Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

20. Var
începutul stingerii, cantitatea de apă necesară stingerii,reziduu la stingere,
randamentul în pastă, viteza de stingere pentru varul nestins; consistenţa
pastei de var, densitatea pastei de var

Varul de construcţii aparţine categoriei lianţilor nehidraulici, artificiali, pe

bază de CaO. El se obţine prin calcinarea până la decarbonatarea totală, fără
a se atinge limita de vitrificare a calcarelor care conţin cel puţin 95 %
carbonat de calciu (CaCO3) şi cel mult 5 % carbonat de magneziu (MgCO3).

Arderea calcarelor se face în cuptoare speciale folosindu-se în mod

obişnuit cuptoare de câmp (periodice) şi cuptoare verticale (continue).
Cuptoarele circulare şi rotative au o utilizare mai redusă.
Reacţia de descompunere a carbonatului de calciu în oxid de calciu
(var ) şi dioxid de carbon este endotermă:

9000 C
CaCO3 CaO + CO2

261
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Cuptor var

Pentru o transmitere mai rapidă a căldurii, de la gazele calde către

bulgării de calcar în scopul asigurării descompunerii totale cât şi pentru
scurtarea duratei de ardere, temperatura în cuptoare se ridică la 1100-
1200oC . Arderea calcarelor foarte curate (cu un conţinut neînsemnat de
impurităţi şi de carbonat de magneziu) şi a celor compacte, se face pînă la o
temperatură de 1200oC. Calcarele cu o cantitate însemnată de carbonat de
magneziu şi de impurităţi se ard la 900-10000C.
Oxidul de calciu formează componentul principal al varului tehnic
obţinut. Acesta mai conţine, pe lângă oxidul de calciu şi mici cantităţi de
impurităţi (oxid de magneziu, argilă, nisip).
Varul care conţine mai puţin de 5 % MgO se numeşte slab
magnezian, cel care conţine 5-20% MgO-magnezian, iar cel care conţine
20-41% -dolomitic.
Dacă descompunerea este completă, dintr-un kilogram de carbonat de
calciu se obţin 560 g oxid de calciu. De aici rezultă că pentru obţinerea
unui kg de var trebuie consumată o cantitate mult mai mare de materie
primă, care depinde de compoziţia calcarului (cantitatea de carbonat de
calciu şi de carebonat de magneziu pe care o conţine) şi de felul arderii. În
medie pentru obţinerea unui kg de var de bună calitate sunt necesare 1,7-1,8
kg de calcar.
Carbonatul de calciu nedescompus care se găseşte în var, se numeşte
calcar insuficient ars , care depreciază calitatea varului. Calcarul insuficient
ars se află de obicei în mijlocul bucăţilor de var şi este de culoare închisă.
262
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

