Coroziunea Materialelor Utilizate in

Industria Aerospatiala

1. Definitie

Coroziunea este o deteriorare electrochimica a metalelor datorata reactiilor chimice cu

mediul inconjurator.
Pagubele datorita coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci si de
scoaterea din functiune a unor instalatii intregi,pentru a caror prelucrare si montare se cheltuieste
mai mult decat costul materialului din care sunt facute.

In timp ce materiale mai noi si mai bune sunt create in continuare ,acest progres este
compensate,in parte de o actiune a mediului mai agresiva. Problema aceasta este agravata de
faptul ca, coroziunea este un fenomen complex. Poate lua multe forme diferite iar rezistenta la
coroziune a materialelor unui avion se poate schimba radical cu doar o mica schimbare de mediu.

2. Clasificare

Fenomenele de coroziune sunt de obicei extrem de complexe şi apar sub cele mai diferite
forme, motiv pentru care, o clasificare riguroasă a tuturor acestor fenomene nu este posibilă,
între diferite clase existând intrepătrunderi.
Clasificarea coroziunii: dupa mecanismul procesului de distrugere:

1.Coroziunea chimică
- distrugerea metalului în gaze uscate, lichide organice,
soluţii de materiale anorganice, ce nu conduc
curentul electric (nepolare).
- oxidarea metalelor la temperaturi înalte (în timpul
forjării, tratamentelor termice).
- oxidarea rezistenţelor electrice, cazanelor şi
arzătoarelor în contact cu gazele de ardere.
- distrugerea metalelor în contact cu gazele industriale.

2. Coroziunea electrochimică
- este însoţită de trecerea curentului electric prin
metalul sau aliajul corodat.

1
 - are loc la contactul diferitelor metale între ele în
acelaşi mediu agresiv (fiecare metal are un anumit
potenţial electrochimic).
- pe suprafaţa metalului pur în contact cu soluţii de
electroliţi, topituri de săruri, pelicule de umezeală sau
pe suprafeţele metalelor aflate în atmosferă sau în
sol, se formează pile electrice.

a. După mediul în care se produce:

1. Coroziunea atmosferică – în atmosferă.

2. Coroziunea subterană – în sol.
3. Biocoroziunea – în medii ce conţin organisme vii.
4. Coroziunea prin curenţi de dispersie – în câmp electric.

c. După combinarea cu alte tipuri de distrugere:

1. Coroziunea sub tensiune statică. (Ex.- tensiuni de întindere-răsucire).

2. Coroziunea în condiţii de oboseală. – se produce la solicitări alternative cu
anumite frecvenţe.
3. Fisurarea corozivă – reprezintă o accelerare a coroziunii, ca urmare a acţiunii
unor eforturi mecanice de tensionare, rezultate în urma prelucrărilor mecanice sau
a tratamentelor termice.
4. Coroziunea erozivă – se produce când lichidul coroziv are viteză mare şi distruge
peliculele protectoare pe cale mecanică, acţionând simultan pe cale electrochimică
asupra metalului
5. Coroziunea în condiţii de cavitaţie – peliculele protectoare şi metalul se distrug
în cea mai mare parte sub acţiunea lichidului. (Ex.- elice navale).

d. După aspectul distrugerii

1. Coroziune continuă. – când întreaga suprafaţă metalică a avut de suferit în urma

acţiunii mediului agresiv; poate fi uniformă când viteza procesului coroziv a fost
constantă şi neuniformă pentru viteze diferite pe diverse suprafeţe ale metalului.
2. Coroziune locală – când distrugerea corozivă se concentrează de preferinţă pe
anumite suprafeţe fără a atinge simţitor şi alte suprafeţe. După gradul de
concentrare coroziunea locală produce:
- pete de coroziune – porţiuni relativ mari şi de
adâncime mică.
- plăci de coroziune – suprafeţe relativ mici dar de
adâncimi mai mari.
2
 - puncte de coroziune (Pitting) - concentrate pe
suprafeţe mici, de 0,1÷0,2 mm2 dar profunde
(adânci).

