Curs 3 Ecotehn de TT

II. Medii lichide de încălzire şi răcire. Măsuri de prevenire a poluării

mediului la operaţiile de utilizare a mediilor lichide de încălzire şi răcire
(băi de topituri de săruri, metale topite).

3. Utilizarea cianurilor la operaţia de încălzire

3.1. Generalităţi
Cianurile sunt substanţe chimice care conţin cel putin un grup cian (C≡N), care
constă într-un atom de carbon în legătură triplă cu unul de azot. Anionul CN- este
deasemenea cunoscut ca ion cianură. Cianurile metalelor alcaline sunt cunoscute ca fiind
otrăvuri, în acest scop folosindu-se în principal cianura de potasiu (KCN).
Cianura de potasiu are formula chimică KCN, fiind o sare a acidului cianhidric
HCN.
Cianura de potasiu se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de migdale
amare. Cu acizi slabi ca acidul carbonic se eliberează acidul cianhidric. Dacă se află
pentru un timp mai îndelungat în contact cu aerul, formează cu bioxidul de carbon
carbonat de potasiu.

Obţinerea se face din acid cianhidric şi hidroxid de potasiu:

Trebuie evitată formarea prafului cu orice preţ la manipularea substanţei.

Personalul trebuie să poarte măşti şi mănuşi de protecţie, deoarece cianura de potasiu se
poate absorbi şi prin piele.
Depozitarea se face în recipiente etichetate, închise ermetic şi în condiţii uscate şi
la temperaturi scăzute.
Metoda de depistare a ionilor de cianură (CN−) se face cu sulfatul de fier care se
colorează în albastru, prin formarea de albastru de Berlin (Fe7N18C18).
Cianura de sodiu este un compus anorganic cu formula NaCN. Această sare cu
toxicitate ridicată este utilizată în principal în exploatarea aurului, dar are şi alte aplicaţii.
Utilizarea topiturilor pe bază de cianuri impune luarea unor măsuri de
precauţie deosebită, datorită acţiunii foarte toxice a acestor săruri.
Trebuie asigurată o ventilaţie puternică a locului de muncă, piesele introduse
să fie uscate, personalul de deservire trebuie să poarte obligatoriu mânuşi si ochelari,

1
încărcarea sărurilor în baie să se facă în cantităţi mici, pentru a se evita revărsarea
băii lichide peste creuzet.
Utilizarea cianurilor în tratamente termochimice se face cu preponderenţă
prin cianizare în mediu lichid.

3.2. Cianizarea in mediu lichid

Tratamentul se execută în băi de săruri, care au în compoziţie şi cianuri (de

exemplu, un amestec des utilizat conţine 30% NaCN, 40% Na2CO3 şi 30% NaCl, care se
topeşte în jur de 630 °C şi se utilizează în jur de 850 °C).
În cazul pieselor executate din oţeluri de cementare sau chiar de îmbunătăţire, se
aplică cianizarea înaltă, în jur de 850 ... 950 °C, timpul depinzînd de grosimea stratului
cianizat şi temperatura aleasă.
În prezenţa oxigenului dizolvat în baie au loc o serie de reacţii, care, în final, pun
în evidenţă atomii de carbon şi azot în stare activă şi care difuzează apoi în stratul
marginal al piesei
4NaCN+3O 2 →2Na 2 CO 3 +4N + 2C.
Pentru temperaturi între 900...950ºC se foloseşte un amestec din nouă părţi cloruri
(88,8% BaCl2 şi 11,2% NaCl) şi o parte cianură NaCN.
Deoarece prin utilizarea băilor activitatea lor scade continuu, este necesar să fie
reîmprospătate la intervale de circa 2 ore prin adăugarea de 1,5% cianură, iar în rest,
pentru menţinerea nivelului băii, se adaugă amestecul de cloruri.
După cianizare ia temperaturi înalte, întotdeauna piesele se supun călirii, întocmai
ca şi la cementare. Călirea lor se face în ulei sau în apă, în funcţie de oţel şi de forma
piesei.
Piesele călite antrenează şi mici cantităţi de sare, care aderă la suprafaţa lor, ele
avînd acţiune corozivă. Din acest motiv se cere curăţirea lor, lucru ce se execută în bazine
cu apă fierbinte, unde, prin menţinerea de cîteva ore, sarea se dizolvă. Spălarea finală se
face în apă curgătoare. După călire se aplică o revenire joasă la 160 . . . 180 °C, timp de
circa 2 ore, pentru reducerea tensiunilor interne şi prevenirea apariţiei fisurilor la
rectificare.
In comparaţie cu cementarea, cianizarea înaltă prezintă avantajul că aceeaşi
grosime a stratului se realizează într-un timp mai scurt şi la temperaturi mai joase şi că
stratul are caracteristici mecanice mai bune datorită prezenţei nitrurilor.
Cianizarea lichidă la temperaturi joase se aplică oţelurilor de construcţie carbon şi
aliate, tot în topituri de săruri, care conţin cianuri. Pentru o adîncime de strat de 0,1 ... 0,2
mm temperatura de încălzire este subcritică, 710 ± 10°C, iar durata de încălzire de 0,5 ...
2 ore, duritatea obţinută atingînd 800 1 000 HV.
Rezultate bune se obţin şi în cazul cianizării oţelurilor rapide, cînd temperatura
băii este 550 ... 560 °C.

