Industria silicaților

Silicații sunt compuși oxigenați ai siliciului cu metale. Constituie peste 90 % din scoarța
pământului, pe când mantaua este alcătuită numai din silicați. Din punct de vedere chimic
silicații constau din siliciu și oxigen la care se pot adăuga unul sau mai multe metale, ca și
ionii hidroxil (OH-). Silicați mai sunt numiți o sare a acidului silicic sau bioxidul de siliciu
(cuarțul). Prin extraordinara lor raspandire, silicatii ocupa un loc de frunte printre celelalte
clase de minerale
ARGILA
Argila este un grup de minerale pamantoase, granulare, care devin plastice daca sunt
amestecate cu putina apa sau devin tari si casante daca sunt arse. Granularitatea argilelor
presupune existenta unor particule de la 0.02 mm la 0.04 mm. Argila este formata din silicati
de aluminiu hidratati, la care se adauga o cantitate apreciabila de alte elemente: magneziu,
fier, calciu si potasiu. Dupa cum arata si analizele chimice, argilele sunt similare din punct de
vedere structural, fiind alcatuite din cristale minuscule care tind sa formeze pelicule subtiri.
Argilele sunt de origine sedimentara. Ele s-au format prin: actiunea apelor de suprafata
asupra rocilor feldspatice (granitice, gneissuri s.a.); actiunea apelor din mlastini asupra rocilor
din substrat; actiunea fluidelor hidrotermale (CO2, H2SO4, H2S, F, s.a.) asupra rocilor
silicatice. Dupa mineralele predominante argilele pot fi:
Alofonice, continand peste 60% Al2O3 si care prezinta rezistenta scazuta in stare uscata;
Caolinitice, care se clasifica le randul lor in: caolinuri constituite din cristale de caolinit mari
(mai mari de 10 mm) si argile refractare cu cristale de caolinit mici;
Fuzibile (comune) care sunt puternic impurificate, avand temperatura de topire scazuta (sub
1150 C), constituind materiile prime pentru ceramica de constructii poroasa;
Vitrifiabile, cu impuritati mai putine, temperatura de topire pana la 1580 C si care pot fi arse
la vitrifiere (la 1200-1350 C), utilizate pentru ceramica vitrifiata;
Refractare, ce contin foarte putini oxizi impuritati (alcalini, alcalino-pamantosi si de fier),
avand de aceea temperatura de topire de peste 1580 C, folosite la obtinerea produselor
refractare silico-aluminoase.
CERAMICA
Cuvantul ceramica provine din grecescul keramos care semnifica vas din lut sau argila.
Industria ceramica se ocupa cu producerea articolelor din materiale pamantoase moi, care se
intaresc prin expunere la temperatura ridicata.
Ceramicile folosite in industrie cum ar fi nitrurile de siliciu si alumina sunt destul de
rezistente pentru a fi folosite ca suporti mecanici pentru dispozitive electronice si
electrotehnice: substrat pentru echipamente de microunde (alumina), microelectronica,
supraconductori la temperaturi ridicate (ceramica pe baza de oxizi de cupru), izolatori de
inalta tensiune, tuburi speciale etc. Produsele ceramice variaza la nesfarsit prin materia prima
utilizata si prin calitatile lor. Unele produse ceramice au spartura poroasa si sunt permeabile
pentru apa, altele au spartura compacta sau sticloasa si sunt impermeabile.
Din prima categorie fac parte caramizile, olanele pentru acoperisuri, teracota, oalele obisnuite
etc. Materialele din cea de-a doua categorie se obtin la temperatura mai ridicata, asa incat are
loc un inceput de reactie chimica ducand la o sticla, prin care particulele solide ale
amestecului sunt strans legate intre ele. Rezulta astfel o masa cu duritatea mai mare ca a
otelului Sub forma de cermet (ceramica metalica), aceste produse au o larga utilizare in
industria spatiala: scuturi termice, ajutaje, palete de turbina si chiar in aplicatii relativ
obisnuite: motoare ceramice care nu necesita sistem de ungere si de racire.
CIMENTUL
Cimentul este cunoscut din antichitate sub denumirea de mortar roman.
Termenul ciment este adesea utilizat ca sinonim pentru clei sau adeziv; in constructii
desemneaza un material care se intareste si adera dupa ce a fost amestecat cu apa.