e. După caracterul distrugerii în raport cu structura metalului

1. Coroziune intercristalină – când se propagă în interior prin distrugerea limitelor

dintre grăunţi. Produsele de coroziune slăbesc coeziunea internă a metalului încât
pierderi mici duc la scăderi mari ale rezistenţei mecanice (Ex.- aliaje de aluminiu,
2. Coroziune fisurantă – datorată acţiunii simultane a mediului coroziv şi a
solicitării la întindere. Se răspândeşte intercristalin şi transcristalin pe direcţiile
eforturilor maxime.
3. Coroziunea selectivă – distruge aliajul prin trecerea în soluţie a unui component
şi prin acumularea la suprafaţă a celorlalte elemente (Ex.- Alama în mediu acid
suferă dezincare în cadrul căreia Zn trece în soluţie iar pe suprafaţa pieselor
rămâne Cu.).
4. interior sub un strat aparent nealterat.

Reactii electrochimice ale coroziunii

 Coroziunea în acizi. Dizolvarea metalelor în soluţii acide apoase se petrece cu degajare

de hidrogen gazos şi formarea sărurilor corespunzătoare. De exemplu când metale ca Zn,
Fe pur sau Al sunt introduse într-o soluţie de HCl reacţiile chimice corespunzătoare sunt
date de ecuaţiile:

Zn + 2HCl → ZnCl2 + H2 (9.5)

Fe + 2HCl → FeCl2 + H2 (9.6)

2Al + 6HCl → 2AlCl3 + 3H2 (9.7)

 Clorurile formate sunt solubile şi se găsesc în soluţie sub formă de ioni independenţi;
cantitatea de H2 degajată este proporţională cu valenţa metalului care se corodează.

 Reacţia Pb cu o soluţie de H2SO4 conduce rapid la formarea PbSO4 greu solubil, care
formează un strat compact pe suprafaţa metalului şi coroziunea încetează:

Pb + H2SO4 → PbSO4 + H2

 Coroziunea în medii neutre şi alcaline. Coroziunea metalelor se poate produce şi în apa

curentă, apa de mare, soluţii de săruri sau soluţii alcaline. În toate aceste sisteme,
coroziunea se produce numai dacă este prezent oxigenul dizolvat. Soluţiile apoase
dizolvă rapid O2 din aer şi acesta reprezintă sursa de oxigen cerută de procesul de

3
 coroziune. Cea mai obişnuită coroziune de acest tip este ruginirea fierului, când este
expus în atmosferă umedă sau apă:

4Fe + 6H2O + 3O2 → 4Fe(OH)3 (9.9)

 Conform ecuaţiei (9.9) Fe se combină cu apa şi cu oxigenul, cu formare de hidroxid feric,

un produs roşu brun, insolubil. În condiţii atmosferice, datorită posibilităţii de uscare,
hidroxidul feric se deshidratează şi se formează rugina - oxidul roşu-brun de fier -
conform ecuaţiei:

2Fe(OH)3 → Fe2O3 + 3H2O

 Coroziunea în soluţii de săruri oxidate. Metalele pot fi atacate corosiv şi în soluţii care
nu conţin nici oxigen dizolvat şi nici acizi. Exemple tipice de astfel de soluţii sunt cele
ale sărurilor oxidate, cum ar fi cele ferice sau cuprice. Reacţiile de coroziune în cazul
imersiei zincului în astfel de soluţii sunt:

Zn + 2FeCl3 → ZnCl2 + 2FeCl2 (9.11)

Zn + CuSO4 → ZnSO4 + Cu (9.12)

 Cuprul format în ecuaţia (9.12) se depune pe suprafaţa zincului sub forma unui depozit
spongios. Reacţia este denumită cementarea cuprului.

