Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

3. TEHNOLOGIA DE OBŢINERE A CUPRULUI

INTRODUCERE
În producţia de cupru se utilizează următoarele materi prime: mineralele de
cupru oxidice şi mineralele de cupru sulfuroase. Din categoria mineralelor oxidice
avem: Cu2O – cuprit, CuCO3 .Cu(OH)2 – malachit, 2CuCO3 Cu(OH)2 - azurit,
CuSiO3 – nisocol. Din categoria mineralelor sulfuroase avem: Cu2S – calcosina, CuS
– canelina, CuFeS2 – calcopirita, Cu5FeS4 - bornit
Sulfurile au avantajul că permit exploatarea unor minereuri sărace.
Din minereurile de cupru (1% Cu) prin concentrare prin flotaţie, se obţin
minereuri cu 25% Cu.
În ţara noastră se folosesc numai tehnologii pirometalurgice (proprii pentru
minereurile sulfuroase cu conţinuturi mari de Cu).
Tehnologile hidrometalurgice se folosesc în cazul minereurilor oxidice.

Cuvinte cheie: concentrat, mata, rafinare, cheson, faialita, zgura, fondant,

convertizare.

3.1.PROCEDEE PIROMETALURGICE PENTRU PRELUCRAREA

CONCENTRATELOR DE CUPRU
Concentratele de Cu conţin: 25% Cu, 30% Fe, 30%S, 3-4%SiO2, restul Pb,
Zn, Ni, Co, As, Sb, Bi, Au, Ag.
La topire se obţine un produs constituit din sulfuri ce poarta denumirea de
mată.
Mata este un amestec de sulfuri:Cu 2S, FeS (cca. 90%) şi PbS, ZnS, Ni3S2,
AsS3, Sb2S3, Au, Ag (cca. 10%).
Procesele ce au loc la aplicarea tehnologiilor pirometalurgice sunt
urmatoarele:
1.desulfurarea;
2. topirea pentru mată;
3.reducerea Cu prin convertizare;
4. rafinarea termică (prerafinare);
5. rafinarea electrolitică.

3.1.1 Desulfurarea
Conţinutul de Cu în mată creşte datorită scăderii conţinutului de S.
O parte din S se îndepărtează şi nu mai poate reţine toate elementele în mată.
La o mata mai bogată în Cu, rezultă pierderi mari în zgură.
În mată se dizolvă Au şi Ag. Celelalte metale neferoase sunt menţinute în mată şi
după îndepărtarea Fe pentru că au o afinitate ridicată pentru S.

3.1.2 Topirea pentru mată

1
1
 Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

3.1.2.1 Topirea pentru mată în cuptoare cu cuvă Water-Jacket.

Topirea pentru mata cuprinde doua etape:
E1 Prăjirea aglomeratului (pentru desulfurarea parţială)
E2 Topirea pentru mată - cu grad scăzut de desulfurare (se arde puţin S)
Se introduce, pentru realizarea topirii, cocs.
Cuptoarele au o lungime de 56 m, lăţime 1,5m, sunt prevăzute cu chesoane sau
jacheţi răciţi cu apă amplasaţi în zona etalajului. Chesoanele sunt cutii cu pereţi din
oţel cu grosimi de 100 mm, cu rol de răcire.
Produsele obţinute sunt: mată, zgură, Pb redus, dacă există în concentrat.
Separarea produşilor se face într-un antecreuzet. Reacţiile din cuptor sunt aceleaşi ca
în cuptorul cu vatră.

