Curs 1 Ecoteh TT

I. Măsuri de prevenire a poluării mediului şi securităţii personalului la operaţiile de

producere şi utilizare a mediilor gazoase (atmosferelor controlate) la tratamentele termice
şi termochimice (prevenirea situaţiilor în care pot apărea pericole de poluare, explozie,
intoxicare)

1.1. Generalităţi
In practica tratamentelor termice, mediile de încălzire gazoase au o pondere însemnată.
Folosirea fără pericol a mediilor gazoase este legată de respectarea aplicării anumitor
măsuri, pentru a căror înţelegere este necesar să se explice pericolele posibile la
utilizarea gazelor.
La gazele combustibile pericolul principal constă în posibilitatea exploziei care există
pentru o anumită proporţie de gaz combustibil şi aer, cât şi o anumită temperatură sau o
sursă de aprindere.
Arderea gazelor depinde de limita de inflamabilitate a amestecului combustibil gaz-aer.
Dacă un amestec de gaz-aer inflamabil este încalzit în întregime sau parţial la temperatura
de aprindere, atunci arderea poate fi diferită în funcţie de condiţiile de curgere sau de
spaţiu.
De exemplu, amestecul poate să fie ars sub control la gura arzătorului, presupunând că
viteza de ieşire este mai mare decât viteza de aprindere (în caz contrar, sunt provocate
retururile de flacără). Dacă acelaşi amestec umple un spaţiu mai mare şi se afla în repaus
sau într-o mişcare redusă, aprinderea provoacă o ardere bruscă, necontrolată, care este
legată de creşterea apreciabilă a presiunii. Presiunea exploziei poate să atingă valori de
până la 7 at. Toate măsurile de siguranţă care se iau împotriva pericolului de explozie sunt
de a se înlătura condiţiile care pot provoca o explozie. Aceasta înseamnă inlăturarea
formării amestecului, eliminarea surselor de aprindere şi arderea controlată la arzătoare.
Gazele combustibile sau gazele obţinute în urma arderii conţin elemente toxice care
reprezintă în anumite cazuri un adevărat pericol.
Valorile maxime admisibile ale unor componente gazoase toxice sunt: CO (0,02...
0,03%), NH3 (0,02%), H2S (0,01%), CH4 (0,02%).
Cel mai periculos este monoxidul de carbon, deoarece nu are miros si este foarte toxic. De
aceea, este necesară echiparea posturilor de lucru cu ventilatoare corespunzătoare, iar
punctele de evacuare trebuie să fie dotate cu flacără de veghe care să producă arderea
excesului de gaze combustibile.
Din punctul de vedere al tehnicii securităţii muncii, încălzirea cu curent electric prezintă
numeroase avantaje în comparaţie cu încalzirea cu combustibil. Dintre acestea se remarcă:
lipsa unor degajări dăunatoare (fum, vapori), etanşarea bună a cuptoarelor (pierderi de
căldură mici), controlul, reglarea şi automatizarea procesului de încălzire, exploatarea sigură
a cuptoarelor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.

1
 Măsurile privind securitatea personalului si protecţia mediului vizează în ansamblu
evitarea a două situaţii în care pot apărea pericole de explozie sau de intoxicare:
— formarea în spaţiul de lucru al cuptorului sau instalaţiei de tratament termic a unui amestec
explozibil de aer şi atmosferă controlată (tabelul 1) ;
— ,,scăpări" de atmosferă controlată în spaţiul atelierului în care concentraţiile gazelor
explozibile sau toxice pot atinge valori la care pot apărea pericolul de explozie sau şi de
intoxicare.
In mod corespunzător acestor situaţii periculoase, protecţia mediului vizează două grupe
de măsuri privind:
— înlocuirea aerului sau a unei anumite atmosfere controlate din spaţiul de lucru al cuptorului
sau atmosferei controlate cu o alta corespunzătoare unei noi etape a tratamentului termic sau
evitării pericolului de explozie ;
— etanşarea spaţiilor de lucru ale cuptoarelor şi instalaţiilor de tratament termic în vederea
izolării acestora de aerul atmosferic sau de restul spaţiului cuptorului şi instalaţiei în care se află
aer sau produsele de combustie pentru încalzire.

