LICEUL TEHNOLOGIC “ AUREL VLAICU “

Loc. LUGOJ, Str. CERNEI Nr. 42 Cod. 305500

Tel. / Fax : 0256354002 / 0256352604
E-mail : aurelvlaiculugoj@yahoo.com

TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR
DE MORTARE
Mortarele
Sunt material compozite care servesc la :
 Legarea între ele a pietrelor de construcţie, pentru a forma piese de construcţii
(ziduri) = mortare de zidărie
 Protejarea şi înfrumuseţarea pieselor de constructive = mortare de tencuială
Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de lianţi, agregat fin, apă şi în unele
cazuri aditivi.

Lianţi
Principalii lianţi utilizaţi la prepararea mortarelor sunt: argila , var , ipsos , cimenturi.

Agregate
Ca agregat este utilizat nisipul natural de carieră sau de râu, care poate fi parţial
înlocuit, până la maximum 50%, cu nisip de mare în cazul preparării mortarelor cu
marca de maximum 25, sau nisip provenit din concasarea rocilor naturale.
Dimensiunea maximă a granulei se limitează la 3 mm.

Aditivi
Aditivii utilizaţi la prepararea mortarelor, după efectul pe care dorim să-l obţinem, pot
fi plastifianţi, întârzietori sau acceleratori de priză şi întărire, sau coloranţi sau
impermeabilizatori

Rezistenta minima la compresiune

Se determinapeepruvete , in functie de marcamortarului : M4 , M10 , M25…. , cifra
–rezistentamininima la compresiuneDaN/cm 2 . M25 Z , M25T . Z= zidarie ,
T=tencuiala

MORTARE FĂRA PLASTIFIANŢI

Compoziţia mortarelor
Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de lianţi, agregat fin, apă şi în unele
cazuri aditivi .
Lianţii, adaosurile şi nisipul pentru mortare se aleg in funcţie de:
 Marca mortarului cerută prin proiect,
 Lucrabilitatea necesară (consistenţă, plasticitate),
 mijloacele de transport,
 natura cărămizilor sau a altor materiale de zidit sau pe care urmează a se
executa tencuieli,
 termenele de executare a zidăriilor şi tencuielilor,
 umiditate amediului
 temperature aaerului
 condiţiile specific construcţiei şi regiunii.

Mortarele preparate cu un singur liant se numesc mortare simple, iar mortarele

preparate cu doi lianţi se numesc mortare compuse sau mortare mixte.
Mortarele simple — mortarul de var, mortarul de ciment — au dozajul de un volum
liant (var, respectivciment) la trei volume de nisip.
Dozajul se scrie: 1 : 3, prima cifră reprezentand intotdeauna volumul de liant. Incazul
mortarelor compuse, prima cifră se referă la liantul principal, adoua la liantul
secundar, care se consider ca adaos, iar ultima Ia nisip.
La prepararea mortarului de ciment-var 1 : 0, 3 : 4 (ciment;var pastă; nisip) : se ia 1
parte de ciment, 0,3părţi de var pastă şi 4părţi de nisip.
Dozarea componentelor.
Nisipul şi liantul se dozează prin cantărire, iar apa cu dozatoare
automate sau cu contoare. Abaterileadmise sunt de ±3 % pentru
nisipşi de ±2 % pentru liant şi apă.
Compozitia se mai exprima si prin cantitatea de constituenti necesari
la 1m3 de mortar .

Prepararea mortarelor
Mortarele se prepară în malaxoare special sau betoniere obisnuite .
Un malaxor este alcătuit dintr-o tobă cilindrică cu ax orizontal, prevăzut la partea
superioară cu o palnie de alimentare cu maleriale.
Ordinea de introducere a materialelor in malaxor este următoarea:
apă, nisip, var hidratat (in pulbere) şi ciment.
Durata de amestecare a mortarului este in funcţie de caracteristicile
tehnice ale utilajelor respective şi este limitată, in general, la un
minut.După terminarea amestecării, toba se basculează, iar mortarul
curge in containere sau intr-un buncăr de distribuţie.
Ca şi betoanele, mortarele se prepară in staţii sau centrale de mortare
alcătuite in mod asemănător cu staţiile centralele de betoane.

