9.

DISOCIEREA CALCARULUI CACO3

Descompunerea carbonatului de calciu (calcar) este principal proces chimic care
are loc la fabricarea varului. Disociexea caxbonatului de calciu are loc printrun pieces topochimic pentru care este caracteristica distrugerea unei retele cri
staline si formarea alteia. Ca urmare, are loc distrugerea retelei romboedrice (
calcit) sau rombice (aragonit) corespunzatoare CaCO3 si fonnarea unei retele cub
ice caracteristice CaO.
Structura carbonatului de calciu (fgura 5) este fonnata din ioni de CO32~ si Ca2+
; descompunerea CaCO3 presupunnd disocierea anionilon
CO32"-* COa + O3Ionii oxid O2" interactioneaza cu ionii Ca2+ si formeaz, ntr-o prima faza, oxid de
calciu metastabil (CaO*) care ulterior trece n CaO stabil cu retea cubica.
Caracteristicile retelelor cristaline suut diferite. n timp ce dimensiunea retele
i cristaline a calcitului este de 6S36, n reteaua cristalina a oxidului de calciu
CaO este de 4,78^. Numarul elementelor retelei cristaline in oxidul de calciu, p
entru aceeasi volum, este aproape de doua ori mai mare dect n reteaua cristalina i
nitiala. n acelasi timp trebuie sa se ia n considerate si variatiile macroscopice
privind micro structura, textura si volumul materialului supus calcinarii.
Oxidul de calciu format prin disocierea calcarului la 800C are o structura microc
ristalina fiind format din cristale de dimensiuni mici, sub 0,3 pm. Dimensiunile
cristalelor oxidului de calciu, obtinut prin disocierea carbonatului de calciu
la 1200C sunt de 6-13pm; la temperaturi mai man de 1200C cristalele separate cresc
unee ntr-altele. Porozitatea si marimea cristalelor influenteaza capacitatea de i
nteractie a varului cu apa.
Echilibrul chirnic ia disocierea CaCOs
Procesul disocierii carbonatului de calciu este descris prin doua reactii consec
utive:
CaCO3 ^> CaO* + CO2 CaO* o CaO
Oxidul de calciu format initial, prezinta 0 stare structural instabila, intermed
iara ntre cea rombica (romboedrica) a carbonatuiui de calciu si cea cubica a oxid
ului de calciu .final obtinut. Din examinarea mecanismului de reactie rezulta ca
desfasurarea sa este determinata, n mod esential, de presiunea partiala a CO2 n m
ediul de reactie. Global, reactia se poate scrie:
CaCO3 > CaO + CO2 +178 kJ/mol
LEGEA ACTIUNILOR MASELOR.devine de fapt Kn [ G2], ceea ce exprima dependenta ei de
presiunea partiala a CO2. Valoarea maxima a presiunii partale a CO2 la care poat
e avea oc disocierea carbonatului de calciu constituie asa - numita tensiune de d
isociere - P*^; deci, decarbonatarea are loc atunci cnd PC02 < P*Co2-Tensiunea de
disociere creste cu temperatura astfel nct la temperatura de 898C, P*CO2 ~ 760 mmH
g.
n cuptorul de obtmere a varului, presiunea partiala a CO2 este totdeauna mai mica
dect tensiunea de disociere a calcarului chiar si la temperaturi cu mult mai mic
i dect temperatura teoretica. In aceste conditii, viteza procesului este nsa mai m
ica, presiunea crescnd progresiv cu temperatura, mai ales la temperaturi ce depas
esc 1000C. Ca urmare, timpul necesar pentru ca decarbonatarea sa fie completa est
e mult diferit, n functie de temperatura de ardere si de dimensiunea medie a gran
ulelor de calcar. Cresterea temperaturii de calcinare la valori prea mari nu est
e indicata deoarece aceasta atrage dupa sine modificari in structura varului, in
compactitatea sa si ca urmare, m reactivitatea fata de apa.
Prin arderea la temperaturi mai ridicate rezulta un var care contine cristale ma
i bine formate, avnd dimensiuni cu att mai mari cu cat temperatura de calcinare es
te mai mare. n aceste conditii.are loc o crest ere a compactitatii, respectiv red
ucerea porozitatii varului, ceea ce corelat si cu marimea cristalelor, determina
m cele din urma o reactivitate mai mica m raport cu apa, Yarul rezultat prin ar
derea calcarului la temperaturi ce nu depasesc cu mult temperatura teoretica de
ardere, este un var poros continnd pori de dimensiuni mici. Prin cresterea temper
aturii de calcinare, varul devine mai compact, greutatea sa volumica creste obti
nndu-se un var supraaxs.
Dat fiind influenta temperaturii de calcinare asupra formarii si caitatii varului
, se poate considera ca optim pentru arderea varului, intervalul de temperatura

de 1100 - 1200C.