1.

Modelul structural al modificarilor de compozitie chimica la sudare Sudarea activeaza asupra mat din zona de sudare prin intermediul a 3 cai: Modificari de compozitie chimica Modificari de volum Modificari structurate Se pot manifesta concomitent sau separat si constant in modificarea proprietatilor mecanice ale materialelor din diferite zone ale imbinarilor, fisurare, formarea porilor , incluziuni metalice, tensiuni si deformatii.

1.Modelul structural al modificarilor de compozitie chimica.

Pentru a evidentia ansamblul de conditii in care au loc modificari de compozitie chimica se considera, cazul tipic al sudarii cu arc si electrozi. (fig 1) 1. Zona reactiilor la nivelul picaturii Metalul lichid 4 de pe varful electrodului intra in interactiune imediat ce s-a format zgura lichida 3. Aceasta interactiune continua si pe parcursul zborului liber al picaturii 5 prin spatiul arcului unde mai pot interveni reactii cu atmosfera gazoasa 7. Aceste reactii se desfasoara in I si sunt denumite reactii la nivelul picaturii; desi timpul este foarte scurt aceste reactii au rezultate importante deoarece se desfasoara cu o viteza foarte mare, atat datorita temperaturii mari din aceasta zona cat si datorita unor supr de specifice de reactie foarte mari. Se mai poate spune ca in momentul in care picatura patrunde in baia de sudare are o compozitie chimica egala cu a metalului depus; daca metalul depus este definit ca materialul obtinut prin topirea in zona de sudare a mat de adaos in conditiile neamestecarii acestuia cu materialul strain. 2. Amestecarea metalului topit In general compozitia chimica a materialului depus si a materialului de baza nu sunt identice astfel incat amestecul lor determina stabilirea unor compozitii chimice cuprinse intre extremitatile corespunzatoare MB si M depus.

Amestecarea celor 2 materiale are loc in totalitatea baii de metal lichid 9 dar cu precadere in zona II a frontului de topire. Amploarea modificarilor de compozitie chimica din aceasta etapa depinde atat de diferentele de compozitie chimica dintre cele 2 materiale cat si de cota parte cu care materialul contribuie la formarea cusaturii .\ 3. Reactii la suprafata Baii de sudura. Baia de metal lichid 9 ramane in continuare in atmosfera de protectie . Baia de metal 9 formata in conditiile de la punctul anterior ramane in contact cu atmosfera 7 si cu o parte din stratul de zgura 11; acest lucru face posibila desfasurarea unor reactii la suprafata baii, dar acestea sunt mai putin intense deoarce temperaturile si suprafata sunt mai mici decat la I . 4. Procese in zona fronturilor de cristalizare. In aceasta zona trecerea din stare lichida in stare solida poate determina modificari de compozitie chimica locale cum ar fi segregarile si iesirea din gaze a unor solutii. 5. Procese in zona liniei de fuziune In aceasta zona metalul cusaturii la temperaturi inalte ramane in continuare cu materialul din ZIT fiind posibile modificari de compozitie chimica pe baza proceselor de difuzie; acestea au o amploare mica si mai putin extinse in profunzime; acestea reprezinta o importanta f mare atunci cand elementul care difuzeaza este Hidrogenul. 6. Reactii la suprafata cusaturii Metalul cusaturii 10 aflat in stare solida este in contact cu zgura lichida 11 si cu zgura solida 12 , modificarile de compozitie chimica din aceasta zona mai ales sub zgura solida sunt neglijate si se extind in cusatura la o adancime mica. In urma desfasurarii ansamblului de procese in punctele anterioare se stabileste compozitia chimica a cusaturii 10 si a unei zone relativ restranse situate in ambele parti ale liniei de fuziune. Zonele de reactii prezentate se regasesc total sau partial si in celelalte procese cu anumite particularizari pentru fiecare in parte.

2 Interactiunea metalului cu fazele gazoase

La procedeele de sudare prin topire metalul lichid este in contact cu fazele gazoase care provin din zgura, mediul inconjurator sau impuritati. Procedeele chimice care au loc datorita acestor interactiuni influenteaza calitatea sudurilor. Dintre aceste procese de importanta mare sunt : Disocierea gazelor, Reactiile chimice din faza gazoasa sau la contactul cu metalul lichid si dizolvarea gazelor. a. Disocierea gazelor Temperatura ridicata din zona de sudare creeaza conditii favorabile disocierii gazelor fiind un proces endoterm. Disocierea gazelor diatomice : N O , se poate exprima prin reactiile (1) (2) (3) Constanta de echilibru a proceselor de disociere pentru hidrogen este data de relatia 4 in care PH este presiunea partiala a atomilor rezultati din disociere . In relatia 5 PH2 este presiunea moleculelor nedisociate . In (6) P = Presiunea din spatiul de gaz pentru o anumita valoare a gradului de disociere alfa. Inlocuin relatiile 5 si 6 in 4 , se obtine 7 din care se poate determina gradul de disociere a unui gaz, respectiv relatia 8 Valoarea constantei de echilibru depinde de temperatura absoluta si se determina cu relatii empirice de tipul relatiei 9 In concluzie daca se cunosc val temperaturii absolute, si pentru o presiune data se poate stabili pentru un anumit gaz constanta de echilibru si prin intermediul relatiei 8 valoarea gradului de disociere alfa. Tinand ca in coloana temperatura absoluta e de 5500 grade K , se poate obtine in cazul hidrogenului si al azotului ca gradul de disociere este de : -Hidrogen= 0,96

-Azot=0,36 In coloana arcului hidrogenul este disociat aproape complet iar azotul este dizolvat partial. Disocierea prezinta importanta deoarece in stare atomica, gazele au o actiune chimica importanta, interactionand usor cu baia si picaturile de metal topit. De asemenea caldura consumata la disociere este cedata in procesul de recombinare care are loc in vecinatatea baii, care are o temperatura mai scazuta.In acest mod se realizeaza o autoreglare a starii termice din zona de sudare b. Reactii chimice Conditiile chimice din zona de sudare (temperaturi inalte / ionizari/ recombinari) fac ca gazele provenite din disociere sa initieze reactii chimice diferite de cele de temperaturi si presiuni normale. Prin disocierea vaporilor de apa in functie de conditiile de desfasurare a reactiei in contactul cu un gaz-metal-lichid se formeaza o atmosfera oxidanta sau reducatoare. Daca disocierea vaporilor de apa e mai intensa decat disocierea oxizilor metalici, metalul poate oxida prin oxigenul provenit din disocierea vaporilor de apa. In situatia in care disocierea vaporilor de apa este de intensitate mai mica, metalul poate fi redus prin oxidare, prin reducerea hidrogenului din vaporii de apa. In mod analog la disocierea CO2 se poate crea la nivel gaz-lichid o atmosfera reducatoare sau oxidanta. Prezenta carbonului scade caracterul oxidant al spatiului de interactiune deoarece se produc reactii de tipul relatiei 12 iar la temperaturi de circa 1100 grade. Concentratia de CO din amestec devine 100% creandu-se o atmosfera reducatoare pentru metal si devenind posibila reactia 13. c. Dizolvarea Gazelor. Gazele disociate ajung in contact cu metalul topit dizolvanduse. Solubilitatea gazelor in picaturi e mai mare decat la suprafata baii

metalice datorita conditiilor specifice sudarii pentru majoritatea metalelor cantitatea de gaze dizolvate depinde de temperatura absoluta asa cum rezulta din relatia 14.

