Tehnologia materialelor laborator SUDARE

PROCEDEUL DE SUDARE CU FALCARA DE GAZE Scopul lucrrii: Cunoaterea parametrilor si particularitatilor procedeului de sudare cu flacara de gaze. 1.Noiuni generale. Sudarea cu flacara de gaze face parte din categoria procedeelor de sudare ce utilizeaza energia termo-chimica rezultata din arderea in oxigen a unor gaze combustibile. Sursa de energie termica folosita pentru a incalzi local piesele la temperatura de topire o formeaza flacara de gaze (fig. 1).

Fig. 1. Arzator de sudare cu flacara de gaze. Din punct de vedere practic flacara oxiacetilenica este caracterizata de structura si forma; compozitia si proprietatile chimice; temperatura atinsa in anumite zone. Structura si forma flacarii depinde de raportul volumetric al componentelor amestecului gazos: k = DO2/DC2H2 care in conditiile unei arderi complete trebuie sa fie unitar. Practic in conditiile enuntate, k = 1,1 1,2 corespunzator unei presiuni p C2H2 = max. 1,5 daN/cm2 si respectiv pO2 = 5 daN/cm2. Daca k = 1,1 1,5, flacara este oxidanta, in zonele de ardere predomina oxigenul. Flacara este redusa ca dimensiuni, arde zgomotos, este violeta pe fond albastru, ca nuanta. Este utilizata doar pentru sudarea alamelor, pentru ca determina oxidarea favorabila a zincului, impiedicand astfel evaporarea masiva a acestuia cu diminuarea rezistentei mecanice a aliajului si a riscului de intoxicare cu vapori de Zn. Daca k = 1,1 1,2, flacara este normala sau neutra, zonele flacarii fiind perfect delimitate, cu structura si nuanta a flacarii constante. Este cel mai des utilizat tip de flacara pentru sudarea metalelor feroase si neferoase (Ol, Cu, Zn, Ni, etc.) datorita caracterului reducator al flacarii primare si temperaturii inalte atinse in nucleul luminos. Daca k = 0,7 1,0, flacara este carburanta, zonele flacarii se intrepatrund, flacara este deformata, alungita, de culoare rosiatica. In zona primara exista exces de carbon, flacara utilizandu-se doar pentru sudarea aluminiului, fontelor si la incarcarea prin sudare. 2. Prezentare generala a procedeului de sudare cu flacara de gaze 1

Tehnologia materialelor laborator SUDARE

Principiu Energia este furnizat de o flacr obinut prin arderea n oxigen a unui amestec combustibil de C2H2 sau CH4, benzen, hidrogen Cldura se transmite pieselor prin convecie forat i prin radiaie (15%). Gaze combustibile: C2H2, CH4, H2, gaze naturale petroliere, vapori de benzen, benzen, gaz de cocserie. Acetilena este o hidrocarbura nesaturata in stare gazoasa la temperatura ambianta si presiune atmosferica, cu miros slab eteric, cu gust dulce, toxica, daca este inspirata timp indelungat. Se lichefiaza la presiune atmosferica, la 80oC, in conditii normale 1 Nm3 cantarind 1,11 kg. Este solubila in apa (proportie 1 : 1), in alcool (1 : 5) si acetona (1 : 25). Este instabila la presiuni ridicate, la peste 15 16 daN/cm2 devinind exploziva. Acetilena este un compus endoterm, aceasta proprietate fiind data de originea sa de gaz combustibil. Puterea calorifica a acetilenei este (5,6 5,7) 10 4 kJ/Nm3. Acetilena arde in oxigen cu degajare de caldura, conform reactiei: C2H2 + 5/2 O2 2 CO2 + H2O + 1,3 106 kJ/mol C2H2 permite obinerea unei temperaturi de 3200 oC i se utilizeaz mai ales pentru sudarea tablelor subiri cu grosimi mai mici de 2 mm, la brazare sau la tierea componentelor din oel carbon i slab aliat (fig. 2);

Fig. 2. Distributia temperaturii in flacara acetilenica. Metanul (CH4) permite obinerea unei temperaturi de 2700 oC i se utilizeaz la brazare sau tiere, cu costuri de pn la 4 ori mai sczute dar cu consumuri de gaz cu 60% mai mari comparativ cu acetilena. Hidrogenul permite obinerea unei temperaturi de 2800 oC i se utilizeaz pentru sudarea bijuteriilor sau pentru brazarea pieselor mici din aluminiu i a aliajelor cu temperaturi joase de topire; Gazul care intretine arderea Oxigenul este un gaz incolor, transparent, inodor si insipid. Este mai greu decat aerul, 1 m3 de oxigen la 15oC si presiunea atmosferica cantareste 1,38 kg. In conditii de presiune atmosferica obisnuita este gazos. Prin racire la 180oC se lichefiaza, proprietate folosita la fabricarea sa industriala. Oxigenul lichid este transparent, cu nuanta albastruie. Oxigenul se fabrica la puritati de 97 % (tip 97), 98 % (tip 98), 99 % (tip 99). Industrial, sunt trei metode de fabricatie: - metoda chimica, prin descompunere a sarurilor oxizilor; - metoda electrochimica, prin electroliza apei; 2

