Momelile naturale

Momelile naturale pentru pescuitul sportiv se pot clasifica in trei mari grupe: momeli naturale vii, momeli naturale provenite din alimente si momeli de imitatie si sintetice. Momelile naturale vii, la randul lor, se pot clasifica in: momeli din rame, viermi, larve; momeli din insecte, momeli din animale mici (soareci, broaste) care pe parcursul sedintei de pescuit pot muri. Unele din momelile moarte fiind inca proaspete, pot fi folosite (pestisori, insecte s.a.) sau chiar conservate. Momelile naturale din alimente constituie o sursa mare si foarte diversificata, de la boabele de cereale sau oleaginoase pana la amestecuri fierte din faina cu melasa, sprot de floarea soarelui, turta de dovleac etc. Din categoria momelilor provenite din alimente mai fac parte si unele resturi de la abatoare (sange, mate etc.). De asemenea, au mai aparut imitatii de mamaliga dintr-o pasta moale colorata, chiar cu aroma. Foarte raspanditi sunt si colorantii pentru viermusii vii, mai nou si pentru rame (in SUA), iar pentru pastele de cereale se mai folosesc si diverse arome. Atat aromele cat si colorantii au rolul de a forma la pesti o obisnuinta, un fel de reflex. Veriga de legatura intre momeala si nadire, in cazurile de mai sus, o constituie priceperea pescarului. Descrierea momelilor se face, din punct de vedere practic, dupa forma, structura, marimea lor etc.

Rame si viermi Ramele pentru pescuitul sportiv sunt de mai multe feluri, diversitatea lor biologica este insa mult mai mare. Ramele de roua sau de ploaie sunt cunoscute mai ales prin marimea lor, unele ajungand pana la 40 cm lungime cand se intind (clasa Eophilia). In mod obisnuit, acestea au 15 cm, traind in solul din gradini si culturi agricole. Aceste rame se misca activ pe intuneric, mai ales dupa roua sau dupa ploaie, fie ca sa se mai usuce, fie datorita faptului ca respectivele gauri sunt inundate si ele cauta locuri mai bune. Cand se innopteaza si cand se face ziua scot doar capul, dar noaptea ies complet din galerii, tarandu-se pe iarba mai bine decat pe sol. Dupa ploaie le intalnim chiar si pe trotuare. Pentru a prinde rame noaptea, indicam metoda cu o lanterna de buzunar preferabil cu filtru galben, altfel ele se sperie de lumina stralucitoare. Zgomotul sperie ramele si in acest caz, pe acelea care stau partial in galerie, cu capul afara, nu le prindem. Rama din galerie, prinsa de cap, nu se trage imediat, cu putere, caci opune rezistenta si se rupe; dupa cateva secunde insa cedeaza si se scoate usor. In cazul in care vrem sa depozitam rame pentru un timp mai indelungat, o putem face cu succes daca improvizam intr-o lada de lemn sau cutie de metal un "rezervor" umplut cu 20-30 cm de pamant maruntit de padure sau de flori, foarte usor umectat (reavan, nu ud). Se pastreaza acoperit cu frunze si iarba intr-o pivnita nu prea umeda sau in pamant racoros, la umbra deasa. Din cand in cand se umezeste usor. Atentie! Ramele nu se pastreaza in plastic si in special nu se transporta in pungi de plastic; cea mai indicata este cutia de metal sau lemn.

