditivi plastifianti, el apare umed, impiedicand realizarea unei lucrari curate si provocand usoare bavuri ale peretelui. Zidarul, impreuna cu directorul de lucrari, evalueaza consistenta si adecvanta la lucru a mortarului, tinand cont de conditiile de lucru: temperatura, umiditate, tipul caramizii etc. Odata definita consistenta, ea trebuie mentinuta constanta, deoarece chiar si o mica variatie a cantitatii de apa introduse poate provoca modificari de culoare; mai mult, modificarile in cantitatea de ciment, nisip si var nu se pot realiza decat cu acordul directorului de lucrari, pentru a nu influenta in mod negativ rezistenta si durata mortarului.

! Prelucrabilitatea Mortarul se aplica manual intre doua siruri de caramizi, pe o suprafata relativ redusa; astfel el nu trebuie sa fie foarte fluid, deoarece ar cadea pe peretlii laterali, dar nici foarte dens, fiindca ar deveni foarte dificil de intins; zidarii prefera un mortar usor de intins si care nu se solidifica nici prea repede nici prea lent. Comportamentul mortarului depinde fie de materialele prescrise de catre proiectant, fie de modul de lucru al zidarilor, precum si de protectia impotriva intemperiilor, atat inainte cat si dupa procedura de aplicare. TIPURI DE CARAMIZI Consistenta si prelucrabilitatea mortarului sunt definite in functie de tipul de caramida utilizata. ! Caramizi cu absorbtie ridicata Nefiind umezite excesiv in momentul intinderii mortarului, aceste caramizi (in general cele din pasta moale sau cele produse de mana) absorb imediat o anumita cantitate de apa, reducand astfel riscul ca mortarul sa curga de-a lungul fatadei. Daca ele sunt aplicate in stare prea uscata, mai ales in timpul verii, pot sa absoarba apa foarte rapid; in acest caz, se recomanda reducerea procesului de absorbtie prin umezirea caramizilor. ! Caramizi cu absorbtie redusa Aceste caramizi (in general cele extrudate) absorb foarte putina apa din mortarul aplicat. Asadar ele vor fi umezite intr-o masura limitata, pentru a evita alunecarea lor deasupra mortarului. ! Caramizi cu suprafata rugoasa Caramizile cu suprafata rugoasa tind, in timpul aplicarii lor, sa retina mortarul mult mai usor decat alte tipuri cu suprafata neteda. Pentru a reduce acest risc, in faza de pozitionare a caramizii, se va inlatura cu atentie mortarul in exces, cu ajutorul mistriei. MORTAR CU VAR NESTINS Mortarul cu var stins, sau mortarul comun, poate face priza doar in prezenta aerului; in prezent, acest tip mortar se foloseste aproape exclusiv la tencuieli si lucrari de restaurare. Solidificarea intervine datorita anhidridei carbonice prezenta in aer si are loc din exterior catre interior, proces ce ar putea fi

mai lent in cazul zidurilor cu grosime mare. Rezistenta mecanica redusa a acestui tip de mortar, sensibilitatea lui ridicata la inghet, solidificarea lenta si toleranta infima la agenti chimici agresivi (saruri si compusi organici) fac ca, in zilele noastre, sa se prefere un tipul de mortar descris mai jos: MORTAR CU VAR DESHIDRATAT Utilizarea ca material de legatura a varului deshidratat sau a cimentului, confera acestui tip de mortar posibilitatea de a se solidifica chiar si daca este introdus in apa. Mortarul cu car deshidratat are foarte mare putere adeziva la suport, plasticitate si coeziune, ceea ce il face compatibil cu lucrarile in material ceramic. Odata solidificat, mortarul capata o structura usor poroasa permeabila la aer, ce reduce insa rezistenta la inghet si impermeabilitatea la apa; mortarul in discutie este asadar recomandat in cazul unor cladiri putin solicitate climatic. Rezistenta mecanica este totusi suficienta pentru lucrarile de placare si cu mult superioare celei a mortarului cu var nestins. MORTAR DE CIMENT Caracteristica fundamentala a acestuia este aceea de a dobandi, in timp relativ scurt, valori superioare de rezistenta mecanica, de impermeabilitate si durata de viata. Intervalul in care acest tip de mortar face priza este foarte redus , ceea ce se opune oarecum ritmului lent de punere in opera caracteristic lucrarilor in caramida aparenta. Un mortar cu o priza mai lenta permite, printr-o serie de miscari ale mistriei, remedierea unor mici erori de aliniere, de pozitionare sau de rostuire. Cimentul de obicei utilizat este cel tip 325. Cu cat este mai mare cantitatea de ciment prezenta in mortar, cu atat mai mare va fi riscul de aparitie a fisurilor; e nevoie deci de mare atentie in utilizarea acestui mortar, evitand evaporarile rapide si umezind in permanenta partile aflate in executie. Atunci cand, datorita unor exigente de rezistenta si impermeabilitate, e absolut necesara folosirea mortarului de ciment, echipei de lucru i se va face un instructaj special cu privire la rigorile acestui material, prevederile instructajului urmand a fi respectate intrutotul. De asemenea, mortarul in discutie prezinta si un risc substantial de formare a eflorescentelor. MORTAR MIXT Mortarul mixt este prepartat cu doua sau mai multe tipuri de liant, pentru a se pune in comun proprietatile tuturor elementelor si a se obtine un compus optim pentru lucrarea in cauza. Mortarul mixt este preferta in cadrul lucrarilor in caramida aparenta; cele mai frecvent intalnite sunt: ! Mortar de var dehidratat si ciment Acesta imbunatateste rezistenta mortarului cu var deshidratat. ! Mortar de ciment cu var Varul nestins adaugat la ciment in cantitati mici (mai putin de 20% din greutatea cimentului), contribuie la ameliorarea prelucrabilitatii mortarului si reduce riscul aparitiei fisurilor. ! Mortar de var nestins, var deshidrarat si ciment Prin acest amestec, se amelioreaza plasticitatea mortarului, aderenta la caramida, rezistenta mecanica si impermeabilitatea la apa. In concluzie, reiese cum compozitia mortarului poate varia in functie de exigentele operei ce se vrea realizata sau de diversele conditii de lucru. Precizam ca dozarea componentelor, pentru a obtine un amestec plastic si adecvat lucrului, se leaga de granulatia materialului inert: cu cat e mai mare granulatia nisipului, cu atat mai mica va fi cantitatea de liant necesara. AMESTECURI GATA DE FOLOSIT SI MORTAR PRECONFECTIONAT Aceste produse ridica usor costul lucrarii, dar au avantajul unei garantii majore a calitatii (culoare, granulatie etc). Avantajul produselor este si unul de ordin organizatoric, in sensul anularii necesitatii de mai prepara mortarul pe un santier limitat ca spatiu. Deoarece aceste amestecuri pot contine aditivi

chimicii, proiectantul sau directorul de lucrari va citi cu atentie compozitia lor si va evalua atent utilizarea acestora in relatie cu caracteristicile lucrarii ! Amestecuri gata de folosit Componentele, dozate corect, se gasesc in comert sub forma de amestecuri uscate; acestea pot fi livrate pe santier in saci de hartie impermeabila. Ele pot contine plastifianti sau/si pigmenti. In faza de adaugare a apei peste amestecul uscat, se vor urma strict indicatiile producatorului. Ca si componentele neamestecate, si amestecurile se vor proteja de contactul daunator cu alte materiale, de muradrie si de vehiculele de pe santier, de diferentele de temperatura si de intemperii. ! Mortar preconfectionat Acesta este livrat pe santier in stare umeda, de obicei in recipiente inchise, de dimensiuni pana intr-un metru cub. Mortarul poate fi utilizat fara alte adaosuri si, daca deja contine aditivii adecvati pentru amanarea prizei, nu va fi nevoie sa se amestece in el timp de 36 de ore. Utlizarea mortarului preconfectionat presupune si o atentie deosebita acordata urmatoarelor aspecte: - Acoperirea recipientelor pentru a reduce la minim efectul agentilor atmosferici. - Curatarea recipientelor inainte de a-i umple cu mortar proaspat. - Evitarea dizolvarii mortarului prin adaugarea de apa, odata ce acesta a inceput sa se solidifice. MORTARUL COLORAT Mortarul colorat se obtine prin adaugarea de oxizi, in cantitati pana la 5% din greutatea liantului. Pentru a alege culoarea exacta, se vor realiza esantioane de proba cu mortar de diferite coloraturi. In timpul executiei acestor esantioane trebuie, inainte de toate, se vor dispune corect caramizile si, odata indeplinit acest pas, se vor executa si finisa rosturile; controlarea culorii se va face doar dupa ce mortarul din rosturi s-a uscat complet. Productia repetata pe santier a mortarului de culoare constanta poate fi dificila; orice variatie in amestec, fie ca deriva dintr-o greseala de masurare a cantitatii pigmentului, nisipului, varului sau cimentului, fie din modificare tipului de material introdus in amestec, pot cauza schimbari semnificative a culorii mortarului si a intregii lucrarii. In cazul in care mortarul e preparat pe santier, responsabilitatea revine zidarului (de preferabil va fi unul singur insarcinat cu amestecul, si mereu aceeasi persoana). De asemenea, e necesar ca metodele de realizare a rosturilor sa fie mereu aceleasi. Mortarul gata de folosit permit o mai mare constanta a culorii. Daca e prevazuta utilizarea de mortar de culori diverse, se recomanda realizarea tuturor rosturilor cu acelasi mortar; apoi, pentru zonele unde e prevazuta alte culoare, se vor razui rosturile pana la 10-15mm adancime si se vor finisa cu culoarea ceruta. Utilizare simultana de doua tipuri diferite de mortar este o sarcina complexa si necesita doua mistrii distincte. MATERIALE Proiectantul si directorul de lucrari sunt responsabili de selectarea tipului si calitatii componentelor pentru mortar, iar echipei de lucru ii revine aprovizionarea cu acele materiale, inmagazinarea lor si amestecarea atenta si riguroasa a componentelor. ! Varul si cimentul Cele mai utilizate liante sunt cimentul, varul deshidratat si var stins. Varul, adaugat in amestec sub forma de lapte de var, ajuta la intarzierea uscarii mortarului in timpul utilizarii acestuia; mai mult, el imbunatateste coeziunea, aderentza si reduce riscul de scurgere a mortarului de-a lungul fatadei. Laptele de var e o componenta fundamentala a mortarului cu var nestins si se obtine prin stingerea varului cu apa. Cimentul este un material ce contribuie substantial la obtinerea unui mortar cu o majora rezistenta la compresiune; cimentul recomandat in cazul lucrarilor cu caramida aparenta este cimentul normal

Portland, care: reduce riscul formarii eflorescentelor si anuleaza necesitatea utilizarii unor alte tipuri de ciment, cum ar fi cel puzzolanic cu o cantitate apreciabila de sulfat de sodiu. Prin urmare pe santier se vor avea in vedere urmatoarele aspecte: - Se vor folosi doar liantele indicate de catre proiectant, in rapoartele cantitative prescrise si mereu de la aceeasi firma producatoare; materialele de provenienta diferita pot genera coloraturi variate ale mortarului, ceea ce va afecta aspectul intregii lucrari. - Sacii cu liant nu se vor depozita direct pe sol si vor fi feriti in permanenta de ploaie. - Nu se utilizeaza materiale ca au fost expuse la ploaie, deaorece s-ar obtine astfel un mortar mai slab si de durata redusa. ! Nisipul Nisipul este produsul dezagregarii pietrelor mai mari, proces datorat fenomenelor naturale sau unor lucrari speciale. Mortarul trebuie sa contina nisip de granulatie corecta, cu granule fine, medii si mari. Utilizarea nisipului adecvat ajuta la retinerea apei pentru suficient timp, ceea ce ii permite mortarului sa dezvolte maxima rezistenta, durata si aderenta. Nisipul din comert, in functie de granulatie, este clasificat astfel: - Nisip grosier: granule pana la 7 mm - Nisip mediu: granule pana la 5 mm - Nisip fin: granule pana la 3 mm Pentru lucrarile cu caramida aparenta, nisipul grosier nu este indicat. Cel mediu genereaza un aspect usor rustic si deci este recomandat doar pentru caramizile din pasta moale. In mod normal, se foloseste nisipul fin, mai ales pentru caramizile extrudate ale caror muchii sunt taiate precis. Un nisip bun trebuie sa fie silicos si cu o granulatie corecta; nisipul reprezinta de obicei 60-70% din masa mortarului si are functia de a mari volumul amestecului si de a facilita trecerea anhidridei carbonice in faza de priza si solifificare. Nisipul cu particule de aceeasi dimensiune contin mari cantitati de aer si necesita mai mult liant care sa umple interstitiile si sa formeze astfel un mortar acceptabil; acesta va fi totusi mai slab, incapabil sa retina particulele mai fine, va avea tendinta sa se retraga cauzand, formarea de crapaturi ce favorizeaza patrunderea apei de ploaie. Nisipul nu trebuie sa contina cantitati excesive de particule foarte fine, mai mici de 3 microni, ce nu e indicat se reprezinte mai mult de 4% din masa totala. Nisipul de mare contine saruri ce influenteaza negativ calitataea mortarului, chiar daca este spalat inainte; de aceea, se recomanda evitarea lui in toate situatiile! Pentru a obtine un rezultata estetic, aprovizionarea cu nisip pentru intreaga lucrare si de la aacelasi furnizor, ceea ce ajuta la evitarea modificarilor de culoare ce pot surveni ulterior prin folosirea de nisip diferit. Nisipul se depoziteaza intr-un loc ferit de ploaie, de vehicule si NU in contact cu alte materiale de constructie; nisipul murdar formeaza un mortar mai putin rezistent si cu o culoare alterata. ! Apa Apa, utilizata pentru a amesteca liantul cu materialul inert, nu trebuie sa contina nici impuritati, nici saruri ce ar putea compromite rezistenta sau aspectul estetic al mortarului. Regula spune ca apa ar trebui sa fie intr-atat de curata incat sa poate fi bauta. In cazul in care santierul nu este legat la conducta, apa va fi transportata in recipiente curate, fara reziduuri. In cazul in care apa din conducta este de tip dur, adica bogata in carbonat de calciu si magneziu, se va tine cont ca acest factor poate constitui un risc de formare a eflorescentelor. UTILIZAREA ADITIVILOR CHIMICI SI NATURALI Aditivii, chimici sau naturali, pot fi utilizati din diferite motive de ordin executiv (plastifianti si antigel) sau de ordin estetic (pigmenti colorati). Utilizarea lor este in general nerecomandata datorita riscului de

formare a eflorescentelor; in particular, se vor evita aditivii ce intarzie priza, pe cand aditivii antigel sunt realmente inutili, deoarece masa mortarului e cu mult mai mica decat cea a caramizilor. Aditivii hidrofobi, adaugati in amestec pentru a ameliora rezistenta la patrunderea apei de ploaie in rosturi, necesita o evaluare atenta si o sfatuire cu proiectantul inainte de utilizarea lor propriu-zisa. Trebuie sa se acorde o atentie speciala chiar si utilizarii aditivilor naturali ce dau culoare mortarului fiindca, si in acest caz, ar putea aparea efecte secundare nedorite. E eroare de evitat, de exemplu, o reprezinta utilizarea (ca material inert) pulberii de marmura triturata adaugata impreuna cu nisipul, cu scopul de a obtine un mortar alb, actiune ce poate duce la formarea de eflorescente foarte vizibile si greu de indepartat (datorate prezentei masive de carbonat de calciu in pulberea de marmura). ! Plastifiantii Cimentul, nisipul si apa adesea formeaza un mortar aspru si dificil de folosit; adaugand lapte de var sau alti plastifianti specifici in compozitie, acestia inglobeaza particulele de aer si faciliteaza utilizarea amestecului. Plastifiantii pot fi folositi doar cu acordul proiectantului sau al directorului de lucrari si se va selecta exclusiv plastifiantul adecvat lucrarilor in caramida aparenta. ! Incompatibilitatea intre liant si celelalte materiale Persoanele care lucreaza cu mortarul si componentele sale ar trebui sa cunoasca faptul ca liantul este un material ce poate sa compromita alte elemente, mai ales din cele metalice. Varul nestins si mortarul derivat din el pot dauna tuturor celorlalte materiale care reactioneaza cu hidroxidul de calciu, cum ar fi tuburile de plumb si otel zincat. Elementele metalice trebuie deci protejate de contactul cu aceste materiale. ASPECTUL MORTARULUI Varul utilizat in mortar tinde sa formeze o suprafata mai compacta in cazul in care nu sunt adaugati plastifianti. Nisipul cu granulatie fina confera o suprafata mai netada si mai compacta decat cea conferita de un material mai grosier.din punct de vedere estetic, selectarea nisipului trebuie sa tina cont de tipul de caramida folosita. Caramizile din pasta moale, avand un finisaj mai neregulat al muchiilor si al fetelor, nu necesita o granulatie specifica a nisipului. In schimb, caramizile extrudate, cu muchii regulate, presupun utilizarea unui nisip fin deoarece, un nisip grosier ar duce la formarea unor rosturi rustice ce contrasteaza cu regularitatea geometrica a caramizilor. Elementul cel mai important este ca aspectul mortarului sa fie constant in toate zonele lucrarii, de aceea este esential sa se utilizeze mereu acelasi tip de nisip si de liant, precum si aceeasi dozare a componentelor din amestec.