 Reacţiile electrochimice sunt reacţii de oxidare sau reducere, care implică transfer de
electroni prin interfaţa metal/soluţie de electrolit. Să considerăm reacţia (9.5), care
reprezintă coroziunea zincului în soluţie de HCl. Deoarece HCl şi ZnCl sunt disociate în
soluţii apoase, ecuaţia poate fi rescrisă astfel:

Zn + 2H+ + 2Cl– → Zn2+ + 2Cl– + H2 (9.5.a)

 Scrisă astfel, ecuaţia indică neparticiparea directă a ionilor de clor în reacţie; ei apar
nemodificaţi, de o parte şi de alta a ecuaţiei. Astfel, o ecuaţie mai simplă se poate scrie:

Zn + 2H+ → Zn2+ + H2 (9.5.b)

 În timpul reacţiei, zincul este oxidat la Zn2+, iar ionii de hidrogen sunt reduşi la hidrogen
gazos. Prin urmare, reacţia (9.5.b) poate fi separată în două reacţii electrochimice
parţiale:

- reacţia de oxidare a metalului (reacţia anodică):

Zn → Zn2+ + 2e (9.13)

– reacţia de reducere a oxidantului din mediu (reacţia catodică):

4
2H+ + 2e → H2

 Reacţiile parţiale se produc simultan şi cu aceeaşi viteză pe suprafaţa metalului. Acest

fapt conduce la principiul cel mai important al coroziunii electrochimice: în timpul
coroziunii metalelor viteza reacţiei de oxidare este egală cu viteza reacţiei de reducere.

 În orice proces de coroziune, reacţia anodică este oxidarea unui metal la ionul său: M
→ Mz+ + ze. Numărul de electroni eliberaţi în reacţie este egal cu valenţa ionului metalic.

 În orice proces de coroziune, reacţia catodică este reducerea unei specii oxidate,
prezentă în mediul de coroziune, care într-o formă generală este:

νOx Ox + ze → νR R (9.15)

în care Ox, R reprezintă forma oxidată, respectiv forma redusă a reactantului; νOx şi νR
coeficienţii stoechiometrici corespunzători.

 Toate reacţiile catodice au ca trăsătură comună consumarea electronilor eliberaţi în

reacţia anodică. Reacţiile de coroziune sunt combinaţii ale unei reacţii anodice cu una sau
mai multe reacţii catodice, care măresc viteza de coroziune. În timpul coroziunii se pot
produce mai multe reacţii anodice sau catodice.

 Există multe reacţii catodice care pot fi luate în consideraţie în coroziunea metalelor, dar
cele mai comune sunt următoarele:

 - degajarea hidrogenului în mediu acid:

2H3O+ + 2e → 2H2O + H2 (9.16)

Reducerea ionilor de H2 este reacţia catodică care se produce în timpul coroziunii

în acizi şi cinetica ei are rol determinant asupra vitezei de coroziune.

 - degajarea hidrogenului în mediu neutru sau alcalin:

2H2O + 2e → 2OH– + H2 (9.17)

Reacţia de reducere a moleculelor de H2O cu degajare de H2 are un rol important

în special în coroziunea metalelor foarte active (Zn, Al) în medii alcaline.

 - reducerea oxigenului dizolvat, în mediu acid:

O2 + 4H+ + 4e → 2H2O

 - reducerea oxigenului dizolvat, în mediu neutru şi alcalin:

O2 + 2H2O + 4e → 4OH– (9.19)

5
 Reducerea oxigenului este o reacţie catodică foarte importantă, deoarece oxigenul
este prezent în toate mediile naturale şi în soluţiile expuse în atmosferă, ceea ce îl face unul din
cei mai comuni agenţi de coroziune.

 - reducerea ionilor metalic de la valenţă superioară la valenţă inferioară:

+ (z2 – z1)e → (9.20)

 - depunerea de metal:

Mz+ + ze → M (9.21)

Reducerea ionilor metalici şi depunerea de metal cauzează probleme serioase de

coroziune.