Rama este de fapt momeala universala pentru toti pestii, de la rapitori la cei pasnici. Daca pentru crap, biban etc. este suficienta o bucata de rama in varful carligului, in schimb la prinderea mrenei, lipanului, vaduvitei, tiparului se recomanda ca rama sa acopere tot carligul si chiar o portiune din fir, dar capul sa ramana liber peste spin. La restul pestilor, daca avem carlige mici si struna subtire, nu mai este cazul sa acoperim tot carligul cu rama. La un carlig mic nu are importanta daca varful iese putin afara in situatia cand rama este prinsa (neintepata) cu o bucla mica libera intre varf si tija carligului; pestele musca mai bine de rama din bucla, care e moale si muscand lacom va inghiti si carligul. De retinut ca rama are de-a lungul ei niste noduli mai tari, care nu trebuie intepati, deoarece sunt organe cu centri nervosi si prin inteparea lor, rama va muri mai repede. Ramele de piatra se ascund sub pietrele (bolovanii) din locurile mai umede. Ele sunt bune ca momeala pentru toate speciile de pesti, in special in apele curate, deoarece sunt vioaie, atragand pestele. Sunt mai mici decat ramele de ploaie, au o culoare mai deschisa si un inel vizibil spre cap sau pe zona anterioara a corpului. Sunt rame preferate de pescari, fiind mai rezistente. Rama de gunoi rosie traieste pe terenurile cu gunoi de grajd sau compost menajer si totdeauna in locuri foarte umede. Se poate si cultiva intr-un amestec de compost pus intr-o groapa nu prea adanca, plina cu pamant de gunoi, cu frunze care putrezesc, cu gunoi si humus afinat. Aceste rame au o lungime de pana la 8 cm, sunt subtiri, de culoare rosie, iar pe spate au dungi galbene fine. Au un miros de putred, de gunoi. Sunt o momeala atragatoare pentru crap, caras, balos, platica, caracuda, rosioara, scobar, biban etc. Ramele de lemn putred de padure sunt ceva mai lungi decit cele de gunoi, au o culoare mai deschisa, uneori verde-albicios si miros ca si cele de gunoi. Le intalnim cel mai des in aluviunile, cu resturi de lemne ce putrezesc, de pe malul raurilor, in special in zona padurilor de foioase cu sol afinat sau nisipos. Ramele de balta traiesc in solul permanent umezit din jurul baltilor si mlastinilor. Sunt ceva mai mari decat cele prezentate, ajungand si la 25 cm. Se mai numesc si rame serpesti. Sunt foarte rigide si au o culoare neagra-verzuie. La pipait sunt aspre. Se pastreaza foarte bine pe carlig, ceea ce este un avantaj, in special la prinderea salaului etc. in Delta Dunarii sunt momeala preferata pentru somn, crapul mare si nu le refuza desigur nici bibanul. Lipitorile constituie o momeala vie de baza pentru pestii mari, avand calitatea de a fi vioaie si foarte rezistente. Se gasesc usor in apele statatoare cu funduri mocirloase. Se prind usor cu mana, fara teama. Pe palme nu se pot prinde si le trebuie oricum un timp de prindere. Daca totusi se agata de picioare etc., sarea fina le face sa cada imediat.

Multi pescari au o repulsie si o teama exagerata de acest vierme, dealtfel nejustificate. In orice caz, piscatura lor nu este mai dureroasa ca a unui tantar. Lipitoarea este momeala de baza in Delta Dunarii pentru somn, salau, tipar, crap mare etc. Larvele de insecte apartin atat mustelor, cat si altor insecte de padure, gandaci si fluturi. Viermusii albi sau de oase si carne sunt larvele mustelor, de preferinta ale barzoilor albastri mari. Traiesc pe oase si carnuri alterate.

In orasele mari si chiar in mediul rural exista "crescatorii" de viermi de oase, care se produc foare usor si in cantitati mari, astfel: se pregatesc doua cutii egale care se aseaza una peste alta. Cutia de deasupra are un fund dintr-un gratar (sita rara) pe care se aseaza oase, carne, capete de peste, cascaval. Se prind 2-3 muste care se aseaza in cutie, iar deasupra cutiei respective se asterne un tifon. Cutia de dedesubt trebuie sa fie cu fundul normal, fara gauri, pe care se pune putin nisip cu pamant uscat, bine maruntit. Acest dispozitiv simplu mai poarta si denumirea populara de "clocitoare"; In cateva zile vor apare viermii care, circuland vioi, se vor fixa pe gratar si de aici vor cade in a doua cutie. Bune rezultate dau aceste "clocitoare" din tabla asezate in ligheane mari, in gheata. Oricum, viermusii se pastreaza numai la rece, in frigider, pentru a nu se transforma (intari) in pupe si apoi in muste. Se pot pastra astfel saptamani intregi in borcane mici de conserve cu capac. Respectivul capac se gaureste cu un cui subtire inrosit, ca viermusii sa nu poata iesi. Numarul gaurilor trebuie sa acopere peste 1/2 din capac. Se transporta la locul de pescuit in aceste borcane, in care se pune malai sau rumegus uscat, in malai sau rumegus se pune un colorant galben-portocaliu (cateva fire) sau alti pigmenti (galben-carmin etc.), care vor colora malaiul si desigur si viermusii in galben-portocaliu, facandu-i mai vizibili in apa si foarte eficienti. Se prind in carlige potrivite ca marime sau in buchet. Deoarece sunt foarte rezistenti, sunt preferati la pescuitul albiturii mici de suprafata si intre ape, pentru ca nu se rup usor la muscatura. Viermusii de faina se cultiva in tarate umede. Gandacul care ii produce este bine cunoscut morarilor, lucratorilor din depozitele alimentare si gospodinelor. Viermii de faina sunt mai placuti decat cei de oase si nu au miros. Se utilizeaza la fel ca si acestia, in buchet sau cate doi, in carlige mici. Viermii albi se agata in ac de partea anterioara, mai tare si pe care pescarul invata cu timpul sa o distinga repede. Viermusii sunt o momeala buna pentru sabita, platica, babusca, rosioara etc., fiind foarte rezistenti. Larvele de carabus sau de diversi gandaci ori fluturi (inclusiv fluturi de noapte) sunt momeli mai rar folosite, chiar daca sunt bune pentru clean, babusca etc. Nu se agata in ac oricum, ci doar de partea anterioara care este mai tare.