2
3.3. Măsuri de protecţie a mediului şi a securităţii personalului în cazul
manipulării cianurilor

In fiecare zi trebuie să se spele dispozitivele şi sculele într-un bazin cu apă

caldă neutralizată apoi cu sulfat feros, pentru a fi curăţite de sărurile lipite de ele.
Depozitarea cianurilor se face în lăzi de tablă de otel zincat în interior şi
depozitate în magazii speciale, utilate cu sistem de ventilaţie.
Dintre măsurile ce trebuie respectate de către personalul de deservire se
menţionează următoarele: se interzice a se mânca şi fuma în sectorul respectiv, se
impune spălarea îngrijită a mâinilor înainte de a mânca şi fuma; în cazul în care
lucrătorii au zgârieturi pe mâini, răni deschise etc. înainte de începerea lucrului
trebuie să se adreseze cabinetului medical pentru control şi pansament.
Dacă cei ce lucrează în sectorul respectiv simt dureri de cap, vâjâituri în urechi,
sufocare etc. trebuie să se adreseze imediat medicului.
Cianurile de sodiu şi potasiu se păstrează şi se manipulează în condiţii
stabilite de legislaţia în vigoare, operaţiile respective fiind efectuate numai de către
persoanele instruite şi autorizate în mod special. Depozitarea cianurilor se face în
încăperi separate, sigilate, prevăzute cu ventilaţie în care nu se mai păstreaza alte
materiale. La exploatarea băilor cu cianuri se vor lua măsuri pentru a se împiedica
inhalarea gazelor degajate de aceste băi, de către operator, fapt pentru care se va
lucra numai cu băi ventilate.
Dispozitivele şi sculele folosite pentru manipularea cianurilor vor fi spălate şi
neutralizate după fiecare întrebuinţare şi nu se vor folosi în alte scopuri. Ele vor fi
păstrate în încaperi bine închise.
In ceea ce priveşte neutralizarea reziduurilor toxice cu conţinut de cianuri
rezultate din procesele de tratamente termochimice in băi de săruri., aceasta se poate face
prin transformarea cianurilor în cianati prin calcinare oxidativă si descompunerea termică
a acestora în carbonati şi azot molecular.
Procesul se desfăşoară in cuptoare cu aer atmosferic, la temperaturi cuprinse intre
700-1000ºC. Se pot utiliza chiar cuptoarele de tratamente termice ale sectiilor generatoare
de astfel de reziduuri. Randamentul de neutralizare al cianurilor din reziduuri este de
peste 95%. In condiţiile alegerii optime a grosimii stratului de reziduu supus calcinarii,
randamentul poate fi considerabil imbunatatit chiar la temperaturi mai mici de 1000ºC.
Avantajele metodei sunt:
 neutralizarea cianurilor până la compuşi netoxici;
 posibilitatea recirculării in procent de 60% a părţii inactive a băii;
 investiţii reduse;
 control simplu al procesului.

