SESIUNEA DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

STUDENŢEŞTI

EVALUAREA CALITĂŢII AERULUI

ÎNTR-UN SERVICE AUTO.
METODE SPECIFICE
DE PREVENIRE A POLUĂRII

1
EVALUAREA CALITĂŢII AERULUI ÎNTR-UN SERVICE AUTO

Metode de prelevare şi analiză

Măsurătorile pentru determinarea nivelului emisiilor s-au efectuat în
condiţii de funcţionare normală din punct de vedere tehnologic.
Prelevarea probelor de aer – emisii – s-a efectuat în secţiunea tubulaturii
de evacuare în atmosferă a poluanţilor utilizând:
 Analizorul de gaze tip MAXILYZER, aparat multifuncţional cu funcţii
integrate de calcul, ce corespunde standardelor în domeniu, compus din:
– analizor propriu-zis;
– sondă de prelevare combinată pentru gazele de combustie;
– senzor pentru aer (celulă de măsurare electrolitică);
– calibrare automată;
– pompă de aspiraţie centrală pentru gaze şi spălare incintă de contact;
– ansamblul de protecţie: filtru cu membrană, rezervor pentru condens şi
granulator pentru NOx;
– afişare matriceală iluminată şi reprezentare grafică şi alfanumerică pe
imprimantă;
– alimentare electrică: acumulator NiCd şi alimentator reţea
externă;
– service: program test cu semnalizări avarie şi indicaţii de service prin display.

Caracteristici fizice (intervale de măsurare):

– pentru – ;
– CO ;
– , ;
– ;
–
(valoarea maximă a este opţională);
– temperatură gaz ;

– temperatură aer ;
– coeficient exces aer ;
– coeficient randament .
 Pentru pulberi în suspensie – prelevare prin aspiraţie (pompă), sondă de
prelevare şi filtre de reţinere.

2
  Pentru solvenţi organici – prelevarea prin aspiraţie în cartuşe cu cărbune
activ.
 Pentru măsurarea parametrilor fizici s-a utilizat:
Instrument de măsură TESTO 400, cu sondă de presiune diferenţială (tub
Pitot) – pentru măsurarea vitezelor şi debitelor de efluenţi în conducte/coşuri.
Caracteristici instrument:
 Presiune:
Domeniu de măsurare Precizie

 Viteza (tub Pitot)

Domeniu de măsurare Precizie

Temperatura de operare pentru tubul Pitot:

Metode de analiză
– Pentru determinarea concentraţiei de pulberi în suspensie s-a utilizat
metoda SR ISO 9096/2005.
– Gaz-cromatografică – pentru compuşi organici volatili.
Nivel emisii
Surse de emisie şi poluanţi de interes
Activitatea societăţii constă în reglaje auto, lucrări mecanice şi electrice,
tinichigerie, vopsitorie.
Emisii din procese tehnologice.
 Evacuarea vaporilor de solvenţi organici rezultaţi de la vopsirea
caroseriilor şi a elementelor de caroserii în cabinele termice de vopsire.
Poluanţi de interes: compuşi organici volatili (COV) (xileni, acetat de
n-butil, nheptan (nC7), toluen) exprimaţi în .

COV Fraze de risc

Xilen Xn, Xi, R10, R20/21, R38
Acetat de n-butil R10, R66, R67
N heptan (nC7) R11, R38, R50/53, R65, R67
toluen R11-38-48/20-63-65-67
Emisii din procedee de combustie (surse fixe).
Pentru încălzirea aerului din cabina de vopsire se foloseşte un arzător care
utilizează drept combustibil, gazele naturale.