Pentru a le mentine vioiciunea, ramele, viermusii, lipitorile se pastreaza pe perioada pescuitului in cutie de metal cat mai ferite de soare si caldura, la umbra, bine invelite. Se scot din cutie in transe (mai multe rame) si se pastreaza la indemana intr-o cutie mai mica cu pamant reavan (nu apatos). Desigur si aceasta cutie se pastreaza tot la umbra. Larvele de efemere sunt de mai multe feluri, dar cele mai cunoscute sunt cele rosii-sangerii, zise impropriu "libelule". Se recolteaza usor cu lopata din malul de la malul lacurilor, malul fiind trecut usor printr-o sita, larvele sangerii se observa usor si se culeg. Ele se gasesc din abundenta. Se pastreaza in cutii sau borcane cu muschi de copac sau iarba curata, la umbra, doar circa 12 ore. Toti pescarii le folosesc, fiind o momeala de mare eficienta, mult cautata de platica, caras, rosioara, babusca etc. Larva este fragila si muscatura pestilor o fragmenteaza. La aceasta larva avem nevoie de o undita sensibila cu fir subtire si carlig mic de 16, 18, 20. Pluta trebuie sa fie sensibila, corespunzator echilibrata cu plumbi mici.

Insectele Insectele sunt o buna momeala pentru clean, vaduvita, babusca, avat etc. Dintre gandaci, avem in vedere doar pe cei cu elitra (aripa) moale, din lanuri si de pe maluri, care apar in grupuri in anumite perioade. Pentru a-i putea intrebuinta mai mult timp, pescarii ii aseaza in cutiute gaurite pe care le ingroapa in pamant, in pivnite reci. Bune rezultate dau greierii la pescuitul numit "pipat". Gadacii se agata pe un carlig potrivit de mare, cu brat mai scurt, de partea anterioara, astfel incat varful sa iasa in evidenta. Lacustele si cosasii ii gasim pe toata durata verii, pana in toamnele calde; sunt deosebit de "atractivi" pentru toate speciile de pesti care vaneaza in straturile de la suprafata apelor.

Cel mai bine este sa le agatam in carlig de spatele moale (nu de burta), pana la pieptul mai tare, spre cap pe unde trebuie sa iasa varful carligului. Cateva lacuste mai mari, agatate de un carlig mai mare, sunt o foarte buna momeala pentru somn, in special la apa curgatoare.

Coropisnita este o momeala preferata de somn, mreana si clean. Se gaseste in aluviunile pline de vegetatie de pe malul apelor de campie unde isi face galeriile si desigur, in primul rand o gasim in rasadnite si sere. Atrage atentia pestelui prin zumzetul pe care il scoate, momindu-l repede.

Se poate pastra intr-un vas mare de metal sau butoias cu resturi uscate vegetale ce putrezesc, butoiasul fiind pus la beci. Pana la locul de pescuit le transportam in mranita sau pamant moale, pus intr-o cutie mai mare de tabla, cu un capac perforat. Din carton poate fugi, deoarece roade repede cartonul. Cu coropisnita se pescuieste montandu-se un carlig mai mare, infipt in insecta. Varful carligului se lasa liber afara.