 RECOMANDARI CU CARACTER GENERAL Pentru a obtine un rezultat bun, nu e suficienta o tehnica adecvata in manuirea mistriei. Astfel, caramizile vor fi in permanenta protejate de umezeala; daca acele caramizi cu un factor de absorbtie mediu sau scazut se umezesc puternic, mortarul va face mai dificil priza si se va prelinge de-a lungul fatadei. De asemenea, se vor indeparta orice pete de mortar de pe suprafata zidului; totusi, pe cat posibil, se va incerca evitarea murdaririi acestuia chiar din timpul punerii in opera. DOZAREA SI AMESTECAREA Regularitatea dozajului compenentelor reprezinta un element fundamental si are consecinte asupra rezistentei mecanice si la intemperii, precum si asupra aspectului estetic al lucrarii (deoarece variatiile in dozaj pot induce modificari de culoare). O masurare atenta a cantitatilor inainte de introducerea componenetelor in amestec este o etapa esentiala in obtinerea unui rezultat optim din punct de vedere al rezistentei, duratei si al conistentei culorii. Masurarea greutatii este tehnica cea mai precisa, dar e foarte rar folosita (cu exceptia lucrarilor de amploare) din ratiuni economice. Masurarea volumului, daca se realizeaza atent, este suficient de precisa in majoritatea cazurilor. Utilizarea unei cazmale pentru a proporziona materialele este nerecomandata fiindca o cazma plina cu nisip umed are un volum mai mare decat o cazma plina de nisip uscat.

Mortarul preparat in acest mod contine adesea prea putin ciment, ceea ce va dauna lucrarii; un amestec mai bun se poate obtine astfel: un recipient se aseaza pe o suprafata neteda si curata; alternativ, se poate utiliza un bidon mic sau o galeata, recipientele avand mereu dimensiuni egale, atat pentru materialele inerte, cat si pentru lianti. Daca se foloseste var nestins, atunci se va adauga apa peste acesta, amestecand foarte bine si adaugand apoi cantitatea prevazuta de nisip si amestecand din nou; amestecul rezultat se lasa in repaos timp de cateva ore. Daca, in schimb, se foloseste var dehidratat, atunci liantul se amesteca direct cu cantitatea stabilita de nisip, pana se obtine o compozitie omogena; apoi se adauga treptat apa necesara pentru a obtine gradul de plasticitate dorit. ! Amestecarea realizata manual Acest procedeu este destul de rar intalnit in zilele noastre deoarece, chiar si in cazul unei lucrari limitate ca amploare, sunt disponibile betoniere mici cu motor electric. Totusi, amestecarea manuala poate fi necesara in cazul unor renovari restranse (ex. un singur apartament, un perete etc); amestecul se va realiza plasand o bucata de lemn sau o panza groasa sub recipientul in care se lucreaza, pentru a evita murdarirea pardoselilor sau asfaltului. Componentele, dozate corect, se varsa una peste cealalta, iar

apoi se amesteca totul cu cazmaua, formandu-se un crater in mijlocul gramezii reiesite; in acest crater se adauga apa, putin cate putin, incorporand-o in amestec pana cand consistenta mortarului devine satisfacatoare.

! Amestecarea realizata de betoniera Inainte de toate, se curata bine betoniera, mai ales daca inainte s-au utilizat si pigmenti. E important sa se foloseasca o cantitate corecta de apa, fiindca excesul ar putea forma un mortar slab in consistenta si de o culoare mai deschisa. Exista varii metode de preparare a mortarului, dar ele difera foarte putin. Este totusi total nerecomandat sa se amestece cimentul, varul si nisipul in betoniera inainte de a adauga apa, intrucat s-a demonstrat ca mare parte a cimentului ramane lipita de pereti, iar mortarul nu va fi destul de consistent. Prezentam asadar doua metode de lucru; prima metoda este bazata pe recomandarile Codului de Practica englez pentru lucrarile de zidarie: - Utilizati din apa necesara si din cantitatea de nisip; amestecati si adugati treptat cimentul. - La final, adaugati si restul de nisip si apa; daca cimentul NU este adaugat treptat si cu atentie, atunci se formeaza cocoloase ce impiedica omogenizarea amestecului cauzand, pe termen lung, formarea de pete pe suprafata zidului. Pentru a evita fenomenul de mai sus, prezentam a doua metoda: - Utilizati din apa necesara si adaugati treptat si atent cimentul, astfel incat sa obtineti un amestec fara cocoloase. - Adaugati celelalte componente si restul de apa.

! Utilizarea amestecurilor gata de folosit In acest caz, e bine sa se respecte instructiunile producatorului si, mai ales, sa se acorde atentie cantitatii de apa ce trebuie adaugata dozarea este specificata in instructiuni PUNEREA IN OPERA Mortarul nu e doar un amestec cu scopul de a lipi caramizile; acesta este un element indispensabil pentru construirea unui zid solid, durabil si cu aspect placut. Mortarul reprezinta circa 1/5 din suprafata

si astfel, omogenitatea si calitatea estetica a lucrarii depinde de finisarea acestuia. E important ca tot membrii echipei de lucru sa foloseasca aceleasi tehnici, altminteri rezultatul ar fi unul eterogen. Zidul va fi protejat pana cand mortarul a facut priza, deoarece ploaia poate spala particulele mai mici de ciment, nisip si pigmenti, murdarind astfel permanent zidul. In caz de inghet, zidul se va proteja in timpul noptii cu ajutorul unui covor izolant si o prelata impermeabila. Inghetul compromite ireversibil mortarul ca inca nu a facut priza la caramida. Cum s-a mentionat deja, nu se recomanda adaugarea de aditivi antigel: desi ei sunt utili in cazul betonului armat, folosirea lor nu se recomanda in situatia de fata deoarece, volumul crescut al caramizilor, in raport cu stratul subtire de mortar in timpul punerii in opera fac ca temperatura mortarului (crescuta artificial cu ajutorul antigelului) sa scada, anuland efectul. Amestecurile antigel pot provoca eflorescente notabile ce dauneaza aspectului estetic al lucrarii. Nu se recomanda de asemenea sa se lucreze in caz de temperaturi mai mici de 5 grade C, precum nici daca temperatura prezenta de 3 grade C se afla in scadere (de exemplu, in timpul dupa-amiezei), in timp ce se poate lucra daca temperatura prezenta este de 1 grad C si se anticipeaza cresteri (cum ar fi in timpul diminetii).

IIpreciso agg iustamento della posizione del mattone puO essere consegutio dando almattone dei piccoli colpi con Ia lama della cazzuola.

La testa dl clascun mattone, prima della posa,va ac:curatamente ricoperta dl malta, in modo da r empire completamente ilgiunto verticale.

10

II mattone va posato l)l'emendolo verso il basso e farendolo scorrere sulletto di malta fin contra al mattooe precedente,faceodo fooriuscire ailatiIa malta ,in modo da avere garanzie diun completo riempimento sia delgiunto olizzontale,sia di quelo verticale.

Ulteriori aggillstameoti della posizione delmattone possooo essere otteoutipic:chiettandolo conil manico della cazzuola.

La malta ineccesso deve essere rimossa tagliandola con movimento ortzzontale meda i nte Ia cazzuola tenuta leggennente distaccata dalm.Jro,in modo da non raschiarlo.

11

SFATURI
D D D D D D D D

Protejati materialele de intemperii si nu le plasati direct pe sol! Utilizati doar materialele indicate in proiect. Curatati betoniera inainte de a amesteca mortarul nou. Umeziti peretele si lasati sa absoarba apa inainte de a incepe lucrul. Nu amestecati mortarul prea lent sau prea rapid. Utilizati nisip cu granulatie fina. Nu modificati compozitia mortarului in timpul lucrarilor. Dozati materialele utilizand recipiente de capacitate medie, fie pentru nisip, fie pentru liante.

ERORI
D D D D D D

Utilizarea unui mortar prea lichid ce ar putea curge de-a lungul zidului, murdarindu-l. Amestecarea unei cantitati excesive de mortar ce nu poate fi utilizata pe o durata inferioara celei de realizare a prizei Schimbarea tipului de nisip si liant in timpul lucrarilor, ceea ce poate induce modificari de culoare a rosturilor. Utilizarea de aditivi chimici ce pot provoca eflorescente. Adaugarea de apa in mortar, cand acesta a inceput deja sa se solidifice in interiorul betonierei. Utilizarea exclusiva a cazmalei pentru a doza la ochi componentele.

Toate drepturile rezervate. Este interzisa publicarea sau reproducerea sub orice forma (electronica, mecanica, fotocopiere), precum si transmiterea oricaror parti din acest text fara acordul autorului.

12

Mortar pentru zidarie si tencuieli

Mortar pentru zidarie si tencuieli. Ce este si cum se face pe santier.

Mortarul se foloseste atat in procesul de zidire a peretilor cat si pentru tencuirea lor. Functie de aceste doua utilizari si alti factori exista retete diferite. Mortarul este un amestec in proportii variabile al urmatoarelor elemete: - Lianti - Agregate - Apa - Aditivi

Lianti pentru mortare

Liantii care se folosesc in prepararea mortarelor sunt: - var hidratat pentru constructii (pulbere) - var pasta - ipsos pentru constructii - ciment - argila - cenusa de termocentrala Uzual se folosesc mortarele pe baza de var-ciment sau ciment-var (functie de raportul dintre ele) Pentru a simplifica discutia trebuie spus ca cimentul are in principal rolul de rezistenta iar varul de lucrabilitate, desi nu este intru tocmai exact. In retete, cu scopul economiei, varul poate fi inlocuit cu slam de carbid, filler de calcar sau diversi aditivi.

Agregatele
Agregatele, cele care compun peste 50% din masa mortarelor sunt diverse tipuri de nisipuri. Preponderent este nisipul natural de cariera sau rau, care in anumite conditii poate fi completat cu nisip de mare sau cu nisip provenit din concasarea rocilor. Este de retinut faptul ca nisipul de mare se poate folosi doar pentru retete de mortar inferioare.

Apa
Se foloseste apa de la reteau de alimentare sau din alte surse, cu mentiunea ca trebuie sa fie cat mai curata. Vezi STAS 790-73.

Tabel reteta mortar de zidarie

13

Tabel reteta mortar tencuiala

RETETE DE MORTAR PENTRU ZIDARIE In toate lucrarile de zidarie se foloseste mortar,preparat din nisip amestecat cu liant si apa.Ca liant se foloseste var,ciment,ipsos sau argila.Daca se foloseste doar un liant mortarul este simplu si daca se folosesc doi lianti(var-ciment sau ipsos-var)mortarul este mixt.In functie de natura lucrarii,elementele consistente se dozeaza diferit pentru a se obtine un mortar mai flui sau mai vascos. Mortarul pe baza de var:se amesteca o cantitate pasta de var gros cu apa pana se obtine un lichid albicios,subtire.Se toarna nisip in cantitate de 3 ori mai maredecat cantitatea de var gros.Se amesteca pana se obtine o pasta cat mai omogena.Daca nu gasiti var pasta,puteti folosi si var bulgari care trebuie insa stins.Pentru asta,se toarna putina apa in vasul in care se prepara si apoi se adauga bulgarii.Cand vasul incepe sa fiarba,se torana apa in cantitate de 3 ori mai mare decat cea a varului bulgari si se amesteca pana se obtine un lichid laptos, numit lapte de var. Mortarul pe baza de ciment:se amesteca o parte ciment cu patru p[arti nisip uscat pana devine un amestec omogen.Apoi se adauga cantitatea necesara pana se obtine vascozitatea dorita. Mortarul pe baza de var-ciment:se prepara din o parte var gros,diluat cu apa,la care se aduaga 10 parti nisip si o parte ciment.Se amesteca bine si se aplica in locul dorit in cel mult 4 ore.Acest tip de mortar se poate prepara si din parti egale de nisip si ciment peste care se adauga lapte de var.O alta
14

reteta prevede amestecarea unei parti de ciment cu 1/2 parti pasta de var si 5 parti nisip si peste acestea se toarna apa. Mortarul pe baza de ipsos-var:se amesteca 1/2 parte var gros cu apa pana se obtine lapte de var.Se adauga apoi 3 parti de nisip si o parte ipsos.

5.3. Pereti
5.3.1. Definitia si rolul peretilor.
1. Definitie. Peretii sunt subsisteme ale sistemului cladire, principale sau secundare, structurale sau nestructurale, plane sau curbe, verticale sau usor nclinate.
2. Rol.
2.1. n sistemul cladire peretii ndeplinesc doua categorii de roluri: a. b. 2.2. structurale functionale

Din punct de vedere structural peretii pot fi: a.1. a.2. a.3. portanti autoportanti neportanti

2.3.

n sens structural, peretii ndeplinesc functiuni de rezistenta, stabilitate si deformabilitate. Astfel, peretii contribuie esential la raspunsul sistemului cladire la toate tipurile de actiuni la care este solicitat. Prin acest rol peretii asigura comportarea sistemului cladire corespunzator destinatiei si importantei sale. 2.4. b.1. Din punct de vedere functional peretii pot ndeplini mai multe roluri: compartimenteaza n plan orizontal spatiul interior al sistemului cladire; b.2. delimiteaza spatiul interior de mediul exterior sistemului cladire;

b.3.

izoleaza mediul interior al sistemului cladire de mediul exterior, corespunzator cerintelor determinate de destinatia si importanta sistemului cladire: termic, fonic etc.; asigura iluminarea si ventilarea naturala a spatiului interior al sistemului cladire corespunzator cerintelor determinate de destinatia si importanta sa; b.5. raspunde cerintelor estetice determinate de amplasamentul, destinatia si importanta sistemului cladire.

b.4.