Tabelul 1
Temperaturile de aprindere şi limitele de aprindere ale gazelor combustibile
Gazul Proportia (%) gazului In Raportul aer : gaz Coeficientul de

Raportul aer : gaz

raspândire a flacarii cm/s
Formula chimică

amestec corespunzător
corespunzator con-sum de aer
amestec cu aerul
autoaprindere în

Limita de

de
Viteza maxi-
ma de propa-

Limita de

Viteza maxi-
Limita de
Temperatura de

rasptndire a flacarii
Viteza maxima de

Viteza maxima de

aprindere aprindere aprindere

sup inf sup inf sup inf

la α = l
ma
Metan CH4 680-750 37,0 10,50 15,0 5,0 8,5 5,65 19,0 0,90 0,54 1,80 9,52
Propan C3H8 510-580 82,0 4,71 9,5 2,4 20,2 9,50 40,6 0,850 0,40 1,78 23,81

Butan C4H10 475-550 82,5 3,66 8,4 1.9 26,3 10,90 5,15 0,870 0,350 1,67 30,95

Oxid de CO 600-658 41,5 53,0 74,2 12,5 0,89 0,34 7,1 0,37 0,14 3,0 2,38
carbon
Hidrogen H2 530-590 267,0 42,0 74,2 4,0 1,38 0,34 24,0 0,58 0,14 10,0 2,38

Amoniac NH3 650-660 -

Benzen C6H6 720-770 38,5 3,0 6,75 1,41 32,2 13,8 70,0 70,90 0,39 1,96 35,70

1.2 Metode de inlocuirea aerului sau atmosferei controlate din spaţiul de lucru

2
 Inlocuirea unei faze gazoase cu alta are la bază atât procese de amestecare cât şi procese
combinate de ardere şi evacuare.
In funcţie de natura proceselor pe care se bazează precum si de anumite condiţii specifice
cum sunt de exemplu rapoartele greutăţilor specifice ale gazelor şi temperatura spaţiului de lucru,
metodele de înlocuire se grupează în :
— înlocuire prin ardere;
— înlocuire prin spalare;
— înlocuire prin evacuare si agitare.

Inlocuirea prin ardere are la bază procesul de ardere a componentelor combustibile (şi
periculoase) CO si H2 din atmosferele controlate, atunci când acestea sunt introduse în spatiile
cuptoarelor umplute cu aer la temperaturi suficient de înalte pentru a se produce o aprindere
imediată şi o ardere continuă, produsele de ardere (CO2 si H2O) fiind evacuate împreună cu N2
din aer de către atmosfera controlată nearsă şi care continuă să fie introdusă. Temperatura de
750°C stabilită ca limită inferioară de la care poate fi permisă introducerea atmosferei controlate
în spaţiul cuptorului, deşi temperaturile de aprindere ale acestora sunt situate în intervalul 500—
650°C, trebuie respectată cu stricteţe pentru a se preveni accidentele care pot apare ca urmare a
erorilor de măsurare a temperaturii şi a neomogenizarii amestecului aer : atmosferă controlată.
In fig. 1 sunt prezentate curbele de variatie a proporţiei volumice a oxigenului din aer şi a
atmosferei controlate în funcţie de cantitatea de atmosferă controlată introdusă [m3/m3 din
volumul cuptorului].

Fig. 1. Curbele de variaţie a proporţiei volumice a Fig. 2. Curbele de variaţie a proporţiei volumice a
oxigenului din aer, a azotului din aer şi din arderea oxigenului din aer, aerului atmosferei controlate la
atmosferei controlate şi a atmosferei controlate la inlocuirea prin spalare .
înlocuirea prin ardere.

După cum rezultă din această figură, pe măsură ce creşte proporţia de CO si H 2 din atmosfera
controlată, scade cantitatea [m3/m3 volum al cuptorului] la care oxigenul din spaţiul cuptorului
este consumat, începând umplerea acestui spaţiu cu atmosfera controlată. Datorită faptului că
prin aplicarea acestui procedeu nu este necesară producerea şi folosirea unei atmosfere

3
controlate fără CO si H2 pentru spălare, această metodă prezintă un important avantaj economic.
Aplicarea ei nu este posibilă în cuptoarele în al căror spaţiu de lucru sunt şi zone reci, cu
temperatura mai joasă de 750°C.
Inlocuirea prin spălare (schema din fig. 2) are la bază diluarea continuă a componentelor unui
amestec gazos existent in spaţiul cuptorului prin amestecarea continuă cu altul format din
componente care nu reacţioneaza exoterm (cu ardere) cu componentele celui dintâi.