În urma arderii există posibilitatea formării varului supra ars , care

se manifestă defavorabil atunci cân d este stin s. El se formează în u rma
încălzirii puternice a pietrei de var, peste 1200oC.Acest var se stinge foarte
încet şi în unele cazuri nu se stinge deloc. El va provoca defecte în mortarul
pentru zidării şi tencuieli, dând naştere la exfolieri sau la "împuşcături "
Formele de întrebuinţare ale varului:
 Var nestins în bulgări, de culoare alb-gri, după proporţia de
impurităţi conţinute. În urma manipulărilor sau dacă s-a învechit, stratul
superficial se transformă în pulbere şi pe măsură ce trece timpul acest proces
înaintează pe o adîncime până la 2 cm. Pulberea de var rezultată astfel are
proprietăţi liante mult diminuate faţă de varul rămas sub formă de bulgări.
Varul nestins sub formă de bulgări prezintă dezavantajul că nu poate fi
păstrat sub această formă decât un timp scurt, tocmai pentru că în contact cu
umiditatea atmosferică se stinge parţial şi trece în Ca(OH)2 în stare de
pulbere. Varul nestins în bulgări este utilizat la obţinerea varului nestins în
pulbere (prin măcinare) sau a varului stins sub formă de de pastă sau în stare
de praf.
 Var nestins măcinat, numit şi var viu. Se obţine prin măcinarea în
mori cu bile a bulgărilor de var nestins, până la obţinerea unui
reziduu de maxim 5% pe sita de 4900 ochiuri /cm2.
Fineţea de măcinare are un rol deosebit de important în cazul varului viu.
Stingerea acestui var are loc direct în mortar, deci cu puţin timp înainte de
punerea în operă. În felul acesta, căldura care se degajă la stngerea varului
face posibilă executarea lucrărilor de mortare pe timp friguros.
 Var stins sub formă de pastă, care se obţine prin stingerea varului
cu o cantitate de apă în exces (200-250 %), produsul rezultat fiind
pastă de var cu 50% hidroxid de calciu Ca(OH)2 şi cca 50% apă.
 Var hidratat în pulbere (var H), care se obţine prin hidratarea varului
bulgări.Teoretic, la stingerea varului acesta se combină cu o cantitate
de apă egală cu 32% din greutatea lui.
Produsul care rezultă este varul stins sau hidratat în pulbere. Practic se
foloseşte în acest caz 60-70 % apă avându-se în vedere că o parte se pierde
prin evaporare. Datorită fenomenelor care au loc în timpul stingerii ,
volumul creşte de 1,5-2 ori. Granulele care în urma procesului de stingere
rămân nehidratate, sunt eliminate automat deoarece stingerea se face pe cale

263
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

mecanică cu ajutorul unor agitatoare. Varul hidratat în pulbere nu conţine

impurităţi şi este complet stins. Acest produs prezintă avantajul unei
manipulări uşoare şi a unei dozări precise.
Reacţia de stingere a varului este:
Reacţia se produce cu mărirea, de 2- 3 ori a volumului CaO.
Pasta de var este o suspensie "S-L", având dispersoidul format din cristale
de hidroxid de calciu, iar mediul de dispersie din soluţie saturatã, a aceleeaşi
substanţe.

CaO+ H2 O → Ca(OH) +65,3 KJ/KmolCaO

Mecanismul întãririi varului aerian: 2 fenomene (etape)

 Prima etapă este un proces fizic, de evaporare a unei cantităţi
însemnate de apă, ceea ce provoacă o strângere a micelelor coloidale
de hidroxid de calciu; acestea cresc treptat, se împâslesc între ele şi
se transformă în formaţiuni cristaline.
 A doua etapă este un fenomen chimic , de carbonatare, datorat
acţiunii bioxidului de carbon atmosferic, însoţit de creşterea
rezistenţelor mecanice şi a stabilitãţii la apã.
Ca (OH)2 +CO2 → CaCO3 + H2 O
Tipuri de var aerian pentru construcţii: Tabel.1
Tpul de var Simbol % (CaO+ MgO) % MgO
CL90 ≥90 ≤5
Var calcic CL80 ≥80 ≤5
CL70 ≥70 ≤5
DL85 ≥85 ≥30
Var dolomitic
DL80 ≥80 >5

Pentru stabilirea calităţii varului se fac determinări chimice în

conformitate cu SR EN459-2/1997 şi STAS 11394/8, 9-1987, precum şi
încercări fizice conform SR EN 459-2/1997 şi SR 3910/2-1998.

264
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Determinările chimice se referă la oxizii de calciu şi de magneziu (