3. Interactiunea cu oxigenul
Particularitatile dizolvarii oxigenului in Fe permit studiul interactiunii oxigenului cu metalul topit. Fe+O formeaza 3 oxizi , (15) (16) (17). Dintre acestea doar oxidul feros se dizolva in fier influentand proprietatile acestuia . La temperatura de 572 de grade celsius solutia solida de oxid feros dizolvata se descompune dupa relatia 18 astfel ca la temperatura ambianta oxigenul se afla in fier sub forma de oxid feroferitic si oxiferita . Fata de conditiile de echilibru in procesul de sudare se observa anumite particularitati : -supraincalzirea materialului topit mareste solubilitatea oxigenului in fier cu peste 0,16%, cantitatea de oxigen fiind data de relatia 19 . -la racirea rapida a fierului care este o situatie frecventa la sudare , oxidul fieros ramane in afara solutiei solide care nu a reusit sa se descompuna. -elementele de aliere din otel influenteaza slab oxigenul din metal. Prezenta oxigenului in otel scade proprietatile mecanice ale acestuia, la cresterea continutului de otel al oxigenului, caracteristicile mecanice scad brusc si in mod deosebit rezilienta sau tenacitatea; in plus prin marirea continutului de oxigen se micsoreaza rezistenta la coroziune, se favorizeaza imbatranirea otelului, creste tendinta de crestere a granulatiei. La supraincalzire se micsoreaza permeabilitatea

magnetica si creste rezistenta electrica a otelurilor si la un continut de peste 0,008 se realizeaza fisurarea .

4. Interactiunea cu azotul hidrogenul si cu dioxidul de carbon.

1 Azotul provenit in zona de sudare din aerul inconjurator se dizolva in stare atomica in acele metale cu care poate forma combinatii chimice de tipul nitrurilor . Solubilitatea azotului variaza cu temperatura fierul lichid putand dizolva pana la 0,045% azot. In oteluri , azotul formeaza nitruri cu fierul si cu majoritatea nitrurilor prin aliere, cu fierul formand 2 nitruri cu continut diferit de azot. Aceste nitruri se formeaza la temperaturi relativ scazute 700-500 grade C Azotul introdus in cusatura influenteaza proprietatile metalului. La cresterea azotului in metal cresc proprietatile de rezistenta dar scad cele de plasticitate, de asemenea se favorizeaza imbatranirea cusaturii. Tendinta de calire , tendinta de fragilizare la rece, scade permeabilitatea magnetica si creste rezistenta electrica a metalului. Din acest punct de vedere , in oteluri pentru structuri sudate , azotul este un element nedorit, daca structurile sunt solicitate dinamic. Spre deosebire de aceste efecte nefavorabile, in otelurile austenitice sau inalt aliate, azotul mareste stabilitatea austenitei concomitent cu imbunatatirea proprietatilor mecanice si scaderea tendintei de intercoroziune a structurii intercristaline in fonte , azotul are tendinta de durificare. 2. Hidrogenul Fata de metalul topit, hidrogenul poate actiona in 2 moduri :

Pe de-o parte protejand metalul topit de oxigen si azot, evitand astfel oxidarea si impiedicand formarea nitrurilor , iar pe de alta parte, se dizolva in metal devenind cauza principala de defecte ale imbinarilor sudate (fisuri/pori) Metalele in care se dizolva hidrogenul pot fi metale care nu formeaza combinatii chimice cu acesta (FeNiAlCoCuMo) respectiv cu metale care formeaza combinatii chimice (ZiTiVnTh) Hidrogenul introdus in zona de sudare din umiditatea aerului inconjurator al metalului de adaos din impuritati , de pe fata rostului , sau cel continut in MB sau MA se dizolva in FE ca si N in stare atomica. Desi nu formeaza combinatii cu metalul cusaturii care sa influenteze negativ proprietatile chimice , prezenta sa amplifica influenta negativa a defectelor la scara micro si macro de retea , favorizand scaderea plasticitatii si accentueaza fragilizarea metalului.

3. Interactiunea cu CO si CO2 CO2 apare in zona de sudare din descompunerea carbonatilor continuti in MA, gazul de protectie si mediul inconjurator. In spatiul arcului la temperaturi ridicate are loc disocierea CO2. Oxidul de carbon rezultat este insolubil in metalul lichid a.i. in orice cantitate ar exista, acesta nu influenteaza negativ proprietatile metalului, acesta poate crea o atmosfera protectoare. Oxidul de carbon rezultat din interactiunea carbonului cu oxizii metalici, fiind insolubil , cauta sa se degazeze provocand fierberea metalului baii de sudare, favorizand prin aceasta indepartarea incluziunilor nemetalice. Daca metalul topit nu exista cu o cantitate suficienta de dezoxidant care sa reduca oxidul de carbon format, fierberea baii este mai indelungata si concomitent cu scaderea continutului de carbon din metalul cusaturii favorizeaza aparitia porilor in cusatura.