3.Evenimente catastrofice ale coroziunii

Cel mai des se crede faptul ca coroziunea este un proces incet al deteriorarii materialelor,care
au are loc pe o perioada semnificativa de timp. Aceste forme ale degradarii prin coroziune pot
aparea foarte rapid ,in zile sau ore,cu rezultate catastrofale.
Aceste forme(cum ar fi fisurarea coroziva la oboseala si coroziunea la oboseala)depend si de
aspectele chimice si de cele mecanice ale mediului care pot cauza esecuri structural catastrofice
fara avertisment.

4.Conditii pentru a avea loc coroziunea

Coroziunea este un fenomen natural care ataca metalele prin actiune chimica sau
electrochimica si le transforma in compusi metalici:cum ar fi oxizi,hodroxizi sau sulfati.
Coroziunea apare datorita tendintei metalelor de a se intoarce la starea lor naturala. Metalele
nobile ,precum aurul si platina nu corodeaza deoarece acestea sunt necombinate chimic in stare
naturala. Trebuie sa fie indeplinite patru conditii pentru a avea loc coroziunea:
 prezenta unui metal care corodeaza(anod)
 prezenta unui material conductive diferit (catod) care are tendinta de corodare mai mica
 prezenta unui lichid conductive(electrolit)
 contact electric intre anod si catod (de obicei contact metal-metal)
Eliminand una dintre aceste conditii ,coroziunea se va opri. Un exemplu at fi stratul de
vopsea de pe suprafata unui obiect . Anumite metale (cum ar fi otelul inoxidabil sau titanul) in
conditiile corecte ,produce un produs coroziv care este atat de strans legat de metalul corodat
incat formeaza o pelicula de oxid (numita pelicula pasiva) care previne continuarea coroziunii.

6
 Cand pelicula produa de coroziune este libera si poroasa (asemenea celor de aluminiu si
magneziu) electrolitul poate penetra usor si continua procesul de coroziune ,producand daune
mai extinse decat ar arata suprafata.

5.Factorii care influenteaza coroziunea

Factorii care influenteaza coroziunea metalelor sunt:

- tipul metalului
- tratamentul termic si directia grauntilor
- prezenta diferentelor,metal mai putin coroziv (corozunea galvanica)
- suprafata zomelor catodului si anodului (in coroziunea galvanica)
- temperature
- prezenta electrolitilor (apa grea,apa sarata,fluidul bateriilor etc.)
- disponibilitatea oxigenului
- prezenta de concentratii diferite ale aceluias electrolit
- prezenta organismelor biologice
- oboseala mecanica a metalului care corodeaza
- timpul expunerii la mediul coroziv
Majoritatea metalelor pure nu sunt potrivite pentru constructia avioanelor si din aceasta cauza
sunt folosite doar in combinatii cu alte metale pentru a forma aliaje.
Coroziunea este accelerata la temperature ridicate ale mediului care accelereaza reactiile
chimice si permit un mai mare continut de umiditate la saturatia aerului.
Cand unii dintre electrolitii din suprafata metalului sunt limitati partial,metalul in partile
limitate corodeaza mai rapid decat suprafetele altor metale ale aceleiasi parti in afara acelei
zone.
Coroziunea in unele cazuri,progreseaza in acelasi moment necontand timpul la care metalul a
fost expus mediului. In alte cazuri,coroziunea poate scadea cu timpul ,datorita barierei formate
de produsul coroziunii sau creste cu timpul daca bariera coroziunii este stricata.

6.Forme de coroziune

Coroziunea se manifestă în forme caracteristice. Poate fi uniform pe suprafaţa de metal, sau

localizate. Acest lucru poate afecta doar o mică parte a suprafeţei, cu formarea de pesteri (pitting
coroziune), sau pot fi produse de condiţiile de contact electric cu alte metale (coroziunii
galvanice în contact). Aceasta poate apărea în continuare în formă de fisuri datorită prezenţei de
stres mecanic constant sau variabil în timp (oboseala stres coroziune sau coroziune). Acesta
poate fi legată de condiţiile de mişcare a mediului (eroziune-coroziune sau cavitatie coroziune) şi
se pot referi la un singur constitutive ale materialului metalic (atac selectiv) sau doar conturul
boabe cristaline (coroziune intergranulara).