CaO+MgO), oxidul de magneziu, dioxidul de carbon, pierderea la calcinare,
sulfaţi (SO3), cupru, identificarea arseniului, mangan şi pentaoxid de fosfor.
Prin încercări fizice se verifică: fineţea, stabilitatea, penetraţia,
reţinerea de apă, conţinutul de apă, conţinutul de aer, densitatea în grămadă,
randamentul în pastă, reactivitatea şi apa liberă.
Determinarea fineţii de măcinare
Determinarea fineţii se face prin cernerea varului pe site standardizate
având diametrul ochiurilor de 0,09 şi 0,2 mm (SR EN 459+2/1997, SR EN
196-6/1994).
Se utilizează o cantitate de var de 10g, cântărită cu precizia de 0,01 g.
Proba se pune pe sită şi se cerne. Se începe cu sita de 0,2 mm,iar materialul
care a trecut prin această sită se cerne pe sita de 0,09mm. Pentru cernere sita
se agită prin mişcări de rotaţie, plane şi liniare, până când materialul nu mai
trece prin sită. Se notează cu m1
Materialul rămas pe sita de 0,2 mm şi cu m2 materialul rămas pe sita de
0,09mm.
Resturile rămase pe site se exprimă procentual, cuprecizia de 0,1%,
utilizând relaţiile:
%R0,20═m1/10 x 100
%R0,09═ (m1+m2)/10 x 100
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări care nu diferă cu
mai mult de 1% în valoare absolută. Când rezultatele diferă cu mai mult de
1%, se execută o a treia cernere iar rezultatul va fi media aritmetică a trei
determinări.
Determinarea stabilităţii varului calcic hidratat
Conform SR EN 459-2/1997 pentru această determinare se utilizează
inelul cu ace Le Chatelier, care este un cilindru din alamă cu diametrul de
30 mm, prevăzut cu o tăietură după generatoare.Pe cele două părţi ale
tăieturii este sudat câte un ac cu vârf ascuţit.
Se prepară o pastă de var obţinută din 75 g var hidratat şi apa
corespunzătoare unei consistenţe vârtoase. Această determinare se execută
cu trei inele în paralel. Fiecare inel (având fixate acele pentru evitarea
deschiderii tăieturii) se unge cu ulei mineral şi se aşează pe o placă de sticlă.
265
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Se umplu cu pastă prin presare uşoară pentru a evita încorporarea de aer şi

se nivelează.
Se îndepărtează legătura care strânge acele şi se măsoară distanţa
dintre vârfurile acelor (di). Inelele astfel umplute se introduc într-o incintă
de vapori de apă unde se păstrează o durată de(180±10 )min.

Fig.3 – inelul cu ace Le Chatelier

Se scot apoi inelele , se lasă să se răcească la temperatura ambiantă
şi se măsoară distanţa dintre vârfurile acelor (df). Diferenţa medie (df-di) se
compară cu condiţia impusă de SR ENV 459-1 /1997. Dacă rezultatele
dintre cele trei determinări diferă cu mai mult de 2 mm, se repetă încercarea.
266
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Incinta de vapori se poate realiza dintr-un vas cilindric în interiorul

căruia se află un disc perforat care menţine inelele la cca 50 mm deasupra
apei care fierbe. Capacul se execută astfel încât picăturile de apă care se
formează să nu cadă peste probele supuse încercării
În SR EN 459-2/1997 este prezentată şi o altă metodă de verificare a
stabilităţii care utilizează turte din pastă de var păstrate 90 min. în atmosferă
de aburi. Se stabileşte diferenţa dintre diametrul final (Df) şi iniţial (DI) al
turtelor şi se compară cu conditia impusă de normativ.
Această metodă presupune realizarea unor turte cu diametrul de 50-70
mm şi o grosime de cca 10 mm, turnate pe două plăci poroase absorbante.
După aproximativ 5 min se iau turtele , se aşeazăpe alte două plăci
absorbante uscate şi se introduc în etuvă la (105 ±5 )0C .
Pentru prepararea turtelor se procedează astfel:
• În cazul varului nestins se sting cca 200g de var cu apă la
temperatura de (20±2)0C şi se păstrează în apă pe durata specificată
de producător, după care sunt confecţionate două turte.
• În cazul varzlui pastă, turtele trebuie confecţionate direct din pasta
existentă.
• În cazul varului dolomitic hidratat se amestecă 100 g var pulbere cu
o cantitate de apă la (20±2)0C care să permită formarea turtelor.
Dacă varul a prezentat la verificarea fineţii granule mai mari de 0,2
mm, acestea trebuie introduse în mijlocul turtelor confecţionate şi
acoperitecomplet. Când sunt din var nestins acestea trebuie întâi udate
urmând instrucţiunile fabricantului, apoi introduse în centrul turtelor.
Turtele trebuie confecţionate din aceeaşi probă de var din care sunt
particulele sunt mai mari de 0,2 mm.
Turtele se ţin în etuvă 4h după care se verifică vizual pentru a sesiza
fisurile de umflare.