5. Alcatuirea si functiile zgurei lichide

Zgura lichida este un aliaj de oxizi si saruri sub forma libera sau combinatii complexe cu o greutate specifica mai mica decat a metalului lichid si insolubila in metalul topit. Proprietatile fizice si chimice ale zgurei depind de compozitia chimica. Alcatuirea zgurei are la baza doua scheme constructive: 1. Structura moleculara, care considera zgura lichida ca o structura moleculara ideala de oxizi liberi si complecsi. 2. Structura Ionica prin care se considera ca zgurile sunt solutii ionice de electroliti constand in cationi si diferiti anioni de metal. Functiile zgurei: 1. Functia protectoare consta in protectia metalului lichid de actiunea gazelor din mediu , printr-o cantitate suficienta de zgura sau fluiditate limitata. Aceasta functie se manifesta la nivelul picaturii de metal , respectiv baii metalice. La nivelul picaturii zgura imbraca picaturile metalice care trec prin spatiul arcului, impiedicand astfel saturarea metalului topit cu alte gaze. La nivelul baii metalice protectia se realizeaza prin acoperirea baii datorita greutatii specifice mai mici a zgurei si insolubilitatii acesteia in metalul topit, respectiv solubilitate limitata a zgurei, impiedicand scurgerea ei laterala. 2.Functia metalurgica consta in reactii chimice care determina procesele de dezoxidare, aliere si rafinare a baii de sudare. Elementele chimice continute in zgura lichida sunt transferate spre baia lichida avand loc reactii de dezoxidare concomitent cu scoaterea incluziunilor din baia metalica. Functia este conditionata de unele proprietati ale sale cum ar fi temperatura de inmuiere si topire, temperatura de formare a oxizilor si a zgurei, caldura latenta

de topire , capacitatea calorica, vascozitatea , greutatea specifica in stare lichida, gradul de bazicitate si caracterul compozitiei zgurei 3. Functia termica. Consta in ameliorarea ciclului termic la sudare avand reactii endoterme la incalzire respectiv reactii exoterme la racire. Reducerea acestor viteze imbunatateste si proprietatile metalului depus. Functia termica este legata de grosimea stratului de zgura, respectiv cu cat e mai gros cu atat scad vitezele de racire. 4. Functia formatoare. Consta in formarea corecta cu o anumita geometrie a cusaturii. Aceasta functie e determinata de cantitatea de zgura si de caracteristicile termofizice ale acesteia. Sub aspect cantitativ, cu cat zgura e mai abundenta cu atat cusatura se va forma mai corect, respectiv se obtine o asezare uniforma a solzilor cu o convexitate redusa si o racordare lina a cusaturii la metalul de baza. 5. Functia stabilizatoare refera la stabilitatea arcului electric , respectiv o amorsare si reamorsare usoara, si o ardere fara intreruperi Reteta materialului de adaos se dozeaza componente care sa asigure un grad cat mai scazut al gradului de ionizare. Bune proprietati stabilizatoare au sarurile alcaline, carbonatii si materialele organice care ionizeaza spatiul arcului electric. Pentru o buna stabilizare a arcului este necesar ca in reteta materialului sa se introduca cca 15% materiale stabilizatoare.

6. Caracterizarea chimica a zgurei lichide

Actiunea chimica a zgurei asupra metalului topit e determinata de raportul in care se afla in compozitia acestora oxizii , respectiv prin coeficientul de bazicitate si compozitia chimica a zgurei cu referire la oxizii liberi si oxizii complecsi

Coeficientul de bazicitate simplu

E raportul procentual masic al oxizilor bazici si oxizilor acizi definiti in relatia 1. Oxizii bazici ai zgurii sunt oxizii de Fe, Mg, Ni, Ca, Ba,Na,Mm,Cu.

Oxizii acizi sunt SiO2, TiO2, P2O5, B2O2, ZnO2. In zgurele de sudare pot intra si oxizi amfotermi care in mediu bazic se comporta acid, iar in mediu acid se comporta bazic (Al2O3, Cr2O3, V2O5-vanadiu) Daca b>1->zgura bazica b<1->zgura acida Aprecierea chimica a zgurei dupa relatia 1 e aproximativa deoarece aceasta nu tine seama de tipul oxidului respectiv (Liber sau Complex) si nici de activitatea oxizilor liberi. Particularizand coeficientul de bazicitate are relatia 2 si in acest caz zgura se considera acida daca B<1,1 bazica daca B apartine (1;2) si puternic bazica daca b>2

Coeficientul de bazicitate corectat [CBC]

Aprecierea compozitiei chimice a zgurei asupra metalului topit se poate face si prin C.B.C care are avantajul ca ia in considerare cantitatea moleculara a oxizilor din zgura. Relatia 3 reprezinta relatia generala de calcul general a CBC unde x,y,z reprezinta masa molara a diferitilor oxizi metalici. Particularizand aceasta relatie pentru principalii oxizi, se obtine relatia 4 in care continutul de oxizi e exprimat in greutati molare.

7. Caracterizarea Componentilor Zgurei

Oxizi liberi si oxizi complecsi

1. Dioxidul de Siliciu SiO2 : a carui temperatura de topire este de 1710 grade C

Greutate Specifica de 2,3 2,6 gr/cm3 Insolubil in metal Caracter puternic acid Reactioneaza usor cu oxizi bazici formand compusi silicati de tip silicati E un bun zgurefiant [creste vascozitatea zgurei lichide si permite curenti de sudare mai mari. Functia metalurgica a acestui oxid e neinsemnata.

2. Oxidul de mangan MgO

Temperatura de topire 1600 grade C Greutate specifica 5,5-5,7 gm/cm3 Insolubil in metal Formeaza combinatii complexe cu oxizi acizi Leaga Sulful in sulfura de mangan (curata sudura) Favorizeaza o fluidizare a zgurei insa nu infl viteza de cristalizare Favorizeaza cresterea vitezei de sudare si a adancimii si micsoreaza probabilitatea aparitiei a porilor si limiteaza utilizarea curentilor mari de sudura.

3. Oxidul Feros FeO

TT = 1370 Greutate specifica = 5,9 g/cm3 Solubil in metal si zgura Are caracter slab bazic si formeaza combinatii cu oxizii slab acizi Intra in combinatie cu elemente avide de oxigen (e bine)

4. Dioxidul de titan TiO2

Temperatura de topire = 1850 Greutate specifica = 4,2 gr/cm3 Insolubil in metal fiind un oxid acid care formeaza combinatii instabile cu oxizii bazici si favorizeaza obtinerea unei zgure mai putin vascoase si cu un interval mai mare de ?slirif??? Favorizeaza desprinderea usoara a zgurei solide si stabilizarea arcului.