3
 Poluanţi de interes: oxizi de sulf , oxizi de azot , monoxid
de carbon , pulberi totale în suspensie.

 Încadrare în VLE
 Ord. 462/93 al MAPPM – stabileşte valorile limită la emisie (V.L.E.);
 Ord. 756/97 al MAPPM – „Reglementare privind evaluarea poluării mediului”:
– prag de intervenţie: depăşirea VLE;
– prag de alertă: 705 din VLE.
Când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din emisiile atmosferice
depăşesc pragurile de intervenţie, se consideră că există impact asupra mediului;
Când concentraţiile unuia sau mai multor poluanţi din emisiile
atmosferice depăşesc pragurile de alertă, dar se situează sub pragurile de
intervenţie, se consideră că există impact potenţial asupra mediului.
Tabel nr. 1 V.L.E. – ordin 462/93 – specifice proceselor tehnologice

Debit masic Concentraţii

Substanţa Clasa
VLE Prag alertă
Ord. 462/93 Ord. 756/97
Pulberi totale – 50 35
Oxizi de azot 4 500 350
Oxizi de sulf 4 500 350
Monoxid de carbon
nenormat

Emisii tehnologice de compuşi organici volatili

H.G. nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea
emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în
anumite activităţi şi instalaţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 8 (4) În cazul măsurătorilor periodice se consideră că valorile limită
de emisie pentru compuşii organici volatili sunt respectate dacă:
a) în cursul unui exerciţiu de măsurare nici valoarea medie calculată a
tuturor valorilor măsurate nu depăşeşte valoarea limită de emisie pentru
compuşii organici volatili;
b) nici una din valorile medii orare calculate nu depăşeşte valoarea limită de
emisie pentru compuşii organici volatili multiplicată cu un factor egal cu 1,5.
Art. 8 (5) Verificarea respectării prevederilor art. 5 alin. (8) şi (9) se
efectuează pe baza sumei concentraţiei compuşilor organici volatili în cauză.
H.G. 735/2006 cu modificările ulterioare (H.G. 372/2010) are ca obiectiv
limitarea conţinutului total de compuşi organici volatili în anumite vopsele,
lacuri şi produse de refinisare a suprafeţelor vehiculelor pentru a prevenii sau
reduce poluarea aerului cauzată de formarea ozonului troposferic prin acţiunea
compuşilor organici volatili.
4
 Tabel 1 Acoperirea de protecţie şi retuşarea suprafeţelor vehiculelor
Valorile limită de emisie
Acoperirea de protecţie compuşi organici volatili
şi retuşarea suprafeţelor vehiculelor în gazele reziduale
(consum de solvenţi organici )
50
Nivelul emisiilor
Cabină termică de vopsire – BLOWTHERM KW 3-7,5 KW
Operaţia de vopsire a caroseriilor şi a elementelor de caroserie se execută
cu pistol de vopsit, în cabina termică termoizolantă, în care este introdus un
curent de aer cald dirijat. Aerul din atmosferă este introdus printr-un schimbător
de căldură forţat în cabina de vopsire prin filtre amplasate în tavan.
Aerosolii şi vaporii de solvenţi organici emişi în procesul de vopsire sunt
dirijaţi la un sistem de filtrare amplasat în podea, după care sunt evacuaţi în
atmosferă printr-un sistem de exhaustare.
Arătorul tip SIMEL TIPO XS 3009, folosit pentru încălzirea aerului din
cabina termică de vopsire este controlat şi reglat electronic, asigurând temperaturi
corespunzătoare operaţiilor de vopsire şi uscare . Elementele de
filtrare a aerului cald introdus în cabina de vopsire se schimbă periodic.
Arzător încălzire aer – procese tehnologice
Combustibil utilizat: gaze naturale
Parametrii sursei:
– Înălţimea : 15
– Secţiunea :
– Viteza medie măsurată efluent : 4,55
– Debit mediu măsurat efluent : 655
– Temperatura efluent : 72

Poluanţi de interes: , , , pulberi în suspensie.