Tehnologia materialelor laborator SUDARE

- metoda prin distilare fractionata a aerului lichid, cea mai rapspandita la scara industriala. Metoda se bazeaza pe diferenta temperaturilor de vaporizare intre principalele componente ale aerului lichid (O2 : - 183oC ; N2 : - 195oC). Oxigenul se livreaza in stare gazoasa, in butelii si respectiv in stare lichida, in cisterne. Reacia de disociere: 1: C2H2+O22C+H2+O2 2C+H2+O22CO+H2+450000KJ/Kmol. 2: flacra primar: reacia de ardere primar cu formare de CO+caldura are form conic si caracter reductor, datorit prezentei in exces a H2 i CO 3: flacr secundar: prezinta ardere complet. 2CO+H2+O22CO2+H2O+850000KJ/Kmol. Temperatura obinut este mai sczut datorit pierderilor de caldura in mediul ambiant Distanta fata de piesele de sudat Pisele de sudat se amplaseaz la 3 - 5mm fa de extremitatea nucleului luminos, a carui temperatura se plaseaza in domeniul T=3100-3200 oC. Sudarea se poate efectua cu sau fr materialul de adaos introdus in zona cea mai calda a flacarii sub form de baghete. In cazul sudarii pieselor groase se aplica metoda de sudare spre dreapta, in care arzatorul este directionat pe materialul de sudat, pentru a realiza incalzirea uniforma a acestuia, bagheta de adaos fiind introdusa secvential in flacara. Pentru piese subtiri se utilizeaza metoda de sudare spre stanga, flacara fiind indreptata spre bagheta de adaos, protejand astfel materialul de sudat de supraincalzire. Aplicabilitate Cu flacara de gaze se pot suda oteluri nealiate si aliate, fonta cenusie, metalele neferoase si aliajele lor (Al, Cu, Zn, Ni, Mg, Am, Bz etc.) precum si metale pretioase. Avantaje: o procedeu nelipsit n condiii de antier, foarte simplu de aplicat, nu necesit prezena unei reele de alimentare cu electricitate, utilajele sunt foarte simple; o se aplic mai ales pentru lucrri de reparaii, pre i post nclzire pentru tratamente termice. Dezavantaje: o necesit stocarea gazelor n butelii sub presiune care trebuie utilizate i stocate n condiii de securitate; o calitatea sudurii depinde de ndemnarea sudorului; o este necesar protecia operatorului; o este un procedeu poluant; o nu se recomand pentru grosimi i lungimi mari, fiind neproductiv n astfel de condiii. 3. Parametrii regimului de sudare Tehnologia de sudare cu flacara de gaze presupune parcurgerea urmatoarelor etape: - Stabilirea valorilor parametrilor regimului de sudare (tab. 1); - Pregatirea rostului de sudare; - Alegerea metodei de sudare; - Stabilirea modul operator (spre stanga, spre dreapta); - Stabilirea necesitatii aplicarii unor eventuale tratamente termice.

Tehnologia materialelor laborator SUDARE

Tabelul 1. Valori recomandate pentru parametrii regimului de sudare cu flacara de gaze 0 1 2 3 4 5 6 7 Nr. arzator 0,51-2 2-4 4-6 6-9 9-14 14-20 20-30 Grosimea 1,0 materialului sudat, mm 75 150 300 500 750 1 200 1 700 2 500 Consum acetilena,dm3/h 86 175 330 550 825 1 320 1 850 2 750 Consum oxigen,dm3/h Presiune oxigen, daN/cm2 Lungime nucleu luminos, mm Viteza de sudare posibila, m/h 1,52,0 6 12-10 1,82,5 8 8-6 2,52,8 12 6-4 2,53,0 15 4-3 2,83,5 17 3-2 3,54,0 19 2-1,5 3,84,5 21 1,5-1 4,05,0 25 1-0,75

Stabilirea valorilor regimului de sudare consta in alegerea puterii arzatorului, metalului de adaos, formei si structurii flacarii. Puterea arzatorului, respectiv debitul volumetric specific de amestec gazos se face tabelar (tab. 2) sau grafic, in functie de materialul sudat. Tabelul 2. Valori ale parametrilor de sudare cu flacara de gaze Metal de baza Otel Fonta Cupru Alame si Aluminiu cenusie bronzuri si aliaje Debit volum specific, dm3/h/mm Raport in amestec combustibil, k=do2/dc2h2 80 - 180 1,0 - 1,2 100 - 150 180 - 225 0,9 - 1,0 125 - 180 75 - 125 0,9 - 1,0 Plumb 10, - 25 1,0 - 1,1

1,1 - 1,2 1,3 - 1,5 1,1 - 1,2

4. Determinari experimentale Fiecare student stabileste valorile parametrilor regimului de sudare pentru tipul de material propus de cadrul didactic, urmand metodologia prezentata la cap. 3.

Numele, prenumele studentului: ........................................... Grupa: ............ Anul: ..... Data: .............................. Semnatura cadrului didactic