Acest standard defineste provizioanele ca fiind datorii incerte din punct de vedere al perioadei

de exigibilitate sau al valorii. Un provizion trebuie recunoscut in contabilitate atunci si numai atunci cand :

O entitate are o obligatie curenta generate de un eveniment trecut;

Este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteaza beneficiile economice este necesara pentru a onora
obligatia respectiva;

Poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei. Standardul precizeaza ca numai in cazuri foarte rare nu
este posibila o estimare credibila a acestuia.

Suma inregistrata ca si provizion trebuie sa reprezinte cea mai buna estimare a platilor necesare pentru stingerea
obligatiei curente la data bilantului adica suma pe care entitatea ar plati-o in mod normal la data bilantului pentru a
stinge obligatia sau pentru a o transfera unui tert la acel moment.
Provizioanele trebuie reanalizate la fiecare bilant si trebuie ajustate astfel incat sa reflecte cea mai buna estimare
curenta.

Provizioanele vor fi utilizate numai pentru cheltuielile pentru care s-au constituit initial.

Datoriile contingente sunt:

obligatii posibile aparute ca urmare a unor evenimente trecute si a caror existenta va fi confirmata numai de
aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure , care se afla dincolo de controlul
entitatii ,sau

obligatii curente aparute ca urmare a unor evenimente trecute dar care nu sunt recunoscute deoarece nu este
probabil ca vor fi necesare iesiri de resurse care incorporeaza beneficiile economice pentru stingerea acestei
obligatii sau valoarea obligatiilor nu poate fi evaluata suficient de credibil.

O entitate nu trebuie sa recunoasca o datorie contingenta.

Activele contingente sunt acele active potentiale care apar ca urmare a unor evenimente anterioare si a caror
existenta va fi confirmata numai prin aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure ,
care nu pot fi in totalitate sub controlul entitatii.

La fel ca si in cazul datoriilor contingente o entitate nu trebuie sa recunoasca un activ contingent.

O centralizare a acestor elemente care ajuta la o mai buna intelegere a celor expuse este prezentata mai jos :