Tabel nr. 2 Nivelul măsurat al emisiilor de poluanţi

Concentraţii Conţinu
Sursa
t în
Pulberi
SLD 77 45 SLD
Coş evacuare gaze arse SLD 67 48 SLD
8,4
SLD 55 44 SLD
SLD 51 39 SLD
5
 Erori de măsurare: – , , : ;
– pulberi în suspensie: .
SLD – sub limita de detecţie a aparatului de măsură.
Tabel nr. 3 Nivelul concentraţiilor de poluanţi – valori corectate

Sursa Concentraţii
Pulberi
SLD 80,85 47,25 SLD
SLD 70,35 50,40 SLD
Coş evacuare
SLD 57,75 46,20 SLD
SLD 53,55 40,95 SLD
Concentraţia medie – 65,62 34,95 –

Tabel nr. 4 Nivelul concentraţiilor de poluanţi – convertit la

Sursa Concentraţii
Pulber
i
SLD 115,61 67,56 SLD
SLD 100,60 72,07 SLD
Coş evacuare
SLD 82,58 66,07 SLD
SLD 76,58 58,56 SLD
Concentraţia medie – 93,84 49,98 –
Încadrarea rezultatelor în V.L.E. – Ordin 462/93 – Procese tehnologice
– valorile măsurate s-au situat în totalitate sub limita de detecţie a
aparatului de măsură (SLD);
– concentraţie – maximă –115,61
– medie – 93,84
– debit masic maxim – 76
Pulberi – valorile măsurate s-au situat în totalitate sub limita de detecţie a
aparatului de măsură (SLD);
– concentraţie – maximă –72,07
– medie – 49,98
– debit masic maxim – 47
Încadrarea în V.L.E.
Nivelul emisiilor de , , şi Pulberi:
– se încadrează în V.L.E. – Ordin 462/93
– se situează sub pragurile de alertă – Ordin 756/97.

6
 Cabina termică de vopsire
Faza de vopsire
Evacuarea aerului cu conţinut se solvenţi organici (COV-uri), din cabina
de vopsire se realizează prin intermediul unei instalaţii de exhaustare, având
următorii parametrii:
– Înălţimea : 15
– secţiunea :
– viteza medie măsurată efluent : 6,73
– debit mediu măsurat efluent : 17444
– temperatura efluent : 25
Poluanţi de interes: compuşi organici volatili (COV) (xileni, acetat de
n-butil, 2 nC7, toluen) exprimaţi în .
Măsurătorile au fost efectuate în secţiunea coşului de evacuare a
poluanţilor, în faza de vopsire a unor părţi de autoturism (aripă şi uşă). S-au
folosit vopsea, , întăritor şi diluant.
Tabel nr. 5 Nivelul măsurat al emisiilor de poluanţi

Concentraţii
Sursa Acetat de n-butil Xileni Toluen nC7
15,1 11,55 7,8 3,1
13,6 10,75 5,6 2,8
Coş evacuare
10,7 9,23 4,1 1,5
8,3 6,15 3,8 1,1
Concentraţia medie 11,92 9,42 5,32 2,12
Erori de măsurare:
Tabel nr. 6 Cabina de vopsire
Concentraţie medie Debit masic mediu
Poluant Observaţii
Xileni 9,42 8,53 0,164 0,148
Toluen 5,32 4,85 0,093 0,085 H.G.
nC7 2,12 1,78 0,037 0,031 699/2003
Acetat de n- 11,92 7,39 0,208 0,128 CMA
butil
Total 28,78 22,55 0,502 0,392
Încadrarea V.L.E.
Nivelul măsurat al emisiilor de poluanţi

7
 – se încadrează în V.L.E. – H.G. 699/2003 cu completările şi modificările
ulterioare.

Metode de prevenire a poluării

(organizatorice, protecţia la locul de muncă, generale,
specifice COV pentru vopsitorie)
Protecţia la locul de muncă
H.G. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru locul de muncă
Cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate
deja în folosinţă, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre:
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structura şi o
rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.
Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu
prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în
mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau
atingere indirectă.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiecţie trebuie să corespundă
tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competenţei persoanelor care au
acces la părţi ale instalaţiei.
Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să
conducă în mod cât mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât
mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de
urgenţă.
Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au
destinaţia de ieşiri de urgenţă.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât
să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea
nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie
amplasată în locurile corespunzătoare.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces
spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi
utilizate în orice moment fără dificultate.