5.3.2. Particularitati ale subsistemului perete.

15

1.

Subsistemul perete este un ansamblu complex de elemente si componente, principale si secundare, care ndeplinesc local functiuni diferite, dar toate mpreuna asigura rolul principal al peretelui n ansamblu, n pozitia sa determinata n care este amplasat n sistemul cladire. 2. Majoritatea peretilor sunt alcatuiti din parti pline si parti goale. Partea plina a peretilor este mai extinsa dect partea rezultata prin nsumarea golurilor. Totusi, exista si pereti alcatuiti numai din parte plina. Golurile, care pot fi de usi, de ferestre sau tehnologice, ndeplinesc rol 646w2215g uri determinate de destinatia si functiunile sistemului cladire. n mod uzual partea principala a unui perete este considerata partea plina. Aceasta parte poate fi realizata din diferite materiale: pamnt, lemn, sticla, metal, materiale plastice, blocuri de zidarie, beton simplu, beton armat, mixt. Grosimea peretilor depinde de functia peretelui, de tipul peretelui, de pozitia n sistemul cladire, de materialul din care este alcatuit.

3.

4.

5.

n ansamblul sistemului cladire peretii trebuie sa raspunda la cerinte diferite determinate de orientarea lor n raport cu punctele cardinale, cu zona climatica, regimul pluviometric, nsorirea excesiva, vnturile dominante. Peretii mai au n componenta lor si alte elemente accesorii care ndeplinesc diferite roluri functionale sau estetice. Aceste elemente sunt: ancadramentele golurilor de usi si ferestre;

6.

briele orizontale care separa planurile fatadelor n registre; profilaturile verticale n interiorul registrelor; cornisele;

glafurile si solbancurile.

5.3.3. Exigentele peretilor.

Principalele exigente cunoscute n literatura de specialitate la care trebuie sa raspunda subsistemul perete sunt: a. exigente tehnice; b. exigente functionale; c. exigente estetice;

d. exigente economice. a. Exigente tehnice. Aceasta grupa de exigente se refera mai ales la asigurarea sigurantei n exploatare a peretilor. Esentiale sunt urmatoarele exigente: a.1. rezistenta si stabilitate structurala; a.2. durabilitatea tuturor componentelor si elementelor peretelui sub actiunea factorilor chimici, fizici, biologici sau climatici. Acesti factori pot actiona izolat sau
16

combinat; a.3. rezistenta la foc n cazul izbucnirii unui cutremur; a.4. asigurarea tuturor etanseizarilor la apa si aer. b. Exigente functionale. Exigentele functionale la care trebuie sa raspunda subsistemul perete se refera la asigurarea confortului interior. Acest scop poate fi atins prin ndeplinirea urmatoarelor aspecte: b.1. distributia geometrica a peretilor n plan astfel nct sa raspunda functiunilor determinate de destinatia si importanta sistemului cladire; b.2. crearea unui subsistem functional care sa asigure izolarea fonica; b.3. crearea unui subsistem functional care sa asigure izolarea mpotriva apei; b.4. crearea unui subsistem functional care sa asigure protectia chimica si biologica; b.5. crearea unui subsistem functional care sa asigure protectia termica; b.6. asigurarea functiunilor de ntrebuintare de catre utilizatorul, uman sau tehnologic, corespunzator amplasamentului, destinatiei si importantei considerate local sau pe ansamblul ntregului sistem cladire. c. Exigente estetice. c.1. Aceste exigente trebuie ndeplinite ndeosebi de subsistemul peretilor exteriori. n acest sens, exigentele estetice ale peretilor exteriori coincid cu exigentele pe care trebuie sa le ndeplineasca anvelopa sistemului cladire. c.2. Anvelopa cladirilor monumentale, a edificiilor care adapostesc functii socialculturale importante trebuie sa raspunda unor exigente estetice deosebite, corespunzatoare mediului de amplasament, tipului de cladire, traditiilor locale etc. d. Exigente economice. Costurile materialelor folosite, costul manoperei necesare la realizarea obiectivului, costul transportului fortei de munca, atunci cnd este cazul, precum si al materialelor puse n opera, fac parte dintre exigentele economice. Tot n
17

aceasta categorie se ncadreaza si costurile tehnologiilor folosite la executarea sistemului cladire.

5.3.4. Tipuri principale de pereti.

Principalele tipuri de pereti se definesc n raport cu: a. mediul exterior: a.1. pereti exteriori; a.2. pereti interiori. b. apartenenta la sistemul structural: b.1. pereti structurali, portanti; b.2. pereti de contravntuire sau autoportanti; b.3. pereti nestructurali de compartimentari interioare.

5.3.5. Subsistemul perete n raport mediul exterior.

Raportarea la mediul exterior al subsistemului perete determina doua tipuri principale de pereti:

a.1. Pereti exteriori. Acesti pereti separa mediul interior al sistemului cladire de mediul exterior. Peretii exteriori intra n componenta anvelopei. Prin situarea n aceasta pozitie, peretii exteriori protejeaza mediul interior al sistemului cladire. Mediul interior, n acest caz, are un caracter complex deoarece este compus din mai multe parti: utilizatorul uman sau tehnologic; spatiul functional din interiorul sistemului cladire; elemente si subsisteme structurale; componente si elemente nestructurale; subansambluri de izolatii; subansambluri de finisaje; sisteme, subsisteme si elemente de instalatii.
18

Peretii exteriori pot face parte din sistemul structural de rezistenta al sistemului cladire asigurnd rezistenta si stabilitatea acestuia. a.2. Pereti interiori. Acesti pereti apartin mediului interior nteles n acceptiunea de mai sus. Pot face parte din sistemul structural de rezistenta sau din sistemul nestructural al compartimentarilor.

5.3.6. Subsistemul perete din punct de vedere structural.

Apartenenta subsistemului perete la sistemul structural al cladirii determina urmatoarele tipuri principale de pereti: b.1. pereti structurali sau portanti; b.2. pereti de contravntuire sau autoportanti ; b.3. pereti nestructurali de compartimentari interioare. b.1. Pereti structurali, portanti. 1. Peretii structurali portanti sunt subsisteme cu continuitate verticala. Grosimea acestor pereti, n cazul cnd sunt executati din zidarie de caramida, este de minim 25 cm. 2. Caracteristica esentiala a peretilor structurali este aceea ca apartin structurii de rezistenta. Aceasta nseamna ca sistemul structural al cladirii este de tip pereti structurali. Se mai poate spune ca sistemul cladire are structura de rezistenta realizata din pereti structurali.
3. Un subsistem de tip perete structural poate sa preia de pe ntreaga sa naltime si sa transmita bazei sale, considerata n sectiunea de contact cu subsistemul fundatie, toate ncarcarile verticale si orizontale provenite din elementele structurale adiacente care reazema pe perete - placi, grinzi, elemente de acoperis - precum si din greutatea sa proprie. n mod uzual, sectiunea de contact dintre subsistemul perete si subsistemul fundatie desparte sistemul cladire n doua parti mari: suprastructura si infrastructura. Aceasta sectiune de contact ntre suprastructura si infrastructura, o putem nota SCSI. Cota pe naltime a acestei sectiuni depinde de grosimea tuturor straturilor componente care alcatuiesc stratul complex de finisaj al pardoselii. n monografia Constructii si mediu, capitolul Descompunerea ierarhica a sistemului cladire, s-au precizat principalele notiuni legate de stabilirea cotelor sistemului cladire pe naltime. Astfel, n mod uzual, cota pardoselii de la parter este considerata cota 0.00, care este reperul de baza n stabilirea cotelor pozitive si negative pe naltime pentru ntregul sistem cladire. Cota sectiunii de contact SCSI va avea ntotdeauna o valoare negativa, deoarece se afla sub planul finisat al pardoselii, situat la cota 0.00. Aceasta alegere de cote si descompunere n raport cu sectiunea de contact SCSI are un caracter conventional n raport cu raspunsul structural al ansamblului format de subsistemul perete si subsistemul fundatie. Transmiterea ncarcarilor verticale si orizontale se face succesiv prin toate sectiunile ansamblului perete-fundatie. n fig. 5.3.1. este reprezentata o vedere spatiala a unei zone curente apartinnd unui perete structural, portant. Peretele situat ntre axele modulare verticale i si i+1 preia ncarcari transmise prin intermediul centurii de placa fiecarui planseu situat

4.

5.

6.

19

la nivelurile n-1, n, n+1. n fig. 5.3.2. este prezentata schema spatiala de transmitere a ncarcarilor la nivelul fiecarui planseu, precum si din fiecare portiune de perete pe fiecare nivel. n fig. 5.3.3. sunt reprezentate doua sectiuni: A-A si B-B. Sectiunea A-A reprezinta aceeasi zona curenta de perete structural situata la nivelurile n-1, n, n+1. n sectiunea B-B.a. sunt reprezentate ncarcarile att din plansee, ct si din perete pe fiecare nivel. n sectiunea B-B.b. este reprezentata nsumarea ncarcarilor la fiecare nivel n-1, n, n+1. Conform notatiilor precizate n figura valoarea sumei tuturor ncarcarilor pna la nivelul n este:

(1)

20

Fig. 5.3.1. Perete portant. Vedere spatiala.

21

Fig. 5.3.2. Perete portant. Transmiterea ncarcarilor din plansee si perete

22

Fig. 5.3.3. Perete portant. Transmiterea ncarcarilor gravitationale.

b.2. Pereti de contravntuire sau autoportanti.

1. Peretii de contravntuire sunt subsisteme structurale cu continuitate verticala care au rolul de a rigidiza sistemul structural spatial prin conlucrarea cu peretii structurali portanti.

2. Grosimea acestor pereti, n cazul cnd sunt executati din zidarie de caramida, este
23

de minim 25cm. 3. Peretii de contravntuire nu preiau ncarcari din planseu si de aceea transmit ansamblului fundatiilor numai ncarcari din greutatea proprie. 4. n fig.5.3.4. este reprezentata o vedere spatiala a unei zone curente apartinnd unui perete structural de contravntuire autoportant. Au fost alese conditii geometrice similare cu cele n care a fost pozitionat peretele structural. Peretele de contravntuire este situat ntre axele modulare verticale i si i+1. Placile de planseu situate la nivelurile n-1, n, n+1 sunt nerezemate pe peretele de contravntuire, fiind separate printr-un rost de acesta. Acest mod de alcatuire este posibil n cazul planseelor realizate din elemente prefabricate liniare. ntre placa planseului si centura nu exista continuitate. 5. n fig. 5.3.5. este reprezentata schema de transmitere a ncarcarilor verticale n cazul peretelui de contravntuire. Sunt reprezentate numai ncarcarile uniform distribuite din greutatea proprie a peretelui pe fiecare nivel. Planseele nu transmit ncarcari.
6. n fig. 5.3.6. sunt reprezentate sectiunile A-A si B-B. Pentru peretele autoportant din sectiunea A-A este pusa n evidenta absenta continuitatii dintre placa si centura planseului prin prezenta unui rost. n sectiunea B-B.a. este reprezentata transmiterea ncarcarii gravitationale pe fiecare nivel, iar n fig. B-B.b. este reprezentata nsumarea ncarcarilor n peretele autoportant la fiecare nivel n-1, n, n+1. Folosind notatiile precizate n fig. B-B.b. valoarea sumei tuturor ncarcarilor pna la nivelul n este: (2)

deoarece planseul nu transmite ncarcari: (3)

24

Fig. 5.3.4. Perete autoportant

25

Fig. 5.3.5. Perete autoportant. Transmiterea ncarcarilor din perete.

26

Fig. 5.3.6. Perete autoportant. Transmiterea ncarcarilor gravitationale. b.3. Pereti nestructurali sau de compartimentari interioare.
1. 2. Acest tip de pereti se mai numesc uneori pereti purtati sau neportanti. Este o denumire sugestiva deoarece peretii de compartimentare sunt asezati pe placa planseului si nu au continuitate pe verticala. Peretii de compartimentare au grosimi reduse, n general maxim 15 cm. Pot fi realizati din diferite materiale: lemn, metal, beton celular autoclavizat, blocuri de zidarie, materiale plastice, rigips etc. 3. Tehnologia de executie poate fi umeda sau uscata. n prezent este preferata tehnologia de executie uscata. 4. Peretii de compartimentare constituie ncarcari pentru placa de planseu.

27

5.3.7. Pereti din zidarie de caramida.

5.3.7.1. Caramida plina P, caramida cu goluri verticale GV, blocuri de beton celular autoclavizat BCA.
1. Peretii din zidarie se pot alcatui din mai multe tipuri de caramizi sau blocuri. n continuare sunt prezentate caramizile pline P, caramizile cu goluri verticale GV, blocurile de beton celular autoclavizat BCA.

2. n monografia Constructii si mediu, capitolul Materiale de constructii sunt precizate principalele caracteristici ale caramizilor pline si caramizilor cu goluri: dimensiuni, calitati, conditii de admisibilitate, rezistenta medie la compresiune.
3. n fig.5.3.7. sunt detaliate cu dimensiunile corespunzatoare cele trei tipuri de blocuri:

caramizi pline P: 24011563 mm; caramizi cu goluri verticale GV: 24011588 mm; 24011588 mm; 290115138 mm; 290115138 mm.

beton celular autoclavizat BCA: 600 (500)240200 mm pentru interior; 600 (500)290240 mm pentru exterior.

4.

Procedeul prin care se realizeaza peretii din zidarie de caramida sau blocuri de BCA se numeste teserea zidariei.

28

Fig. 5.3.7. Blocuri de zidarie 5.3.7.2. Realizarea n cmp curent a peretilor structurali si nestructurali din zidarie simpla de caramida plina P.
29

1.

Zidaria de caramida plina se realizeaza din caramizi asezate pe lat sau pe cant.

2. n fig. 5.3.8. 5.3.11. sunt prezentate mai multe tipuri de teseri de zidarie din caramida plina ntlnite curent n practica: a. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida plina cu grosimea de un sfert de caramida (1/4C), 63 mm, fig. 5.3.8. b. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida plina cu grosimea de o jumatate de caramida (1/2C), 115 mm, fig. 5.3.9. c. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida plina cu grosimea de o caramida (1C), 240 mm, fig. 5.3.10.

d. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida plina cu grosimea de o caramida si jumatate (1 si 1/2C), 365 mm, fig. 5.3.11.
3. Asezarea caramizilor se face n rnduri succesive orizontale si paralele avnd rosturile verticale nesuprapuse, fara continuitate verticala. Nu se admit sparturi de caramida la teserea zidariei. La realizarea colturilor, ramificatiilor si intersectiilor sunt admise fractiuni de o jumatate de caramida ( 1/2C) sau trei sferturi de caramida (3/4C).

4.

Rndurile, notate R1 si R2, au rosturi orizontale ntre ele umplute cu un material de legatura, denumit mortar. n monografia Constructii si mediu n capitolul Materiale de constructii, mortarul a fost prezentat n detaliu.

5.

Rosturile orizontale au grosimea de 12 mm. Rosturile verticale au grosimea de 10 mm. Rosturile verticale se tes alternativ. Este obligatorie, conform Normativului P2-85, ca suprapunerea caramizilor din doua rnduri succesive pe naltime sa se faca pe minimum 1/4 C n lungul peretelui si minimum 1/2C pe grosime. (P2-85 "Normativ privind alcatuirea si executarea structurilor din zidarie".)