3
 4. Utilizarea băilor metalice la operaţia de încălzire

Metalul folosit ca mediu de incălzire trebuie să satisfacă anumite condiţii:

să aibă temperatura de topire mai coborâtă decât temperatura de tratament termic
şi, in stare lichidă, să nu dizolve din materialul metalic al pieselor; de asemenea,
să fie cat mai putin toxic in stare lichidă.
Pb, Bi, Mg pot fi utilizate ca medii de incălzire in diverse intervale de
temperatură, prezentând in raport cu fierul o lipsă totală de miscibilitate în fază
lichidă şi solidă.
Dintre metalele uzual intâlnite în practica industrială numai Pb, Bi şi Mg
formează cu Fe un astfel de echilibru, adică prezintă temperaturi de topire
suficient de coborâte fără a dizolva Fe. Aceste metale pot fi folosite ca medii de
incălzire in cazul tratamentelor termice la temperaturi superioare punctelor de
topire, adica peste 327, 269 şi respectiv 657°C. Totuşi, dintre aceste trei metale,
numai plumbul este folosit practic in acest scop; bismutul este prea scump, iar
magneziul prezinta pericol de explozie.
Plumbul poate servi pentru reveniri locale şi pentru călire superficială
locală. De obicei, temperatura băii de plumb trebuie să fie cu 50-100°C mai
înaltă decat temperatura la care se incălzeste efectiv metalul care se tratează
termic.
Preţul de cost ridicat, faptul că plumbul este deficitar şi emană vapori
toxici, consumul mare din cauza pierderilor de plumb care aderă la piesă la
scoaterea din baie fac, însă, ca acest mediu de incalzire să fie din ce in ce mai
putin utilizat in practica industrială.
In calitate de mediu metalic de încălzire s-a propus şi folosit aluminiul şi
aliajele sale; spre deosebire insă de plumb, bismut şi magneziu, aluminiul topit
dizolvă fierul, fiind necesare unele măsuri pentru evitarea acestui fenomen. In afară
de aceasta, se recomandă coborârea temperaturii de topire a acestui metal folosit
ca mediu de incalzire.
Prima condiţie se satisface prin saturarea topiturii lichide cu aşchii de fier
(pâna la 10% Fe), fapt pentru care dizolvarea pieselor in acest mediu scade de 4-6
ori.
A doua condiţie poate fi satisfăcută prin inlocuirea aluminiului pur cu
silumin (aliaj Al + 12% Si) cu compoziţie apropiată de cea eutectică (577°C).
Practic, la incălzirea pentru unele tratamente termice (temperatura topiturii
600-750°C) nu sunt necesare măsuri de protejare a pieselor contra dizolvării; in
cazul unor temperaturi mai mari (de exemplu pentru călire 850-900°C), piesele
trebuie protejate prin vopsire cu lapte de var sau vopsele refractare.
Durata de incălzire a pieselor in băi metalice la temperaturi de peste 200°C
este practic independentă de natura metalului folosit ca mediu de incalzire.

4
 La folosirea practică a diferitelor metale drept medii de incalzire lichide,
trebuie sa se aibă în vedere ca siluminul este de circa 2,5 ori mai ieftin decat
plumbul si pentru o baie cu acelaşi volum se foloseste o cantitate de circa 4,5 ori
mai mică de silumin (avand in vedere diferenţa mare dintre greutăţile specifice).
Utilizarea băilor cu plumb este justificată tehnologic când alte procedee
nu dau rezultate corespunzătoare.
In cazul utilizării acestor băi, trebuie întocmite instrucţiuni de lucru pentru
a se evita îmbolnăvirile de saturnism.
Praful de plumb, care se depune în încăperile de lucru, va fi colectat şi
îndepărtat, fără a se împrăştia. Se va evita contactul lui cu părţile descoperite ale
corpului.
Băile de plumb topit vor fi prevazute în mod obligatoriu cu instalaţie de
ventilaţie locală.
In cazul utilizării plumbului topit, trebuie să se asigure o ventilaţie
corespunzătoare a băii pentru îndepărtarea vaporilor şi a prafului de plumb care sunt
toxici, iar personalul de deservire a băii să poarte echipamentul de protecţie
corespunzător muncii.