8
 Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu
iluminat de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă în cazul în care se
întrerupe alimentarea cu energie electrică.
În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe
care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente
şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie
prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă
este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor
accesibile şi uşor de manevrat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în
locuri corespunzătoare.
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de
muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi
cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie
menţinut în stare de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru
este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin
posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de
metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de
serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru
acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor
încăperi.
În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat
natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea
şi securitatea lucrătorilor.
Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor
în caz de defecţiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat
de siguranţă/urgenţă de intensitate suficientă.
Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea
vederii.
Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou
transparent.
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone
trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să
evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.

9
 Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt
autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului
activităţii sau prezenţei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut,
impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru
odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.
Aceasta prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau
în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în
timpul pauzelor.
Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu
spătar.
În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare
pentru proiecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzal de fumul de
tutun.
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a
se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.
Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare
dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive
de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi
încuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase,
umiditate, murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie
separate de vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.
Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor
pentru bărbaţi şi pentru femei.
Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în
apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-
uri şi chiuvete.
Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apa caldă,
dacă este necesar).
Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată
a duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată
utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.
Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor
accesibile.
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu
dizabilităţi, dacă este necesar.

10
 Aceasta prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate
sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităti.
Locurile de muncă în spatii închise sau în aer liber trebuie organizate
astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.
Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de
posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă
este necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe
exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată păraşi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol
sau să poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.
Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să
supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la
locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice
care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare
prin unde radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-
telefon, cameră de luat vederi şi monitor).
Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de
particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman,
precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale
mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii,
de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea
maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.
Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea
posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin
amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea
echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementarilor în vigoare.
Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu
scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale
ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se
înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie
asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru
perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci).

11
 Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure
spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în
timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se
stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de
caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului
membrelor superioare.
Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a
muscarilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare
corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime
şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.
Hotărârea de Guvern 1146 din 2006 privind cerinţele minime de securitate
şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
muncă
Obligaţii generale. Reguli referitoare la echipamentele de muncă:
Art. 3 – (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca
echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau
unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi
utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
(2) La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită
tuturor condiţiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi
riscurilor existente, în special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii
şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea
echipamentelor de muncă.
(3) În situaţia în care nu este posibil să se asigure ca echipamentele de
muncă sunt utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor,
angajatorul este obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.
Art. 4 – (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este
obligat să procure şi/sau să utilizeze:
a) echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor
din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri, care îndeplinesc:
(i) prevederile tuturor reglementarilor tehnice române care transpun
legislaţia comunitară aplicabilă;
(ii) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică
sau se aplică parţial reglementari tehnice române care transpun legislaţia
comunitară;
b) echipamente de muncă puse pentru prima data la dispoziţia lucrătorilor
din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc cerinţele
minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
(2) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru că, pe toată
durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o
12
întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile
alin. (1) lit. a) sau b).
(3) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după
consultarea partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile
naţionale, modalităţile care să permită realizarea unui nivel de securitate
corespunzător obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.

Verificarea echipamentelor de muncă

Art. 5 – (1) Angajatorul este obligat să ia masurile necesare pentru că
echipamentele de muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să
fie supuse unei verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în
funcţiune şi unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe
un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte
şi a bunei funcţionari a acestor echipamente de muncă.
(2) Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate
şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să
ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor
influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii
periculoase, să facă obiectul:
a) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice
efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu
practicile naţionale;
b) unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în
conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au
produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare
asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului
de muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
(3) Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie
Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia.
Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în
funcţie de recomandările sau specificaţiile producătorului.
(4) Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul
întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizările
ultimei verificări.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte
modalităţile de efectuare a acestor verificări.
Echipamente de muncă cu riscuri specifice
Art. 6 – Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să
prezinte un risc specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul
este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
a) utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor
însărcinaţi cu aceasta atribuţie;
13
 b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie
desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens.
Art. 7 – Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului
de muncă, precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit,
în considerare de către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate.