5. Oxidul de calciu CaO

TT= 2570 C Greutate specifica = 3,4g/cm3 E un oxid insolubil Are caracter bazic Formeaza combinatii complexe cu oxizii acizi. E un oxid rezistent dpdv chimic disociindu-se foarte putin Datorita caracteristicii puternic bazice are o functie metalurgica intensa, legand sulful si fosforul usurand trecerea in zgura [ Bun rafinator al bai] Functia metalurgica intensa influenteaza favorabil proprietatile mecanice ale metalului depus Este Higroscopic, crescand sensibilitatea materialului de adaos la apa (Avid de H2O

6. Oxidul de aluminiu Al2O3

TT=2000 C Greutatea specifica 3,6-4gr/cm3 Oxid amfoterm , insolubil in metal

Mareste vascozitatea zgurei si favorizeaza formarea unor oxizi complecsi de metale bi/trivalente ( Al, Fe, etc. )

7. Oxidul de magneziu MgO

TT=2310 C Greutate specifica 3,2g/cm3 E insolubil in metal Are caracter bazic similar oxidului de calciu CaO dar mai putin intens decat acesta. Oxizi Complecsi Se formeaza prin interactiunea cu oxizii liberi in procesul de solidificare a zgurii putand aparea sub forma unor combinatii duble complexe sau sol reciproca. Forma generala a formarii e data de relatia (5), a carei constanta de echilibru e data de relatia (6) Constanta de echilibru creste la scaderea temperaturii iar procesul de formare a oxizilor complecsi se intensifica , iar concentratia oxizilor liberi in zgura se micsoreaza modificand caracteristicile zgurei Reactiile de formare a oxizilor complecsi sunt intense in cazul interactiunii oxizilor cu caracter acid, si cei cu caracter pur bazic. Aceste reactii sunt insotite de degajare de caldura, imbunatatind functia termica a zgurei.

8. Caracterizarea fizica a zgurei

Proprietatile chimice sunt determinate si de caracteristicile fizice ale acesteia; constantele termice (temperatura de topire, inmuiere, formare a zgurei, caldura latenta de topire, capacitatea calorica.) Vascozitatea, permeabilitatea la gaze, greutatea specifica, detasabilitatea, capacitatea de udare. 1. Procesele de topire si solidificare Topirea materialului de adaos se realizeaza intr-un interval de temperatura avand ca limita inferioara temperatura de .. , iar ca limita superioara temperatura de trecere in stare lichida corespunzatoare. Acest interval de topire e caracterizat pentru fiecare marca de material de adaos Intervalele de topire sunt mai mari la cele acide decat la cele bazice Deobicei temperatura de formare a bai de sudare e mai mare decat pt o zgura. Daca temperatura de topire a zgurei este mult mai mica decat temperatura de topire a metalului, atunci zgura se supraincalzeste: curge pe muchiile suprafetei incalzite a bai iar pe suprafata ramane o pelicula de zgura care fierbe limitand eficienta protectiei. Cele mai bune rezultate se obtin folosind o zgura a carei temperaturi de topire e cu 200300 grade mai mica decat TT a metalului. Vascozitatea zgurei este una din problemele care influenteaza interactiunea acesteia cu metalul topit La trecerea din stare lichida in stare solida dpdv a vascozitatii zgura poate fi : a. Zgura scurta are vascozitatea constanta in intervalul 1400-1200 la circa 1100 vascozitatea creste si se solidifica.

2.

3.

4.

5.

Are o viteza mare de crestere a vascozitatii in unitate de timp si cu interval scurt de solidificare b. Zgura lunga e mai densa, vascozitatea sa variaza mai lent in intervalul 14001200 iar la racire trece treptat din stare lichida->vascoasa->intermediara>solida Permeabilitatea la gaze Reprezinta proprietatea de a lasa trecerea gazelor din metal in zgura si depinde de vascozitatea acesteia. Viteza de degazare depinde de presiunea gazelor la suprafata metalului. Daca permeabilitatea e scazuta la suprafata metalului creste presiunea gazelor impiedicand degazarea, ca rezultat formandu-se in cusatura pori iar la suprafata apar neregularitati. O buna permeabilitate o reprezinta zgura fluida la care degazarea metalului e insotita si de trecerea incluziunilor nemetalice in zgura, producandu-se o purificare mai accentuata a cusaturii. Greutatea specifica Zgura lichida e insolubila in metalul topit Distributia, separarea zgurei lichide de metalul topit depinde de diferenta de greutate specifica dintre zgura lichida si metalul topit; cu cat aceasta diferenta e mai mare cu atat zgura se indeparteaza mai usor din baie favorizand o cristalizare dirijata a baii de sudare. Capacitatea de udare. Determina gradul de protectie al bai metalice si detasabilitatea zgurei solide. Prezenta in zgura a unor oxizi de tip FeO, MgO, CrO imbunatateste capacitatea de udare dar inrautateste detasabilitatea zgurei. Detasabilitatea zgurei E determinata de coeziunea dintre zgura solida si metalul depus, caracacteristicile chimice ale zgurei, coeficientul de dilatare termica a zgurei, coeficientul de contractie, suprafata de metal depus Coeziunea dintre zgura solida si metalul depus e determinata de tensiunea superficiala si tensiunea interfazica, daca aceste tensiuni au adeziuni mici, adeziunea dintre zgura si MB e mare, ceea ce face ca detasabilitatea zgurei sa fie scazuta. Detasabilitatea zgurei e intrautatita de caracterul pronuntat al zgurei acide. Detasabilitatea se mareste daca creste diferenta dintre coeficientul de dilatare termica ai zgurei si metalului. Daca zgura are un coeficient de dilatare mai mare se contracta mai repede, imbunatatind detasabilitatea.

9. Componente ale materialelor de adaos Baza zgurefianta a materialelor de adaos. Adaosele.

Componentele folosite in fabricarea materialelor de adaos (Fuxul / Miezul) se clasifica dupa natura si functia lor principala Dupa natura Minereuri

-Minerale -Materiale organice -Substante chimice -Fero-aliaje -Pulberi metalice Dupa functia principala : -Zgurefiante -Stabilizatoare -Producatoare de gaze -Oxidante -Reducatoare -Aliante Alaturi de functia principala fiecare componenta are si functii secundare uneori daunatoare proceselor de sudare, functii care sunt compensate de prezenta altor compusi din reteta M.A. Functiile si proprietatile complexe ale M.A. sunt determinate de compozitia chimica, compozitia granulometrica, densitate, umiditate, etc. Baza zgurefianta a mat de adaos: E constituita din silicati carbonati, si oxizi metalici. Aceasta asigura functia protectoare formatoare , termica si metalurgica a zgurei lichide. Dozarea componentei zgurefiante trebuie facuta cu atentie astfel incat sa se asigure proprietatile fizice ale zgurei: vascozitate, permeabilitate, capacitate de udare, detasabilitate. Adaosele sunt fero Aliaje si pulberi metalice si influenteaza metalurgic procesele de sudare , actionand ca dezoxidanti si alianti. Unele elemente de aliere Be, Ti, Zr, Al sunt transferabile in cantitate redusa in cusatura deoarece reduc oxizii in zgura lichida .

