TRATAMENTE

TERMOCHIMICE
 TRATAMENTE TERMOCHIMICE

Tratamentele termochimice urmaresc realizarea de modificari ale

structurii si proprietatilor prin modificarea compozitiei chimice în straturile
superficiale.

Caracteristica principala a tratamentelor termochimice este ca ele se bazeaza

pedifuzia elementului de aliere de la suprafata catre miezul piesei . Se trateaza
termochimic piese cu forme si dimensiunidiferite, supuse unor solicitari mecanice
simple sau complexe, cum ar fi:rasucirea cu încovoiere, uzura, socuri, oboseala,
coroziunea.
În urma tratamentelor termochimice piesele dobândesc un sistem de
proprietati suprafata/miez (strat/substrat) care prin alte procedee fie ce nu pot fi
obtinute,fie ca sunt mai modeste.

Exemplu:Astfel la un miez moale si tenace rezistent la socuri se poate

asocia un stratsuperficial dur, rezistent la uzura si oboseala.

CLASIFICAREA TRATAMENTELOR TERMOCHIMICE

Criteriul de clasificare este dat de elementul chimic sau elementele chimice

care produce alierea superficiala . O clasificare a principalelor
tratamentetermochimice în functie de elementul chimic (elementele chimice) care
seintroduc simultan sau succesiv în straturile de suprafata
 CARBURAREA

Scopul aplicarii tratamentului termochimic de carburare este obtinerea unui

strat bogat în atomi de carbon care sa poata fi tratat termic ulterior (calire+revenire
joasa), cu adâncimi variabile dupa necesitati care pot atinge câtiva milimetri.
Este unul din cele mai raspândite tratamente termochimice folosindu-se
pentruobtinerea unei duritati superficiale ridicate, rezistenta la uzura si la oboseala
mare a pieselor.

CARBURAREA OTELURILOR

Avantaje carburarii:
-se poate aplica la o gama larga de oteluri;
-o gama larga de structuri, deci proprietati de la suprafata catre miez.
Dezavantaje:
-deformatii rezultate în urma procesului, care trebuie rectificate;
-pot aparea fisuri (crapaturi) dupa calire
-“pete moi” (neuniformitati)
Clasificarea procedeelor de carburare se face dupa urmatoarele criterii:

1.Dupa mediul activ de carburare:

-carburare în mediu solid
-carburare în mediu lichid (solutii de electrolit, bai de fonta, bai de saruri)
-carburare în gaz
-carburare în vid (atmosfera carburanta la presiuni scazute)
-carburare în medii disperse (straturi fluidizate)
-carburare în plasma (la presiuni scazute)
2. Dupa modul de încalzire si activare a difuziei:
-încalzire cu inductie
-încalzire în solutii lichide (efect catodic)
-încalzire în solutii lichide (bai de saruri)
-încalzire în medii disperse (straturi fluidizate)
-încalzire în plasma (la presiuni scazute)
-încalzire în vid
-încălzire în amestecuri de gaze
Otelurile care se carbureaza suntoteluricarbon cu un continut de carbon
demaxim 0,25%, dar se pot carbura si oteluri cu concentratii mai mari. Dupa
carburare concentratia de carbon superficiala poate ajunge la 0,7«1,2%.Când se
urmareste realizarea de piese cu miez calit si revenit (rezistent si tenace)se supun
carburariiotelurislabaliate Se obtine în acest caz un strat curezistenta ridicata la
uzare, util la axe si roti pentru transmisii.
 CARBONITRURAREA

Este tratamentul termochimic care se aplica în mod obisnuit otelurilor

carbon pentru carburare, intervalul de temperaturi pentru tratament:
830«870°C,folosindu-se medii de tratament diverse (lichide, gazose, plasma, vid)
astfelîncât concentratia carbonului la suprafata sa fie adusa la 0,8«0,9% iar
aazotului la 0,3«0,4%.
Dupa carbonitrurare se aplica o calire în urma careia în strat se
obtinemartensita cu duritate ridicata iar în miez o structura ferito-perlitica, ferito-
bainitica sau bainitica care conduce la o tenacitate ridicata.

Avantaje:
-reducerea deformatiilor
-scaderea susceptibilitatii la fisurare

Dezavantaje:
-procese încetinite
-se obtin adâncimi de strat mici
-duritati finale mai mici decât la carburare

Procedee de carbonitrurare :
-carbonitrurarea în mediu lichid
-carbonitrurarea în mediu gazos
-carbonitrurarea în strat fluidizat
-carbonitrurarea în vapori de metanol si amoniac

Carburarea si carbonitrurarea propriu zise aduc modificari importante

încompozitia chimica superficiala si aduc unele modificari în structura la
racirelenta. Punerea în valoare a tratamentului superficial se face prin aplicarea
unuitratament de calire aplicat stratului ,urmata de o revenire joasa. Fac exceptie
de laacesta regula carburarile aplicate cu scopul formarii de carburi dure
findispersate în stratul de suprafata ca în cazul carburarii titanului si aliajelor de
titan, otelului inoxidabil.
 NITRURAREA