6. 7. 8.

Conform aceluiasi normativ, P2-85, se recomanda ca naltimile zidurilor sa fie un multiplu de naltime a caramizii.

Un perete structural portant trebuie sa fie alcatuit din acelasi tip de caramizi care au aceeasi naltime.

n figurile mentionate mai sus, fig.5.3.8. 5.3.11. sunt specificate n detaliu toate cotele de executie ale peretilor din zidarie de caramida plina pentru situatiile curente ntlnite n practica. Sunt detaliate pentru toate cazurile modalitatile de teser e pe fiecare din rndurile R1 si R2. Fiecare tip de perete 1/2C, 1/4C, 1C, 1 si 1/2C este reprezentat si n sectiune, astfel nct sa fie pusa n evidenta suprapunerea caramizilor pe o jumatate de caramida, 1/2C.

30

Fig. 5.3.8. Alcatuirea zidariei din caramida plina cu grosimea de un sfert de caramida (1/4C)

31

Fig. 5.3.9. Alcatuirea zidariei din caramida plina cu grosimea de caramida (1/2C)

de o jumatate

32

Fig. 5.3.10. Alcatuirea zidariei din caramida plina cu grosimea (1C)

de o caramida

33

Fig. 5.3.11. Alcatuirea zidariei din caramida plina cu grosimea si jumatate (1C)

de o caramida

5.3.7.3. Realizarea n cmp curent a peretilor structurali din zidarie de caramida cu goluri GV. 1. n fig. 5.3.12. 5.3.13. sunt prezentate cele mai frecvente tipuri de alcatuire a
34

peretilor din zidarie de caramida cu goluri verticale GV : a. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida cu goluri verticale GV cu grosimea de o jumatate de caramida (1/2C), 140 mm, fig. 5.3.12. b. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida cu goluri verticale GV cu grosimea de o caramida (1C), 290 mm, fig. 5.3.13. c. alcatuirea peretelui de zidarie de caramida cu goluri verticale GV cu grosimea de o caramida si jumatate (1 si 1/2C), 440 mm, fig. 5.3.14.

2. Zidaria din caramizi cu goluri verticale se alcatuieste din caramizi asezate numai pe lat. Este interzisa asezarea caramizilor cu goluri verticale pe cant.
3. Toate recomandarile facute pentru peretii de zidarie de caramida plina, descrise la punctul anterior, 5.3.7.2., sunt valabile si pentru peretii realizati din zidarie cu goluri verticale.

35

Fig. 5.3.12. Alcatuirea zidariei din caramida cu goluri GV cu grosimea de caramida (1/2C)

de o jumatate

36

Fig. 5.3.13. Alcatuirea zidariei din caramida cu goluri GV cu grosimea (1C)

de o caramida

37

Fig. 5.3.14. Alcatuirea zidariei din caramida cu goluri GV cu grosimea de o caramida si jumatate (1C) 5.3.7.4. Realizarea la colturi, a ramificatiilor si intersectiilor la peretii structurali si nestructurali din zidarie de caramida plina P.
38

1. n figurile fig. 5.3.15. 5.3.21. sunt reprezentate mai multe situatii curente ntlnite n practica de realizare a mbinarilor la colturi, la ramificatii si la intersectii. Grosimile peretilor care se ntlnesc n situatiile amintite mai sus sunt fie aceleasi, fie diferite. 2. Cazurile analizate n fig. 5.3.15. 5.3.21. sunt: a. Legatura la colturi ntre pereti structurali de caramida plina cu grosimea de 1 si 1/2C, fig. 5.3.15. b. Legatura la ramificatie ntre pereti structurali de caramida plina cu grosimea de 1 si 1/2C, fig. 5.3.16. c. Legatura la ramificatie ntre pereti structurali de caramida plina cu grosimi diferite: la exterior caramida de 1 si 1/2C la interior caramida de 1 C , fig. 5.3.17.

d. Legatura la ramificatie ntre un perete structural de caramida plina cu grosimea de 1 si 1/2C si un perete de compartimentare de 1/4C, fig. 5.3.18. e. Intersectia ntre doi pereti structurali din zidarie de caramida plina avnd grosimea de o caramida, 1 C, fig. 5.3.19. f. g. Intersectia ntre doi pereti structurali din zidarie de caramida plina avnd grosimi diferite: de o caramida si jumatate 1 C si de o caramida 1 C, fig.5.3.20. Intersectia ntre doi pereti nestructurali din zidarie de caramida plina avnd aceeasi grosime: 1/2C, fig. 5.3.21.

3. n paragraful precedent s-a mentionat ca la teserea colturilor, ramificatiilor si intersectiilor se admit fractiuni definite de caramida: 1/2C si 3/4C. Astfel, n fig. 5.3.15. unde este reprezentata legatura la colturi ntre pereti structurali de caramida plina cu grosimea de 1 C, se admite folosirea unei fractiuni de caramida de trei sferturi de caramida 3/4C. Apoi, n fig. 5.3.16., unde este reprezentata legatura la ramificatie ntre pereti structurali de caramida plina cu grosimea de 1 C, se admite folosirea pe lnga fractiunea de 3/4C si a fractiunii de o jumatate de caramida 1/2C. O situatie similara se ntlneste n cazul legaturii de ramificatie dintre doi pereti structurali din caramida plina de grosimi diferite: 1 C si 1C. n aceasta situatie este necesara fractiunea de trei sferturi de caramida, 3/4C.

39

Fig. 5.3.15. Legatura la colturi pentru zidaria din caramida plina de 1C

40

Fig. 5.3.16. Legatura la ramificatii pentru zidaria din

caramida plina de 1C

41

Fig. 5.3.17. Legatura la ramificatii pentru zidaria din caramida plina. Perete exterior de 1C si perete interior de 1C.

42

Fig. 5.3.18. Legatura la ramificatii pentru zidaria de caramida plina. Perete exterior de 1C si perete interior de compartimentare 1/4C

43

Fig. 5.3.19. Intersectie pereti structurali din zidarie de o caramida 1C

44

Fig. 5.3.20. Intersectie pereti structurali din zidarie de 1C si 1C

caramida plina de

45

Fig. 5.3.21. Intersectie pereti nestructurali de compartimentare din zidarie de caramida plina 1/4C

5.3.8. Alte moduri de alcatuire a peretilor de zidarie.

n afara de zidaria simpla mai exista urmatoarele moduri de alcatuire a zidariilor:

46

a.

zidarie de umplutura;

b. zidarie armata; c. zidarie complexa;

d. zidarie mixta.
a. Zidaria de umplutura se foloseste la nchiderea spatiilor libere dintre elementele structurale n cazul constructiilor realizate cu sisteme structurale din beton armat. Se recomanda ca zidaria sa fie ancorata de structura de rezistenta cu armaturi dispuse echidistant pe naltime. Distanta dintre barele de ancoraj este de 60 80 cm. Zidaria de umplutura se mpaneaza la partea superioara, n general, cu mortar si fragmente de caramida. Prin folosirea mortarului de marca superioara minim M50 se realizeaza protectia mpotriva coroziunii a barelor de ancoraj. Zidaria armata consta n prevederea mai ndesita a barelor de ancoraj, adica la maxim 5 (cinci) rnduri de caramida plina. Se foloseste mortar de marca superioara, minim M50.

b.

c.

Zidaria complexa sau zidaria ntarita. La realizarea acestei zidarii se folosesc stlpi nglobati n zidarie, care astfel au dimensiuni mai mici dect n cazul stlpilor de cadru. Intervalele la care se prevad acesti stlpi trebuie sa respecte prevederile constructive si datele rezultate din calcul.

d. Zidaria mixta este realizata dintr-un strat de beton si un strat de zidarie de caramida plina. Grosimea stratului de beton se determina n functie de pozitia peretelui, naltimea sa etc. Un aspect important n cazul zidariei mixte este asigurarea conlucrarii dintre stratul de beton si stratul de caramida. O posibilitate uzuala consta n asezarea transversala a cte unei caramizi la distante orizontale de maximum un metru. Pe naltime aceste caramizi transversale sunt asezate alternativ.

5.3.9. Pereti structurali din beton armat monolit.

5.3.9.1. Alcatuirea peretilor structurali din beton armat monolit. 1. Peretii din beton armat monolit se realizeaza prin turnarea betonului proaspat n cofraje direct pe santier spre deosebire de peretii prefabricati care se executa n cofraje metalice pe platforme industriale special amenajate. Cofrajele n se executa peretii monolit pot fi de mai multe tipuri: cofraje de inventar; cofraje metalice plane; cofraje metalice spatiale; cofraje metalice glisante. Peretii din beton armat monolit sunt pereti structurali, portanti. Pot fi:

2. a. b. c. d. 3.

3.1. Pereti exteriori; 3.2. Pereti interiori.

47

3.1.

Peretii exteriori se pot realiza din doua sau trei straturi. Peretii exteriori se realizeaza n straturi, compusi, din necesitatea de a fi termoizolati. Peretii realizati n doua straturi au n componenta:

a. un strat portant realizat din beton armat monolit; b. un strat termoizolator. Peretii alcatuiti din trei straturi se mai numesc pereti tristrat sau pereti sandvis. Acesti pereti sunt alcatuiti astfel: a. Stratul portant care este chiar peretele exterior din beton armat monolit. Grosimea acestui strat se determina din calcul din conditii de rezistenta, din conditii de rezemare a planseelor, din conditii tehnologice etc. Grosimea frecventa a stratului portant se ncadreaza n intervalul 14 25 cm. n cazuri deosebite, se pot adopta grosimi mai mari, spre exemplu n cazul adaposturilor de protectie civila. La executarea acestor pereti se folosesc clase superioare de beton: minim Bc20. Pentru barele de rezistenta se foloseste otel beton tip PC52. b. Stratul termoizolator care poate fi realizat din diferite materiale termoizolatoare: granulit, polistiren expandat, BCA, diferite alte tipuri de blocuri sau placi termoizolante. Acest strat se executa la exterior peste stratul de beton armat monolit. n functie de tipul termoizolatiei sunt necesare agrafe de prindere a acesteia. Stratul de protectie al termoizolatiei fata de diferiti agenti climatici, exteriori etc.: ploi, vnt, coroziune, ciclurile de nghetdezghet, nsorire excesiva. Protectia termoizolatiei se poate executa prin aplicarea unui strat relativ subtire din beton greu. Acest strat, desi poate fi din beton simplu, este recomandabil sa fie realizat din beton armat. Peretii interiori se realizeaza monostrat si anume stratul portant din beton armat monolit. Toate prevederile referitoare la peretii exteriori sunt valabile si la peretii interiori, cu exceptia stratului termoizolator, care nu mai este necesar, si a protectiei sale. n fig. 5.3.22. sunt reprezentate n sectiune verticala cele doua tipuri de pereti: exteriori si interiori. Pentru peretele exterior sa ales un caz concret ntlnit n practica curenta: perete exterior cu termoizolatie din BCA.

c.

3.2.

4.

48

Fig. 5.3.22. Pereti din beton armat monolit. 5.3.9.2. Prevederi constructive la alcatuirea peretilor structurali din b.a.m. Armarea locala a peretilor structurali din beton armat monolit: capat liber lamelar, capat liber evazat cu bulb, bordarea golurilor.

49

1.

n fig. 5.3.23. sunt reprezentate principalele cazuri ntlnite n practica curenta referitoare la alcatuirea sectiunilor de beton si armare locala a peretilor structurali din beton armat: a. b. perete structural plin cu un capat lamelar;

perete structural plin cu un capat evazat sau cu bulb; c. perete structural cu un gol.

2.

Grosimea minima, notata cu t, a inimii si a talpilor trebuie sa fie:

mm si 3.

, unde

este naltimea unui nivel.

n zonele seismice capetele lamelare ale peretilor structurali trebuie evazate sub forma de bulbi. Dimensiunile constructive, a si b, ale acestora sunt:

mm si 4. n fig. 5.3.23. sunt hasurate zonele de armare locala n care se prevad, n afara de armarea curenta din cmpul peretelui structural, carcase de armatura. 5. Notatiile folosite sunt:

naltimea sectiunii montantului;

si

naltimile sectiunii montantilor de o parte si de alta a golului.

= 6.

lungimea golului din diafragma.

Conform Codului pentru proiectarea constructiilor cu pereti structurali din beton armat, P85-1996: se admite nglobarea n peretii structurali a tuburilor de instalatii electrice, respectnd conditia ca n aceeasi sectiune transversala a peretelui sa nu se afle mai mult de un tub, iar distanta minima ntre doua tuburi sa fie 200 mm. Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8 din grosimea peretelui si se vor poza ntre cele doua plase de armare curenta.

50

Fig. 5.3.23. Armare locala a peretilor structurali din beton armat monolit (diafragme). Zonele de dispunere a carcaselor. 5.3.9.3. Armarea peretilor structurali din b.a.m. Tipuri de carcase folosite la armarea capatului liber, armarea bulbului, bordarea golurilor, la ramificatii si intersectii. Armarea peretilor structurali, conform Normativului P85-1996 se compune n principal din: armaturi de rezistenta;

1. a.

51

b. a.

armaturi constructive. Armaturile de rezistenta rezulta din calculul la eforturile produse de actiunea ncarcarilor verticale si orizontale. Armaturile de rezistenta sunt de urmatoarele tipuri: armaturi longitudinale sau verticale care asigura capacitatea de rezistenta la ncovoiere; armaturi transversale sau orizontale care asigura preluarea fortelor taietoare; armaturi longitudinale de conectare n lungul rosturilor de turnare; armaturi de confinare a betonului n zona comprimata; armaturi transversale pentru evitarea flambajului armaturilor longitudinale comprimate. Armaturile constructive nu rezulta n mod curent din calcul, nsa rezulta din asigurarea la unele fenomene si solicitari constatate mai ales experimental n practica curenta: contractia betonului, variatii de temperatura etc. Armaturile constructive se mai prevad si din conditii tehnologice de executie posibila, pozitionarea armaturilor de rezistenta, ancorarea subansamblurilor izolatoare, alte situatii locale si particulare. n fig. 5.3.24. sunt prezentate situatiile frecvente n practica curenta de armare locala cu carcase de armatura: Armarea cu carcasa n capatul liber; Armarea bulbului; Bordarea cu carcase a golurilor; Armarea cu carcase la ramificatii; Armarea cu carcase la intersectii. Cantitatea de armatura longitudinala rezulta din calcul. Nu se vor folosi pentru alcatuirea carcaselor bare cu diametre mai mici de 10 mm PC52. Etrierii folositi au diametrul minim 8 mm. Dimensiunile carcaselor n sectiune sunt date la punctul anterior 5.3.9.2., Armarea locala a peretilor structurali.

a.1. a.2. a.3. a.4. a.5. b.

2. a. b. c. d. e. 3.

4.

52

Fig. 5.3.24. Armarea locala a peretilor din beton armat monolit. folosite la goluri, ramificatii si intersectii.