Cimentul se obtine prin arderea unor amestecuri de argila si piatra de var la 1400 C, in
cuptoare rotative lungi de zeci de metri, cu flacara in interior, care folosesc gazul sau pacura
drept combustibil. Materialul granular rezultat este clincherul. El se macina fin, rezultand
cimentul portland. Cimentul se intareste prin evaporarea lichidului de amestec (care poate fi
apa, alcool sau petrol), reactii chimice interioare, hidratare, reactia cu oxigenul sau dioxidul
de carbon din atmosfera. Modificand concentratia componentelor cimentului portland, se pot
obtine cimenturi cu caracteristici diferite:
Cimentul alb este ciment portland de culoare alba datorita continutului redus de oxid de fier
(Fe2O3<0.8%)..Se utilizeaza in constructii pentru obtinerea de efecte decorative. Tehnologia
fabricarii cimentului alb este similara cu a cimentului portland, cu deosebirea ca materiile
prime contin fier in cantitati sub 1%. Diminuarea continutului de oxid de fier, care actioneaza
ca fondant, ar antrena cresterea temperaturii de clincherizare peste 1450 C si de aceea ea se
compenseaza prin introducerea de alti fondanti: fluorosilicati de sodiu sau magneziu, fluorura
de calciu s.a.
Cimentul aluminos este cimentul cu continut predominant de aluminat de calciu, trialuminat
pentacalcic sau dialuminat de calciu. Cimentul aluminos este o pulbere de culoare cenusie sau
bruna de finete de 7-15% rest pe sita de 0,1 mm.Piatra de ciment aluminos este rezistenta la
actiunea apelor sulfatice. Cimentul aluminos se utilizeaza pentru realizarea anumitor
constructii hidrotehnice, in regiuni cu clima rece.
Cimentul antiacid este cimentul cu continut ridicat de SiO2 activ si inert, care se intareste
dupa umezirea cu solutie de silicat de sodiu. Cimentul antiacid prezinta rezistenta chimica
ridicata fata de solutiile acidem Tehnologia de obtinere a acestui ciment foloseste nisip de
cuart sub 0.1 mm, in proportie de 90%, silice activa (diatomit) spalata cu acid sulfuric de
concentratie 10%.
Cimentul colorat este ciment portland colorat prin adaos de oxid si compusi ai metalelor de
tranzitie (negru–oxid de cupru, galben si rosu–oxid de fier, albastru–oxid de cobalt, verde–
oxid de crom). Se utilizeaza in constructii pentru scopuri decorative. Fabricarea cimentului
colorat este similara celei a cimentului portland.
Cimentul de anhidrit este cimentul cu continut preponderent de anhidrit (CaSO4). Poseda
rezistenta la compresiune dupa 7 zile, pe mortar (1 parte ciment si 3 parti nisip) 500-2000
N/cm2. Se utilizeaza la prepararea mortarelor pentru zidarie si finisaj, precum si pentru
obtinerea prefabricatelor si betoanelor termoizolante. Tehnologia de obtinere a cimentului de
anhidrit se efectueaza dupa doua fluxuri: din anhidrit natural si din gips.
Cimentul de zgura este cimentul care are in compozitie 20-90% zgura de furnal granulata
restul fiind adaosuri cu capacitate lianta proprie sau activatoare pentru intarirea zgurii: ciment
portland, var, sulfati de calciu s.a.
Cimentul de sonde este ciment portland cu procent maxim 3-8% de CaO Al2O3 si CaO SiO2
pentru sondele de peste 2500 m adancime si cu procent maxim de 13% CaO Al2O3 pentru
sondele sub 3200 m adancime. Se utilizeaza la cimentarea tuburilor de foraj ale sondelor.
Cimentul expansiv este tipul de ciment care prezinta dilatare de 1-2% la intarire in aer. Este
amestec de 70-90% liant (ciment portland sau aluminos) cu adaus expansiv (ipsos,
hidraluminati de calciu, caolin calcinat, var s.a.).
Cimentul cu intarire rapida este produs prin cresterea procentului de silicati de calciu sau
prin macinarea mai fina, astfel incat diametrul particulelor sa fie mai mic de 2.5mm. Acest
ciment se intareste de aproximativ treizeci de ori mai repede decat cimentul portland.
Cimentul refractar este ciment portland sau aluminos cu rezistenta ridicata la temperatura
inalta.
Cimentul cu incalzire redusa are o proportie mai mare de bisilicat de calciu. El este folosit
pentru turnarea a mari cantitati de beton in structuri de rezistenta: in caz contrar, caldura
produce crapaturi ale structurii.