GLASS IONOMERI sau CIMENTURI IONOMERE DE STICLA

Fac parte din clasa cimenturilor polielectrolitice:

- cimenturi policarboxilat de zinc
- cimenturi ionomere de sticlă = avantajele cimenturilor silicat si policarboxilat de zinc, fara dezavantajele lor

1. ISTORIC:
1. Cimenturi alumino-silicatice – 1878 (ASPA)
2. Cimenturi ionomere – 1972 Wilson & Kent (mat. de obt. pentru dintii frontali)
3. Cimenturi ionomere modificate cu rasini – 1988 Antonucci
4. Compomeri – 1990

2. COMPOZIŢIE
1. Componenta acidă (LICHID) = soluţie apoasă concentrată de polimeri şi copolimeri ai unor acizi carboxilici nesaturaţi
2. Componenta bazică (PULBERE)= silicat de Al, Ca şi F (sticla de Ca-F)receptoare de protoni (H+), donoare de ioni metalici
3. +/- răşini (lichidul conţine monomeri) = glassionomeri modificaţi cu răşini (RGIC)

COMPONENTA ACIDA reprezentata de un poliacid (ac. poliacrilic), -COOH, donor de H+

Solutie (47,5% ) concentrata formata din: apa +
Acid poliacrilic concentrat care initial era singur, iar solutia se gelifica in 10-30 saptamani; ulterior s-a realizat
copolimerizarea acidului poliacrilic cu acizi carboxilici nesaturati ex. ac. itaconic (proprietati adezive fata de colagen), maleic,
fumaric (reduc vascozitatea acidului poliacrilic, impiedicand gelificarea acestuia) – formandu-se astfel acidul polialchenoic
care este mai stabil si mai putin vascos decat acidul poliacrilic). Cresterea concentratiei acidului poliacrilic in solutia apoasa
imbunatateste proprietatile mecanice ale cimentului, scazandu-I totodata solubilitatea.
Ca aditiv se adauga acidul tartric care scade timpul de priza si creste rezistenta mecanica.

COMPONENTA BAZICA reprezentata de sticle capabile sa elibereze ioni in urma reactiei cu poliacidul.
Pulberile sunt obtinute prin macinarea unor sticle care contin mai multe componente. Sticlele sunt obtinute in urma topirii
aluminei (Al2O3) [16,6%], silicei (SiO2) [29%]si oxidului de calciu (CaO) sau fluorurii de calciu (CaF 2) [34,3%]in prezenta unor
aditivi: fluorura de aluminiu (AlF3) [5,3%], fosfat de aluminiu (AlPO4) [10%], criolit (Na3AlF6) [5%].
Dimensiunea particulelor din pulbere este de aproximativ 50µm la cimenturile pentru obturatii, reconstituiri si de pana la
20µm la cimenturile pentru fixare (cimentare). In structura sticlei se pot incorpora si alte elemente, cum ar fi cristale de
corund, rutil, particule metalice, obtinandu-se cimenturi armate cu o foarte buna rezistenta mecanica.

3. MOD DE PREZENTARE (sistem bicomponent)

1. pulbere si lichid = dozare + mixare (multe dezavantaje)
2. capsule predozate si mixare automata cu pistol

4. REACTIA DE PRIZA (reactie de tip acid-baza) – contractie 4,4%, (dar poate absorbi apa si isi mareste volumul)

OS• SiO2 + H2A → MA + SiO2 + H2O

Oxizi + acid → sare + silica gel + apa
de sticlă

Pulberea de sticla are rol de acceptor de protoni iar poliacidul de donor de protoni. Reactia decurge etape ce uneori se
desfasoara concomitent. Exista 3 stadii ale reacţiei de priză, datorită eliberării treptate a ionilor de sticlă primii se
eliberează ionii de Ca: Dizolvare + Gelificare + Întărire

1. Dizolvare:
După amestecul lichidului cu pulberea,
• Acidul atacă suprafaţa externă a sticlei care eliberează cationi –Al+++, Ca++, F+
• ionii din H eliberaţi de grupările carboxil ale lanţurilor poliacide difuzează în sticlă, determinând
pierderea cationilor
2. Gelificare:
Priza iniţială se datorează acţiunii rapide a ionilor de Ca care reacţionează primii cu grupările carboxil ale acidului (Ca
bivalent, Al trivalent) → rezultă astfel faza de gel a GIC
• fază critică – necesită izolare perfectă, altfel:
• ionii de Al se pot dizolva în salivă = nu stabilizează gelul => proprietati reduse
• pierderea apei din GIC = nefinalizarea reacţiei de priză
• absorbţie de apă / sânge = modificări ale esteticii restaurării, reducerea proprietatilor mecanice