Tipuri de carcase

53

Document Info
Accesari: 2161 Apreciat:

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou

Teserea zidariei

Blocurile de zidrie trebuiesc esute mpreun, cu mortar, n concordan cu practica curent. Zidria din crmizi cu goluri verticale se alctuiete din crmizi aezate numai pe lat. Este interzis aezarea crmizilor cu goluri verticale pe cant. Blocurile de zidrie dintr-un perete de zidrie trebuiesc suprapuse pe rndurile alternante n aa fel nct peretele s lucreze ca un singur element structural. Blocurile de zidrie trebuie esute prin suprapunerea pe o lungime de 1/2 bloc utilizand pent ru aceasta blocuri jumatati sau prin tierea numai cu un fierstru mecanic. La intersectiile de pereti unde se prevad stalpisori din beton armat teserea se va face fara strepi; Este necesar ca in proiecte sa se prevada obligativitatea aprovizionarii la santiere a blocurilor de zidarie jumatati, sau a unui utilaj cu disc diamantat pentru taierea blocurilor intregi la dimensiunile necesare; Este interzis a se executa zidaria cu blocuri ceramice cu fractiuni de blocuri rezultate din spargerea cu ciocanul sau cu blocuri deteriorate sparte sau crapate prin manipularea necorespunzatoare. Nu se vor utiliza pentru completari la marginile de goluri de usi sau ferestre fractiuni de blocuri taiate sau sparte, sau caramizi de alte tipuri. In cazurile in care dimensiunile plinurilor de zidarie nu sunt modulate conform celor aratate mai sus, pentru diverse completari se va utiliza numai beton de aceeasi clasa ca si betonul din stalpisori dar nu mai putin de C12/15. Rosturile orizontale realizate cu mortare de uz curent trebuie s aib grosimea de 12 mm cu abateri de 2 mm. Aceasta grosime poate fi marita in cazurile in care este necesara armarea zidariei cu bare de otel in rosturile orizontale, in functie de diametrele barelor rezultate din calcule, tinand cont de prevederile de mai jos.
54

Prevederi tehnologice privind executia

Executia va fi realizata numai de muncitori calificati si sub controlul direct al responsabilului tehnic cu execuia; Locasurile si amprentele verticale din rosturile verticale vor fi umplute complet cu mortar, fie prin dispunerea mortarului cu mistria in aceste amprente, in exces si apoi montarea blocului si presarea laterala langa blocul montat anterior; fie prin umplerea dupa montarea a doua blocuri alaturate, prin indesarea in locas a unui mortar de consistenta mai fluida ; Pentru realizarea grosimii din proiect a rosturilor orizontale se pot folosi fie martori nerecuperabili din mortar, fie dreptare din scandura (fixate pe fetele laterale ale zidului cu agrafe elastice din otel), intre care se intinde cu mistria mortarul pentru rostul orizontale Nivelul laturilor superioare ale dreptarelor se poate verifica la 2-3 randuri de zidarie cu un sablon vertical pe care sunt marcate semne la distante modulate corespunzator inaltimii de referinta a blocurilor; Inainte de montare blocurile se vor curata de impuritati si se vor uda corespunzator, pentru ca blocurile sa nu extraga apa din mortar; udarea se poate face, cu furtunul, direct pe paletii pentru manipulare dupa indepartarea foliei protectoare din polietilena; se poate utiliza de asemenea si imersarea blocurilor, inainte de montare, intr-un vas cu apa cu dimensiuni corespunzatoare; Este interzisa udarea blocurilor dupa montarea in perete; Pentru a se realiza o buna aderenta intre zidaria din blocuri si stalpisorii din beton armat monolit suprafata de contact a zidariei cu betonul va fi bine curatata de resturi de mortar si udata; Nu se vor prevedea strepi ; Nu se vor utiliza pentru zidarie blocuri cu defecte, sparte, sau cu abateri dimensionale ce depasesc pe cele admise; Operatia de zidire se va incepe de regula de la colturi; blocurile, umezite in prealabil, vor fi asezate pe un pat de mortar nivelat cu putin timp inainte; Se va acorda o atentie deosebita ca mortarul sa acopere intreaga suprafata a blocurilor, pana la muchii; pentru asezarea finala a blocurilor si ajustarea pozitiei acestora, in locul ciocanului de zidar folosit la zidariile traditionale se va folosi un ciocan din cauciuc; Blocurile din prima asiza de jos se aseaza pe un strat de mortar; Asternerea unui strat de mortar peste ultima asiza de blocuri este facultativa in functie de inaltimea disponibila pentru centura; La peretii nestructurali peste ultimul rand de blocuri se va realiza un rost cu mortar matat; Nu se admite realizarea in pereti a sliturilor a santurilor si a golurilor pentru trecerea conductelor de instalatii, decat in conditiile precizate in proiectul de executie ; Gaurile pentru fixarea diblurilor, ghermelelor, si suportilor pentru rezemarea instalatiilor se vor executa numai dupa detaliile proiectantului.
55

Tehnologia de realizare a lucrarilor pe timp friguros

Priza i ntrirea mortarului se realizeaz ncet la temperaturi de 0 grade C + 5 grade C iar de la 10 grade C .- 15 grade C mortarul nghea dup cca. 2-3 ore de la punerea n oper. n condiiile de ngheare timpurie, rezistena final a mortarului scade cu 50 70%, iar aderena sa la blocul de zidrie se reduce foarte mult. Nu se admit lucrari de zidarie executate la temperaturi sub + 5 grade C. La lucrrile de zidrie ce se execut pe timp friguros este interzisa utilizarea blocurilor de zidrie ude sau acoperite cu ghea si folosirea srii de buctrie pentru accelerarea prizei.

CARAMIDA 240X115X88 - ELEMENT PENTRU ZIDARIE DIN ARGILA ARSA CU GOLURI VERTICALE ,CLASA I, HD 240X115X88
PRODUSELE COMPANIEI - Condor Constanta

DETALII DE CONTACT
CONTACT - Condor Constanta

CARAMIDA 240x115x88

Rezistenta termica R: 0,557 m K/W (SR EN 1745-2003) Absorbtia de apa: 16,3% (SR EN 771/1-2003 Anexa) Densitatea aparenta: 1,32 Kg/dm (SR EN 772/13-2001) Rezistenta la compresiune: 14,5 N/mm (SR EN 772/1-2001) Rezistenta la nghet-dezghet: 25 Cicluri (nu prezinta degradari si nici pierderi de masa) Necesar la mp de zidarie cu latimea de 240mm : 82 buc. Necesar la mc de zidarie : 327 buc. Livrarea se face pe paleti tip Euro cu 356 buc/palet

CARAMIDA 290X140X88 - ELEMENT PENTRU ZIDARIE DIN ARGILA ARSA CU GOLURI VERTICALE ,CLASA I, HD 290X140X88
PRODUSELE COMPANIEI - Condor Constanta

DETALII DE CONTACT
CONTACT - Condor Constanta

56

CARAMIDA 290x140x88

Rezistenta termica R: 0,776 m K/W (SR EN 1745-2003) Absorbtia de apa: 15,9% (SR EN 771/1-2003 Anexa) Densitatea aparenta: 1,11 Kg/dm (SR EN 772/13-2001) Rezistenta la compresiune: 13,5 N/mm (SR EN 772/1-2001) Rezistenta la nghet-dezghet: 25 Cicluri (nu prezinta degradari si nici pierderi de masa) Necesar la mp de zidarie cu latime de 290mm : 68 buc. Necesar la mc de zidarie : 227 buc. Livrarea se face pe paleti tip Euro cu 232 buc/palet

CARAMIDA 290X240X138 - ELEMENT PENTRU ZIDARIE DIN ARGILA ARSA CU GOLURI VERTICALE ,CLASA I, HD 290X240X138
PRODUSELE COMPANIEI - Condor Constanta

DETALII DE CONTACT
CONTACT - Condor Constanta

CARAMIDA 290x240x138

Rezistenta termica R: 0,792 m K/W (SR EN 1745-2003) Absorbtia de apa: 14,0% (SR EN 771/1-2003 Anexa) Densitatea aparenta: 1,09 Kg/dm (SR EN 772/13-2001) Rezistenta la compresiune: 11 N/mm (SR EN 772/1-2001) Rezistenta la nghet-dezghet: 25 Cicluri (nu prezinta degradari si nici pierderi de masa) Necesar la mp de zidarie cu latimea de 290mm : 27 buc. Necesar la mp de zidarie cu latimea de 240mm : 23 buc. Necesar la mc de zidarie : 93 buc.

MORTARE CU LIANI MINERALI

57

I. Definitie Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, apa si nisip, care se ntaresc aerian sau hidraulic n functie de natura liantului utilizat. La prepararea mortarelor se pot utiliza si diferite adaosuri ca: plastifianti, coloranti, substante impermeabilizatoare, substante care regleaza priza, substante active hidraulic, etc. Mortarele servesc la legarea ntre ele a pietrelor naturale sau artificiale, caz n care se numesc mortare de zidarie, la nfrumusetarea elementelor de constructii - mortare de tencuieli - sau au ntrebuintari speciale cum ar fi: decorarea peretilor constructiilor - mortare colorate, izolare fonica mortare pentru izolare termica, impermeabilizare la apa - mortare impermeabile, rezistenta la acizi mortare antiacide, sape de panta. II. Normative n domeniu SR EN 998-1/2004-AC/2006 Mortare pentru tencuire si gletuire

SR EN 998-2/2004 Specificatii ale mortarelor pentru zidarie. Partea 2. Mortare pentru nzidire SR EN 13914-1/2006 Tencuieli exterioare

SR EN 480-4, 5, 6, 11, 12/2006 Aditivi pentru betoane, mortare si paste SR EN 934-4/2002 Aditivi pentru betoane, mortare si paste SR EN 934-2, 3/2005 Aditivi pentru betoane, mortare si paste

SR EN 1015-17, 19/2006 Metode de ncercare a mortarelor de zidarie EN 13139/2003 Agregate pentru mortare III. Clasificare Mortarelor obisnuite se calsifica dupa mai multe criterii n: a) dupa domeniul de folosire: mortare de zidarie; mortare de tencuiala; alte utilizari;

b) dupa natura liantilor: mortare pe baza de var: de var, de var-ciment, de var-ipsos;

mortare pe baza de ciment: de ciment, de ciment-var, de ciment-argila; mortare pe baza de ipsos: de ipsos, de ipsos-var;
58

mortare pe baza de pamnturi argiloase;

c) dupa rezistenta la compresiune: M4, M10, M25, M50, M100 (daN/cm2) Rezistentele la compresiune ale mortarelor determinate la 28 de zile reprezinta marca mortarului (daN/cm2) si se noteaza cu M urmat de rezistenta respectiva. n afara de aceasta clasificare, mortarele mai pot fi clasificate si dupa urmatoarele criterii: d) dupa densitatea aparenta: mortare grele: a > 1800 kg/m3;

mortare semigrele: a = 1500-1800 kg/m3; mortare usoare: a = 1000-1500 kg/m3; mortare foarte usoare: a < 1000 kg/m3; e) dupa consistenta: mortare fluide; mortare plastice; mortare vrtoase.

IV. Constituientii principali ai mortarelor Constituientii principali ai mortarelor sunt: liantii, agregatele si apa si eventual aditivi, adaosuri. IV. 1 Liantii Varul (gras) este un liant de baza a prepararea mortarelor folosindu-se pentru partile aeriene si mai putin solicitate ale constructiilor. n amestec cu cimentul se poate folosi si la elemente mai solicitate sau zidarii de fundatii care au umiditate mare. Se poate folosi varul stins n pasta sau n praf sau varul nestins macinat. Cimentul se foloseste singur sau n amestec cu var sau argila la prepararea mortarelor utilizate la elemente de zidarie care preiau sarcini importante sau functioneaza n apa sau n medii cu umiditate foarte mare (n care caz se utilizeaza adaosuri - zgura metalurgica sau adaosuri hidraulice). La mortarele de ciment adaosul de var sau argila are drept scop mbunatatirea plasticitatii mortarului. La prepararea mortarelor se foloseste ciment tip Portland unitar sau Portland cu adaosuri. Ipsosul se utilizeaza ca atare sau mpreuna cu varul pentru prepararea mortarelor care se gasesc permanent n mediu uscat (aerian). Prezenta ipsosului n mortarele de var-ipsos le mareste rezistenta si scurteaza timpul de ntarire.

59

Argila se foloseste la prepararea mortarelor pentru elemente aerine slab solicitate (maxim trei nivele) si alcatuite din pietre poroase (caramizi, chirpici, ...). IV. 2 Apa Normativul avut n vedere este SR EN 1008/2003. La prepararea mortarelor apa trebuie sa fie din surse de apa potabila. Apele minerale corodeaza piesele metalice. Apele cu continut de substante organice corozive (zahar, diversi acizi, resturi de celuloza, etc.) mpiedica desfasurarea prizei n mortarele de ciment. IV. 3 Nisipul Nisipul este agregatul cu granule mici pna la 7 mm (0/1; 0/2; 0/4; 0/8 mm). Clasificarea nisipurilor folosite la prepararea mortarelor se face dupa mai multe criterii: a) dupa provenienta: naturale - de cariera, de ru, din lacuri, dune, de mare; artificiale - obtinute prin concasare;

b) dupa forma si natura suprafetei: granule rotunde; granule colturoase;

c) dupa granulozitate: nisipuri monogranulare; nisipuri poligranulare.

Granulozitatea nisipurilor influenteaza mult caracteristicile mortarelor: cnd curba granulometrica se nscrie sub curba limita data de standarde nisipul respectiv este sarac n fractiuni fine si deci golurile dintre granulele mari nu sunt bine umplute; mortarul confectionat cu un asemenea nisip este putin lucrabil si cu rezistente mici; cnd curba granulometrica se nscrie deasupra curbelor limita granulele fine sunt n cantitati foarte ridicate, cantitatea de liant este mai mare (pentru a caoperi suprafata tuturor granulelor); n cazul unui dozal limitat de ciment trebuie o cantitate mai mare de apa ceea ce duce la scaderea rezistentelor.

60

nfoierea este o caracteristica importanta a nisipului care influenteaza proprietatile mortarelor. Cunoasterea nfoierii este necesara la dozarea volumetrica a componentilor mortarelor care se raporteaza la constructia uscata. V. Stabilirea compozitiei mortarelor si prepararea lor V.1 Stabilirea compozitiei Compozitia unui mortar reprezinta cantitatea volumetrica sau gravimetrica a constituientilor mortarului respectiv si se exprima prin raportul liant:nisip sau prin cantitatile de constituienti necesare la 1 m3 de mortar. Dozajele de materiale componente se stabilesc: pe baza unor normative orientative, n functie de natura liantului folosit si de tipul mortarului; pe baza unor relatii de calcul.