Transportul mortarului
Transportul pe orizontală al mortarului pe distante mici se realizează cu roabe,
tomberoane, dumpere pitice
Transportul pe verticală al mortarului se face in bene, cu macarale sau trolii, precum
şi cu elevatoare sau pompe .
MORTARE CU PLASTIFIANŢI

La aceste mortare, care nu conţin var, efectul de realizare a unei bune lucrabilităţi la
aplicare şi de reducere a segregării este asigurat de acţiunea unor substanţe
denumite plastifianţi pentru mortare.
Mortarele cu plastifianţi au acelaşi performanţe in stare proaspătă ca şi mortarele cu
var:
 au o bună lucrabilitate la aplicare,
 aderă bine pe suprafeţele de cărămidă sau beton,
 se intend uşor in straturi subţiri
 se prelucrează foarte bine cu dreptarul sau cu drişca.
 au o segregare redusă
 se pot transporta cu pompa de mortar.
In stare intărită mortarele cu plastifianţi realizează :
 rezistenţele la compresiune corespunzătoare mărcii pentru care sunt preparate
 au o bună adeziune la stratul suport din cărămidă sau beton.
Mortarele cu plastifianţi au o foarte bună rezistenţă la ingheţ-dezgheţ şi o durabilitate
sporită.

Plastifiantul UD este un lichid vascos, de culoare brun inchis, opac, fără miros. Nu
este toxic, şi nu provoacă alergii. Se livrează in butoaie din tablă sau din material
plastic şi se păstrează in incăperi cu temperaturi pozitive.
Prepararea mortarelor cu plastifianţi se face numai prin procedee mecanice, cu
malaxoare cu amestec forţat sau cu betoniere cu cădere liberă.
Mortarele cu plastifianţi se prepară astfel:
— se introduce in malaxor o parte din apa de amestec in care se dizolvă plastifiantul
ud;
— se introduce apo icimentul, cenuşa şi nisipul;
— se completează cantitatea de apă pană se obţine consistenţa prescrisă;
— după terminarea dozării apei se amestecă incă 30 s.
Mijloacele de transport şi modul de descărcare al mortarelor sun tidentice cu cele
prezentate in cazul mortarelor fără plastifianţi.
Durata maximă de transport şi manipulare (intervalul de timp dintre terminare
apreparării şi punerea in lucrare a mortarului) nu trebuie să depăşească 6 ore în
cazul in care temperature mediului ambient este sub 18°C; 5 ore in cazul cand
temperature mediului ambient este cuprinsă intre 18° şi 23°C şi respectiv 4 ore in
cazul temperaturii mediului ambient mai mare de 25°C.

EXECUTAREA MORTARELOR PE TIMP FRIGUROS

La prepararea şi transportul mortarelor pe timp friguros sunt necesare următoarele

măsuri:
— la prepararea mortarelor se incălzeşte in primul rand apa, pană la cel mult 80°C;
nisipul se incălzeşte numai dacă prin incălzirea apei nu se poate obţine temperature
necesară a mortarului sau dacă nisipul conţine bulgări ingheţaţi;
— la transportul mortarelor se utilizează mijloace rapide bine isolate contra frigului,
atat lateral cat şi la faţa de sus (benele şi basculantele se acoperă cu prelate).
Temperatura minimă a mortarului la locul de lucru trebuie să fie de cel puţin + 8°C.
Temperatura mortarului la ieşirea din malaxor nu trebuie să depăşească +50°C la
mortarele de ciment-varşi 25°C la mortarele de ciment sau ipsos-var.