Inlocuirea prin evacuare si agitare.

Evacuarea trebuie făcută până la un vid de 95%, corespunzând unei presiuni la pompare de 36
torr, pentru a se asigura o concentraţie a O 2 de maximum 1 %. Pentru recoaceri la alb
(neoxidante) vidul realizat înaintea introducerii atmosferei controlate trebuie să fie mai avansat
decât 10-2 torr. Altfel, este necesar să se facă o spălare sau să se repete vidarea.

1.3. Caracterizarea tipurilor de cuptoare si utilaje de tratament termic in privinta

securităţii personalului şi protecţiei mediului la utilizarea atmosferelor controlate

Pe lângă condiţiile de a asigura parametrii termici, chimici si temporali ai operaţiei

procesului tehnologic, cuptoarele si instalaţiile de tratament termic în atmosfere controlate mai
trebuie să îndeplinească, prin caracteristicile lor constructive şi funcţionale, încă o condiţie care
este esenţială în alegerea lor şi anume cea impusă de securitatea personalului şi protecţia
mediului.
Sunt prezentate principiile care stau la baza stabilirii instrucţiunilor tehnologice de lucru
la cuptoarele de tratament termic în atmosfere controlate. Pornind de la premiza că problemele
privind protecţia mediului se abordează de la început în ansamblul problemelor privind calculul
şi proiectarea procesului tehnologic şi utilajului specific, aceste principii sunt prezentate pe grupe
de cuptoare, distincte atât din punctul de vedere constructiv funcţional si al destinaţiei cât şi din
acela al securităţii personalului şi protectiei muncii.

Grupa 1 cuprinde cuptoarele care constau dintr-un singur spaţiu de lucru, care în timpul
funcţionării se gaseste la o temperatură mai înaltă de 750°C. In aceasta grupă intră cuptoarele
continui tip tunel, cu vatra formată din role, plase, benzi, plăci etc. destinate executării în
atmosfera controlată numai a operaţiei de încălzire, cu sau fără modificare a compoziţiei chimice
în straturile superficiale ale produselor, răcirea făcându-se în aer sau în bazine cu apă, ulei sau
topituri.
Inlocuirea aerului se face prin metoda arderii. Operatia de înlocuire trebuie începută când
temperatura cuptorului a atins 750°C, când este posibilă aprinderea şi arderea continuă a gazelor
de protecţie.
Aplicarea metodei de înlocuire a aerului prin spălare cu un gaz inert, neexplozibil si
netoxic, este indicată atunci când este necesară formarea într-un timp relativ scurt a atmosferei
de tratament termic în cuptoare fără muflă, cu zidărie nouă, în care caz formarea componentelor

4
H2O si CO2 prin arderea oxigenului din aer de către CO sau H 2 din amestecul gazos folosit pentru
ardere ar putea fi dăunatoare zidăriei sau tuburilor radiante.
In timpul funcţionării nu sunt necesare măsuri speciale pentru prevenirea exploziei
deoarece temperatura fiind mai mare de 750°C, chiar în cazul întreruperii accidentale a
alimentării cu atmosfera controlată, s-ar produce arderea întregii cantităţi de componente CO si
H2, atmosfera devenind oxidantă pentru încărcătura metalică dar nu explozibilă.
La terminarea operaţiilor de încălzire sub atmosfera controlată conţinând CO si H 2 în
concentraţii mai mari decât limita pericolului de explozie, întreruperea alimentării cu această
atmosferă controlată nu creează pericolul de explozie, deci nu sunt necesare măsuri speciale. In
cazul când formarea unei atmosfere oxidante conţinând CO 2 si H2O este dăunătoare zidăriei sau
tuburilor de radiaţie este indicată înlocuirea atmosferei neoxidante si nedecarburante, care
conţine CO si H2, prin spălare cu atmosferă inertă pe bază de N2, după care se poate face
alimentarea cu alte atmosfere, corespunzătoare unui alt tratament termic sau răcirea în condiţii în
care zidăria şi tuburile radiante şi alte componente metalice din spaţiul de lucru n-au fost
influenţate negativ.
Atmosfera controlată din cuptor care scapă în spaţiul exterior prin uşile de încărcare sau
descărcare arde în contact cu aerul atmosferic fără explozie, componentele formate în spaţiul
atelierului nefiind nici explozibile şi nici toxice. La extremităţile cuptorului este indicat să se
instaleze flăcări de control sau perdele de flăcări.