Pentru mortarele de ciment destinate zidariilor dozajul de ciment C se deduce din relatia:

[kg/m3] unde: Mm = marca mortarului (daN/cm2) Mc = calsa cimentului (daN/cm2) K = coeficient de corectie; pentru mortare normale K = 0,7 Pentru mortarele de tencuiala dozajul de ciment se deduce din relatia:

[kg/m3] Pentru mortare cu lianti ciment-var, ciment-argila se pot utiliza relatiile de mai sus pentru stabilirea dozajului de ciment, n cazul unor mortare de marca superioara lui M25, iar dozajele de var sau argila Dp se calculeaza cu relatiile: pentru mortare de zidarie: [l/m3] pentru mortare de tencuiala: [l/m3]
61

unde: Dp = dozaj de var pasta cu consistenta 12 cm sau pasta de argila cu consistenta 13-15 cm. V. 2 Prepararea mortarelor Prepararea mortarelor se face n malaxoare sau betoniere cu amestec fortat (malaxare 1,5-2 min.) sau manual pentru mortare de var n lada n care se pune mai nti varul si apa apoi se adauga treptat nisipul, omogeniznd.Mortarele de ciment se prepara pe platforme de beton prin amestecarea nisipului si cimentului dupa care se pune apa. VI.Caracteristici ( proprietati ) ale mortarelor VI.1.Mortare proaspete
1. Consistenta-mobilitatea mortarului sub actiunea propriei greutati sau a unor forte exterioare ce actioneaza asupra lui. Se exprima prin adncimea de patrundere aconului etalon,n cm,masurata pe generatoare.Valorile sunt stabilite n standard, astfel pentru acelasi domeniu de utilizare,mortarele aplicate pe suport poros (caramida) sunt mai fluide dect cele aplicate pe suport compact (piatra). 2. Tendinta de segregare-reprezinta caracteristica mortarelor de s-si modifica consistenta sub influenta unor socuri sau aunui repaos mai ndelungat:

Se stabileste prin determinarea consistentelor din treimea superioara Cs si inferioara Ci a unui mortar care se introduce ntr-un vas cilindric (h=30cm si =12.3cm). Tendinta de segregare S este data de relatia: (cm3) Pentru mortare de zidarie: S50cm3 Pentru mortarele de tencuiala: S3. 3.Capacitatea de retinere a apei se determina prin : a) vacuumare-se stabileste consistenta initiala Cin si consistenta finala Cf dupa vacuumare, csre se creeaza cu ajutorul unei instalatii n care se creeaza o depresiune de 50mm col Hg.Indicele de retinere apei prin vacuumare este:

b) metoda cu strat absorbant-se introduce mortarul ntr-un inel care are la partea superioara o hrtie de filtru, se aseaza apoi inelul deasupra unui material absorbant,lasndu-se o ora pentru ca apa din mortar sa fie absorbita. Indicele de retinere a apei este:

in care: m-masa mortar, m-diferenta dintre masa mortarului nainte si dupa absorbtia de apa. Capacitatea de retinere aapei este de minim 70% la vacuumare si de minim 90% la stratul absorbant. VI.2.Mortare ntarite Caracterizarea proprietatilor mortarelor n timpul exploatarii se poate face prin: a)Rezistente mecanice (compresiune si ntindere prin ncovoiere) -ncercarile se fac pe epruvete prismatice de 40*40*100 a caror parte inferioara este nlocuita cu un suport poros pentru cazul mortarelor pe baza de var. -Conditiile de pastrare a epruvetelo, pna la ncercare, depind de natura liantului: -pentru lianti hidraulici:6 zile n mediu umed si apoi n aer pna la Rc -pentru lianti nehidraulici:tot timpul n mediu uscat. -Termenul de ncercare este de 28 de zile sau 90 de zilen
62

Rezistenta la compresiune care ne indica marca mortarului se determina pe resturi de prisme ramase de la ncercarea la ncovoiere. b) Rezistenta la nghet-dezghet-se determina pe mortare dupa 15 cicluri de inghet-dezghet. Pierderea de masa trebuie sa fie de maxim 5% iar scaderea de rezistenta de maxim 25%. c) adeziunea la stratul suport se face pe cilindrul de mortar de dimensiuni d=8cm si h=2cm. Se determina forta F de smulgere a epruvetei de pe stratul suport,adeziunea la suport Rs (daN) stabilindu-se cu relatia: (daN/cm2) in care:A-aria suprefetei de contact mortar-suport (cm2) d) Contractia la uscare reprezinta micsorarea dimensiunilor epruvetelor ca urmare a proceselor fizicochimice, din timpul ntaririi si mai ales datorita evaporarii apei. VII. Tipuri de mortare VII.1. Mortare de zidarie Pentru zidarie, n mod curent se folosesc mortarele de var, datorita caracterului hidraulic al varului, zidariile trebuie sa se gaseasca n mediu uscat. n cazul folosirii unor materiale compacte de zidarie si al funtionarii n medii umede (fundatii, socluri) ,se utilizeaza mortare cu lianti amestecati (var si ciment sau adaosuri hidraulice). Nisipul folosit la zidariile de caramida este conform EN 13139/2003 de 0-8 mm. Capacitatea de deformare sub ncarcari a mortarului din rosturi este cu mult mai mare dect a caramizii astfel ca acesta se deformeaza si are tendinta sa refuleze din rosturile zidariei, n directia sagetilor laterale. Datorita aderentei dintre mortar si caramizi, acestea vor fi solicitate la ntindere de fortele F. Caramida ca si alte materiale (de tipul pioetrelor) au o rezistenta la ntindere cu mult mai mica dect la compresiune ( Ri=1/5...1/10 Rc ) si la o anumita valoare a ncarcarii P ,ncepe sa fisureze dupa directia V-V; n aceasta sectiune caramizile lungi au cea mai mare valoare a efortului la ntindere dat de refularea mortarului. Acest nceput al degradarii, fisurarea dupa mdirectia V-V ,ncepe pentru mortarul de var gras la 30% din ncarcarea la rupere a stlpului. Limita de fisurare (ncarcarea la care apar fisuri) poate fi apropiata de cea de rupere prin marirea rezistentei mortarului. Astfel, se poate ca fisurarea sa apara la 75% din ncarcarea la rupere a elementului de zidarie, cnd se folosestev un mortar de rezistenta 7N/mm2. prin mbunatatirea marcii mortarului peste aceasta valoare, limita de fisurare nu mai creste n mod sensibil. VII.2. Mortare de tencuieli Tencuielile obisnuite sunt alcatuite n general, din mai multe straturi care sunt:
-spritul -necesat pentru mbunatatirea aderentei dintre stratul suport ( baza ) si straturile urmatoare ale tencuielii.( 2-3 mm );se executa dintr-un mortar fluid;

-grundul-strat intermediar de 8-15mm grosime, executat din mortar vrtos-lpastic cu nisip 0.4 mm; -tinciul- (sau stratul vizibil) de maxim 5 mm grosime, executat din mortar vrtos cu nisip fin 0.1 mm, care asigura o buna planitate tencuielilor; -smirul- primul strat la tencuielile pe rabit (rabit=plasa din mpletitura de srma subtire sau mase plastice) alcatuit din mortar de ipsos care la marirea de volum din timpul prizei se ancoreaza bine n ochiurile plasei de rabit. Mortarele pentru tencuieli exterioare, supuse la actiunea intemperiilor (umiditate, vnt,etc) trebuie sa aiba o buna rezistenta si ca atare se executa folosind un liant care este ciment+varul. Mortarele pentru tencuieli interioare trebuie sa aiba o aderenta buna la suport, tendinta de fisurare redusa, lucrabilitate buna. Se folosesc mortare pe baza de var, var-ciment sau var-ipsos.
63

n functie de elementul de constructie care se tencuieste si de conditiile de functionare, exista mai multe tipuri de tencuieli: 1)-tencuiala bruta este folosita ca tencuiala pe elemente cum sunt: podurile sau constructiile agrozootehnice; se executa ntr-un singiur strat de circa 2 cm grosime, cu mortar cu nisip 0.8 mm; 2)-tencuiala sclivisita si gletuita se aplica pe elsemente de zidarie si se executa cu 2 straturi: grundul si tinciul;asigura o buna compactitate si impermeabilitate si da suprafete netede. La tencuielile sclivisite stratul vizibil este netezit cu "drisca" de otel. Stratul vizibil de la tencuielile gletuite se executa cu un strat subtire de ipsos pasta sau de var si se netezesc cu "drisca" de glet. Gletul se aplica pe acele tencuieli ce urneaza sa fie tratate mai deosebit sau care urmeaza a fi vopsite n ulei. n mod obisnuit n pasta de ipsos se adauga clei pentru o rezistenta mai buna. 3)-tencuiala pe beton se aplica n trei straturi :spit, grund, tinci. 4)-tencuiala pe rabit se aplica atunci cnd se doreste obtinerea unor suprafete plane, cum sunt tavanele la planseele cu nervuri din beton armat sau n cazurile cnd se tencuiesc suprafete din materiale diferite ( exemplu:stlpi de lemn si zidarie de caramida); se executa n trei straturi: smirul, grundul, tinciul. NOT:Se aplica tsi tehnologia tavanelor suspendate din placi de ipsos armat sau ghips-carton sau placarea cu aceste materiale a peretilor (uneori peretii sunt doar din aceste placi si atunci se numesc pereti de compartimentare). 5)-tencuiala impermeabila se foloseste la protectia suprafetei elementelor de constructii care vin n contact permanent sau ndelungat cu umiditatea mediului ambiant, cum ar fi: zidurile subsolurilor, socluri, peretii canalelor sau tuburilor de scurgere, interiorul rezervoarelor sau bazilelor de apa, etc. Se folosesc ca lianti:cimentul Portland, cimentul cu zgura , cu cenusa, tras. Se folosesc mortare grase cu dozaj 1:2 (3). Marirea impermeabilitatii se poate realiza prin folosirea unor adaosuri tensioactive sau hidrofolizante(sapunuri de calciu sau aluminiu) 6)-tencuielile decorative se executa cu var gras stins n praf, cimrnturi albe sau colorate si cu agregate din roci colorate (deseuri de marmura, cenusa etc).Cele mai obisnuite tencuieli decorative sunt: a)-cu praf de piatra obtinute prin aplicarea peste grund a unui strat drisuit sau stropit din mortar de var gras cu praf de piatra si adaos de pigmenti colorati; b)-din piatra artificiala executate pe un grund din mortar de ciment. Stratul vizibil, din mortar de ciment cu piatra marunta (gris de piatra) si eventual pigmenti. Se aplica peste grundul stropit cu apa nainte de ntarirea completa a acestuia. c)-tencuielile cu terasit se executa pe un grund din mortar de var cu adaos de ciment, pe suprafata caruia se fac striuri crestate cu mistria n doua directii sau prin periere. Amestecul pentru stratul vizibil se aduce pe santier gata preparat, n stare uscata,n sac. d)-alte amestecuri n stare uscata, n saci, inclusiv cu granule din polimeri si adaosuri. VII.3. Defecte n tencuieli
64

n tencuieli pot sa apara defecte datorita folosirii necorespunzatoare a materialelor componente sau datorita punerii gresite n opera. a) Defecte datorate folosirii necorespunzatoare a materialelor de constructie:
-mpuscaturile sunt produse de granule de var nestinse si se manifesta prin aparitia de crapaturi initiale dupa care se produce desprinderea bucatilor de tencuiala n jurul granulelor de var care se sting n apa prin expansiune. -petele si eflorescentele se produc daca nisipul contine multa argila, pirita sau saruri solubile. b) Defecte datorate unei puneri gresite n opera

-Tencuirea zidariilor nainte ca mortarul din rosturi sa se fi uscat-n dreptul rosturilor apar pete, deoarece umiditatea migreaza prin tencuiala. Rezulta ca elementele de constructii nu se tencuiesc dect dupa ce mortarul din rosturi s-a uscat. n plus tencuielele pe baza de ciment fisureaza datorita contractiilor, fiind necesar a se mentine umede n primele sapte zile de la confectionare. Tencuielele trebuie ferite de scurgerile de ape din precipitatii si de cele care patrund prin capilarele din terenul de fundatie. Aceste ape pateaza tencuielile facndu-le inestetice.

LUCRRI DE TENCUIELI
Notiuni generale,alctuire,clasificri. Prin lucrri de tencuieli se intelege acoperirea suprafetelor elementelor de constructie "de rosu",executate din lemn,piatra,crmida si beton cu un mortar,care dup un anumit interval de timp se intreste formnd un strat rezistent. La cldiri,peste acest strat se aplic de cele mai multe ori si in special n interiorul cldirii,spoieli,zugrveli si in anumite incperi,vopsitorii n ulei.n alte cazuri,stratul de tencuial se prelucreaz n mod special sau se acoper cu substante speciale avnd un anumit scop functional. Alctuirea tencuielilor.

Tencuielile,cu exceptia celor brute,se alctuiesc din cel putin dou straturi: -primul strat,stratul baz (grundul) are grosimea de 8..15mm si se execut din mortar obisnuit;
65

de

-al doilea strat (fata vzuta) are grosimea de 5..30mm,dup felul prelucrrii si al materialului folosit si se execut cu mortar obisnuit sau cu materiale speciale. Pentru ca grundul s adere bine la suprafetele de beton,zidrie de piatr sau la cele din sipci si trestie,suprafetele se vor amorsa cu un un strat de sprit.n acelasi scop pe plasele de rabit se aplic un strat de suport (smir),care umple ochiurile plasei. Grundul se execut,n general,pentru orice fel de tencuial,diferenta constnd numai n felul materialelor din care se prepar mortarul.n mod exceptional el poate lipsi la tencuielile pe suprafetele de beton la care fata vazut se aplica direct peste sprit si la tencuielile pe suprafetele de rabit la care fata vzut se execut direct peste smir. Fata vzuta se poate finisa,conform prevederilor proiectului,n urmtoarele moduri: -nchiderea porilor cu un strat subtire de var si adaos de ipsos(100kg ipsos\ 1 m cub var pasta),denumit glet de var; acoperirea cu un strat subtire de past de ipsos fin netezit,denumit glet de ipsos; -tratarea in scopuri decorative:frecare cu peria de srm,rostuire,buciardare,sprituire,pieptnare etc. Clasificarea Tencuielilor.