Informarea lucrătorilor
Art. 8 – Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din
Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca
lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru
referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.
Art. 9 – (1) Informaţiile şi fisele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să
cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:
a) condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b) situaţiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa
acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă.
(2) Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt
expuşi, echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă,
precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste
modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a
locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste
echipamente.
(3) Informaţiile şi fisele tehnice trebuie să fie pe interesul lucrătorilor
vizaţi.
Instruirea, consultarea si participarea lucrătorilor
Art. 10 – Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din
Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:
a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie
instruiţi adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de
utilizarea acestora;
b) lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiţi adecvat.
Art. 11 – Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor
lor se desfăşoară potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr.
319/2006.

Hotărâre nr. 493 din 12.04.2006 privind cerinţele minime de securitate

şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
zgomot
Art. 1 – Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau

14
care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor
pentru auz.
Art. 2 – Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor activităţilor în care
lucrătorii sunt sau este posibil să fie expuşi, prin natura muncii lor, la riscuri
generate de zgomot.
Art. 3 – Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva
89/391/CEE se aplică în totalitate activităţilor prevăzute la art. 2, fără a aduce
atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărâre.
Art. 4 – În sensul prezentei hotărâri, parametrii fizici, utilizaţi ca
predictori de risc, semnifica după cum urmează:
a) presiunea acustică de vârf [p(vârf)] – valoarea maximă a presiunii
acustice instantanee, măsurata cu ponderarea în frecvenţa "C";
b) nivelul de expunere zilnică la zgomot [L(EX, 8h)] [dB(A) re. 20 µPa] –
media ponderată în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru
nominală de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Această
noţiune acoperă toate zgomotele prezente la locul de muncă, inclusiv zgomotul
cu caracter de impuls;
c) nivelul de expunere săptămânala la zgomot [L(EX, 8h)] – media
ponderată în timp a nivelurilor de expunere zilnică la zgomot într-o săptămână
nominală de 5 zile de lucru de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996
pct. 3.6 (nota 2).
Determinarea şi evaluarea riscurilor la zgomot
Art. 8 – În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia naţională care
transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este
necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii.
Art. 9 – Metodele şi aparatura folosite trebuie să fie adaptate la condiţiile
existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este
măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparatului de
măsură.
Art. 10 – Metodele şi aparatura utilizate trebuie să permită determinarea
parametrilor definiţi la art. 4 şi să se stabilească dacă, într-o situaţie dată,
valorile prevăzute la art. 5-7 sunt depăşite.
Art. 11 – Metodele folosite pot include eşantionarea, care trebuie să fie
reprezentativă pentru expunerea personală a lucrătorului.
Art. 12 – Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art. 8 trebuie să fie
planificate şi efectuate de către serviciile de protecţie şi prevenire competente la
intervale adecvate, luând în considerare, în special, prevederile din legislaţia
naţională care transpun prevederile din Directiva 89/391/CEE referitoare la
aceste servicii.
Art. 13 – Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului de
expunere la zgomot trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită
consultarea lor la o dată ulterioară.