III. Măsuri de protecţia mediului şi a securitaţii personalului la

operaţia de răcire la tratamentele termice şi termochimice
Operaţia de răcire se face în bazine de răcire sau în instalaţii de răcire, folosindu-
se ca medii de răcire uleiul sau apa.
In cazul răcirii în ulei există pericolul de aprindere a uleiului. In momentul
introducerii pieselor în bazin, uleiul se încălzeşte puternic, vaporii ating temperatura
de autoaprindere şi pot să se aprindă. Pentru a se evita acest lucru se practică răcirea
uleiului cu apă, prin intermediul unor serpentine care se introduc în bazin, sau se prevăd
capace care se închid la aprinderea uleiului.

IV. Măsuri de protecţia mediului şi a securitaţii personalului pe

parcursul operaţiei de curăţire a pieselor tratate termic

1. Curăţirea prin decapare

Pentru operaţia de curăţire prin decapare se utilizează acid sulfuric şi acid
clorhidric. Acizii sulfuric şi clorhidric se evaporă la temperatura obişnuită şi foarte intens la
temperaturi mai mari.
Reacţia de hidratare a acidului sulfuric este puternic exotermă. Dacă se adaugă apă
acidului, acesta poate începe să fiarbă, stropind persoanele din jur. Întotdeauna se
adaugă acid în apă şi NU invers.

5
 De notat că această problemă se datorează parţial şi densităţilor relative ale celor
două lichide. Apa este mai puţin densă decât acidul sulfuric şi are tendinţa să plutească
deasupra acidului. Pentru că reacţia de hidratare este favorabilă termodinamic, acidul
sulfuric este un excelent agent dehidrator şi este folosit la prepararea fructelor uscate.
Vasele cu acid sulfuric şi acid clorhidric trebuie umplute pâna la maximum 90% şi
aşezate la o distanţă mare de sursele de căldură.
Acidul sulfuric concentrat reacţionează cu apa degajând o mare cantitate de căldură.
La contactul cu pielea poate da arsuri grave. Inhalarea de ceaţă sau fum de acid poate da
leziuni pe termen lung.
Reglementările franceze şi americane limitează la 1 mg/m 3 concentraţia medie
admisibilă la locul de muncă.
Pierderile de acid sulfuric pot fi diluate cu o cantitate mare de apă;
Acidul sulfuric nu trebuie să vină în contact cu sulfurile, deoarece rezultă hidrogen
sulfurat, gaz de toxicitate ridicată.
Neutralizarea acidului sulfuric se face cu sodă caustică, soluţie de hidroxid de
sodiu, soluţie de amoniac, var etc.
Băile pentru decapare trebuie echipate cu sisteme de ventilaţie.
2. Curăţirea prin sablare
In cazul operaţiei de curăţire mecanică (sablare) cu jet de nisip trebuie respectate
următoarele măsuri de tehnică a securităţii muncii:
- aparatele pentru curăţirea mecanică cu nisip se amplasează într-o încăpere izolată;
- echiparea cu un sistem puternic de ventilaţie;
- echiparea personalului de deservire cu echipament de protecţie specific ;
- etanşarea cât mai corectă a aparatelor pentru curăţire mecanică cu nisip.

V. Măsuri de protecţie a mediului şi a securităţii personalului şi de

prevenire şi stingere a incendiilor la operaţiile de tratamente termice şi
termochimice

1. Măsuri de protecţie a mediului şi a securităţii personalului şi de prevenire şi

stingere a incendiilor la deservirea utilajelor pentru încălzire

Deservirea cuptoarelor cu vatră mobilă se va face numai atunci când vatra se

găseşte afară din cuptor. Pentru manevrarea şi transportul pieselor pe vatra
cuptoarelor se vor prevedea dispozitivele mecanizate de încarcare şi de descărcare.
Cuptoarele vor fi prevăzute cu dispozitive mecanizate pentru manevrarea uşilor.
La cuptoarele electrice cu cameră se vor prevedea întrerupătoare care vor opri
alimentarea cu curent a cuptorului în momentul deschiderii uşii.