Nitrurarea este unul din cele mai performante tratamente termochimice si

dinaceasta cauza se aplica pe scara mare.
Functie de pozitia temperaturii de tratament fata de temperatura eutectoida
dindiagrama de echilibru Fe-N se aplica doua variante denitrurare:
-nitrurarea dura
-nitrurarea anticoroziv
Scopul principal al aplicarii tratamentului de nitrurare este
durificareasuperficiala prin introducerea de azot în faza feritica la temperaturi
cuprinseîntre 400°C si 570°C,
Temperatura superioaraeste determinat denedepasirea izotermei eutectoide
dindiagramaFe-N
Avantaje:
-temperatura de tratament este scazuta, nu apar deformatii
-transformari structurale reduse în miezul piesei (tratament termic final)
-duritatea obtinutaeste rezistenta pâna la temperaturi de lucru de 500°C.
Dezavantaje:
-durate mari de tratament
-grosimi de strat relativ subtiri (mici) < 0,70 mm.
Materiale la care se aplica nitrurarea:
Desi initial nitrurarea se aplica numai otelurilor, în ultima perioada acest
tratament si-a marit aria de utilizare fiind aplicat pentru:
-oteluri ,fonte , aluminiu si aliaje pe baza de aluminiu , titan si aliaje pe
bazade titan
Datorita cresterii ariei de raspândire a acestui tratament termochimic la
oteluri, adevenit necesara o tipizare si o standardizare a marcilor de oteluri, lucru
realizatde norma europeana A36-560 (EN 10085)
Alte tipuri de nitrurare :
-nitrurarea în plasma continua
-nitrurarea în plasma continua cu ecran activ (TC)
Observatie:Efectele benefice ale ecranului activ au facut ca acest procedeu sa se
raspândeasca si la alte tehnologii de tratament termochimic în plasma.
-nitrurarea în plasma pulsanta
-nitrurarea în mediu lichid (bai de saruri)
-nitrurarea în mediu gazos. Nitrurarea asistata
♦ Alaturi de carbonitrurare, nitrurarea în mediu gazos reprezinta cel maifolosit
procedeu de tratament termochimic în industrie. Modernizarea proceselor de
nitrurare în gaz se face prin asistarea cu ajutorulcalculatorului.
-nitrurarea în strat fluidizat
-nitrurarea la temperaturi scazute
 ♦Stratul de nichel are doua roluri importante:
-protejeaza suprafata împotriva oxidarii
-catalizator pentru procesul de descompunere a amoniacului
-nitrurarea cu laser
-nitrurare prin implantare ionica
-nitrurare prin implantare ionica în plasma (PIII)

OXINITRURAREA (NITROFEROXAREA)

Aplicarea dupa nitrurare a unui tratament ulterior de oxidare intensa

astratului nitrurat (postoxidare), în mediu de vapori de apa supraîncalziti are ca
efect cresterea rezistentei la coroziune prin doua mecanisme:
-legarea atomilor marginali de fier la Fe3O4
-formarea unui strat cu crevase datorate oxidarii neuniforme careconstituie
rezervoare pentru lubrificant sau pentru izolant

NITROCARBURAREA

Este cunoscuta sub denumirea veche de carbonitrurarea de temperatura

joasa. Este o varianta a nitrurarii în care difuzeaza si o cantitate de atomi decarbon
împreuna cu cei de azot la 570°C
Avantaje:
-carbonitrurile din strat confera o buna rezistenta la uzare prin frecare
-carbonitrurile oxideaza în timpul calirii conferind o excelenta rezistenta la
coroziune a stratului.
Dezavantaje:
-straturi superficiale , subtiri
-nitrocarburarea în bai de saruri este periculoasa (cianuri)
Tipuri de nitrurare:
-nitrocarburarea în bai de saruri
♦Baile de saruri au o utilizare din ce în ce mai redusa din cauzadificultatilor în
controlul compozitiei , dar mai alesdin cauza toxicitatii ridicate.
-nitrocarburarea în gaz
♦Procedeele de nitrocarburare în gaz s-au dezvoltat deoarece ofera avantaje în
ceea ce priveste conducerea proceselor
-nitrocarburarea în strat fluidizat
 OXINITROCARBURAREA

Oxinitrocarburarea este un tratament termochimic duplex care confera

suprafetei proprietati mecanice superioare, o buna comportare lacoroziune, un
aspect exterior deosebit care nu mai necesita prelucrariulterioare. Aceasta
tehnologia este aplicata la piesele prelucrate la rece prin îndoire, ambutisare,
gaurire.