3.1.2.2 Topirea pentru mată în cuptoare cu vatră clasică

E1 Există o operaţie de desulfurare parţială separată. Se urmăreşte obţinerea unei
cantităţi de S pentru mată. Cu cât această cantitate de S este mai mică cu atât mata va
fi mai bogată în Cu (Fe nu mai e legat de S ci trece în zgură).
Desulfurarea parţială se face prin prăjire - se folosesc cuptoare cu vatră
polietajată sau cuptoare de prăjire în pat fluidizant.
La prăjire se introduc: fondant acid (SiO2 –silicea care este un material cuarţos) şi
prafuri volatile (se recirculă). Regimul termic se reglează la t<9000C.
E2 Topirea pentru mată.
Reacţiile chimice au loc dar nu se dezvoltă complet ci parţial. Şi aici se continuă
desulfurarea cam cu 25% din punct de vedere al %S.
Cu2S + 3/2O2Cu2O + SO2
FeS + 3/2O2FeO+SO2
Deoarece aceaste reacţii se desfăşoară în mică măsură, rezultă gaze sărace în
SO2. SO2 se elimină în atmosferă.
Deci, în acest material se găsesc:
 Cu2O- de la prăjire
 Cu2O şi FeO - formate în cuptorul cu vatră
 FeO - de la prăjire
 Cu2S şi FeS - din şarjă
Toate aceste produse vor intra în cele două faze topite: mată şi zgură. Zgura
trebuie formată în special din oxizi de Fe şi CuO cât mai puţin.
Fondantul SiO2 se introduce la prăjire şi formează zgura cu FeO pe bază
faialită: 2FeO.SiO2 sau (FeO)2.SiO2
Zgura va conţine: Fe2SiO4, SiO2, MgO, Al2O3, CaO.

(1) [FeS]+(Cu2O)[Cu2S]+(FeO)
FeS faţă de Cu2O este mai stabil. Cu2S trece în mată.
Cu2O se formează la prăjire şi nu trece în zgură pentru că datorită FeS trece în
mată.
(2) 2[FeO]+(SiO2)(2FeO.SiO2) - reacţia de zgurificare a Fe care favorizează
reacţia 1.

2
2
 Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

În mată există exces de FeS.

În zgură există exces de SiO2.
Pentru a forma faialită, mata trebuie să conţină: 40% Cu; 25% S; 25% Fe;
10% alte sulfuri.
(3) FeS + MeO FeO + MeS
Au, Ag, se dizolvă în mată.
În zgură rămâne cam 0,1% Cu sub formă Cu 2O (pierderi chimice), 0,1% Cu
sub formă de Cu2S solubilizat în zgură (pierderi fizice), 0,2% Cu din zgura de
convertizor sub formă de bobiţe de Cu metalic în zgură (pierderi mecanice).
pierderi= 0,4% Cu.

Fluxul tehnologic - Topirea pentru mată în cuptor cu vatră clasică

concentrat
Prafuri volatile Fondanti (SiO2)

Desulfurare parţială în:

- cuptor cu vatră polietajată
- pat fluidizat - SO2 folosit la obţinerea H2SO4

- gaze sărace în SO2 - în atmosferă

Topirea pentru mată - zgură

-prafuri volatile care se recuperează

- gaze sărace în SO2 - în atmosferă
- la H2SO4
zgură bogată în convertizor
Cu (3-4%) - prafuri volatile

Cu de convertizor
2-3%

Rafinare termică

Rafinare electrolitică
nămol anodic folosit la
recuperarea Au, Ag, Te, Se, Pb
Cu 99,98
%

3
3
 Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

Avem deficit de energie la topirea pentru mată şi exces de energie la

prăjire.

Cuptorul cu topirea în suspensie

Produsele topirii, zgura şi mata, se separă pe vatră.
Temperatura ridicată se obţine pe baza reacţiilor.
Cuptorul este autogen.
Turnul de reacţie are următoarele cractzeristici tehnice: D = 3,5m şi
H=8m
Se obţine mată cu 60%Cu şi zgură cu 1% Cu
Cuptorul e construit din cărămizi cromito-magnezitice.
Cuptoarele cu vatră clasică au dimensiuni mari. Vatra are lungimea 2335m şi
lăţimea 510m. Vatra trebuie construită din cărămizi silicioase cu o parte superioară
monolit. Cuptoarele sunt puternic solicitate termic - au boltă suspendată din cărămizi
magnezitice legate cu cărămizi cromito-magnezitice. Sunt cuptoare cu reverberaţie,
căldura fiind preluată de la flacără şi de la bolta cuptorului prin reverberaţie (radiaţie).
Temperatura care se atinge în flacără este de 15000C. Gazele ajung la 13500C.
Temperatura zgurii peste 13000C. Temperatura matei ajunge la peste 1200 0C. Vatra e
ridicată pe profile; la cuptoare mici bolta e rezemată.