10. Tipuri de materiale de adaos. Tipuri de invelisuri

1. Invelisuri Se clasifica dupa compozitia principala si sistemul de zgurefiere, modul de fabricatie, forma si grosime. Dupa modul de fabricatie : Presate Imersionate

Dupa forma Circulari intr-un singur strat Blindate cu sarma sau platbanda Dublu centrice cu blindaj intermediar sau tubulari Dupa grosime Subtiri Medii Groase Foarte groase

Componenta principala si sistemul de zgurefiere reprezinta principiul de clasificare si conform standardelor acestea pot fi : Oxidante, Acid , Acid Titanic, Titanic, Rutilic , Celulozic,Bazic, ZiBazic. Invelisul oxidant: Are simbol O, e mai putin folosit, produce o zgura care contine o cantitate mare de silicati, abundenta, compacta, fluida si cu interval mare de solidificare. Din aceste motive se foloseste numai la sudarea orizontala Invelisul acid Are o reteta asemanatoare cu cel oxid, produce o zgura lunga si mai vascoasa cu un domeniu de utilizare mai redus Contine oxizi, nu favorizeaza legarea incluziunilor nemetalice, rezultand proprietati slabe ale metalului depus. Desprinderea zgurei e usoara, patrunderea buna, iar aspectul estetic Invelisul titanic-Rutilic Poate aparea cu titanic acid AT, titanic T sau rutilic R Are un domeniu de utilizare mai larg decat cel acid Zgura e vascoasa oprind curgerea bai intervalul de solidifacre mic si acopera bine baia metalica. Transferul metalului se face in picaturi mari Stropirea e redusa, patrunderea buna, aspect estetic. Introducand in reteta 2-8% celuloza se obtine Celulozic-Rutilic RC, cu care se imbunatateste transferul de metal prin arc (picaturi mici) Intervalul de solidificare e mic, ceea ce permite sudare in pozitii dificile. Invelisul celulozic Zgura rezultata e in cantitati reduse Acopera bine baia de metal si se desprinde usor Patrunderea e mica, supraincalzirea e mare, iar cusaturile sunt inestetice cu solzi mari. Proprietatile mecanice ale metalului depus sunt mici datorita hidrogenului (pana la 20 cm3/100g)

Invelisul bazic Are un domeniu de utilizare mai larg, producand o zgura fluida cu interval mic de solidificare, si care acopera baia metalica. La racire vascozitatea zgurei creste rapid, favorizand sudarea la pozitii dificile. Invelisul bazic e Higroscopic necesitand uscarea. Invelisul zircon bazic ZRB Contine reteta de baza a bazicului cu oxid de zirconiu care micsoreaza intervalul de solidificare a zgurei, imbunatatind detasabilitatea zgurei. In rest se aseamana cu invelisul bazic.

11. Tipuri de fluxuri. Sarmele tubulare

Tipuri de fluxuri Se diferentiaza dupa compozitia chimica si modul de fabricare. Dupa fabricare: - Topite -Ceramice -Sinterizate -Amestecate Compozitia chimica diferentiaza fluxurile pe sisteme de zgurefiere, particularitati() -Sticloase -Spongioase , in functie de temperatura de fabricare si modul de granulare. In functie de continutul de dioxid de siliciu si oxidul de Mg, fluxurile topite pot fi cu continut ridicat sau scazut de Co2Si, si MgO, primele sunt acide sau neutre si celelalte bazice. Fluxurile ceramice (aglomerate) au proc. de fabricatie asemanator cu cel al invelisurilor Sunt active si se caracterizeaza prin bazicitate ridicata Au rezistenta mecanica scazuta Au higroscopicitate ridicata Fluxurile sinterizate Se obtin asemanator celor ceramice, sunt mai putin active in procesul de sudare, insa au o rezistenta mecanica mai buna si o higroscopicitate mai redusa. Fluxurile amestecate Sunt amestecuri de fluxuri topite si ceramice Sarmele tubulare Fluxurile topite pot fi

Sunt materiale de adaos alcatuite dintr-o teaca si un miez Teaca metalica are rolul de a retine miezul, de a inchide circuitul electric de sudare si de a introduce uniform miezul in spatiul arcului Miezul e alcatuit dintr-un amestec de compusi asemanatori invelisurilor, in exterior sunt cuplate pentru a asigura un contact electric bun, o stabilitate buna a arcului si o protectie buna a miezului Datorita grosimii mici a tecii metalice la sudarea cu sarmele tubulare se pot utiliza densitati mari de curent 150-200 A/m2 ceea ce conduce la obtinerea unor coeficienti mari de depunere Corespunzator procedeului de fabricare sarmele tubulare pot fi cu contur inchis (tragere) sau cu contur deschis realizat prin profilare. Sarmele de sudare se utilizeaza in MAG cu protectie suplimentara sau simpla cu autoprotectie.

13. Dezoxidarea
1.Dezoxidarea prin carbon Decurge in 2 reactii caracterizate dupa reactiile 12 si 12 Avand in vedere ca procesul de sudare se desfasoara la temperaturi ridicate prin oxidarea otelului rezulta forma stabila de oxid feros si in consecinta dezoxidarea prin carbon se face conform reactiei 11 prin formarea CO deoarece acesta e stabil fa temperaturi ridicate. Desi carbonul are proprietati bune dezixidante utilizarea lui creste procentul de C din cusatura ceea ce nu e admis si datorita cantitatii mari de CO in cusatura pot apre pori. 2.Dezoxidarea prin Hidrogen Hidrogenul are o solubilitate mare in metal promovand formarea de pori si fisuri in cusatura motiv pentu care folosirea acestuia ca dezoxidant este limitata. Procesele de dezoxidare prezentate sunt in conditii de echilibru chiar daca timpul de mentinere la oteluri in stare luchida este indelungat, starea de echilibru nu se atinge, si de aceea in procesul de sudare concentratiile de dezoxidantii sunt mai mari. Totodata in procesul de sudare se folosesc mai multi dezoxidanti. 3.Dezoxidarea prin Difuzie

Are la baza trecerea partiala prin difuzie a oxidului feros din metalul de baza in zgura. Distributia oxidului feros dintr M.B si zgura este conditionata de constanta de distributie. Procesul de dezoxidare este conditionat si de cantitatea de oxid feros din zgura, cu cat acesta e mai mic cu atat procesul de difuzie este mai intens. Constanta de distributie scade la cresterea temperaturii respectiv la temperaturi ridicate FeO trece din metal in zgura in cantitati mai mici decat la temperaturi mai scasute. Trecerea FeO din metal in zgura facandu se prin difuzie baia este linistita procesul de trecere tealizandu se la suprafata de separatie metal topitzgura.Dpdv cantitativ procesul de dezoxidare estte redus In procesul de de sudare intensitatea maxima a dezoxidarii prin difuzie este localiat la nivelul picaturii de metal topit. La nivelul bai difuzia este redusa si se desfasoara doar in staratul superficial de metal in contact cu zgura. Datorita acestor particularitati la sudare procesul de dezoxidare prin difuzie sunt mai mult mai putin importante comparativ cu dezoxidarea pe baza unor reactii chimice.