7
 Uniformă coroziune

E cea mai comună formă de atac care apare pe diferite metale, atât în medii naturale
(atmosferă, sol, apă) sau soluţii de om saline, etc.

 Atmosferă. Agresiune depinde de umiditatea relativă atmosferică (sub 60%, aceasta are
un efect neglijabil), prezenţa de cloroioni special anioni, de exemplu), prezenţa de
poluanţi (praf, funingine, etc) .. În regiunile polare deşert sau coroziune este practic
nimic, este scăzut în zonele rurale, precum şi un mare regiunile de coastă şi zonele urbane
şi industriale. Rata de coroziune, de asemenea, variază în funcţie de natura şi compoziţia
metalului: de exemplu, pentru oţeluri este redus dall'alligazione cu cantităţi mici de Cu,
Cr, Ni.
 Sol. Agresivitatea în creştere a terenurilor cu conductivitatea lor. În cazul de oţel în acid
sau neutru soluri cu conţinut ridicat de sare, agresiunea se datorează prezenţa oxigenului.
În condiţii neutre sau alcaline, în absenţa oxigenului, atacul este cauzat de actiunea
bacteriilor anaerobe. Nu există nici o menţiune în acest caz de coroziune electrolitic.
 . Apă . e dell'alcalinità in quanto queste favoriscono la formazione di strati protettivi di
carbonati basici. Agresivitatea proaspete apele naturale, în ceea ce priveşte oţel, scade
odată cu creşterea durităţii şi alcalinităţii, deoarece acestea favorizează formarea de
straturi protectoare de carbonaţi de bază. Sunt apa de ploaie în special corozive sau
condensare, în special în cazul în care prezenţa acidului la dioxid de carbon. În absenţa
oxigenului la pH peste 9, apă deionizată nu este coroziv chiar si la temperaturi ridicate.

Pitting (corodare)

Ionii în medii care conţin acid clorhidric sau neutre (în special apa de mare), în prezenţa
oxigenului sau a altor oxidanţi, metale, cum ar fi Fe, Ni, Al, Mg, Cu şi aliajele lor, precum şi
unele oţeluri inoxidabile pot suferi la defalcarea locale de film pasivizare, o pata de coroziune.
Aceasta se manifestă prin pestera tipice sau goale, PIN-punct, adâncime de care într-un timp
scurt, poate afecta intreaga grosime a materialului metalic.
Aceasta este o deosebit de insidios coroziune, care de multe ori nu este uşor de detectat, până la
gradul de utilizare a piesei nu este evident.

Galvanice coroziune în contact

Acest coroziune se produce atunci când două metale sau aliaje cu compoziţie diferite, sunt
cuplate din punct de vedere electric şi, în acelaşi timp, sunt plasate în contact cu un electrolit.
Metal mai puţin nobile, în special mediul, vor avea de suferit coroziune. De exemplu, şuruburi
din oţel corodează atunci când sunt plasate în contact cu alamă într-un mediu marin, sau, în cazul
în cupru şi ţevi din oţel sunt conectate la o apă rece circula, corodeaza oţel în apropierea de
joncţiune.
8
 Viteza de zincare provine din relaţia dintre zonele de anod şi catod. În practică, o mică zonă
catod anod va coroda mai repede decât o dimensiune mai mare. Unele măsuri de precauţie pot fi
luate pentru a reduce semnificativ efectele coroziunii galvanice, printre acestea se numără
următoarele:
 dacă aveţi nevoie de cuplare de metale diferite, alegeţi două care sunt apropiate în seria
galvanic;
 folosind zona anodică cât mai larg posibil;
 izola din punct de vedere electric metale diferite;
 conectarea electric un metal al treilea rând, comportamentul anodice, celelalte două,
folosind, cu alte cuvinte, o formă de protecţie anodic.