Grupa 2 cuprinde cuptoarele continui în care, sub atmosferă controlată, se execută operaţii de
încălzire în două trepte de temperatură, dintre care una peste 750°C si alta sub 750°C.
Introducerea încărcăturii se face direct în zona cu temperatura peste 750°C iar din cea de a doua
zonă răcirea se face direct în aer.
Metoda pentru înlocuirea aerului în vederea introducerii atmosferei controlate se
stabileşte în funcţie de raportul dintre volumele celor două zone şi de tipul atmosferei controlate
care se introduce în cuptor. Cu cât atmosfera controlată conţine proporţii mai mari de
componente combustibile (în ordine descrescătoare se situează atmosferele obţinute prin
disocierea amoniacului, atmosferele de tip endoterm şi atmosferele de tip exoterm) raportul
admisibil între volumul zonei reci şi volumul zonei calde se micşorează; de asemenea, dacă
cuptorul nu este echipat cu aparatură pentru analiza gazelor produse prin ardere este necesar să
se aplice procedeul de înlocuire prin ardere cu cinci volume de atmosferă controlată faţă de un
volum al zonei respective, faţă de trei volume cât ar fi teoretic necesar, cu condiţia supravegherii
prin controlul compoziţiei chimice a gazelor că procesul de ardere este continuu şi uniform; de
asemenea, cu cât temperatura zonei calde este mai ridicată, raportul admisibil al volumelor celor
două zone se micşorează. De exemplu, dacă se introduce atmosfera obţinută prin disocierea
amoniacului într-un cuptor a cărui zonă caldă este la temperatura de 750°C, raportul dintre
volumul zonei calde şi al zonei reci nu trebuie sa depăşească cca 8% dacă cuptorul nu este
echipat cu aparatură pentru analiza compoziţiei chimice a produselor reacţiei şi cca 14,5 % dacă
cuptorul este echipat cu astfel de aparatură. La o temperatură a zonei calde de 1000°C valorile
admisibile sunt cca 6,5 % şi respectiv cca 12 %. In cazul când aerul trebuie înlocuit cu atmosferă

5
de tip exoterm aceste valori sunt mai mari şi anume cca 21 % si respectiv cca 34% la o
temperatura a zonei calde de 750°C si cca 17% si respectiv cca 28% la o temperatură a acestor
zone de 1000°C.
Componentele oxidante (CO2, H2O) pot ajunge la concentraţii dăunatoare dacă nu sunt
evacuate forţat si sunt lăsate sa părăseasca spaţiul cuptorului numai sub acţiunea suprapresiunii
din el.
Cuptoarele din aceasta grupă sunt utilizate în mod obişnuit pentru tratamente termice în
atmosferele de tip exoterm (recoaceri izoterme, normalizări), astfel încât volumul zonei reci
poate fi relativ mare, nefiind necesare instalaţii de aspiraţie pentru evacuarea forţată a produselor
reacţiei.
In atelierul de tratament termic în care există generatoare de atmosfere controlate de tip
exoterm, acestea pot fi folosite pentru producerea de atmosferă săracă, potrivită pentru înlocuirea
aerului de la cuptoarele de acest tip destinate a lucra sub atmosfere controlate de tip endoterm
sau obţinute prin disocierea amoniacului.
In perioadele când cuptoarele care lucrează cu atmosferă de tip exoterm se află în faze de
lucru, în care nu se consumă astfel de atmosferă, ele pot fi trecute, prin schimbarea raportului aer
: gaz combustibil, pe producere de gaz exoterm sărac, care să fie depozitat si folosit pentru
înlocuirea aerului din celelalte cuptoare.
In timpul exploatării, cuptoarele din această grupă trebuie prevăzute cu ecrane de protejare a
operatorilor împotriva flăcărilor care pot apare sub acţiunea curentului generat de aşezarea
coaxială a usilor de încărcare si descărcare.
La întreruperea alimentării cu atmosferă controlată cu conţinut de componente
combustibile CO si H2 sub pragul de explozibilitate nu este necesar să se ia o altă măsură în afară
de asigurarea unei functionari normale a perdelelor de flacari.
In aceste condiţii, in spaţiul cuptorului au loc reacţii ale caror produse nu sunt
explozibile. In cuptoare de acest tip, cu zone reci de dimensiuni mari, cum sunt cele destinate
tratamentului termic al ţevilor, benzilor, sârmelor si profilelor laminate în atmosfere protectoare
de tip exoterm, prin simpla întrerupere a alimentării în zona de răcire frontul flăcărilor poate fi
întrerupt datorită gazelor produse din reacţie şi insuficienţei oxigenului. Astfel, în zona de răcire
se pot forma amestecuri gaz-aer care se aprind cu întârziere de la sursa exterioară (perdeaua de
flăcari) formând limbi de flacari care pun în pericol pe operator. De aceea, pentru cuptoarele de
acest fel este mai indicat ca la întreruperea ciclului de tratament termic să se facă înlocuirea
atmosferei cu care s-a lucrat anterior prin spălare cu atmosferă inertă.
Scăpările de atmosferă controlată pot fi arse la intrarea sau la iesirea vetrei, instalându-se
o flacără de siguranţă. Dacă însă atmosfera controlată în care s-a efectuat tratamentul termic
contine CO în concentratii sub limita de inflamabilitate, acesta poate scăpa nears putând atinge în
spaţiul atelierului concentraţii peste limita de pericol la intoxicare. De aceea, se impune
absorbirea gazului nears şi diluarea lui cu aer până când componentele nocive sunt aduse la
concentraţii nepericuloase.