BORIZAREA

Borul este un element chimic care are o influenta importanta asupra

proprietatilor. Tratamentul termochimic de borizare se bazeaza pe acest lucru si are
cascop difuzia borului în suprafata produselor din otel carbon si slab aliatela
aproximativ 950°C si formarea unei retele cu Fe cu grosimi de pâna la100µm cu o
duritate în domeniul 1800...2100 HV.
Borizarea se poate aplica la:
-oteluri carbon
-oteluri slab aliate
-aliajele pe baza de Co, Ni si Ti
Avantaje:
-duritate ridicata a suprafetei
-borurile confera o buna aderenta a stratului
-cresterea refractaritatii suprafelelor
Dezavantaje:
-temperatura mare de lucru, conducând la aparitia deformatiilor
-strat superficial fragil
-rezistenta la coroziune si oboseala scazuta

♦Date fiind costurile ridicate ale tratamentului,se aplica la piese de mici

dimensiuni dar cuimportanta mare în exploatare.

Borizarea se poate realiza in diferite medii:

-borizarea în mediu solid
-borizarea în pasta. Borizarea în pasta si încalzire CIF
-borizarea în mediu lichid
-borizarea în mediu gazos
-borizarea în strat fluidizat
Observatie:
Noi tratamente duplex sunt în stadiu de cercetare:
-boronitrurarea
-borocuprizare
-borocromizarea
 CROMIZAREA

Este tratamentul termochimic prin care se asigura o crestere aconcentratiei

superficiale în crom care are ca efecte cresterea rezistenteila coroziune si la
oxidare, cresterea duritatii, createrea rezistentei la uzura.Tratamentul se aplica la o
gama larga de materiale metalice:
-oteluri cu continut scazut de carbon
-oteluri de imbunatatire
-oteluri de scule
-aliaje pe baza de crom, cobalt si nichel
Procedeele folosite pentru a realiza acest tratament sunt diverse si tinseama
de mediul in care se face:
-cromizarea in mediu solid
-cromizarea in pasta
-cromizarea in mediu lichid
Alte procedee de cromizare sunt:
-cromizarea in mediu gazos
-cromizarea in vid
-cromizarea in strat fluidizat

TITANIZAREA

Titanizarea este tratamentul termochimic prin care straturile superficialeale

pieselor din otel sunt imbogatite cu titan în scopul cresterii rezistenteila coroziune
atmosferica si la acizi.
-titanizarea în mediu solid
-titanizarea în mediu lichid
-titanizarea în gaze

ALITAREA (ALUMINIZAREA)

Cementarea cu aluminiu face parte din categoria tratamentelor termochimice

si consta din înbogatirea cu aluminiu a pieselor în stratulsuperficial, prin încalzire
la temperaturi înalte într-un mediu capabil sacedeze aluminiu.
Scopul aplicarii acestui tratament termochimic este de a creste rezistentala
oxidare la temperaturi ridicate de utilizare, 800«900°C.
Acest tratament termochimic se aplica :
-otelurilor cu continut scazut si mediu de carbon
-fontelor cenusii
Cele mai cunoscute procedee de alitare sunt:
-alitarea în mediu solid (amestecuri de pulberi)
-alitarea în bai de aluminiu topit.
 SILICIZAREA

Alierea superficiala a otelurilor cu siliciu are ca scop cresterea rezistenteila

coroziune în medii acide. Rezistenta la coroziune creste si se manifesta pâna
la7000...750°C.
Tipuri de silicizare :
-silicizarea în mediu solid
-silicizarea în mediu lichid
-silicizarea în gaze

STIBIZAREA

Alierea superficiala cu stibiu se poate face la aliaje neferoase si la

aliajeferoase. La alaijele feroase prezenta stibiului conduce la o crestere
arezistentei la uzura si a celei la coroziune. Aceleasi influente se manifestasi la
aliajele feroase dar aici apar si influente negative mai ales asuprascaderii
proprietatilor mecanice.
O varianta a tratamentului este carbostibizarea când se face îmbogatirea
simultana cu carbon si stibiu, iar amestecul folosit are încomponenta :carbonat de
sodiu, trioxid se stibiu si mangal. Temperaturade tratament este 950°C si durate de
2...5h.

DEPUNERE CHIMICA

Se realizeaza prin scufundarea piesei într-o solutie ce contine metalul

fara a folosi curent electric.

Acoperirile Ni-B sau Ni-P sunt cele maiîntâlnite realizându-se prin

reducerea Ni din sare cu hidrofosfat de sodiu, borura de sodiu.Dupa acoperirea
chimica se poate mari duritatea prin tratament termic(1000HV)

Avantaje:
-temperatura joasa de tratament;
-rezistenta mare la coroziune (mai ales la electrodepunerea cu Cr);
-se aplica produselor de configuratie complexa;
-se pot încorpora particule dure deoarece maresc duritatea;
-se pot acoperi cele mai multe metale dar si nemetale

Dezavantaje:
-procedeu foarte scump mai ales galvanizarea cu Cr.