Stresul la coroziune
Această formă de atac se produce din cauza interacţiunii dintre medii specifice şi o stare de
stres de întindere de metal. Acesta se manifestă sub formă de fisuri, iar transgranulari
intergranulară orientat perpendicular pe direcţia eforturilor. Restul de suprafaţa expusă este
practic inatacabil.
Măsuri adecvate de prevenire sau de protecţie poate fi reducere a stresului, alegerea de
materiale şi, în unele cazuri, utilizarea de inhibitori.
Coroziune intergranulara
Coroziune intergranulară are loc, de preferinţă de-a lungul limitelor de cereale pentru unele
aliaje şi în condiţii speciale de mediu. Această formă de coroziune este răspândită în unele oţel
inoxidabil. Dacă sunt încălzite la temperaturi între 500 şi 800 ° C pentru perioade lungi de timp
suficient, aceste aliaje dobândească o puternică tendinţă spre atac intergranulara.
Coroziunea intergranulară este o problemă în sudarea din oţel inoxidabil şi este adesea definit
prin sudare coroziune.
Oţeluri inoxidabile pot fi protejate:
 supunerea materialului la un tratament termic la temperatură înaltă, astfel încât toate
particulele de carbură de crom sunt redizolvat;
 reducerea conţinutului de carbon sub 0,03% (greutate) este redusă la minim, astfel încât
formarea carbură;
 oţel inoxidabil aligator cu un alt metal, cum ar fi niobiu sau titan, care au o tendinta mai
mare de a forma carburi de crom, astfel încât acesta rămâne în soluţie solidă.

Selectiva atac

Atacul selectivă este înregistrat în soluţiile solide de aliaje şi apare atunci când un element sau o
componentă este eliminat ca urmare a proceselor de coroziune. Exemplul cel mai comun este
aliaj de alama, care, în care zincul este selectiv separat de aliaj de cupru-zinc. Proprietăţile

9
mecanice ale aliajului este foarte mică, deoarece zona este doar la dezincare o masă poroasă de
cupru. În acelaşi timp, materialul a schimbat culoarea de la galben la roşu (culoarea cupru).
Separarea selectivă poate apărea, de asemenea, în alte ligi unde aluminiu, fier, cobalt, crom şi
alte elemente sunt supuse la atacuri preferenţiale.

Eroziune-coroziune

Eroziune-coroziune provenit de abraziune mecanice combinate, în urma mişcării unui fluid, şi

agresiuni chimice. Toate aliaje ar putea fi interesate în acest tip de coroziune. Acest lucru este
deosebit de dăunătoare pentru ligile care sunt trecut prin formarea unui film protector de
suprafaţă. Acţiune abrazivă elimină film lăsate expuse, fără protecţie, o parte din suprafaţa
metalică. Dacă acoperire de protecţie care acţionează ca un strat de protecţie nu este în măsură să
recupereze rapid, veniturile coroziune rapid. , come il rame e il piombo, sono maggiormente
soggetti a questa forma di corrosione. Metale de scăzut duritate , cum ar fi cuprul şi plumbul,
sunt mai predispuse la această formă de coroziune. De obicei, aceasta este evidenţiată de
suprafaţă zgârieturi şi deformări cu contururi care sunt caracteristice de acţiunea unui fluid în
mişcare.

Creşterea vitezei de lichid, în principiu, susţine viteza de coroziune. În plus, o soluţie este de
eroziune mai mult, dacă există bule în ea şi a suspendat particule solide. Eroziune-coroziune se
găseşte în ţevi, în special la îmbinări, coturi şi în corespondenţa cu schimbări bruşte în diametru
de tuburi, în cazul în care direcţia de mişcare a fluidului modificările sau fluxul devine brusc
turbulentă

7.Zonele predispose la coroziune si intretinerea

Zonele predispose la coroziune ar trebuii curatate,inspectate si tratate complet mai

frecvente decat zonele mai putin predispose la coroziune.