6
 Protecţia contra radiaţiilor calorice se va realiza prin dispozitive speciale, ca:
perdele de apă, uşi răcite cu apă, duşuri de aer, paravane etc.
Cuptoarele trebuie să fie bine etanşate şi izolate astfel încât pereţii la exterior să
nu depăşească temperatura de 55°C.
Aprinderea cuptoarelor se va face numai de către muncitori instruiţi special,
respectându-se instrucţiunile elaborate la proiectarea cuptorului şi afişate la loc
vizibil lânga cuptor. In special se va avea în vedere :
— înainte de aprindere, se va ventila camera de ardere pentru evacuarea
eventualelor acumulări de gaze ;
— dacă cuptorul este rece se va efectua o preîncălzire lentă ;
— aprinderea arzătorului se face cu o torţa cu mâner lung, muncitorul stând
lateral faţă de uşa cuptorului;
— pentru aprindere se deschide mai intâi robinetul de aer şi apoi cel de
combustibil ;
— în cazul în care aprinderea nu se produce imediat, se deschide admisia
combustibilului şi se aeriseşte din nou cuptorul, după care operaţia de aprindere se
repetă;
— la oprirea cuptorului, se inchide mai intâi admisia combustibilului şi apoi a
aerului.
Gazele arse de la cuptoarele cu suprafaţa vetrei mai mare de 0,5 m 2 vor fi
evacuate in exteriorul halelor prin hote instalate deasupra lor sau prin canale cu coşuri de
fum.
Sărurile utilizate pentru formarea băilor de încălzire (NaCl, NaCN, Na2CO3,
NaNO2 NaNO4, K2C03 etc.) se păstrează în ambalaje speciale, ermetic închise, în
magazii uscate, evitându-se totodata impurificarea lor cu substanţe străine. La
formarea şi reîmprospătarea băilor se vor utiliza numai săruri uscate; creuzetul băii
se va umple cu săruri topite până la nivelul reprezentând 3/4 din înălţime, pentru a
preveni revărsarea şi împroşcarea topiturii în timpul desfăşurării reacţiilor chimice.
Piesele ce se trateaza in bai de saruri, precum si sculele si dispozitivele ce se
folosesc trebuie in mod obligatoriu preincalzite, inainte de cufundare.
Dispozitivele si sculele folosite pentru manipularea cianurilor vor fi neutralizate
dupa fiecare utilizare şi nu se vor folosi in alte scopuri. Ele vor fi pastrate in incaperi bine
inchise. Dupa terminarea lucrului se spala urmele de cianura de pe marginea creuzetului
şi de pe pardoseala cu o solutie alcalina si o soluţie 5% sulfat feros. Inainte de a manca
sau fuma, muncitorii işi vor spala mainile cu o solutie de 5% sulfat feros si apoi cu sapun.
Muncitorii care au plagi sau rani deschise nu au voie sa lucreze la baile de saruri cu
cianuri.
Pardoselile depozitelor de cianuri si ale incaperilor cu bai de cianuri se
construiesc din placi ceramice netede, bine lipite intre ele, fara crapaturi sau vor fi

7
acoperite cu linoleum. Robinetele de apa pentru baut trebuie sa fie asezate la minimum
5m de baile de cianuri.
Continutul bailor de saruri epuizate, care conjin cianuri sau alte substanje toxice,
va fi in mod obligatoriu neutralizat complet inainte de evacuare in rejelele de canalizare.
Utilizarea băilor cu plumb este justificată tehnologic când alte procedee nu
dau rezultate corespunzătoare.
In cazul utilizării acestor băi, trebuie întocmite instrucţiuni de lucru pentru a
se evita îmbolnăvirile de saturnism. Praful de plumb, care se depune în încăperile de
lucru, va fi colectat şi îndepărtat, fără a se împrăştia. Se va evita contactul lui cu
părţile descoperite ale corpului.
Băile de plumb topit vor fi prevazute în mod obligatoriu cu instalaţie de
ventilaţie locală.
Instalaţiile de călire prin inducţie cu curenţi de înaltă frecvenţă (C.I.F)
trebuie să funcţioneze în încăperi separate sau în spaţii din atelier prevăzute cu
îngrădiri speciale, care nu permit accesul persoanelor în zonele periculoase.
Usile de acces ale incaperilor sau ingradirilor vor fi inchise prin dispozitive de
blocare atat la punerea sub tensiune cat si in timpul funcţionarii instalaţiilor C.I.F. Toate
elementele constructive metalice si carcasele de protectie ale instalatiilor C.I.F. se vor
lega in mod obligatoriu la pamant prin bare sau conductoare.
Apa de racire a elementelor care se gasesc sub tensiune (inductoarele de incalzire,
transformatoarele de coborare corespunzatoare, lampile generatorului etc.), va fi adusa la
acele elemente prin furtunuri din materiale izolante. Aceste furtunuri vor fi prevazute la
capete cu inele cu racorduri metalice legate la pamant, pentru a asigura protectia electrica
in cazul ruperii furtunului si a scurgerii apei. Racirea cu apa se va asigura in mod
continuu din momentul conectarii instalatiei si pana la racirea completa a pieselor (dupa
intreruperea functionarii instalatiei), printr-un sistem automat conectat la instalatie.
Tabloul de alimentare se prevede cu intrerupatoare cu parghie, intrerupatoare automate
sau separatoare, pentru conectarea si deconectarea de la retea.
La lucrul cu inductoarele de incalzire deschise conectate printr-un transformator
de coborare, se vor respecta urmatoarele masuri:
- operatorul va fi echipat cu toate mijloacele de protectie individuala prevazute
prin normativ;
- butoanele de comanda pentru incalzire si pentru deconectare se amplaseaza in
apropierea inductorului de incalzire intr-o pozitie comoda pentru operator;
- cablurile de inductie se vor acoperi cu materiale electrice si termoizolante
(azbest), atunci cand se introduc si se scot din inductor;
- se vor prevedea tablii indicatoare de securitate cu inscriptia "nu atingeti,
inductorul sub tensiune";
- se va lega la pamant o borna a secundarului transformatorului de inalta
frecventa.