3.1.2.3 Tehnologia de topire pentru mată în cuptor cu topire în suspensie

Concentrat uscat

- gaze bogate în SO2 - la fabricarea

Topire în suspensie
H2SO4
-prafuri volatile care sunt
captate şi prelucrate
- zgura care se prelucrează într-un
cuptor separat pentru
recuperarea Cu

- gaze bogate în SO2 - la fabricarea

H2SO4
Convertizor
- zgură cu 3-5% Cu
care se
prelucrează

Cu de convertizor

- gaze bogate în SO2 - la fabricarea

H2SO4
Rafinare termică
- zgură

4
4
 Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

Rafinare electrolitică - nămol anodic folosit la

recuperarea Au, Ag, Te, Se, Pb

Cu 99,98%

În acest flux tehnologic nu mai apare prăjirea. Se pune problema ca să folosim

căldura de la oxidarea sulfurilor pentru topire. Această idee a fost materializată de
Outokumpu care a înlocuit cuptorul W-J cu topirea în suspensie. Reacţiile sunt
aceleaşi şi în acest cuptor.
Realizează operaţia de oxidare şi concentrare înainte de a ajunge produsele pe
vatră.
Pentru tehnologia pe vatră se folosesc cuptoarele cu dimensiuni mari pentru
ca suprafaţa vetrei să crească. Are loc separarea produselor mată şi zgură, de aceea
cuptoarele cu suprafaţă mare a vetrei.

3.1.3 Convertizarea

Mata din ambele cuptoare e supusă convertizării

Convertizarea are 2 scopuri:
1) oxidarea sulfurilor (metalele însoţite de Cu mai reactive se oxidează).
2) Reducerea Cu2S la Cu metalic (Cu impur).
Prin insuflarea de aer sulfurile din mată se oxidează:
ZnS+3/2 O2ZnO+SO2
PbS +3/2 O2 PbO+SO2
FeS+3/2O2 FeO+SO2
2Cu2S+3O2 2Cu2O+2SO2
Cu2O se dizolvă în Cu
Cu2O+FeS Cu2S+FeO
Existenţa FeS conduce la menţinerea Cu în mată pentru că Fe se oxidează
înaintea acestuia.
În convertizor se mai introduce fondant pentru a se zgurifica Fe.
2FeO+SiO2 2FeO.SiO2
E1- se termină când în topitura de mată avem numai Cu2S (mată albă).
E2- Operaţia de convertizare merge până la obţinerea Cu metalic.
2Cu2S+3O22Cu2O +2SO2
2Cu2O+Cu2S 6Cu+SO2
Acest Cu are 2,3% impurităţi - Cunegru nu se poate utiliza. Impurităţile sunt:
Zn, Pb, Fe, Ni, Co, As, Sb, Bi, în stare metalică. Au şi Ag se dizolvă în Cu.

5
5
 Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

Convertizorul este cilindric cu dimensiuni destul de mari, rotativ. max=4m,

Lmax=10m. Cărămizile sunt din magnezită. Încărcarea şi descărcarea se fac pe la
partea superioară. Trebuie formată o glazură de protecţie de sulfuri de Fe, deoarece
convertizorul este nou. Căptuşala refractară este bazică. Fondantul utilizat - SiO 2 este
acid.