267
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.4. –aspecte turte

Aspectul turtelor se compară cu figura 4. Numai turta cu aspectul din
figura 4c.care prezintă fisuri de umflare defineşte un rezultat
nesatisfăcător al încercării.
Particulele grosiere de var supraars pot provoca umflături sau
împuşcături în tencuieli. Verificarea acestor fenomene se face pe turte,
confecţionate după metodologia descrisă anterior.

Penetraţia
Mortarul standard ( SR EN 459-2/1997) utilizat pentru determinarea
penetraţiei , a necesarului de apă şi a conţinutului de aer, se preparăm din
var şi nisip, cu compoziţia volumetrică 1:3 şi consistenţa corespunzătoare
unui diametru de împrăştiere de (185±3)mm. Se utilizează nisip standard
poligranular cuarţos (SR EN 196-1/1995) într-o cantitate de 1350 g,
distribuit pe 4 fracţiuni: 150 g din fracţiunea foate fină 0,08-0,16 mm, 300 g
din fracţiunea fină 0,16-0,5 mm, 450 g din fracţiunea mijlocie 0,5-1,0 mm,
450 g din fracţiunea grosieră 1-2 mm. Cantitatea de var necesară, în grame,
trebuie să fie:
m═0,31 dm3 x ρvar x 1000, în care: ρ var-densitatea în grămadă a varului,
în kg/dm3
Cantitatea de apă rezultă prin determinări succesive, până când
diametrul de împrăştiere , stabilit în conformitate cu SR EN 149-2/1997,
este egal cu (185±3)mm. Amestecarea mortarului se face ca şi la ciment, în
conformitate cu SR EN 196-1/1995.
Pentru măsurarea penetraţiei se utilizează o sondă care pătrunde, prin
cădere liberă, în mortar. Înălţimea de cădere este de 100±1 mm, iar valoarea
penetraţiei se citeşte pe tija gradată.
268
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.5. – măsurarea penetraţiei

Mortarul standard se intoduce, în 2 minute de la sfârşitul amestecării,
în recipient în două straturi, fiecare strat fiind compactat prin împungere de
10 ori cu tija de compactare. Se înlătură surplusul cu o riglă metalică şi se
netezeşte suprafaţa. Recipientul se aşează apoi pe soclul aparatului, tija
gradată fiind adusă în poziţie iniţială.
Reţinerea de apă
Determinarea se execută pe mortar standard şi se exprimă în procente
apa reţinută în mortar după o scurtă perioadă de absorbţie pe hârtie de filtru,
conform SR EN 459-2/1997.
Conţinutul de aer
Conţinutul de aer (SR EN 459-2/1997) se măsoară pe două probe de
mortar standard, la mai puţin de 5 minute de la amestecarea mortarului.
Dispozitivul cu ajutorul căruia se execută această încercare conţine o
cameră de compresie în care se realizează o presiune cunoscută, iar prin
deschiderea unei supape de descărcare se produce o echilibrare de presiune
între camera de compresie şi recipientul umplut cu mortar. Conţinutul de aer
269
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

din mortarul proaspăt se înregistrează ca o scădere de presiune, valoarea

fiind citită pe o curbă de etalonare a aparatului.
Rezultatul se calculează ca medie aritmetică a două determinări şi se
exprimă în procente cu precizie de 0,5 %.
Densitatea în grămadă
Varul praf neuscat este cernut printr-o sită cu diametrul ochiurilor de 2
mm, iar pentru determinare se utilizează dispozitivul din fig.6. conform SR
EN 459-2/1997.

Fig.6. – Dipozitiv pentru determinarea densităţii în gramadă

Pâlnia se umple, cu o scafă, până când pulberea ajunge deasupra
marginii şi formează un con. Se deschide clapeta de închidere, iar după 2
minute se îndepărtează tubul de racordare şi se îndepărtează cu o riglă
metalică varul care depăşeşte nivelul recientului.
Densitatea în grămadă se calculeză cu relaţia:
ρg═m/V (kg/dm3)
în care:
m-masa varului din recipient, în kg;
V-volumul recipientului, în dm3.