14. Alierea Cusaturii

In procesul de sudare alierea cusaturii se realizeaza prin faza gazoasa M.A si zgura 1.Alierea prin faza gazoasa este posibila dar redusa ca intensitate;in acest caz se constata o crestere a continutului de C la sudarea in CO2 si oxiacetilena. 2. Alierea prin metalul de adaos se realizeaza rin introducerea metalului de aliere din sarma si pe seama topirii M.A aliat in aceasta situatie M.A nu e activ dpdv chimic rolul acestuia fiind doar de protectie si stabilizare arc.

Alierea prin metalul de adaos e cuunoscuta, bine fundamentata, pierderilede aliere la trecerea in baia metalica fiind nesemnificative iar coeficientul de transfer alelementelor de aliere sunt mari. Dpdv cantitativ aceasta metoda are avantajul trecerii bune in baia metalica rezultand o aliere corespunzatoare a metalului cusaturii si obtinerea usorara a compozitie chimice dorite a cusaturii. 3. Alierea prin zgura este metoda cea mai acceptata in procesele de sudare dat fiind comoditatea de aplicare corelata cu accesibilitatea tehnolofica si economica. Se bazeaza pe folosirea unei sarme electrod nealiate si introducerea elementelor aliate in materialul invelisului, miez pt sarmele tubulare. Se produce prin trecerea elementelor de aliere in baie si pe baza unor reactii volumice. Prin particularizare in cazul proeselor de sudare zona se sudare se imparte in 3 subzone: a). Subzona I de formare a picaturii, alierea se face prin difuzia elementelor de aliere din zgura in metal, temperatura ridicata de 1800-20000C si suprafata mare de contact dintre zgura si metal fac ca procesul de difuzie sa fie intens . Se poate cinsidera ca variatia concentatiei elementelor de aliere in picatura este proportionala in tomp cu viteza de difuzie(rel.15). Viteza de difuzie este proportionala cu diferenta de concentratie a elementelor de aliere la suprafata de separatie metal-zgura in picatura. Alierea in aceasta zona are cea mai mare pondere in intensitate. b). Subzona II de trecere a picaturii prin spatiul arcului electric nivelul de aliere este scazut dat fiind de timpul scurt de trecere a picaturii prin arc. c). Subzona III in baia metalurgica are loc o aliere suplimentara a metalului acoperit de zgura in baia metalica.

15. Rafinarea cusaturii. Desulfurarea. Defosforarea

1.Rafinarea cusaturii. Este un proces metalurgic care se desfasoara simultan cu oxidarea si dezoxidarea metalului ca urmare a interactiunii faza gazoasa-zgura-metal. In procesul de sudare cu arc electric interactiunea FG-Z-M creaza conditii favorabile rafinarii cusaturii si anume datorita temperaturilor ridicate ale metalului si zgurei mai ales in faza de formare a cusaturii permit dezlegarea elementelor chimice. Avand in vedere posibilitatea utilizarii unor materialle de adaos speciale pentru sudare care sa activeze arecerea fosforului in zgura chiar daca timpul de interactiune este scurt. Exista posibilitatea de a obtine cusaturi cu continut de sulf si fosfor cat mai redus fata de materialul de baza al componentelor. Sulful si fosforul pot patrunde in zona de sudare in cantitati insemnate din zgura si M.B. 2. Desulfurarea sulful in cantitati ce depasesc concentratia admisa in oteluri de cel mult 0.03%binfluenteaza negativ poprietatile mecanice ale acestora marind tendinta la fisurare in intervalul de sudare. Aceste influente negative se datoreaza FeS care are o temperatura de torire de 11950C, este putin solubil in Fe si se separa la marginea cristalelor sub forma de eutectice binare sau ternare. Scoaterea sulfului se realizeaza prin legarea acestiua cu elemente care au afinitate fata de sulf mai mare decat Fe. Afinitate pronuntata fata de sulf o are:Al, Ca, Si, Mg, insa utilizarea acestora in procesul de rafinare nu e suficienta deoarece aceste elemente au afinitate puternica si fata de oxigen legandu l in oxozi. -Cel mai utilizat desulfurant al bai de sudura este Manganul care este in concentratii mari in otel si are afinitate mare fata de sulf legandu-l in MnS(sulfura de mangan).

MnS are o temperatura de toripe de 1620oC este putin solubila in metalul lichid si foarte solubila in zgura. In cazul in care continutul de mangan depaseste 0.5-0.6% MnS este scoasa in zgura restul dispersandu se fin in cusatura. Folosirea MnS si Mn ca rafinatori are ca avantaj pe langa desulfurara cusaturii, are loc si o dezoxidare a metalului. Pentru a se evita fisurarea la cald folosirea Mn ca desulfurant presupune existenta in metalul topit a unui raport intre Mn si S cuprins intre 20-25. Ca desulfutant se mai poate folosi si Ca care in faza gazoasa reactioneaza activ cu S si O din metal simultan formand combinatii de tipul oxizilor si sulfurilor. Legarea S cu ajutorul Ca se bazeaza pe legarea sulfurii de Ca care este instabilain metal,contanta de echilibru crescand odata cu temperatura, respectiv creste si cantitatea de CaS formata, totodata avand loc si dezoxidarea metalului. Si si Al intensifica procesul de desulfurare din metal datorita vaporilor de Al2S3. 3. Defosforarea (cel mai periculos) Fosforul este un element foarte periculos in metalul cusaturii favorizand fragilizarea metalului. In otel se formeaza 2 tipuri de fosfor care se dizolva in ferita (rel 28.29). Fosforul se distruibuie neuniform in volumul otelului si formeaza cu Fe si C un eutectic care scade proptietatile mecanice ale otelului. Defosforarea se baseaza pe formarea oxidului de fosfor si legarea acestuia ulterioara intr-o combinatie chimica complexa care trece in zgura. In faza initiala a procesului in baia metalica se formeaza reactia de formare a oxidului de fosfor iar in faza urmatoare avand loc defosforarea.