8
 Lucrul la instalaţiile C.I.F. va fi permis numai persoanelor special instruite.
Inaintea începerii lucrului se va verifica legarea la pământ a spirei secundare a
transformatorului de adaptare la înaltă frecvenţă.

2. Măsuri de protecţie a mediului şi a securităţii personalului şi de prevenire şi

stingere a incendiilor la exploatarea instalaţiilor cu atmosferă controlată

Pe lângă condiţiile de a asigura parametrii procesului tehnologic, cuptoarele şi

instalaţiile de tratament termic în atmosferă controlată mai trebuie să îndeplinească,
prin caracteristicile lor constructive şi functionale o condiţie esenţială şi anume, cea
impusă de securitatea şi protecţia muncii.
Exploatarea cuptoarelor şi instalaţiilor cu atmosferă controlată trebuie să se facă
ţinându-se seama de următoarele reguli:
- introducerea atmosferei controlate (conţinând mai mult de 5% CO + H2) în
cuptoare se va efectua numai dacă temperatura din spaţiul de lucru a depăşit 760°C;
- evacuarea atmosferei controlate sau schimbarea atmosferei controlate cu aer, la
oprirea cuptorului, se va efectua prin ardere sau prin spălarea spaţiului de lucru al
cuptorului cu gaz inert;
- se vor lua măsuri de evacuare a atmosferei din cuptor, dacă temperatura scade
sub 760°C, prin deschiderea uşilor, asigurând astfel arderea atmosferei;
- întreruperea încălzirii şi alimentării cu atmosferă controlată a cuptoarelor
trebuie semnalizată optic şi acustic;
- pentru eliminarea pericolului de explozie, ce poate apărea în cazul răcirii
cuptorului, în timpul scoaterii sau introducerii şarjei, este necesară funcţionarea
perdelei de flăcări.
La efectuarea lucrărilor de reparaţie se vor lua măsuri de spălare şi aerisire a
cuptorului prin insuflarea de aer curat pentru a crea condiţii sigure de lucru prin
diluarea componentelor toxice (CO, H2S, S02, NH3) şi prin arderea neexplozivă a
componentelor combustibile (CH4, CO, H2).

3. Măsuri de protecţie a mediului şi a securităţii personalului şi de prevenire şi

stingere a incendiilor la deservirea utilajelor pentru răcire

Călirea pieselor se face în bazine, amplasate în apropierea cuptoarelor

discontinui şi în instalaţii speciale (bazine de răcire integrate in linii complexe
mecanizate, prese de călire etc.).
La bazinele cu ulei, pentru evitarea spumării uleiului, se face analiza
conţinutului de apă în ulei; bazinele vor fi prevăzute cu posibilitatea de evacuare a
apei acumulate.