270
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Se fac trei determinări, iar rezultatul reprezintă media aritmetică a

valorilor densitătilor obţinute, cu precizarea că între mase nu se acceptă
diferenţe mai mari de 10 g.
Apa liberă
Pentru stabilirea apei libere (SR EN 459-2/ 1997) se utilizează o probă de
var cu masa de 5 g, cântărită cu o precizie de 0,1 mg, care se usucă la masă
constantă, folosind o etuvă vidată, la temperatura de (105±5)0 C. Durata
procesului este de aproximetiv 2 ore.
După uscare proba se introduce într-un exicator, iar după răcire se cântăreşte
pentru stabilirea masei în stare uscată..
Umiditatea varului se determină cu relaţia:
–
%U═ x 100
În care :m-masa iniţială a probei, în g;
m1-masa probei uscată la masă constantă, în g.
Determinarea începutului stingerii, a cantităţii de apă necesară stingerii şi
a randamentului în pastă pentru varul nestins.
Varul nestins (în bulgări sau pastă) serveşte în primul rând pentru
obţinerea varului stins în pastă, transformările avînd loc în urma reacţiilor cu
apa. Reacţiile de hidratare sunt însoţite de degajare de căldură iar cantitatea
utilă de var stins depinde de calităţile varului nestins.
Aparatură şi materiale
Cutie de stingere (fig.1) de formă cilindrică, izolată termic şi
prevăzută cu capac de închidere; balanţă tehnică de 1000 g capacitate;
cilindri gradaţi de 100 şi 500 cm3;cronometru; riglă metalică de minim 200
mm; lopăţică din lemn; materialul de încercat.
Efectuarea determinării
• în cutia de stingere se toarnă 250 cm apă la (20 ± 2) C, după
3 O

care se adaugă 0,200 kg var şi se porneşte cronometrul.

271
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.7. – cutie de stingere a varului

• Se amestecă continuu varul şi apa până când începe fierberea -

amestecul este agitat, cu aspectul apei care fierbe - moment în care se
opreşte cronometrul.
• Se adaugă treptat în cantităţi măsurabile din cilindrul de 500 cm
3

în care se găseşte un volum de apă măsurată, amestecându-se continuu până

la obţinerea unei paste omogene, evitându-se fenomenul de înecare (apariţia
în exces la suprafaţă) cât şi fenomenul de coacere a varului (apariţia unor
crăpături şi umflături pe suprafaţa pastei).
• După încetarea fierberii se nivelează pasta de var, se acoperă
vasul cu capacul de tablă şi se lasă în repaus 24 de ore. Se notează timpul
scurs până la începutul fierberii (t în minute) şi cantitatea totală de apă
folosită pentru obţinerea pastei (V) - 250 cm3, plus apa adăugată din
cilindrul de 500 cm3.
• După 24 de ore se scurge în cilindrul gradat de 100cm apa ce
3

eventual s-a separat la suprafaţa pastei de var. Se lasă în repaus 3 ore după
care se scurge din nou apa şi operaţia se repetă până când nu se mai separă
apa. Se notează cu (V1) volumul de apă separat din vas.
Cantitatea de apă necesară pentru stingere a fost corect aleasă dacă
la suprafaţa pastei de var nu apar crăpături şi dacă nu s-au separat mai
mult de 40 cm3 de apă, în caz contrar se repetă determinarea cu o altă
cantitate de apă.
272
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

• După determinarea cantităţii de apă necesară stingerii, se măsoară

cu ajutorul riglei gradate, în trei puncte diferite ale cutiei, înălţimea stratului
de pastă de var (h1, h2, h3) cu o precizie de ± 0,1 cm.
Înregistrarea rezultatelor şi interpretarea acestora.
Rezultatele experimentale se înregistrează în următorul tabel:
Tabelul 2

Nr. M V t’ V1 H (cm) t AS RP
crt.
(kg) (cm3 (min (cm3 h h2 h3 h (s) (l / kg) (l / kg)
) ) ) 1