16.Calculul compozitiei chimica medii a cusaturii. Relatii Generale

Predeterminarea pe cale analitica a compozitiei chimice medii pe care o va avea cusatura prezinta o importanta deosebita dpdv al alegerii rationale a

mat de adaos precum si ai unor parametri ai procesului de sudare avand in vedere aca acesti parametri depind multe din proprietatile cusaturii si a imbinarii sudate in ansamblu. RELATII GENERALE Se considera un rand de sudura depus pe o placa(fig 1a), in care aria supr D este proportionala cu cantitatea de metal depus care a contribuit la formarea cusaturii iar aria d e proportionala cu cantitatea de metal depus.In aceste conditii se poate spune ca aria cusaturii este data re relatia 1. Se introduce notiunea de coeficient de participare si anume: Coef de particip MB rel 3 Coef de particip MA rel2 Din relaria 1 se poate scoate aria MB ,relatia 4 care prin impartire la aria cusaturii rezulta rel 5. Dintre cei 2 coeficienti anteriori. Luand in considerare un cordon de sudura cu lunginea de 1 si scriind bilantul de masa pt fiecare element in parte se obtine relatia 6 in care mc mb si md reprezinta masela pentru cusaturii MD di MB iar Ec si Eb reprezinta concentratiile elementelor E in zona E este un element chimic pe care-l regasim in cele 2 marteriale(MB si MA) In situatia in care nu se cunoaste compozitia MB si numai a MA relatia de calcul a copmonentelor cusaturii este data de relatia 8 in care delta E reprezinta variatia concentratiei elementelor E ca urmare a tuturor reactiilor metalurgice care au avut loc;daca delta E=0 rezulta ca procesul metalurgic este pasiv iar daca delta E diferit de 0 rezulta ca procesul metalurgic este activ si vorbim de aliere daca delta E>0 sau de saracire daca delta E<0

17.Calculul compozitiei chimice medii a cusaturii. Diagrama de coordonare MD-MB

Problema alegerii materialului de adaos pe pune in modul urmator:

-se da compozitia chimica a materialului de baza si limitele concentratiei admise pentru fiecare element din cusatura si se cere sa se determine compozitia chimica a MD in limitete prescrise. O metoda rapida de rezolvare a acestor probleme se bazeaza pe utilizarea diagramei de coordonare MD-MB. FIG2. Pe axa I se fixeaza valorile de minim si maxim a concentratiei admise pentru fiecare element E in parte in cusatura Ecmin si Ecmax a coeficientului de participare a MD. Cu valorile fixate pe diagrama se stabileste dreptunghiul caracteristic ABCD Pe diagrama se pune si concentratiile maxima a MB adica Eb, ,din diagrama se constata ca daca se indeplineste conditia ca Ec sa fie intre Ecmin si Ecmax e satisfacuta numai daca min si max segmentul de dreapta trasata din Eb face parte integral din dreptunghiul caracteristic ABCD. Intre limitele de concentratie admise pentru E din MD se stabileste asa numita plaja admisa delta, cumoscandu se aceste date se pot alege materialele de adaos necasare.

18.Calculul compozitiei chimice medii a cusaturii. Cazuri particulare.

1.Sudarea manuala (arc cu electrozi inveliti) Nu sunt necesare calcule pentru a se tine seama de efectele metalurgice ale operatiei de sudare deoarece producatorii de electrozi ne indica compozitia chimica a MD deci care este actiunea metalurgica si nu compozitia a metalului de adaos. In aceste conditii compozitia chimica a cusaturii pt fiecare element in parte se va calcula cu rel 7. Compozitia chimica a cusaturii depinde de compozitia chimica a MD si a MB si de coeficientul de participare al MB si de anumiti parametru tehnologici. Coeficientul de participare depinde de forma rostului fiind in eneral mai mare cu cat unghiul rostului si deschiderea e mai mare, de asemenea coeficientul de participare depinde si de numarul de ordine al

stratului fiind mai mic la radacina si din ce in ce mai mare in straturile superioare. Faptul ca stratul de radacina de regula mai dur are o pondere mai mare la inrautatirea compozitiei chimice contribuind la transformarea stratului de redacina intr-o zona critica dpdv al fisurarii in cusaturii. Relatia de calcul se poate aplica si in cazul altor procedee de sudare cum ar fi MAG daca se cunoaste compozitia metalului depus iar in cazul sudarii in mediu inert deoarece metalul lichid nu reactioneaza metalurgic se aplica ac lucru in schimb se inlocuieste Ed cu EA 2.Sudarea sub strat de flux In cadrul acestui procedeu interactiunea metalugica cu zgura lichida face ca compozitia chimica a metalului depus sa fie foferit de a metalului de adaos, in aceasta situatie se pune problema determinarii actiunii metalurgice a fluzului care depinde la randul ei de compozitia chimica a sarmei. Acest lucru este posibil cu ajutorul diagramelor de caracterizare a fluxurilor trasate pe fiecare element E luat in considerare. Aceste diagrame sunt stabilite experimental si reprezinata dependenta lui delta E in functie de Ea. Se considera E1concentratia elementelor in sarma, acestor concentratii corespunde o variatie delta E1 iar concentratia elementului depus este: Ed=E1+delta E1 Cunoscand concentratia elementului depus si concentratia MB se poate calcula concenntratia MD. Din diagrama se constata ca fluxul poate avea o activitate metalurgica diferita in functie de concentratia elementelor din sarma. Daca Ea<2 este activitate metalurgica de saracire respectic pentru Ea>2 avem activitate metalurgica pasiva. Din diagrama se obtine: -cat de mare va fi alierea sau saracirea pt 1element -cu ce flux se poate obtine o anumita compozitie chimica a metalului depus pt anumita sarma data si invers. Fluzul se comporta neutru

Comportarea cuplului sarma-flux si a diagramei de caaracterizare depinde de tensiunea arcului si de curentul de sudare, astfel marirea tensiunii arcului intensifica procesul de aliere fapt explicabil prin marirea lungimii arcului cat si prin marirea cantitatii de flux care revine unitatii de lungime a cusaturii.