3. Intarire:
Proces ce poate să dureze până la 7 zile
• în general e nevoie de cca 30 min pentru ca ionii de Al să se lege în reţea, ducând la transformarea
fazei de gel într-una solidă (prin cross-linking – sunt trivalenţi)
• GIC eliberează după priză, lent ioni de Ca şi F – cu efecte benefice
• GIC modificat cu răşini realizează concomitent şi polimerizare indusă chimic sau foto

Cimentul ionomer de sticla dupa priza este format dintr-o matrice de polimer ionic care leaga particulele de sticla
inconjurate de un strat de gel de silice. Particulele de sticla de dimensiuni mici sunt complet distruse de catre poliacid, in
locul lor formandu-se silicagelul.

Factori ce influenteaza timpul de priza:

- scaderea dimensiunii particulelor de sticla determina cresterea timpului de priza si manipulare a cimenturilor.
- acidul tartric reduce timpul de priza, fara a modifica timpul de manipulare
- temperatura crescuta scade timpul de priza si manipulare

5. PROPRIETATI
1. Manipulare
Compoziţia sticlei are efecte importante asupra procesului de priză şi a manipulării:
- Raportul Al : Si este mai mare ca la cimenturile silicatice => timp de lucru mai redus
- Acidul tartric reacţionează cu ionii de Ca prelungind timpul de lucru, dar în acelaşi timp stimulează formarea reţelei
tridimensionale cu inoii de Al şi deci reduce timpul de priză. Campul de lucru perfect izolat, dupa priza – lacuirea marginilor
- Timp mixare = 20s
- Timp lucru = 75s (odata ce la suprafata pastei de ciment se formeaza o pelicula opaca, nu se mai recomanda lucrul)
- Timp priză = 2min
- Finisare după = 7min

2.1. Adeziune la ţesuturile dure dentare

Avantaje majore:
Adeziune directă la ţesuturile dure dentare
Aplicare în bloc (nu straturi succesive ca RDC fotopolimerizabil)
Grupările –COOH ale poliacidului reacţionează chimic fie:
- cu grupe –OH ale hidroxiapatitei din smalţ şi dentină (înlocuind Ca)
- cu Ca din apatită, iar
Legăturile formate sunt:
- Legături de H (reduse 2-7 MPa, dar durabile dacă GIC e utilizat în cavităţ cls V)
- Fracturile sunt în general coezive (în GIC), deci veriga slabă este rezistenţa redusă la tensiune a GIC (7MPa) = casante
- Adeziune mai puternică la smalţ decât la dentină.

Adeziune eficientă dacă:

- Se face condiţionarea acidă
- PAA(poliacrilic acid 10%)timp scurt=curăţă suprafaţa dentară,înlătură smear-layer şi expune fibrele de colagen(0,5-1µm)
- Rezultă formarea unei adeziuni similare cu sistemele self-etch
- Diferenţa – masă moleculară mare a polimerului policarboxilic care limitează capacitatea lui de a se infiltra în dentină:
strat hibrid subţire, nu pot infiltra în profunzime dentina decalcifiată cu acid fosforic (nu trebuie folosit pentru GIC)
2.2. Adeziune la alte substraturi
- Aderente la suprafeţe polare active:
- metale nenobile pentru tehnica metalo-ceramică
- Nu aderă de ceramică şi metale nobile
- Adeziunea ca cimenturi scade odată cu creşterea vâscozităţii şi deci după ce aspectul nu mai e lucios (deshidratare)

3. Estetica
- Suprafaţă poroasă, mai redus la cele modificate cu răşini
Rugozitate accentuată prin:
- prelucrare mecanică (turaţii mici, răcire continuă)
- în timp datorită condiţiilor din cavitatea orală
- microfisuri datorate deshidratării după priză – acoperire imediat cu lac protector (nu la cele modificate cu răşini)
Transluciditate redusă faţă de RDC, la cimenturile vechi – chiar absenta
- Modificarea cromaticii în timp mai rapid decât la RDC (absorbţia apei), mai ales pe suprafaţă, mai rar marginal
- Colorare la interfaţă mai redusă datorită stres mai mic la interfaţă în cursul prizei (r. acid – bază generează o contracţie
de priză mai redusă decât polimerizarea liniară)