1
2
3
Calculul caracteristicilor se realizează astfel:
• începutul stingerii (t):
începutul stingerii = t x 60 [s]
în care: t - este timpul scurs din momentul introducerii varului nestins în
cutia de stingere şi momentul începerii fierberii în minute.
• cantitatea de apă necesară stingerii (AS):
V − V1
AS = [l / kg]
m
în care: V - volumul total de apă folosită la stingere, în l;
V1 - volumul total de apă separată după terminarea stingerii, în l;
m - masa probei de var luată pentru determinare (0,200), în kg;
• randamentul în pastă:
A⋅h
Rp = [l / kg]
1000 ⋅ m
în care:
A - aria orizontală a cutiei de stingere, în cm2;
h - înălţimea medie a pastei de var din cutie, în cm;
273
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

m - masa probei de var luată pentru determinare (0,200), în kg.

Rezultatele obţinute se compară cu normele tehnice ce privesc calitatea
varului nestins pentru caracterizarea acestuia.
• reziduu la stingere
Pasta de var obţinută anterior se diluează cu apă şi de spală sub jet de
apă pe o sită având dimensiunea ochiurilor 0,6mm.
Materialul rămas pe sită (reziduurile) se usucă la masă constantă şi se
cîntăreşte, masa (m1 ) obţinută fiind raportată la masa (m) a probei de var
stins:
Rez = x 100 [%]

Trasarea curbei de stingere a varului nestins măcinat.

Metoda constă în înregistrarea la intervale de timp date, a
temperaturii în procesul de stingere a varului, în condiţii controlate şi
trasarea curbei temperatură-timp.

Aparatură şi materiale
Dispozitiv pentru stingerea varului (fig. 8) alcătuit dintr-un vas izolat
termic prevăzut cu capac, agitator şi termometru cu tijă lungă de circa
200 mm; balanţă tehnică de 0,500 kg; cronometru; cilindru gradat de 500
cm3; material de încercat (150 g).

274
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.8. – dispozitiv pentru determinerea vitezei de stingere a varului

Efectuarea determinării
• Se introduc în vasul de stingere 250 cm de apă distilată la
3

temperatura de 20OC peste care se toarnă 50 g var. În momentul introducerii

varului se porneşte cronometrul.
• Se închide vasul şi se introduce termometrul astfel încât să fie
imersat în apă.
• Se citesc şi se notează temperaturile din vasul de stingere la 1, 2, 3,
4, 5, 6, 7, 8 şi 10 minute şi apoi din 5 în 5 minute până când temperatura
începe să scadă.
Înregistrarea şi interpretarea rezultatelor
Datele se înregistrează în următorul tabel:
Tabelul 3

Temperatura pentru intervalul de timp “t” tmax 20 O + t max tmax - 2

O 2
[ C]

1’ 2 3 4 5 6 7 8 10 15 20 25 (OC) (OC) (OC)

’ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’ ’

275
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Cu ajutorul datelor se exprimă rezultatele:

• curba de stingere a varului (înscriind pe ordonată temperatura şi
pe abscisă timpul în minute); curbele obţinute se compară cu cele
recomandate de producători.
• durata maximă de stingere:
tmax = 1,04 t’max - 3 [OC]
în care: t’max - temperatura maximă citită pe curbă, în OC;
 20 + t max 
• durata maximă până la atingerea temperaturii   ce
 2 
corespunde la durata de stingere a primei jumătăţi din cantitatea
de oxizi activi participanţi la reacţie.
• durata până la atingerea temperaturii (tmax - 2) ce corespunde
stingerii cantităţii de oxizi activi.
Determinarea consistenţei varului pastă.
Consistenţa pastei de var depinde de cantitatea de apă necesară şi de
calitatea varului şi se poate determina prin metoda împrăştierii - deformarea
unei turte din var cu diametrul de 100 mm sub acţiunea unor şocuri
controlate - şi prin metoda conului etalon.
Metoda conului etalon, cea mai des folosită, constă în măsurarea
adâncimii până la care se scufundă în pasta de var un con cu dimensiuni şi
masă standard.

a. b.