1. PREPARAREA MORTARELOR

Mortarele se prepara din nisip amestecat cu liant si cu apa. Aceste amestecuri au

proprietatea de a se întari, capatand dupa un timp anumit o rezistenta importanta. In
ce priveste mortarul proaspat, acesta trebuie sa adere bine la suprafata caramizii, a
pietrei sau a betonului, sa aiba o culoare uniforma si o consistenta potrivita.La
prepararea mortarului, materialele din care se prepara acesta (nisip, liant si apa) se
amesteca într-o anumita proportie, calculata în volum (în parti) sau în greutate (în
kg). Aceasta proportie se numeste dozaj si se stabileste în raport cu lucrarea la care
trebuie sa fie întrebuintat mortarul si cu rezistenta pe care trebuie sa o capete acesta
dupa întarire.Cu cît mortarul contine mai mult liant fata de nisip, adica este mai gras,
cu atat va avea o rezistenta mai mare.
I. Categorii de mortare
Dupa modul de întarire a liantilor, se deosebesc urmatoarele feluri de mortare:
Mortare hidraulice. La acestea liantul se întareste atît în aer cat si în apa; ele se
prepara cu ciment.
Mortare aeriene. La acestea liantul se întareste numai în aer; deci ele se prepara cu
var sau ipsos. tinînd seama de aceasta proprietate, mortarul de var nu se va
întrebuinta la ziddrii în locurile lipsite de aer sau supuse umezelii continue (în pamînt,
în subsoluri umede etc.)
Mortare mixte (compuse). Acestea contin doi lianti. Ele se folosesc în cazurile cînd
mortarul cu un singur liant nu satisface anumite conditii (nu rezista destul de bine,
este prea scump etc.). De exemplu, într-un subsol cu zidarie de grosime redusa se
recomanda folosirea mortarului mixt de ciment si var; în acest caz într-adevar,
mortarul de var nu este indicat, iar mortarul de ciment este prea scump. Dupa
consistenta si densitate, mortarele pot fi vîrtoase, plastice si fluide. Consistenta unui
mortar este în functie de cantitatea de apa folosita în amestec, mortarul fiind cu atît
mai plastic cu cît cantitatea de apa este mai mare.De consistenta mortarului depinde,
atît rezistenta lui dupa întarire, cît si felul cum poate fi întrebuintat de catre
zidar.Astfel, folosirea unui mortar prea vîrtos sau prea fluid îngreuneaza munca
zidarului. Mortarul prea vîrtos se întinde greu si rosturile nu se umplu bine, iar în
mortar pot ramîne uneori goluri; mortarul prea moale se scurge printre rosturi,
acestea ramîn prea mici sau chiar goale, iar dupa întarire rezistenta mortarului este
redusa.Consistenta mortarului se stabileste dupa temperatura exterioara din timpul
lucrului, dupa felul liantului utilizat si dupa natura lucrarii la care se
întrebuinteaza.Dupa felul liantului, mortarele sînt de urmatoarele feluri:
Mortarul de var. Acesta se prepara din nisip, var pasta si apa.
Nisipul trebuie sa fie curat si cu granulometria potrivita. Varul trebuie sa fie bine stins,
iar apa sa fie curata.Dozajul obisnuit al mortarului de var pentru zidarii este de 1 :3,
adica 0,33 m3 var pasta la 1 m3 nisip.Mortarul trebuie folosit cît este proaspat, adica
înainte de a începe priza. De aceea, se prepara în cantitati reduse, pe masura ce
este întrebuintat în lucrare. Cînd totusi ramîne nefolosit, trebuie udat bine si acoperit
cu nisip, spre a fi ferit de aer si uscaciune. Mortarul de var se poate folosi cel mult
timp de 12 ore de la preparare.La unele tencuieli, cînd se cere ca mortarul sa se
întareasca rapid, se foloseste mortar de var cu adaos de ipsos. Datoritaipsosului,
mortarul de var se întareste mai repede si devine mai rezistent.La unele zidarii si