4. Mecanice
Valori max la 24h după priză
Proprietăţile mecanice:
- mai reduse decât a RDC şi amalgam (casante, duritate redusă)
- a glassionomerilor modificaţi mai mari decât a celor simpli
Duritate:
- creşte cu raportul pulbere / lichid
- finisare grosieră după 7 min. de la priză (cele modificate pot fi finisate imediat)
- finisare finală şi lustruire după 24h

5. Chimice
Solubilitatea influenţată de:
- Compoziţia cimentului (mai redusă la modificate cu răşini)
- Timpul scurs de la aplicare
- Particularităţile mediului oral
- datorată – solubilizării ionilor de Al, Ca, F, R-COO – protecţie cu lac
- maximă în prima oră după priză, ulterior mai redusă
- mai mare iniţial decât a cimenturilor FOZ şi policarboxilat (izolare perfectă, !!!! spălare resturi ciment)
- După priza completă sunt cele mai puţin solubile cimenturi

6. Biologice
- Ionii de F sunt eliberaţi continuu datorită procesului de solubilitate–înlocuirea ionilor HO- din hidroxiapatită cu ioni de F-
- Se acumulează în zonele învecinate de smalţ şi dentină - acţionează pe o rază de 3 mm
- Scade pericolul cariilor secundare – indicaţii la persoanele carioreceptive
- Reacţii toxice reduse cu pulpa şi biocompatibil cu parodonţiul marginal – indicaţii dinţi temporari (barieră de dentină
mai mică de 1mm necesită liner hidroxid de Ca)

RMGIC

Glass Ionomer Cement (GIC) modificat cu răşini – Resin Modified GIC (RMGIC) au apărut datorită dezavantajelor GIC:
• timp de lucru scurt şi timp de priză lung
• casante şi duritate redusă
• susceptibile la desicare şi fisuri
• rezistenţă redusă la atacul acid
Înglobare răşini fotopolimrizabile
 Prezentare: pulbere (aceeaşi) + lichid (acelaşi + monomeri hidrofili HEMA + CQ)
REACŢIA DE PRIZĂ RMGIC
Reacţia acid – bază se declanşează mai lent = timp de lucru mai lung
- priză rapidă prin fotopolimerizarea HEMA (30s)
- priza finală în 15-20 min
- pot fi şi variante autopolimerizabile (prezentate în capsule)

PROPRIETĂŢI RMGIC (comparativ cu GIC)

Avantaje:
- rezistenţă mai bună, duritate mai mare
- timp de lucru mai lung, timp de priză scurt
- posibilitate de finisare imediată
- rezistenţă la deshidratare
- adeziune bună, în plus creşte flexibilitatea legaturii adezive
Dezavantaje:
- tehnică de stratificare pentru cele foto
- contracţie de priză mai mare (polimerizare) stres asupra legaturii adezive
- HEMA citotoxic şi alergen
- compoziţii foarte variate = important de urmărit cu stricteţe indicaţiile fiecărui produs !

Proprietate GIC RMGIC

Timp lucru 2 min 3 min 45 sec
Timp priza 4 min 20 sec
Rezistenta compresiune 202 Mpa 242 Mpa
Rezistenta tensiune 16 Mpa 37 Mpa
Rezistenta leg. adezive - smalt 4,6 Mpa 11,3 Mpa
Rezistenta leg. adezive - dentina 4,3 Mpa 8,2 MPa

APLICAŢII CLINICE
 leziuni cervicale erozive / abrazive
 cavităţi cls III cu expunerea dentinei radiculare
 cavităţi cls I şi II dinţi temporari
 obturaţii provizorii pe dinţi permanenţi
 lineri sau baze
 cimentare lucrări protetice

CLASIFICARE (1988 Wilson si Mc. Lean)

Tip I – cimenturi adezive pentru lucrări protetice (Lutting cements)

[cimentari de coroane, inlay, onlay, stifturi, bracket, punti adezive metalice]

Tip II – materiale de restaurare directa (Restaurative cements)

1. Fizionomice (Aestethic Restaurative Cements)
a)Glassionomeri (aspect mat):
[cavitati clasa I, II la dintii temporari] – dupa priza se aplica un lac protector
b) Glassionomeri modificati cu rasini (aspect lucios)
[cavitati clasa V, eroziuni, pacienti cu risc crescut de carie], fara aplicare de lac protector, fara bonding (scade eliberarea de F)
2. Armate (Reinforced) – Ag, Au, particule de amalgam [reconstituiri de bonturi, cav I,II] – rar utilizate, prop mecanice slabe.

Tip III – cimenturi pentru obturatii de baza (Lining Cements) =>GIC, RMGIC fotopolimerizabili
[obturatii de baza sub RDC sau amalgam]