Fig. 3.1 Schema convertizorului

Fe3O4 reacţionează la temperaturi ridicate cu magnezita şi formează o glazură

de protecţie.
După convertizare mata e descărcată în melanjor. Mata ajunge până la
temperaturi de (1100- 1200)0C.
Temperatura matei creşte datorită reacţiilor ce au loc la suflarea aerului.
Odată cu mata se introduce şi fondant silicios pentru zgurificarea Fe.
În cazul matelor cu PbS şi ZnS în concentraţie mărită în prima fază se
oxidează Pb şi Zn.
Dacă nu se introduce SiO 2 odată cu mata oxizii de Pb şi Zn se eliberează sub
formă de prafuri volatile şi vor fi captaţi în filtre saci.

2Cu2S+3O22Cu2O+2SO2
2Cu2O+Cu2S6Cu+SO2
………………………….
3Cu2S+3O26Cu+3SO2
Cu2S+O22Cu+SO2
Convertizarea este un proces care înrăutăţeşte bilanţul termic, produce puţină
energie şi pierde multă.

3.1.4 Rafinarea termică

Se poate realiza în cuptor cu vatră sau în cuptor rotativ, ambele se încălzesc

cu flacără.
Oxigenul pentru rafinare este luat din aer.
Oxigenul care se găseşte sub formă de Cu 2O în topitură conduce la
următoarele reacţii de rafinare:
Cu2O +Zn2Cu+ZnO
Cu2O + Pb2Cu+PbO
Cu2O+Fe2Cu+FeO

6
6
 Tehnologie şi inovaţie

Tehnologie şi inovaţie

Cu2O+Ni2Cu+NiO
Cu2O+Co2Cu+CoO
Impurităţile se lipesc de căptuşala cuptorului.
Ni se elimină în cantitate mai mică decât Fe.
În mică măsură putem elimina As, Sb, Bi. Cu mai conţine impurităţi.
Au şi Ag nu se elimină ci se acumulează în Cu.
Ultima fază a procesului este eliminarea S:
Cu2S+2Cu2O6Cu+SO2
Aceasta se observă printr-o barbotare a băi metalice ce are loc cu eliminarea
SO2.
După rafinarea oxidantă urmează dezoxidarea Cu care se realizează cu gaze
reducătoare, gaze de convecţie: CO, H2, CH4.
Se foloseşte des purşajul pentru dezoxidare, care constă în introducea în baia
metalică a unui trunchi de copac din mesteacăn. Se produc prin piroliză gaze
reducătoare.
Aceste gaze se produc în cantitate mare şi asigură o bună barbotare.
La turnarea Cu se produc goluri mari.
Cu rafinat termic trece la turnarea anozilor cu dimensiuni mari (A=1m2).

3.1.5 Rafinarea electrolitică

Catodul este obţinut prin rafinarea electrolitică a Cu şi depunere pe o placă de

0,5 mm grosime. Prin stripare se obţine o foiţă de Cu. Aceste plăci se ung cu
motorină. Plăcile sunt de Cu şi Ti (mai avantajos).
Anodul este mai mic decât catodul cu 20mm.
Cantităţile de Au şi Ag sunt suficiente să acopere costul integral al
electrolitului (Ag = 1-2 Kg/t, Au = 10-30 g/t)
Celulele se construiesc din beton placat cu Pb şi conţin 40 catozi şi 39 anozi.
U pe celulă 0,20,3V. Celulele se aşează în serie. Electrolitul trebuie să fie cald (60 0C)
şi conţine: 40-50 g/l Cu, 150 g/l H2SO4 . Electrolit se recirculă (cam în 4 h se schimbă
cantitatea de electrolit). Aceasta are ca scop depunerea în nămolul anodic a Au şi Ag.

Fig. 3.2 Schema celulei de electroliză

Sb, Bi, As formează săruri insolubile care crează un nămol plutitor ce nu se

decantează şi se îndepărtează prin filtrare.
Se obţine Cu de puritate 99,98%, adică cu mai puţin de 200 ppm impurităţi.

7
7