21. Structura primara a cusaturii. Conditii particulare ale cristalizarii primare a cusaturii.
Structura primara a cusaturilor In stare lichida atomii unui metal dobandesc posibilitatea de a se deplasa liber In cazul temperaturilor apropiate de temperatura de solidificare exista ordinea apropiata cand atomii din topitura executa miscarea de oscilare in jurul unei pozitii de echilibru, distrusa fiind numai asa numita ordine indepartata. Daca ar fi posibil ca la micsorarea temperaturii si coborarea ei sub Tt atomii sa execute simultan miscarea necesara pentru a ocupa locul cuvenit in reteaua cristalina si daca ar fi posibila cedarea instant a caldurii, atunci ar interveni solidificarea simultana in toata cusatura. Aceste conditii nu pot fi indeplinite , cristalizarea incepand intr-un numar finit de puncte discrete numite germeni sau nuclee de cristalizare. Daca germenii sunt formati din grupari de atomi ai metalului in cauza, grupati cu o anumita simetrie, atunci se vorbeste de o germinare omogena. Germenii pot fi si particule straine, in acest caz avem o germinare eterogena Cristalizarea are loc pornind din mai multe directii, de la germeni mai mult sau mai putin repartizati si poarta denumirea de cristalizare simultana. In cazul in care solidificarea are loc prin deplasarea unor fronturi de cristalizare in lungul unei directii, are loc o cristalizare dirijata. Un caz particular si de mare interes in conditiile sudarii il constituie cristalizarea pe suport, cand solidificarea incepe de la o interfata solid-lichid, metalul lichid umectand metalul solid si fiind izomorf cu acesta. Solidificarea este insotita epitaxial cu eliberarea caldurii de solidificare Conditii particulare ale solidificarii In conditiile unei compozitii chimice identice materialului cusaturii are insusiri diferite de materialul in stare turnata, acest lucru datorandu-se urmatoare lor conditii particulare in care se formeaza cusatura: In primul rand materialul baii se gaseste atat sub actiunea sursei termice puternic concentrate si mobile care determina topirea materialului, cat si a puturilor termice care determina racirea si solidificarea baii de sudura. In aceste conditii, miscarea de cristalizare e legata nemijlocit de deplasarea sursei termice care influenteaza in acest mod morfologia cusaturii.

Temperatura maxima depaseste cu cel putin 500 C temperatura de topire. In aceste conditii, mai ales in zonele centrale ale baii de sudura apare un puternic efect de supraincalzire, cu consecinte asupra temperaturii de solidificare. Repartizarea temperaturii in zona baii de metal topit e foarte neuniforma si variabila in timp, dand nastere unor gradienti de temperatura uneori mari, cu consecinte asupra solidificarii. Viteza de crestere a cristalelor e foarte mare, ajungand in unele zone sa fie egala cu viteza de sudare. Existenta in baia de metal topit a unor curenti de metal, datorati actiunii arcului electric. Baia de metal lichid e formata in general prin amestecarea metalului de adaos si de baza, topite simultan. De regula compozitiile nu sunt identice, ceea ce poate crea aparitia unor neomogenitati chimice in baie cu influente asupra cristalizarii.

22. Moduri particulare de cristalizare a cusaturii

Explicarea diferitelor moduri particulare in care are loc cristalizarea primara a aliajului cusaturii se va face luand in considerare influenta gradientului de temperatura din zona frontului de cristalizare si asa numitei subraciri de concentratie. Se ia in considerare in figura 1 in care s-au figurat o portiune din I-linia lichidus II-linia solidus In cursul racirii in momentul in care se atinge t1, din lichid se va separa faza solida cu concentratia E1 in conditiile sudarii temperatura scade foarte repede, atingandu-se temperatura t2 cand se formeaza faza solida cu concentratia Eo intrata in contact cu faza lichida E2. Aceasta constituie o situatie stationara in cursul careia valoarea solida variaza intre concentratia E1 si E0 In zona interfetei solid-lichid apare asa numita subracire de concentratie extinsa pe o distanta x. Extinderea zonei de subracire si amploarea acestei subraciri depind de forma curbei de variatie a temperaturii de solidificare si de valoarea gradientului de temperatura. Diferitele moduri de cristalizare a cusaturii depind de extinderea zonei de subracire si sunt prezentate in figura 2. 2.a Cristalizare planara 2.b Cristalizare celulara 2.c Celular dendritica 2.d dendritica echiaxiala Cu I II III s-au notat grauntii din zit, grauntii din cusatura, linia de fuziune 5 5I 5II pozitii de succesiune ale interfetei solid-lichid. 6 7 8 celule 9 8 10 limite de graunti 11 strat intergranular

12- coloana celulara a dendritei 13- ramura secundara a dendritei B1 B2 B3 directii ale grauntilor a = dimensiunea medie a grauntilor X= extindere a zonei de subracire G-directia gradientului maxim de temperatura. Daca x e nula apare asa-numita cristalizare planara 2a. Interfata se pastreaza plana, pentru ca cresterea oricarei excrescente e oprita datorita patrunderii ei in zone cu temperatura mai mica decat pe interfata. Un asemenea mod de cristalizare se manifesta numai pe distante scurte in vecinatatea zonei de cusatura si apare mai ales in cazul metalelor de mare puritate. Existenta unei zone de subracire pe distanta x<a determina existenta cristalizarii celulare, des intalnita in cusaturile sudate. In conditiile in care extinderea zonei de subracire este inca de ordinul de marime al lui a, dar suficient de mare de a permite o crestere a celulelor se manifesta cristalizarea celular dendritica, de asemenea intalnita in cusaturi sudate. O extindere x pe distanta x>a in zona de subracire conduce la cristalizarea colonar dendritica mai putin intalnita in structurile sudate. In cazuri speciale, cand temperatura < decat temperatura de solidificare e aprox constanta in masa lichidului, si cand evacuarea caldurii se face pe mai multe directii sunt create conditii pentru cristalizare simultana, manifestand-use cristalizarea dendritica echiaxiala, rar intalnita in constructiile sudate.

Parametrul de cristalizare Influenta diferitilor factori asupra modului de cristalizare se poate estima calitativ intr-un sistem de coordonate E in functie de A unde E= concentratia elementului dizolvat in topitura, iar A= parametru de cristalizare. Relatia 1 defineste parametrul de cristalizare , in aceasta relatie G e gradientul de temperatura iar VC e viteza de cristalizare. Din figura 3 rezulta ca pentru o valoare data a lui E, cresterea gradientului de cristalizare determina trecerea de la cristalizare celulara la dendritica. Astfel se poate stabili modul in care intr-o situatie concreta, prin modificarea parametrilor se poate influenta structura primara a cusaturii