Analiza spectrala de emisie in flacara

Flamfotometria

Excitarea unor substante se poate realiza radicand destul de mult temperature

probei la un nivel la care este posibila absorbtia specifica urmata de emisia unor radiatii
de o anumita lungime de unda care formeaza spectrul de emisie al substantei.
Flacara reprezinta o posibilitate de a realize aceasta temperatura, dar pentru un
numar restrans de elemente caracterizate de proprietatea comuna de a avea energii de
ionizare relativ mici (alkaline si alcalino-pamantoase).
Intensitatea liniei spectrale emise este exprimata prin relatia:

h g 2 p E2
I=A2,1 Kg1T e- KT .

A2,1=numarul mediu de tranzitii la dezexcitare din starea 2 in starea 1 efectuate in unitatea

de timp;
g2,g1=ponderile statistice pentru nivelul excitat si fundamental;
h=constanta lui Planck;
ν=frecventa radiatiei emise;
K=constanta lui Boltzman;
p=presiunea partiala a vaporilor atomica in flacara;
E2=nivelul energetic al starii excitate;
T=temperature flacarii.
Se poate observa din analiza relatiei de mai sus, ca intensitatea radiatiei emise este
dependenta de concentratia atomilor din proba (p), temperature flacarii (T) si tranzitia
implicate (E2).
Substanta introdusa in flacara este in stare e aerosol si sufera urmatoarele
transformari:evaporarea solventului,topirea,vaporizarea, disocierea.
Aparatul spectral utilizat in flamfotometrie are urmatoarea schema, fiind format
din 3 parti principale:
-blocul de emisie (B.E)
-blocul de selectare a radiatiei emise (B.S.)
-blocul de masurare si inregistrare (B.M.I.)

Stabilirea domeniului de concentratie cu precizarea limitei inferioare de

dozare

Din limita inferioare de dozare se determina concentratia minima care ar trebui sa

fie prezenta pentru a efectua analize cantitative ale unui anumit element cu o precizie
data.
Ca si limita inferioara s-a ales concentratia care provoaca o deviere a
dispozitivului de inregistrare sau a indicatorului instrumentului, fata de oscilatia medie de
fond. Ca solvent s-a ales apa distilata (dublu).
 Limita de dozare a elementelor Na,K si Li in functie de radiatia monocromatica
filtrata si de amestecul carburant folosit este reprezentata in tabelul urmator:

Element nm Flacara acetilena-aer Flacara propan-aer

Na 589 0,0001 0,001
K 765 0,01 0,001
Li 671 0,002 0,01

Concentratia pentru devierea totala (probabil a acului instrumentului):

Element Flacara acetilena-aer Flacara propan-aer

Na 0,1 mg/l 0,1 mg/l
K 2 mg/l 0,2 mg/l
Ca 1 mg/l 6 mg/l
Li 6,1 mg/l 0,5 mg/l

Valorile indicate pot oscila putin deoarece chiar si la lucrari meticuloase mici
cantitati de impuritati provenind din apa distilata sau din recipientii de stocare a
solventilor etalon si a probelor pot duce la valori diferite pentru limita inferioara de
dozare.
Masurile in vecinatatea limitei inferioare de dozare sunt afectate de o eroare
relative mai mare.
Masuratori cu erori relative scazute se obtin intr-un domeniu de concentratie
situata la valoarea de aproximativ 100 (limita inferioara).
Deasupra concentratiilor mai mari domeniul este afectat de o serie de fenomene
care afecteaza determinare;dintre acestea mentionam depunerea crustelor pe arzator.
*Procedeul de masurare la ridicarea curbelor etalon
Dup ace aparatul a fost pus in functiune se aleg concentratiile in trepte ale unui
numar de solutii de etalon, astfel incat concentratia solutiei continand proba sa fie intre
aceste limite.
Se pulverizeaza mai intai apa bidistilata (substanta de gol), se pun in functiune
modulele aparatului, se stabiliste zero-ul pe instumentul de masura.
Se pulverizeaza apoi solutia etalon de concentratie maxima a elementului de
analizat si prin intermediul potentiometrului se stabileste indicatia 100 a
instrumentului.Prin aceasta operatie s-a fixat primul punct de etalonare.
Fara a modifica reglarea aparatului se masoara in continuare celelalte solutii
etalon,pentru obtinerea unui numar suficient de puncte de etalon.
Intre masurile solutiilor etalon respective, pentru obtinerea unei precizii maxime
trebuie verificate si potrivite compensatia fondului flacarii (punctual zero la pulverizarea
de apa distilata) cat si pozitia punctului de etalonare maxim (reglarea amplificatorului la
pulverizarea solutiei etalon concentrate).
La masuratori cu precizie crescuta se utilizeaza dispozitivul de scriere (voltmetru
electronic cu printer).
Se reprezinta grafc: pe abcisa-concentratiile cunoscute, iar rezultatele
masuratorilor pe ordonata.
 Analiza solutiilor de proba:

Mai intai se pulverizeaza apa bidistilata si se fixeaza punctual “0” apoi se

pulverizeaza solutia etalon cea mai concentrata si valoarea corespunzatoare pe instrument
se ajusteaza.
Urmeaza pulverizarea solutie cu proba si se inregistreaza indicatia instrumentului.
Concentratia elementului de determinat se stabileste pe cale grafica din curbele de
etalonare.
In cazul unor analize cu precizie ridicata se recomanda verificarea dubla a
punctului “100” corespunzator solutiei etalon: inainte si dupa analiza probei.Procedeul
descries mai sus se numeste procedeul standard.
Alte procese utilizate:
*procedeul liniilor de referinta (standard intern);
*procedeul familiei de curbe;
*procedeul de etalonare prin incadrare.
Algoritmi de punere in functiune a flamfotometrului:
-inainte de pornirea aparatului vasul de captare a condensului se va umple cu apa;
-se porneste admisia de aer comprimat;
-se porneste admisia gazului de ardere;
-se aprinde flacara.
La oprire se inchide admiterea gazului combustibil.
-se pulverizeaza timp de 3 minute apa distilata;
-se aspira aer inca timp de 2 minute;
-se opreste admisia aerului comprimat.

Mod de lucru:

Se introduce capilara in vasul cu apa distilata.

Se inchide butelia de aer comprimat sau compresorul si se regleaza debitul la 0,5
atmosfere.
Se deschide butelia cu carburant si se aprinde flacara.
Se alege lungimea de unda a ionului de analizat.
Se citeste deviatia pentru apa distilata.
Se usuca capilara inainte de a schimba solutia.
Se inlocuieste apa cu solutia de etalon de concentratie cunoscuta si se citeste
indicatia aparatului.
Se repeta operatia si cu celelalte etaloane.
Se pulverizeaza din nou apa distilata.
Se introduce in acelasi mod ca si etaloanele probei de analizat si se masoara
curentul.
Se inchide mai intai butelia de carburant si apoi butelia de aer comprimat.

Datele obtinute se introduc intr-un tabel.

 Se reprezinta grafic deviatia galvanometrului=f(c) pentru trasrea curbei de
etalonare si se determina concentratia solutiei de analizat.
Prepararea etaloanelor primare utilizate in fotometri de flacara in concentratie
1ppm (1 mg ion/litru solutie) sau 1000ppm (1 mg ion/ml solutie).