HIDRATAREA SI INTARIREA CIMENTULUI PORTLAND Intarirea cimentului Portland este rezultatul proceselor ficico-chimice complexe care desfasoara in sistemul

ciment apa.Pt intelegerea acestor fenomene complexe este utila examinarea proceselor care au loc in sistemele individuale silicate de calciu apa,aluminati de calciu-apa,feritaluminati de calciu apa precum si a unor factori care influenteaza aceste procese. Hidratarea silicatior de calciu Silicatii de calciu 3CaO.Sio2 si betta-2CaO.SiO2 au un rol important in reactiile de hidratare si intarire ale cimentului Portland ei fiind componentii mineralogici principali ai cimentului.Acesti compusi au o pondere de 70-80% in compozitia cimentului Portland. Solubilitatea in apa a silicatilor de calciu este mai mica decat cea constanta pentu alti component ai clincherului aluminati de calciu sau oxidul de calciu.La interactiunea silicatilor de calciu cu apa se constata o hidroliza cu mult mai energica a silicatului tricalcic (C3S) comparative cu cea a silicatului dicalcic(beta-C2S) fapt explicat prin bazicitatea sa mai ridicata si prin particularitatile sale structurale. Silicatul tricalcic are o structura cu cavitati constand in lanturi de tatraedre(C3S) si cationic Ca2+ ceea ce faciliteaza patrunderea apei si hidratarea in timp ce beta-C2S are o structura mai compacta lipsita de asemenea cavitati.In plus consideratii care tin de intensitatea legaturilor chimice pot explica reactivitatea marita a silicatului tricalcic comparative cu cea a silicatului dicalcic.Introducerea cationilor divalent in reteaua dioxidului de siliciu determina o labilizare a retelei acestia jucand rolul unor centri de asimetrie in retea.Datorita diferentei mari intre intensitatea campului electrostatic al ionului Si4+ si cel al Ca2+ in legaturile Si-O-Ca ionul oxid O2- este puternic polarizat de Si4+ ceea ce determina slabirea unor legaturi din retea.Acest fenomen poate fi cu atat mai intens cu cat raportul CaO/SiO2 este mai mare explicandu-se astfel cresterea reactivitatii fata de apa la bazicitati mai mari ale silicatilor anhidrii.Cinetica accelerata a silicatului tricalcic precum si dezvoltarea relative rapid catre aceasta a unor structure de intarire rezistente fac din silicatul tricalcic principalul component al cimenturilor Portland. Mecanismul procesului de hidratare a silicatului tricalcic are loc in mau multe etape. In prima etapa hidroliza C3s permite formarea unor specii ionice (OH,H3SiO4,H4Si2O7 2-,Caaq 2+)la interfata lichid solid.Ionii OH si Ca2+ trec preferential in solutie iar la suprafata granulelor de silicat formeaza un strat necristalin de hidrocompus constutuit dintr-un ansamblu de ioni silicatici H3SiO4 si H4Si2O7 2- legati intre ei prin legaturi de hydrogen si cativa ioni de calciu.se formeaza astfel un strat dublu electric cu realizarea unui schimb de ioni intre stratul de hidrocompus si Solutia intergranulara. In a doua etapa continua cresterea stratului superficial format anterior schimbul ionic continua de asemenea iar in solutie trec lent datorita stratului dublu electric ionii Ca2+ si OH.Prin ansamblarea ionilor Ca2+,OH si ionii silicatici din solutie (in stratul dublu electric) se formeaza germeni de cristalizare fie de Ca(OH)2 fie de CSH (hidrosilicati stabili termodinamic)dar fara a atinge o dimensiune critica pt a se putea dezvolta.

In a treia etapa concentratia ionica a solutie creste sufficient pt a permite germenilor de cristalizare sa ajunga la dimensiunea critica iar Solutia intergranulara devine suprasaturata in hidroxid de calciu. Initial cresterea germenilor hidroxidului de calciu are loc la suprafata liantului dar se pot forma cristale si in porii sistemului cresterea cristalelor este controlata de concentratia solutiei.In aceasta etapa formarea hidrosilicatilor de calciu de tip CSH se limiteaza la suprafata granulelor de silicat ca urmare a dificultatilor de transport a ionilor silicatici. In a patra perioada pe masura ce supra saturarea scade cresterea rapida a germenilor de Ca(OH)2 si CSH diminueaza.Cresterea volumului initial de hidrocompusi det umplerea spatiului liber dintre particulele anhidre ocupat initial de apa sau solutie intergranulara.Cresterea ulterioara are loc spre interiorul granule de silicat tricalcic interfata stratului bogat in silice se deplaseaza spre interior hidrosilicatul format avand aspect aciform cu varfurile indreptate catre exterior. Morfologia hidrosilicatului de calciu (CSH) interior difera de morfologia hidrosilicatului de calciu format catre exterior datorita absentei spatiului liber CSH interior prezinta si diferente compozitionale urmare a faptului ca solutiile in contact nu vor fi mult timp suprasaturate la aceasta adaugandu-se mobilitatea ionica redusa cauzata de constrangerea spatial.CSH intern si CSH extern pot fi total diferiti sau pot prezenta un gradient strucutal-Compozitional in grosimea stratului format.In concluzie cercetarile experimentale effectuate in conditii normale sistemele 3CaO.SiO2-H2O si beta2CaO.SiO2-H2O au evidentiat formarea unor hidrosilicati care se separa ca microcristale si aparitia unor cristale hexagonale de Ca(OH)2.Raportul CaO/SiO2 din hidrosilicatii este dependent de concentratia in oxid de calciu a solutie interganulare in care acestia se formeaza.In funcitie de acest raport hidrosilicatii de calciu se clasifica in: CSH (I) pentru un raport CaO/SiO2=1:1,5 CSH (II) pentru un raport CaO/Sio2=1,5:2 Acesti hidrosilicati sunt asemanatori structural cu mineralul natural tobermorit fapt pt care au fost denumiti hidrosilicati de calciu tobermoritici.Hidrosilicatii de calciu de tip tobermoritic sunt caracterizati de o compozitie Ca6Si6O26H18,iar hidrosilicatii mai bazici sunt caracterizati de o compozitie asemanatoare jennitului Ca9Si6O32H22. Este evident faptul ca in procesele de hidratatre-hidroliza a silicatului tricalcic se produce o cantitate mai mare de Ca(OH)2 decat la interactiunea cu apa a silicatului dicalcic ceea ce influenteaza direct ponderea cu care se formeaza cei doi hidrosilicati de tip tobermoritic.