Dup natura suprafetei pe care se aplic tencuielile pot fi: tencuieli pe suprafete de crmid;se execut n dou straturi(grund si strat vizibil); -tencuieli pe suprafete de beton si pe suprafete de zidrii de piatr;se execu 929l1123j t din sprit,grund si strat vizibil. La tavane cu suprafete plane,pe plansee de beton armat monolit fr grinzi,din fsii prefabricate de beton armat,tencuielile pot fi aplicate n dou straturi (sprit si strat vizibil); -tencuieli pe suprafete de sipci si trestie (tavane si pereti) care se execut n trei straturi (sprit,grund si strat vizibil),stratul sprit avnd rolul de amorsaj; tencuieli de pe suprafete de rabit (tavane) care se execut n trei straturi (smir,grund si strat vizibil). Dup modul de finisare
66

tencuielile pot fi:

-tencuieli brute,constituite dintr-un singur strat executat din mortar de var gras cu sau fr adaos de ciment; -tencuieli obisnuite driscuite,din tinci de var aplicat pe un grund din mortar de var gras,cu sau fr adaos de ciment; -tencuieli sclivisite alctuite din dou straturi din mortar de ciment; -tencuieli gletuite,pentru acoperirea fetei vzute a tencuielii; -tencuieli decorative ,cu fata prelucrat n mod decorativ. Dup materialul din care se prepar mortarul,tencuielile pot fi:

-tencuieli cu mortar de var gras (mortar preparat numai cu var),att pentru grund,ct si pentru fata vzut; tencuieli cu mortar de var ciment (mortar preparat cu var gras,cruia i se adaug o cantitate de ciment potrivit cu rezistenta cerut pentru tencuial).Aceste tencuieli se execut obisnuit pe suprafetele de beton,pe suprafetele exterioare ale cldirilor,precum si n interior acolo unde tencuielile sunt expuse degradrilor sau loviturilor; -tencuieli cu mortar de var si ipsos (mortar alctuit din nisip amestecat cu ciment).Se folosesc mai ales la soclurile exterioare ale cldirilior,la tencuieli sclivisite,la peretii expusi la umezeala permanent sau la actiuni mecanice; -tencuieli cu mortar de var si ipsos (mortar alctuit dintr-un amestec de nisip cu var past si cu adaos de ipsos).Acest mortar se ntrebuinteaz mai ales la tencuirea plafoanelor din sipci si trestie; -tencuieli cu mortar de ipsos,cu fata vzut executat numai din ipsos pe un grund de mortar de var ipsos.Se execut att la pereti,ct si la tavane; tencuieli cu materiale speciale.n aceast categorie se cuprind tencuielile exterioare executate cu materiale speciale ca:dolomit,terasit sau similipiatr. Dup destinatiile speciale tencuielile pot fi: -tencuieli impermeabile,care se obtin fie prin sclivisirea fetei vzute a tencuielilor executate cu mortar de ciment sau prin introducerea n mortarul de ciment a unor
67

substante speciale,care fac tencuiala mai impermeabil,fie prin modul de executare a tencuielilor ca de exemplu prin torcretare,n care caz ele se numesc tencuieli torcretate; -tencuieli antiacide,care rezist la actiunea substantelor chimice si care se obtin cu materiale avnd caracteristici speciale; -tencuieli acustice,care se realizeaz n scopul de a absorbi sunetele n slile de spectacole si se execut cu agregat poros (piatr ponce,zgur mcinat etc.). Pregtirea suprafetelor n vederea executrii tencuielilor nainte de nceperea lucrrilor de tencuieli,trebuie terminate toate lucrrile care ar putea mpiedica executarea tencuielilor sau prin lips,ori executarea lor ulterioar,ar putea s le deterioreze. Pentru nceperea tencuielilor interioare trebuie terminate urmtoarele lucrri: -zidria peretilor desprtitori s fie complet terminat,precum si eventualele spargeri fcute pentru lucrrile de instalatii; -instalatiile electrice,de ap,de inclzire central si de gaze care sunt prevzute s rmn ngropate sub tencuial,sa fie complet executate,iar cele de ap si de nclzire central s fie si probate; -montarea rabitului la tavane,arce,bolti etc. prevzut n proiect,precum si a rabitului pentru acoperirea conductelor de scurgere etc.; -baterea sipcilor si a trestiei la tavane si pereti de lemn; -montarea tmplriei si protejarea ei cu hrtie (saci vechi,ziare etc.); Tencuielile interioare se pot ncepe numai dup excutarea nvelitorii sau terasei; pe timp de var se pot ncepe lucrrile de tencuieli interioare dac deasupra incperii respective sunt executate cel putin dou plansee de beton armat si dac scurgerea apei de ploaie de pe ultimul planseu este asigurat. De asemenea,lucrrile de tencuieli se pot ncepe numai dup un anumit termen n care trebuie s se produc tasarea zidriei,deoarece aceast tasare duce la fisurarea si coscovirea tencuielii.Peretii de crmida executati cu mortar de ciment se pot tencui imediat dupa terminarea etajului respectiv,iar cei de zidrie cu mortar de var sau cu un mic adaos de ciment,se pot tencui numai dup terminarea zidariei etajului imediat urmtor. La cldirile cu parter si la ultimul etaj,tencuielile se pot executa imediat dup terminarea
68

constructiei

si

zidriei peretilor,indiferent de mortarul utilizat. Este interzis executarea tencuielilor pe zidrie nghetat. Pentru executarea lucrrilor de tencuieli exterioare este necesar s fie terminat streasina,montate jgheaburile si s fie asigurat ndeprtarea apelor de ploaie de pe acoperis prin montarea la jgheaburi a unor stuturi (arunctori de ap) provizorii. Pregtirea suprafetelor de constructie pentru a fi tencuite.

Pentru asigurarea unei aderente ct mai mari a mortarului pe suprafetele pe care se poate aplica tencuiala si a unei ct mai bune comparri a acesteia n timp,trebuie ca suprafetele de tencuit s fie ct mai rigide,curate si rugoase.n acest scop se iau urmtoarele msuri:Suprafetele elementelor de tencuitdin crmid sau beton trebuie verificate din punctul de vedere al abateriloradmisibile.Cnd exist abateri importante verticale sau orizontale sau neregularitti locale mari,ele se vor repara.Iesindurile locale sunt cioplite cu dalta sau cu ciocanul de zidrie,iar intrndurile care necesit grosimi mari ale stratului de tencuial (peste 40mm),se acoper cu o plas de rabit fixat pe suprafata de tencuit sau cu o mpletitur de srm pe cuie btute n rosturile zidriei,peste care se execut tencuiala.Intrndurile mari,peste 70mm,pe suprafetele exterioare ale cldirilor,nu se rectific cu rabit,ci cu completri de crmid sau prin ngrosarea stratului de mortar,pe cuie btute n pereti cu mpletitura de srm ntre aceste cuie pentru armarea mortarului.Dac abaterile nu depasesc limitele admisibile se curt doar suprafetele respective de praf,noroi,pete de grsime etc..Curtirea se execut,de la caz la caz,prin splare cu apa,cu periide srm etc..Dac suprafetele de tencuit sunt netede,ele trebuie innsprite prin cioplire,spituire etc..n cazul zidriilor de crmid executate cu rosturile pline,rosturile zidriei se curt pe adncimea de 1cm,pentru a asigura o legtur bun cu zidria.Peretii interiori si tavanele din beton ce s-au realizat n cofraje de inventar (metalice,placaj etc.),avnd suprafetele netede,nu se tencuiesc.Suprafetele lor trebuie pregtite pentru o finisare cu compozitie de zugrveli sau cu tapete.Eventualele chituiri se execut cu mortar de ciment si nisip fin.Suprafetele peretilor exteriori,realizati ca si cei interiori n cofraje de inventar,se pregtesc pentru o finisare direct cu compozitii de vopsit.nainte de aplicarea mortarului,suprafetele de tencuit trebuie s fie stropite cu ap, pentru a nu se produce absorbirea excesiv a apei din mortarul de tencuial,ceea ce ar duna adeziunii mortarului. Pentru
69

a prentmpina aparitia fisurilor la rosturile dintre suporturile din materiale cu contractii diferite,aceste rosturi vor fi acoperite cu fsii de rabit de circa 15cm ltime. Toate suprafetele de lemn sau de metal care apar n zidrie (ghermele,grinzi,buiandrugi,stlpi etc.),nu se tencuiesc dect dupa ce au fost acoperite cu o plas de rabit;cele de lemn vor fi acoperite sub plasa de rabit cu carton bitumat,pentru a evita umflarea lemnului n contact direct cu tencuiala. Toate lucrrile de rabit ale diferitelor elemente cerute de necesitti arhitecturale trebuie terminate. La tencuielile de plas de rabit trebuie s se verifice n primul rnd ca plasa s fie bine legat cu srm la distanta de 20..25cm,de reteaua de bare de otel-beton.Barele de otel-beton au diametrul de cel putin 6mm,iar ochiurile retelei au dimensiunile de 25#25cm.Reteaua trebuie bine legat de constructia tavanului,la fiecare 25..30cm,cu mustti din srm zincat de 2..2,5mm grosime si fixat cu distantiere de lemn.Plasa trebuie s fie bine ntins,s nu aib prti care s atrne si s nu se lase sub greutatea tencuielii. Pentru tencuielile exterioare se execut aceleasi lucrri pregtitoare ale suprafetelor de tencuit ca si pentru tencuielile interioare. Se interzice folosirea ipsosului la aceste lucrri,avnd n vedere c se degradeaz la umiditate. Tehnologia de executie a tencuielilor simple.

Tencuielile simple sunt acelea la care suprafata tencuit trebuie s fie plan,vertical ,respectiv orizontal,iar fata vzut,driscuit.Aceste tencuieli numite si tencuieli driscuite,sunt cele mai des ntrebuintate si se folosesc att n interior ct si la exterior. Tencuielile simple sunt alctuite din trei straturi:sprit,grund si stratul vizibil.Principalele operatii ce se execut la aceste tencuieli sunt legate tocmai de realizarea celor 3 straturi precedat de trasarea suprafetelor. Trasarea suprafetelor .n scopul de a stabili verticalitatea (orizontalitatea) si planeitatea suprafetei tencuite,precum si n vederea obtinerii unei grosimi ct mai reduse a acestuia,se execut trasarea suprafetelor de tencuit. Trasarea cuprinde dou operatii:punctarea si executarea stlpisorilor (sau fixarea reperelor).
70

Punctarea- const n aplicarea pe suprafata de tencuit a unui numr de martori realizati din mortar,astfel ca fata acestor martori s corespund cu fata grundului care urmeaz s se aplice.ntre martori se execut stlpisori care servesc pentru nivelarea grundului. Pentru executarea acestor operatii la pereti interiori,n partea de sus a acestora,la o distanta de 20 cm de la tavan si 20 cm de la peretele vecin,se bate n rostul de zidrie un cui,astfel ca floarea lui s rmn n afara peretelui cu 1.1,5 cm.Pe floarea acestui cui se tine lipit sfoara firului cu plumb,lsnd greutatea cumpenei s atrne aproape de pardoseal.Alturi de sfoar,la 20 cm de pardoseal, se bate un al doilea cui,pn ce floarea lui atinge sfoara.Dup baterea celor dou cuie,se controleaz grosimea tencuielii de-a lungul sforii.Dac,din cauza neregularittii zidului,grosimea obtinut depaseste n multe locuri pe cea normal de 2 cm,se bate att cuiul de sus ct si cel de jos,astfel ca s se obtin o grosime de tencuial ct mai mic ,mergnd n unele locuri chiar pn la 0,5 cm.ntre aceste dou cuie,se mai bate n acelasi mod nc un cui la mijlocul distantei.Se repet operatiile si la cealalt margine a peretelui. ntre cuiele de lng tavane se tine ntins o sfoar de floarea cuiului si se bate n lungul sforii,la 1.2 m,cte un cui pn ce floarea acestuia atinge sfoara.n acelasi mod se procedeaz si ntre cuiele intermediare , precum si ntre cuiele de lng pardoseal. n jurul tuturor acestor cuie se aplic turte de mortar,nivelndu-se pn la floarea cuiului,formnd astfel asa numitii martori.Martorii se mai pot face lipind cu mortar lng cui,n pozitie orizontal,o bucat de sipc la nivelul florii lui. ntre martorii astfel executati se aplic fsii verticale de mortar de 8.12 cm ltime,nivelate cu un dreptar,prin miscarea succesiv a acestuia n sus si n jos,rezemat pe martori.Pe portiunile de fsie care formeaz goluri sub dreptar,se aplic mortar si se niveleaz din nou.Fsiile astfel axecutate se numesc stlpisori sau repere de mortar.Este bine ca marginile stlpisorilor s fie neregulate,pentru ca s se fac o mai bun legtur cu grundul. Pentru a usura munca tencuitorului,este mai bine ca dreptarul pentru nivelarea mortarului sa fie tinut n pozitie vertical,n care scop la incperi cu naltimi si n cazul aplicrii mecanizate a tencuielilor,n loc de stlpisori verticali se execut fsii orizontale .Pentru aceasta,n mod descris mai nainte,se execut dou rnduri orizontale de martori,la distante de 50.60 cm de la tavan si de la pardoseal.ntre martorii astfel fixati se realizeaz fsii orizontale din mortar. La pereti exteriori,trasarea se execut la fel ca la peretii interiori,nsa pe toat nltimea cldirii si nu separat pe fiecare etaj n parte,deoarece
71

altfel nu se poate asigura o suprafata plan a fatadei. Cnd fatada este prevzuta cu elemente orizontale iesite din planul peretelui,de exemplu bruri executate de rosu si care mpiedic tinerea firului cu plumb la o distant de zid ct grosimea tencuielii,firul cu plumb se tine deprtat de zid,astfel ca s nu fie mpiedicat de aceste elemente orizontale. Apoi se msoar distanta dintre firul cu plumb si zid din 3 in 3 m si se stabileste distanta de la fir la fata tencuielii,astfel ca s rezulte o grosime minim a acesteia. Dupa aceasta,se bat cuiele-martori,astfel ca floarea lor s fie la aceeasi distant de firul cu plumb pe toat nltimea cldirii.Mai departe se procedeaz ca la tencuielile pe pereti interiori. La trasarea tavanului,n centrul lui se fixeaz un martor de ipsos gros de 1.1,5 cm.Pe acest martor se tine paralel cu unul din pereti un dreptar lung,n general ct latura mic a ncperii,si cu ajutorul unui boloboc aplicat pe acesta,se aseaza dreptarul n pozitie orizontal;la capetele lui se fixeaz cte un martor de ipsos prin umplerea cu mortar a spatiului dintre dreptar si tavan.Se ntoarce apoi dreptarul n pozitia perpendicular si se procedeaz la fel,fixndu-se alti doi martori la capetele dreptarului n noua pozitie. Folosind martorii astfel fixati se puncteaza n mod analog linii lng pereti.Dac suprafata tavanului este mare,se mai puncteaz si alte linii paralele,fixnd martori n prelungirea liniilor stabilite prin martorii executati anterior si tinnd dreptarul pe doi martori alturati.ntre martorii fixati se execut fsii de mortar de grund paralele cu una din laturi,la fel ca la trasarea pe pereti.La fixarea martorilor se urmreste s nu se depseasc grosimea normal a grundului. Aplicarea sau amorsajului spritul sau amorsajul este primul strat al tencuielii si are ca scop s asigure o bun legtur a acesteia cu suprafata de tencuit.Pentru aceasta el trebuie s fie continuu,ceea ce se obtine prin alegerea consistentei mai fluide a mortarului de sprit (consistenta de 11.12 cm). Peretii din zidrie de crmid se stropesc cu ap si se amorseaz prin stropire cu un mortar fluid,care va avea aceeasi compozitie ca a mortarului pentru stratul de grund.La suprafetele de beton si la zidrie de piatr,pentru sprit se foloseste lapte de ciment (ciment cu apa),uneori cu un mic ados de nisip.La suprafetele de beton care urmeaz s fie tencuite,mortarul pentru sprit se prepar din ciment cu adaos de var.Stratul de sprit se aplic fie manual,fie
72

spritului

mecanizat.Aplicarea mecanizat se relizeaz cu masinile de tencuit.Manual,stratul de sprit se aplic cu ajutorul unei mturi scurte,astfel nct s formeze un strat ct mai subtire (cca 3 mm),numai ct este necesar s acopere toat suprafata cu un strat continuu. Stratul de sprit nu se niveleaz,ci trebuie s rmn asa cum a rezultat din aruncarea mortarului. ` Pe suprafetele de rabit nu se aplic sprit,cu un strat-suport pentru grund,care se numeste smir.Acest strat se execut din mortar de var cu ipsos sau de var cu ciment,dup cum este si mortarul grundului.smirul se aplic apsndu-l cu dosul mistriei pe plasa de rabit,astfel ca s intre bine n ochiurile plasei.Suprafata smirului trebuie s rmn ct mai aspr,pentru ca s asigure o bun legtur cu grundul. Aplicarea grundului Grundul este stratul cel mai gros al tencuielii si serveste pentru acoperirea neregularittilor suprafetelor de tencuit.Grosimea total normal a grundului trebuie s fie de circa 20 mm la tencuielile pe suprafete din crmid,piatr si beton.La suprafetele de beton care urmeaz s fie tencuite si care au rezultat din executie destul de ingrijite,fr abateri nsemnate (de la verticala la pereti si de la orizontal la tavane),se aplic direct stratul vizibil peste spritul netezit n prealabil dup o oarecare zvntare a lui,fr s se mai execute grundul. Mortarele folosite pentru stratul de grund trebuie s aib consistenta de 7.8 cm n cazul aplicrii manuale si 9.13 cm la aplicarea mecanizata. Grundul se aplic numai dup ce spritul s-a intrit,dar nu mai devreme de 24 de ore de la aplicarea acestuia n cazul suprafetelor de beton si de o or n cazul suprafetelor de crmid. Grundul se aplic manual sau mecanizat cu masini de tencuit.Aplicarea manual se realizeaz ntr-una sau n dou reprize,prin aruncarea mortarului cu canciocul,cu mistria sau cu frasul pe suprafetele de tencuit.Mortarul se ntinde ntre stlpisori,n fsii orizontale,ntr-un strat ct mai uniform si de grosimea acestora,ncepnd de jos n sus.Apoi,cu ajutorul dreptarului,tinndu-l n pozitie orizontal si sprijinit pe doi stlpisori,se niveleaz mortarul prin miscri orizontale de du-te-vino si deplasndu-l treptat de jos n sus,pentru ca astfel surplusul de mortar s se adune pe dreptar;acest mortar se arunc napoi n targa de mortar direct cu dreptarul,tinndu-l n pozitie vertical. Dup prima nivelare se
73