15
 Art. 14 – Atunci când se efectuează determinarea şi evaluarea riscurilor,
la evaluarea rezultatelor măsurătorilor trebuie să se ţină seama de erorile de
măsurare determinate în conformitate cu practica metrologică.
Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
Art. 17 – Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie
eliminate la sursă sau trebuie reduse la minimum, ţinând seama de progresul
tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.
Art. 20 – (1) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8-16, locurile de
muncă în care lucrătorii pot fi expuşi la un zgomot care depăşeşte valorile de
expunere superioare de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind
securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor trebuie să fie semnalizate
corespunzător.
(2) Dacă este posibil tehnic şi dacă riscul expunerii justifică aceasta, locurile
de muncă prevăzute la alin. (1) se delimitează şi se limitează accesul la acestea.
Limitarea expunerii la zgomot
Art. 26 – Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit art. 6, nu
trebuie să depăşească, în nici un caz, valorile limită de expunere.

Metode de prevenire şi combatere a poluării aerului

Dată fiind acţiunea nocivă, atât directă cât şi indirectă, a aerului poluant
asupra sănătăţii populaţiei, s-au elaborat o serie de măsuri de prevenire şi
combatere a poluării aerului pe care le putem împarţi în două grupe: măsuri
medicale şi măsuri tehnico-organizatorice.
Măsurile medicale. Constau, în primul rând în stabilirea de norme
sanitare sau de concentraţii maxime admise pentru diverşi poluanţi atmosferici.
Acceptarea acestor concentraţii are la bază diversele nivele de acţiune a
poluanţilor. Astfel, în funcţie de natura lor, diverşii poluanţi atmosferici pot
acţiona diferit la diverse concentraţii. În stabilirea concentraţiei maxime admise
se iau în considerare toate aceste nivele, alegându-se ca limită cea mai mică
concentraţie care produce un efect direct sau indirect asupra organismului uman.
Stabilirea concentraţiilor maxime admise se face atât pe baza observaţiile,
anchetelor şi studiilor în zone poluate, cât şi pe baza cercetărilor experimentale
pe animale de laborator puse în condiţii diferite de poluare a aerului.
În mod obişnuit se stabilesc două norme sau concentraţii maxime admise
pentru fiecare poluant atmosferic li anume: o normă maximă momentană, care
nu poate fii depăşită în nici un moment deoarece este direct periculoasă
organismului uman.
Măsurile tehnico-organizatorice pot fii sintetizate în:
– construirea de întreprinderi industriale în afara zonelor de locuit;
– stabilirea, pe bază de calcul, a unor distanţe între întreprinderile
industriale poluante şi locuinţe, astfel încât poluarea să nu depăşească normele
sanitare în zona protejată;

16
 – tratarea prealabilă a combustibilului folosit (de exemplu desulfurizarea )
sau a unor materii prime pentru reducerea concentraţiilor de poluanţi produşi;
– asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizaţi în industrie
pentru reducerea poluanţilor rezultaţi în cantităţi de oxigen reduse;
– înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalaţii de reţinere sau
neutralizare a poluanţilor atmosferici;
– construirea de coşuri cât mai înalte şi, sau ridicarea presiunii de
eliminare şi a temperaturii emisiilor pentru uşurarea difuzării în atmosferă a
poluanţilor;
– autocontrolul poluanţilor eliminaţi în atmosferă la nivelul emisiilor chiar
de către întreprinderile industriale însăşi;
– aşezarea industriilor poluante faţă de zonele de locuit astfel încât vântul
dominant (cel mai frecvent în zonă) să bată de la locuinţe spre industrie şi nu invers;
– dotarea zonelor libere dintre întreprinderile industriale poluante şi
locuinţe cu spatii verzi alcătuite din arbori rezistenţi la acţiunea poluanţilor
(stejar, salcâm, plop);
– înlocuirea combustibilului inferior cu combustibil superior, mai puţin
poluant, pentru încălzirea locuinţelor şi mai ales generalizarea sistemelor de
încălzire prin termoficare;
– pavarea străzilor şi întreţinerea în bune condiţii a acestora, inclusiv
stropirea lor repetată în perioada de vară;
– reglarea corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea
eliminării poluanţilor şi controlul periodic al acestora la ţeava de eşapament;
– interzicerea circulaţiei autovehiculelor cu defecte de ardere care elimină
cantităţi mari de poluanţi atmosferici în localităţi;
– limitarea circulaţiei autovehiculelor pe anumite zone sau străzi de mare
aglomerare a clădirilor de locuit sau populaţiei;
– amplasarea judicioasă a gărilor şi autogărilor, de preferat la marginea
locuinţelor, şi, sau utilizarea de locomotive nepoluante.