tencuieli care trebuie sa aiba o rezistenta mai mare (de exemplu, în locurile supuse
umezelii etc.) se foloseste mortar de var cu adaos de ciment, obsinut prin adaugarea
de ciment în mortarul de var. Dozajele sînt stabilite prin prescriptiile tehnice
(Normative, Standarde si Indicatoare de norme de deviz C), în raport cu lucrarile la
care se foloseste. Acest mortar se întareste mai repede decît mortarul de var, el
putînd fi folosit cel mult timp de 4 ore de la preparare.
Mortarul de ciment. Acesta se prepara din ciment, nisip si apa. Prepararea se face
în doua faze: întîi se prepara amestecul uscat de ciment si nisip; dupa ce acesta
este bine amestecat avînd o culoare uniforma, se adauga apa, amestecîndu-se în
continuare pana se obtine o pasta omogena.Mortarele de ciment pot avea diferite
dozaje. Acestea se stabilesc dupa felul lucrarii, adica dupa rezistenta ceruta
mortarului.Mortarul de ciment face priza si se întareste mai repede decît cel de var,
priza si întarirea depinzînd de felul cimentului folosit. De aceea, mortarul de ciment
trebuie preparat în cantitati reduse, pe masura întrebuintarii lui. Mortarul ramas dupa
o ora de la preparare nu mai poate fi folosit, iar priza cimentului nu poate fi împiedi-
cata prin udarea mortarului sau ferindu-1 de aer, cum se procedeaza în cazul
mortarului de var.Mortarul de ciment se întrebuinteaza la unele zidarii de piatra si
de caramida, la tencuieli speciale precum si la alte lucrari speciale.Cînd se foloseste
la tencuieli, în mortarul de ciment se adauga lapte de var, obtinîndu-se mortar de
ciment îndulcit cu var. Datorita laptelui de var, mortarul de ciment devine mai plastic,
se lucreaza mai usor si crapa mai greu.în locul laptelui de var se poate adauga si
argila. Proportia acestor adaosuri ca si dozajul mortarului sînt fixate prin prescriptiile
tehnice.
Mortarul de ipsos. Acest mortar se prepara de obicei fara nisip, numai prin
amestecarea ipsosului cu apa. Cantitatea de apa necesar? este de 65—90% din
cantitatea de ipsos. O cantitate de apa prea mare reduce rezistenta mortarului de
ipsos si îl face poros.Mortarul de ipsos preparat cu nisip are rezistenta mult mai
mica decît cel preparat numai din ipsos si apa.Mortarul de ipsos se întrebuinteaza
la executarea tencuielilor gletuite, a ornamentelor si a profilelor etc. El nu se
întrebuinteaza la executarea zidariilor.Nu este permis a se adauga ipsos în mortarul
de ciment, deoarece prin întarire cimentul se contracta, iar ipsosul se dilata, ceea ce
împiedica legatura dintre ele.Mortarul de ipsos se prepara în cantitati mici, pe masura
întrebuintarii lui în lucrare, deoarece ipsosul se întareste foarte repede, iar o data
întarit, nu mai poate fi lucrat nici refolosit.Mortarul de argila. Acesta se obtine din
argila si nisip amestecate în anumite proportii si framîntate cu apa. Pentru o
rezistenta sporita la framîntare se adauga paie, cîlti etc. Acest mortar se
întrebuinteaza numai la lucrarile ferite de apa.Un mortar mai rezistent este mortarul
de argila cu adaos de var obsinut din mortar de argila la care se adauga var pasta.
Acesta se întrebuinteaza la executarea zidariei din blocuri de pamînt si la tencuirea
acestor pereti.Dozajul acestui mortar si modul de preparare se dau în « Normativul
pentru folosirea lutului la executarea constructiilor».
2. Tehnologia prepararii mortarelor
înainte de a începe prepararea mortarelor se iau urmatoarele masuri pregatitoare:
—    aprovizionarea cu materiale (nisip, var, ciment sau ipsos);
—    executarea varnisei sau instalarea malaxorului de mortar;
—-instalarea conductei de apa;
—    aducerea cutiilor de masurat nisip si liant.
Mortarele se prepara pe cale manuala sau mecanica.
a) Prepararea manuala a mortarelor. Mortarele se prepara pe cale manuala la lucrari
de volum redus.
Mortarul de var se prepara în varnisa pentru prepararea mortarului, care este
despsrtita în doua printr-un perete de scînduri (îig. 376), permitînd astfel ca mortarul
sa se prepare alternativ în cele doua despartituri, zidarii fiind aprovizionati continuu
cu mortar. Prepararea mortarului se face astfel: se pune în varnisa varul pasta în
cantitatea stabilita, se adauga apa necesara si se amesteca cu sapa de var, pana se
obtine un lichid subtire. Apoi se adauga nisipul necesar, dupa dozajul fixat,
amestecîndu-se iar cu sapa de var, pîna se obtine o pasta avînd consistenta potrivita
si culoarea uniforma. Nisipul si varul pasta se masoara de obicei în volume, folosind
cutii sau roabe al caror volum este cunoscut. Mortarele se prepara în locuri ferite de
intemperii, în apropierea gropilor de var.Mortarul de ciment se prepara tot în varnita
descrisa anterior (v. fig. 376). Nisipul se masoara în volume, iar cimentul în greutate,
folosind ciment ambalat în saci sau turnat în cutii a caror capacitate s-a stabilit
dinainte prin cîntarire.Mortarul de ciment se prepar? — a?a cum s-a aratat anterior
—• amestecînd întîi materialele uscate (nisipul cu cimentul), dupa care se adauga
apa necesara si se amesteca pîna se obtine o pasta omogena.La mortarul de ciment
îndulcit cu var, laptele de var se adauga în mortarul de ciment preparat.Mortarul de
var cu adaos de ciment se obtine preparînd întîi mortar de var gras, în care se
adauga cimentul necesar, amestecîndu-se bine pîna cînd culoarea mortarului devine
uniforma, adica nu mai apar pete de ciment în amestec.Mortarul de ipsos se
prepara de obicei în cantitati mici în targa de mortar, procedîndu-se astfel: în targa se
toarna apa, se adauga treptat ipsos si se amesteca bine cu mistria pîna ce mortarul
capata consistenta buna de lucru. In cazul adaugirii de nisip, acesta se pune în
momentul cînd amestecul ipsosului cu apa este aproape terminat.Mortarul de argila
se prepara astfel: se întinde argila pe o platforma de scanduri si se curata de corpuri
straine; se înmoaie apoi timp de 1—2 zile într-o cutie de lemn, unde se framînta bine,
pîna se obtine o pasta uniforma. în aceasta pasta se adauga nisip amestecîndu-se
din nou cît este necesar. Adaosurile de var, paie, cîlti etc. se pun în mortarul gata
preparat.
b) Prepararea mecanica a mortarelor. La lucrari importante mortarele se prepara
pe cale mecanica în malaxoare de mortar.
Avantajele prepararii mecanice a mortarului sunt urmatoarele:
— scurtarea duratei prepararii, amestecarea mecanica facandu-se cu mare
rapiditate;
— obtinerea unei calitati superioare a mortarelor, ele avînd compozitia mai uniforma
decît cele preparate pe cale manuala.
Dupa stabilirea cantitatilor fiecarui material cu ajutorul cutiilor sau al roabelor dozate,
materialele se introduc în malaxor unde se prepara mortarul. Un malaxor de mortar
folosit în mod obisnuit pe santierele noastre este malaxorul tip «Steaua Rosie» de
150 1 capacitate, care prepara 4,5—6 m3 mortar pe ora.
Mortarul preparat se rastoarna în buncare de mortar sau în targi, vagonete si
conteinere, pentru a fi transportat la locurile de munca.