Fig.9. – con etalon (consistometru)

276
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Con etalon (fig. 3. ) confecţionat din tablă inoxidabilă standard şi

masa de (300 ± 2), generatoarea conului fiind de 15 cm şi împărţită în 15
diviziuni; recipient tronconic din tablă din oţel ; materialul de încercat.
Efectuarea determinărilor
Varul pastă se omogenizează cu o lopăţică din lemn timp de (1…2)
minute şi se introduce cantitatea necesară în vasul tronconic până la umplere
nivelându-se suprafaţa pastei. Se ţine conul în poziţie verticală astfel încât
vârful conului să atingă suprafaţa pastei. Se lasă conul să pătrundă liber în
pastă, menţinând mânerul conului în poziţie verticală tot timpul
determinării. Când pătrunderea conului în pasta de var a încetat se citeşte pe
generatoarea acestuia gradaţia corespunzătoare nivelului pastei; rezultatul se
notează în cm.
Rezultatul este media a trei determinări pe aceeaşi probă, care se
omogenizează după fiecare determinare.
Interpretarea rezultatelor.
Consistenţa pastei de var (ca şi densitatea aparentă a acesteia)
serveşte la corectarea dozajelor mortarelor de var şi este înregistrată în
tabelul 4:

Tabelul 4
Adâncimea de
pătrundere a conului
Număr curent încercare Media
etalon
(cm)
1
2
3

Determinarea densităţii varului pastă

Densitatea pastei de var se determină prin căntărirea unui vas
volumetric de 1 dm3 .
Apoi vasul se umple cu varul pastă şi se recăntăreşte.

Densitatea varului pastă se determină cu relaţia:

277
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

m1 − m2
ρ= ( g / cm 3 )
V
unde:
m1 = masa vasului plin cu var pastă (g)
m2 = masa vasului gol (g)
V = volumul vasului volumetric
Rezultatul final este media a trei determinări

Tabelul 5
Număr curent încercare m1 (g) m2(g) V (cm3) ρ (g/cm3)
1
2
3
media - - -

Densitatea de 1300 Kg/m3 , la consistenţa de 12 cm, este considerată

normală pentru o pastă de var calitativ bună.
Pentru alte densităţi, se impune corectarea dozajului de pastă de var,
cu un factor K calculat cu relaţia:

K=

în care:
ρ12 = densitatea pastei , la consistenţa 12 cm
ρ = densitatea pastei , la consistenţa pe care o are în momentul dozării
Condiţii de calitate
Varul aerian pentru construcţii trebuie să îndeplinească anumite
condiţii de calitate, conform SR ENV 459-1/1997, condiţii prezentate în
tabelele 6 şi 7.

278
Dănuţ BABOR-STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Tab.6 Caracteristicile varului nestins

Randamentul în
Tipul de Stabilitatea după
pastă
var stingere
dm3/10Kg
CL 90
Turte cu aspect
CL 80 ≥26
satisfăcător
CL 70
DL 85 - -
DL 80 - -

La cererea beneficiarului, producătorul poate furniza condiţiile

pentru reactivitate, necesarul de apă pentru mortarul standard, reţinere de
apă, (>65% pănă la≤85%), densitate aparentă (0,3-0,6 Kg/dm3 prntru varul
calcic şi 0,4 -0,6 Kg/dm3 prntru varul dolomitic)
Tab.7 Caracteristicile varului calcic hidratat ,ale varului pastă şi ale
varului dolomitic hidratat
Tip
de Fineţea Stabilitatea
var
Apa ∗ Pene - Conţinut
Var calcic hidratat
Liberă traţia∗∗ de aer ∗∗
Var pastă şi Metoda Le Metoda
R0,20 R0,20 % mm %
var dolomitic Chatelier turtelor
% %
hidratat (df – di ) (Df – Di )
mm mm
CL 90
CL 80
Turte cu ≤ 20 ≤2 ≤2 >20
CL 70 ≤12
≤7 ≤2 aspect şi
DL 85 satisfăcător < 50
DL 80 Nu se Nu se ≤2
aplică aplică
∗ Pentru varul pastă≥45% şi ≤70%
∗∗ Se determină pe mortar standard

279