CONCLUZII
Poluarea atmosferică trebuie monitorizată permanent deoarece trebuie
ţinut sub control acest proces de auto distrugere, deoarece este de datoria
noastră morală să respectăm mediul înconjurător cu toate frumuseţile lui.
Poluarea nu este altceva decât un factor intern, şi spun intern pentru că
mâna omului o provoacă în cele mai mari măsuri, factor care nu aduce altceva
decât distrugerea mediului şi indirect a omului.
Pentru toate problemele grave cu care se confruntă omenirea, pe lângă
voinţa statelor de a colabora şi conştiinţa responsabilităţii faţă de viitorul vieţii
pe Pământ, este necesar, mai mult ca oricând, să se asigure triumful ştiinţei, al
înţelepciunii şi raţiunii, astfel încât generaţiile viitoare să beneficieze de condiţii
tot mai bune de viaţă.

17
 Pe baza informaţiilor preliminare transmise de statele membre în privinţa
punerii în aplicare a directivei în primii ani de după transpunere, se poate vedea
că s-au creat sistemele de monitorizare pentru asigurarea respectării prevederilor
acesteia. Cu toate acestea, câteva state membre au întâmpinat dificultăţi în
punerea la punct la timp a sistemelor naţionale, şi, ca atare, este nevoie de
ameliorarea prin intermediul schimbului de experienţă şi al stabilirii de bune
practici a programelor şi practicilor actuale de monitorizare, înainte de a se
putea trage concluzii clare privind impactul detaliat asupra emisiilor de COV.
Este în curs colectarea de informaţii suplimentare de la statele membre privind
aceste aspecte, prin intermediul celui de-al doilea set de rapoarte naţionale de
implementare. Acestea vor constitui baza celui de-al doilea raport al Comisiei
privind implementarea directivei.
Conform prevederilor clauzei de revizuire din directivă, s-a realizat o
evaluare a măsurilor care ar putea avea potenţialul de a conduce doar la o
reducere modestă a emisiilor de COV, şi anume extinderea domeniului de
aplicare al directivei şi impunerea unor valori limită mai stricte privind emisiile
de COV provenind de la produse de refinisare a vehiculelor. Cu toate acestea,
chiar dacă s-ar reglementa o gamă foarte largă de produse diferite, reducerile
potenţiale ale emisiilor ar fi modeste, în timp ce problemele legate de punerea în
aplicare, ca şi povara şi costurile administrative, ar fi semnificative. În
particular, există în continuare rezerve importante privind impactul nesigur
asupra comportamentului consumatorilor şi creşterea probabilă a poverii
administrative asociate reglementării produselor care nu se folosesc la
acoperirea suprafeţelor. În plus, potrivit celor mai recente rezultate ale
modelelor de evaluare integrată, o consolidare a măsurilor existente de reducere
a emisiilor de COV nu pare necesară pentru atingerea obiectivelor intermediare
ale strategiei tematice. Acest aspect va fi evaluat în continuare în decursul
următorilor ani, ca parte a activităţilor în desfăşurare legate de revizuirea strategiei
tematice. Prin urmare, modificarea domeniului de aplicare sau a valorilor limită din
Directiva (1999/13/CE) privind vopselele nu se justifică în acest stadiu.

BIBLIOGRAFIE
1. http://mmediu.ro/
2. Ord. 462/1993 MAPPM
3. Ord. 456/19973 MAPPM
4. H.G. 699/2003
5. H.G. 735/2006
6. Legea 319/2006
7. H.G. 1091/2006
8. H.G. 971/2006
9. H.G. 1146/2006
10. H.G. 493/2006
11. H.G. 372/2010
18