6
Grupa 3 cuprinde cuptoare discontinui sau continui, în care se efectuează în atmosferă
controlată atât operatiile de încalzire cât si cele de racire (lentă în camere separate ale cuptorului
sau rapidă în bazine). In aceasta grupă sunt cuprinse cuptoarele discontinui sau continui cu bazin
integrat, cu destinatii multiple si cuptoarele continui, tip tunel sau carusel, pentru recoacere
(clasica sau izoterma), carburare, carbonitrurare, prevazute sau nu cu bazine de racire în ulei sau
apă.
In vederea introducerii atmosferei controlate, o primă masură obligatorie este oprirea
completa a alimentarii sau patrunderii accidentale a acesteia în spatiul cuptorului dupa oprirea
functionarii (încalzirii) acestuia si înainte de reîncălzire până la 750°C.
In timpul încălzirii si alimentarii cu atmosferă controlată usile exterioare ale
antecamerelor trebuie sa fie complet deschise iar usile intermediare sa fie deschise la o
deschidere de cca 100 mm.
Alimentarea cu atmosfera controlata se face prin metoda înlocuirii (aerului) prin ardere si
de aceea trebuie începuta la temperaturi de minimum 750°C. Gazele care rezultă din reacţia
aerului din spaţiul încălzit cu atmosferă controlată introdusă la începutul alimentarii ,,spală"
zonele reci ale cuptorului si exercită o presiune în spaţiul antecamerei.
Uşile antecamerei pot fi închise complet iar uşile intermediare ramân deschise atâta timp
cât ard perdelele de flacari. Perdelele de flacari trebuie aprinse în momentul începerii alimentarii
si reglate la o înalţime mica iar înainte de închiderea uşilor exterioare înălţimea trebuie sa fie
maximă. După închiderea usii antecamerei, la usa intermediară continuă arderea astfel ca
oxigenul din aerul închis în antecameră este consumat. In continuare, spatiul acesteia este umplut
cu atmosfera controlată nearsă. In timpul functionarii, în functie de succesiunea operatiilor,
trebuie sa se aiba în vedere succesiunea obligatorie de mai sus pentru a evita patrunderea
atmosferei controlate nearse în spaţii reci şi aer sau produse de combustie în spaţiul de încălzire.

Grupa 4 cuprinde cuptoare tip cameră cu vatră orizontală fixă sau mobilă, pe orizontală sau pe
verticală (cu elevator) sau cu boltă (capac). La cuptoarele de acest tip pot fi aplicate în principiu
oricare dintre cele trei metode de înlocuire a atmosferei.
Trebuie ţinut seama de faptul că metoda prin evacuare si agitare implică o etanşare
perfectă, greu sau imposibil de asigurat.