9
 Bazinele cu ulei şi de apă vor fi prevăzute cu sisteme de prevenire a
deversărilor (preaplin).
Pentru evitarea formării unor cantităţi excesive de vapori şi pentru evitarea
aprinderii, temperatura maximă a uleiului din bazin va fi în timpul răcirii şarjei cu
minimum 100°C sub punctul de inflamabilitate a uleiului folosit.
In acest scop, bazinele vor fi prevăzute cu dispozitive pentru reglarea
temperaturii şi cu aparate de semnalizare acustică şi optică a atingerii temperaturii
maxime de lucru.
Pentru captarea vaporilor formaţi în timpul lucrului, bazinele cu ulei, cu apă,
cât şi de spălare vor fi prevăzute cu ventilaţie.
Pentru prevenirea incendiilor sunt necesare următoarele măsuri:
— cantitatea de ulei de răcire trebuie să fie de 7 ori mai mare decât masa
încărcăturii de piese care se introduce simultan în bazin;
— bazinele de călire trebuie prevăzute cu capace care prin acoperirea lor să
întrerupă flăcările care pot apărea pe piese la contactul cu aerul al uleiului de pe
suprafaţa pieselor calde încă.

VI. Neutralizarea apelor reziduale la atelierele de tratamente termice

In atelierele de tratamente termice rezulta ape uzate, ca evacuari intermitente, in

special la baile de calire. Calirea pieselor se face in apa, ulei, salpetru topit, bai de saruri
si metale topite. Mai rezulta ape impurificate cu materiale abrazive, de la instalatiile de
desprafuire locale, ape cu ulei, de la racirea diverselor scule si dispozitive auxiliare.
Debitele de ape uzate sunt foarte reduse si intermitente.
Substantele chimice neapoase epuizate trebuie evacuate cu grija fara a le arunca in
reteaua de canalizare. Compozitia apelor uzate si debitele se stabilesc pe baza probelor
luate din instalatiile similare in functiune.
Evacuarea apelor uzate neepurate, cu ulei sau substante toxice, au asupra
emisarului efecte nefavorabile prin eventuala depasire a limitelor admisibile dupa diluare
si prin efectele imediate nefavorabile asupra personalului de exploatare al retelei de
canalizare, asupra materialelor din care se executa reteaua si accesoriile ei si asupra
conditiilor de scurgere in canalizare (imbacsire cu ulei, pericol de explozie etc.)
Apele uzate din atelierele de tratamente termice se trateaza local, sau in
instalatiile mici locale, neutralizandu-se solutiile apoase epuizate sau deseurile chimice
epuizate. Apele cu ulei se trec prin separatoare de ulei; la nevoie se prevede si
dezemulsionarea, in cazul emulsiilor.
Manipularea rezidurilor de saruri si cianuri trebuie facuta cu multa atentie.
Bulgarii mari - deseuri de cianuri - folositi la tratamente termice, se sparg si apoi se

10
dizolva, in cosuri agitate in apa, in vederea neutralizarii lor, cu sulfat feros 20%, sau prin
alte metode.
VII. Protecţia mediului şi securitatea personalului in sectoarele de
tratamente termice

Cladirile sectoarelor de tratamente termice, in care au loc degajari de caldura ce