Traseul zonelor de avacuare

Depozitele de gaze de evacuare atat ale motorului turboreactor cat si ale motorului cu piston
sunt foarte corozive.
- Lacune,cusaturi,balamale si carenajul- sunt unele zone ale urmelor de evacuare unde
depozitele pot fi inchise si nu pot fi atinse prin metode normale de curatare
- Acumulare de produsi de emisie-pe suprfata superioara si inferioara a aripii,partea din
spate a fuselajului si ampenajul orizontal va fi considerabil de incadrata si cateodata
absenta complet la anumite modele de aeronave
- Lavoatorul,bufeturi si bucatarii-aceste zone ,mai ales zonele de punte in spatele
lavoatorului,chiuvete si interval,unde mancarea varsata si produsele consummate se pot
colecta daca nu se patreaza curatenia,sunt zone cu potential de problem. Chiar daca unii

10
 contaminatori nu sunt corozivi,ei vor atrage si pastra umiditatea si la urma,cauzeaza
atacuri corozive.

8.Fuselajul

Suprafata exterioara a aeronavei este de obicei acoperite cu finisaje protective . In plus

poate fii aplicat un strat de vopsea.

Unele zone obisnuite cu problem;altele decat cele mai atribuite depozitarii rezidurilor
motorului.
- Otel ,Titan si elemente de fixare ale aliajelor de nichel elemente de fixare si zonele
inconjuratoare sunt zone cu problem. Acestea fiind supuse la operatiuni
ridicate,intruziunea umiditatii si diferite coroziuni ale suprafetei metalice
- Fuselajul de magneziu-tratamentele corespunzatoare suprafetei isolate si vopsite
,suprafata fuselajului :da mici problem relative din punct de vedere al coroziunii daca
suprafat originala este intretinuta . Oricum aranjarea,forajulsi nituirea distruge unele
dintre suprafetele tratamentului original care nu au fost in totalitate refacute de
intretinere. Unele aeronave au puncte de fixare de otel instalate prin fuselajul de
magneziu doar cu finisaje protective sub capul punctelor de fixare si etansarea plina sau
baza peste suprafata izolata. Mai mult,toate straturile de vopsele sunt prin natura subtiri la
schimbarile bruste de conturs,cum ar fi marginile fasonate. Cu magneziul sensibil la
umezeala,toate aceste conditii duc la o potentiala problema de corodare oricand
magneziul este utilizat
- Compusi organici –compusii organici utilizati la aeronave pot provoca diferite problem
de coroziune decat cele normale associate cu structurile metalice.Compozitele cum ar fi
grafitul se comporta ca un material nobil creand potential pentru coroziunea galvanic.
- Zonele de retinere a apei-coroziunea va rezulta din rnentinera umiditatii. Cu exceptia
structurilor sandwich,specificatiile design si lui de obicei cer ca aeronavele sa aiba puncte
joase de canalizare instalate in toate zonele unde umezeala si alte fluide sunt colectate.
- Zonele frontale ale motorului si gurilor de aerisire- abraziunea constanta de aer murdar si
praf ,particele de pietris de pe piste si ploaie care tind sa indeparteze suprafat protectoare
de pe aceste zone.

Bibliografie

http://www.referat.ro/referate/Coroziunea_metalelor_7198.html

http://www.referatele.com/referate/chimie/online5/Metalele---Coroziunea-metalelor-referatele-
com.php

11
http://www.scritube.com/stiinta/chimie/Coroziunea-si-protectia-antico24861.php

Corrosion of Titanium and its Alloys ( W. Shoesmith and J.J. Noël)

Corrosion control for aircraft(Federal Aviation Administration )

12