completeaz golurile rmase si se niveleaz din nou.n cazul executrii tencuielilor la pereti,folosind fsii orizontale,dreptarul se tine n pozitia vertical,lipit pe dou fsii orizontale de ghidare si se deplaseaz pe aceste fsii cu miscri scurte n sus si n jos.Suprafata grundului astfel obtinut nu se netezeste;ea trebuie s rmn aspr,pentru ca s asigure buna aderent a stratului vizibil.Dac dup nivelare suprafata grundului a iesit prea neteda,sau atunci cnd stratul vizibil urmeaz s fie aplicat dupa uscarea complet a grundului,fata acestuia se cresteaz cu mistria pe o margine de 2.3 mm,trgndu-se linii nclinate n dou sensuri,la distante de 5.6 mm una de alta.O aderenta si mai bun se obtine brzdnd suprafata grundului cu linii orizontale ondulate. Dac grundul se aplic n mai multe straturi,la mortare pe baz de ciment sau de ipsos,fiecare strat trebuie asternut numai dup ntrirea celui aplicat anterior,iar n cazul mortarelor de var,numai dup ce acesta a nceput s se albeasc.Intervalele de timp ntre straturile de tencuial aplicate separat variaz de la 1 ora pn la 48 de ore,n functie de natura mortarului. La executarea grundului pe peretii exteriori,pe timp clduros trebuie luate msuri pentru a proteja suprafata de razele solare si de vnt,prin acoperirea cu rogojini umede sau prevznd paravane pe schela exterioar. La executarea spaletilor,la usi,ferestre si nise,la colturi se fixeaz dreptare puse la cumpn sau la boloboc,pentru ca acestia s rezulte drepti si verticali,respectiv orizontali.Pe tavane,mortarul de grund se aplic prin aruncarea lui (ncepnd de la unul din colturi) ntre fsiile de ghidaj,pn la grosimea acestora.Mortarul pentru tavane trebuie s fie mai vrtos dect cel pentru pereti (consistenta 6.7cm).Grundul se niveleaz nti cu mahalaua apoi cu dreptarul,care se tine aplicat pe dou fsii si se misc n drepta si n stnga,mergnd prin retragere;dreptarul se tine putin nclinat fat de tavan,pentru a strnge pe el surplusul de mortar,care apoi se arunc n lad.Racordarea dintre tavan si pereti se execut fie n colt drept (viu),formnd o linie dreapt fie cu o scaf rotund simpl,fie cu un anumit profil.Racordarea n colt viu trebuie s dea o linie perfect dreapta,care,dup aplicarea grundului,se verific cu dreptarul. Pentru formarea scafei rotunde simple,n coltul respectiv se arunc mortar n cantitate mai mare si n mai multe straturi,nivelndu-l apoi cu drisca special profilat si ndreptndu-l apoi cu un dreptar de 1.2m. Aplicarea stratului vizibil Stratul vizibil este ultimul strat al tencuielii simple si are ca scop s dea acesteia forma si aspectul definitive.Grosimea acestui strat este de 2.4 mm la
74

aplicare.Mortarul pentru stratul vizibil,denumit si tinci,se prepar cu nisip cu granule de pn la 1 mm diametru si are consistenta de 9.11 cm;nainte de aplicare,mortarul se trece printr-un ciur cu ochiuri avnd diametrul de 1,5 mm. Dup aplicarea stratului vizibil,acesta se prelucreaz pentru a-i da o suprafat perfect dreapt si cu aspect uniform (fr zgrieturi,urme de nndiri etc.). Stratul vizibil se aplic dup uscarea grundului (sau albirea lui la tencuieli cu mortar de baz de var),ncepnd cu tavanul .Dac grundul este complet uscat,se stropeste cu apa nainte de aplicarea stratului vizibil.La tencuieli exterioare,nainte de aplicarea stratului vizibil se execut toate profilurile fatadei. Tinciul se aplic cu canciocul sau cu mistria,pe portiuni reduse si imediat se ntinde cu driscadreptar ntr-un strat uniform si ct mai subtire,cutndu-se s se obtin o suprafat ct mai regulat.Dup zvntarea acestui strat,se procedeaz la netezirea lui,stropindu-l cu ap cu ajutorul bidinelei si frecndu-l cu drisca de lemn,cu miscri circulare,pn la obtinerea unei suprafete ct mai netede si uniforme.Suprafata netezit se verific cu un dreptar,iar neregularittile se completeaz cu tinci si se niveleaz din nou,frecnd pn ce se obtine acelasi aspect ca al suprafetei frecate anterior. La netezirea colturilor vii intrnde si iesinde (la colturile ncperii,la racordarea cu tavanul,la golurile pentru usi,ferestre,nise tencuite) se ntrebuinteaz dreptare speciale de colt,din lemn sau metal. Pentru a prentampina uscarea prea rapid si aparitia fisurilor,stratul vizibil se protejeaz de vnt si de soare cu rogojini saci etc. Tencuielile la spaleti si glafurile golurilor se execut o dat cu tencuirea peretilor si n acelasi mod. n cazul suprafetelor mari,lucrrile de tencuieli se execut mecanizat,folosind diferite masini.Aceste masini pot executa urmtoarele operatii:transportul mortarului prin furtunuri pe orizontal si vertical pna la locul de punere n oper;injectarea laptelui de ciment (spritul);aplicarea pe pereti si tavane a mortarului pentru grund si stratul vizibil. Tehnologia de executie a tencuielilor gletuite Tencuielile gletuite se pot executa cu glet de var cu adaos de ipsos. Gletul de var este un strat subtire realizat din past de var simplu sau cu adaos de ipsos. Gletul de var se aplic pe tencuieli driscuite de uscarea complet a acestora.
75

n acest scop se pune o cantitate de var past pe o drisca de otel si se ntinde aceast past,apsnd cu o muchie pe suprafata driscuit,astfel ca s se acopere toate neregularittile si asperittile rezultate din driscuial. Netezirea cu drisca de otel se execut pn se obtine o suprafat perfect neted la pipit,fr zgrieturi,fr urme de drisc,fr s se observe liniile de inndire ale portiunilor de suprafat lucrate n perioade diferite. Dac tencuielile driscuite s-au uscat complet,pentru aplicarea gletului se foloseste var cu adaos de ipsos. Acest glet se aplic n acelasi mod ca si cel de var ns,nainte de aplicare,tencuiala trebuie udat,iar grosimea stratului poate ajunge la 1.2 mm.Gletul se aplic pe portiuni mici (de 0,50.0,75 m cubi),pentru ca s se poat netezi suprafata nainte de ntrirea mortarului de glet.Pentru netezire,drisca se tine aproape perpendicular pe suprafata de prelucrat si se misc n sus si n jos,n drepta si n stnga,pn se obtine o suprafat perfect neted. La aceste tencuieli se cere o mare exactitate, de aceea ele se verific cu un dreptar metalic si se controleaz la lumina unui bec electric apropiat de suprafata gletuit,pentru ca s se pun n evident cele mai mici denivelri. Suprafata obtinut trebuie s fie perfect neted la pipit si eventualele asperitti trebuie curtite cu hrtie sticlat.De asemenea,si racordurile cu portiunile executate anterior se curt cu muchia dristei si cu hrtie sticlat,pn cnd nu se mai simte nici o asperitate la frecarea cu dosul palmei. Tehnologia de executie a tencuielilor decorative Tencuielile decorative sunt acele tencuieli care dau constructiei un finisaj si aspect arhitectural definitiv numai prin tencuial,fara a mai fi necesar o spoial ulterioar. Aspectul arhitectural al tencuielii decorative se obtine prin:compozitia mortarului,modul de aplicare si modul de prelucrare a fetei vizibile. Fata vizibil se prelucreaz cu diferite unelte cnd mortarul stratului vizibil se gseste n stare plastic,la nceput de ntrire,ntrit partial sau ntrit total. La aplicarea fetei vzute la tencuielile decorative trebuie respectate urmtoarele reguli: -mortarul pentru acest strat trebuie s aib o compozitie corespunztoare prelucrrii fatadei.Amestecul uscat se pregteste anticipat pentru ntreaga suprafat sau pentru ntreaga ncpere. Eventualele ntreruperi n executie trebuie
76

bine gndite si aranjate,pe ct posibil,la limitele profilurilor,ornamentatiilor sau rezalitelor,pentru a evita aparitia rosturilor de lucru,care pot compromite finisajul; -se las un spatiu suficient ntre schelele exterioare si perete,pentru ca executarea tencuielii s fie continu;nu se folosesc schele lsate n consol din zidrie sau schele rezemate de constructie,care necesit completri ulterioare ale tencuielii; -fata vzut se aplic numai dup montarea glafurilor,grilelor,diblurilor,profilulior etc; -se iau msuri speciale pentru mrirea aderentei stratului vizibil de grund,precum si pentru protectie mpotriva arsitei,avnd n vedere ca imperfectiunile n executie nu se pot repara n viitor fr a duna aspectului lucrrii; ` -fata vzuta trebuie s rezulte uniforma ca aspect (granulatie,desen,culoare) pe toat suprafata,dar n special pe panourile limitate de profile sau linii de tonalitate diferit.La tencuielile exterioare este necesar ca ultimul strat,mai ales la tencuielile stropite,s fie executat de acelasi muncitor,pe suprafetele limitate de profile sau alte elemente. Dup modul de alctuire,tencuielile decorative sunt:tencuieli decorative simple;tencuieli stropite;tencuieli de terasit si dolomit;tencuieli de piatr artificial. Dozaje uzuale pentru mortare de tencuial cu var si ciment Observatie: La mortarul de marc se pot aduga 0,1..0,2 prti ipsos pentru o parte var, n scopul accelerrii ntririi.

Marca mortarului si notatia Tipul mortarului

M 4 -T M 10 -T M 25 -T

Var Var- ciment Var- ciment

Materiale pentru 1m cub mortar ciment VAR Var Nisip HIDRATAT, pasta F 25kg M30kg M cub Kg sau VAR PASTA slam de SAU SLAM carbid DE CARBID kg M __ __ 0,375 500 1,25 1.550 145 180 138 171 0,250 0,200 325 260 1,20 1,20 1.500 1.500

77

M 50- T M 100-T M 100-T

Ciment- var Ciment-var Ciment

290 __ __

275 370 385

0,085 0,045 ___

110 60 __

1,18 1,10 1,25

1.450 1.350 1.550

Prepararea mortarelor Prepararea mortarelor pe baz de ciment si var hidratat se face numai prin procedee mecanice,asigurndu-se urmtoarele conditii: -dozarea gravimetric a componentelor solide ale mortarului cu tolerante de +-2% pentru lianti si +-3%pentru agregate; -amestecarea ngrijit a mortarului pn la omogenizarea complet. n cazul utilizrii varului hidratat nu mai este necesar operatia de stingere a varului. Consistenta mortarelor
Consistenta cm Tipul mortarului si felul lucrrii 8..13 Mortare de zidrie 7....8 4....7 a.pentru zidrie de crmizi pline sau din blocuri de beton usor cu agregate 9 naturale sau artificiale 7...8 b.pentru zidarie de crmida cu guri sau blocuri ceramice cu guri 9..12 c.pentru zidrie de piatr sau blocuri de beton compact 7....8 Mortare de tencuiala 12
78

a.mortare de tencuiala aplicate manual: -pentru sprit -pentru grund -penntru stratul vizibil executat din mortar care contine ipsos -pentru stratul vizibil executat din mortar fr ipsos b.mortare pentru tencuial aplicate mecanizat -pentru sprit -pentru grund

10...12

Mortare impermeabile si antiacide

Mortare impermeabile Mortarele impermeabile sunt mortarele de ciment preparate cu aditivul impermeabilizator-APASTOP P. Apastop P este un adidiv impermeabilizator pentru mortare de ciment si se prezint sub form de pulbere de culoare alb sau gri. Mortarul cu adaos de Apastop P aplicat n mai multe straturi constituie o hidroizolatie rigid care poate fi adoptat la lucrrile de constructii n cazurile n care n timpul exploatrii nu exist posibilitatea aparitiei de fisuri cu deschideri mai mari de 0,1 mm. Produsul Apastop P se ambaleaz n saci de hrtie de 25 kg si se depoziteaza n locuri acoperite si uscate. Cantitatea de Apastop P care este diferit pentru fiecare strat de tencuial n parte,dar nu mai mare de 3% din cantitatea de ciment,se amestec n prealabil cu cimentul pn la obtinerea unui material omogen.Acest material se introduce mpreun cu nisipul necesar n malaxor si se amestec timp de 1 min,dup care se adaog cantitatea de ap necesar obtinerii consistentei dorite si se continu amestecarea nca 3 min. Nisipul utilizat este de natur silicioas provenit din cariere sau balastiere. Mortarele se vor prepara n apropierea locului de aplicare si n cantitti astfel stabilite,nct s se pun n lucrare ntr-un interval de maximum 45 minute de la
79

preparare.La fiecare amestec de mortar se verific consistenta cu conul etalon. Adaosul de Apastop P se utilizeaz la prepararea mortarelor aplicate la: -protejarea elementelor de constructii contra umidittii (tencuieli exterioare la pereti n subteran,tencuieli la socluri de cldiri,stratul orizontal de rupere a capilarittii la zidrii,tencuieli interioare n ncperi cu umiditate ridicat); -etansarea constructiilor care vin n contact direct cu apa (cuve,bazine,rezervoare,castele de ap),fr ns ca presiunea apei s depseasc 2 at. Mortare antiacide Pentru realizarea sapelor de egalizare si a celor suport sau a tencuielilor incluse n structura izolatiilor anticorosive se folosesc mortare antiacide alctuite din:ciment de furnal (de preferint);nisip cuartos de Vleni sau Arghires si ap. Pentru anumite cazuri speciale se foloseste si cimentul aluminos. De asemenea,n componenta unor mortare se introduce si solutie apoas de Aracet E 50 (50% ap). Msuri de protectie a muncii

Accesul muncitorilor sub cupa betonierei malaxorului este interzis cnd ea este ridicat si nefixat n aceast pozitie.Curtirea tobei betonierei,ntretinerea sau repararea acesteia este permis numai dup completa oprire a masinii de deconectarea ei de la sursa de curent electric. Terenul din raza zonei de lucru a malaxoarelor,inclusiv cile de acces,trebuie mentinute n stare de curtenie si s nu fie blocate.

80