depasesc 37000 J/m3h, se construiesc cu latura lunga perpendiculară pe direcţia vânturilor
dominante din sezonul cald, in vederea realizarii unei ventilaţii naturale suficiente.
Laboratoarele aferente sectoarelor de tratament termic, de asemenea,
cuptoarele cu bai de saruri in compoziţia carora intra cianuri, se instaleaza in incaperi
separate de restul atelierului.
Amplasarea instalaţiilor şi utilajelor se face in funcţie dc fluxul tehnologic cel mai
raţional, evitandu-se, pe cat posibil, incrucişările la transportul produselor.
Utilajele şi instalatiile trebuie sa fie amplasate astfel incat sa nu blocheze uşile şi
căile de acces, iar transportul produselor intre operaţii sa nu traverseze caile de acces din
sector.
Cuptoarele pentru tratamentul termic preliminar, amplasate in cadrul atelierelor
de forja sau de turnatorie, se dispun in apropierea peretilor halei, distanţele minime
obligatorii fiind:
- intre gabaritele cuptoarelor ....... 0,8 m
- intre cuptor şi peretele atelierului ........ 1,0 m.
Distanta de 0,8 m dintre gabaritul functional maxim al utilajelor şi pereţii şi stalpii
cladirii se refera la situatiile cand in invervalul respectiv se circula sau se deserveste,
intretine sau repara instalatiile sau utilajele.
Distanţele dintre utilaje şi instalatii sunt stabilite prin masuri de protecţie a
muncii, pe categorii de utilaje, in funcţie de caracteristicile proceselor de munca, fara a fi
mai mici de 0,4m, daca spaţiul respectiv serveşte pentru deservirea şi intretinerea
utilajelor.
Laţimea cailor de acces şi de trecere se stabileşte in funcţie de gabaritul
vehiculelor de transport utilizate şi de dimensiunile produselor ce se transportă.
Amplasarea utilajelor şi instalaţiilor se face astfel incat sa se evite executarea
mişcarilor inutile din partea operatorilor care le deservesc, asigurandu-se, totodata,
libertatea lor in miscare la locul de munca. In cazul cand se lucreaza simultan la mai
multe utilaje sau instalatii, trebuie sa se asigure operatorului posibilitatea de urmarire
comoda şi fara pericole a funcţionarii acestora in condiţiile impuse de procesul
tehnologic.
Spaţiile prevazute pentru materiale şi piese, in vecinatatea utilajelor si instalaţiilor
nu trebuie sa afecteze posibilitatea de deplasare a operatorului. Formarea incărcaturilor de
produse se face pe mese special amenajate (pentru piese mici), sau in locuri speciale
(pentru piese mari), deservite de utilaje de transportat si ridicat.

11
 Spatiile pentru piesele tratate termic si netratate trebuie sa fie suficient de mari
pentru a nu afecta operatiile de incarcare şi descarcare a cuptoarelor.
Locurile prevazute pentru depozitarea produselor calde, lasate sa se racească in
aer liber, trebuie astfel amplasate incat caldura radiata sa nu fie orientata asupra
operatorilor. Aceste locuri trebuie marcate cu linii de culoare deschisa, prevazandu-
se totodata tablite indicatoare care sa atraga atentia asupra pericolului de arsuri.
Pardoseala atelierelor se executa din placi de fonta sau din materiale
termorezistente (in spajiul de deservire a cuptoarelor) si cu blocuri de granit sau placi de
ciment.
Atelierele de tratamente termice se prevad cu sisteme de incalzire si ventilaţie
care trebuie să asigure in locurile de munca temperatura de 15°C (in sezon rece) si
maximul 5°C peste temperatura mediului inconjurator, dar nu mai mare de 28°C (in
sezonul cald). In cazul cand in locurile de munca din incaperile de lucru temperatura
aerului este mai mare de 25°C se va asigura o viteza de miscare a aerului de cel puţin 0,3
m/s, indiferent de intensitatea efortului fizic, iar intensitatea radiaţiei calorice nu trebuie
sa depaseasca 1 cal/cm2min la nivelul operatorilor.
Temperatura suprafetelor exterioare incalzite ale utilajelor, instalaţiilor etc., din
locurile de munca, nu trebuie sa depaseasca 55°C. In cazul în care datorita cerinţelor
procesului tehnologic sau al altor conditii speciale, condiţiile de microclimat
(temperatura, umiditatea si viteza aerului, temperatura suprafetelor utilajelor, radiaţia
calorică) nu se incadreaza in prevederile normelor, trebuie sa se ia masuri speciale de
protectie:
- izolarea spaţiului de lucru (crearea de spatii climatizate);
- organizarea intreruperii periodice in timpul muncii sau reducerea timpului de
munca, in funcţie de conditiile concrete de munca;
- amenajarea de spaţii speciale pentru repaus, cu condiţii climatice
corespunzătoare, care sa asigure restabilirea rapida a echilibrului termic;
- asigurarea mijloacelor de protectie individuala;
- imbunataţirea microclimatului la locul de munca, de la caz la caz, prin dusuri de
aer, perdele de aer, pulverizarea apei la suprafeţele radiante, ecrane protectoare,
radiatoare;
- asigurarea in toate schimburile, la locul de munca cu temperaturi ridicate, a
consumului de apă carbogazoasă salină cu o concentraţie de 2 g/l NaCl.

12