Pestisorii vii Este permisa folosirea ca momeala a pestisorilor vii ca boarta si albitura, al caror pescuit nu este legat de lungimea minima. O etica elementara, pastrata printre pescarii sportivi, impune pescarului sa nu foloseasca pestii din specia pe care o pescuieste in acel moment; de exemplu, biban pentru biban, somn pentru somn. Porcusorul este unul din pestisorii preferati, se prinde usor si nu ridica probleme speciale la pastrarea sau transportarea lui.

Este bun pentru pescuitul in pozitia cu pluta, la lansari usoare prin mulinare; la pescuitul mai adanc, pe fundul apei este mai putin vizibil. Este preferat de exemplarele mari de stiuca, salau, biban. Beldita si obletele sunt o foarte buna momeala pentru salau, stiuca si somn, in special pentru pescuitul static: cu pluta, stationar pe fundul apei si Pater Noster.

Beldita

Obletul

Plevusca este buna pentru prinderea bibanului, iar toamna tarziu, pentru pescuitul static al stiucii, salaului si cleanului. Carasul este mult folosit ca momeala, fiind foarte rezistent la caldura si apa statuta. Singurul dezavantaj este ca nu rezista destul de bine infipt pe carlig in special daca este prins sub piele.

Rezista mai bine prins de mandibule (gura). Unii pescari il leaga de carlig. Tiparul este una dintre cele mai bune momeli pentru somn, in special la pescuitul intre ape; este preferat si de stiuca, biban, clean si mreana.

La pescuitul pe Dunare si in Delta nu se concepe pescuitul la somn fara tipari. Grindelul (molanul) este o momeala indicata pentru pastravi, dar la pescuitul cu pluta ademeneste in special bibanul, dar nu este refuzat nici de stiuca si salau. Este rezistent si vioi in apa. Bibanul este preferat de stiuca, salau, somn etc. Inainte de folosire i se taie aripioara ascutita de pe creasta cu o foarfeca.

E rezistent, agitat si atrage astfel pestele rapitor mare. Ghibortul este preferat de salau, biban si clean, daca i se taie creasta.

Zglavoaca este indicata pentru pescuirea pastravilor, chiar si cu mulineta.

Aruncat pe fundul apei, ademeneste in special cleanul si tiparul.

Babusca si cleanul se pot folosi doar la lungimea minima legala.

Babusca

Cleanul

Babusca si cleanul sunt indicate in special pentru prinderea exemplarelor mari de stiuca, salau si somn. Rosioara este preferata ca momeala in orice anotimp si mai ales iarna, cand se prinde la copca stiuca.

Pestii de momeala, al caror pescuit nu este legat de marimea minima, se prind cu o sita mare sau o plasa reglementar construita. Toti pescarii pasionati fac rezerva de pesti in butoaie puse la umbra sau in rezervoare de metal, avand grija sa schimbe apa ei vor fi hraniti corespunzator, danduli-se mancare putina. Interesant este faplul ca multi pescari amatori din Delta Dunarii isi creeaza "depozite" de tipari vii chiar la baltile dunarene, plasand un rezervor foarte mare de metal in albia unui lac, la mica adancime. Respectivul rezervor are mal la fund, este gaurit in partea superioara, avind gauri mici prin care circula apa proaspata. Pestii sunt hraniti la anumite date si in aceste conditii cei mici cresc. Astfel de "depozite" se gaseau, de exemplu, la Sulina, Mila 23, Crisan, Razelm si in alte lacuri. Pestisorii morti Pestisorii morti sunt momeli frecvente si pot fi folositi agatati in carlig sau prin cunoscutele monturi. Ei se folosesc la pescuitul static cu pluta, dinamic sau la copca. Daca pescuim mai spre fundul albiei, vom folosi pesti mai albiciosi. De asemenea, se pot folosi pestisorii conservati. Coada pestelui este folosita ca momeala pentru salau, biban, pastrav etc. Se poate agata cu un carlig mai mare. Bucatile de peste formeaza o momeala buna pentru biban, clean si somn. Pestisorii conservati sunt momeli folosite in sezonul de toamna si spre iarna, cand nu prea mai gasim pestisori vii. Se mai folosesc la pescuitul prin lansare lunga si mulinare cand sunt fixati pe diferite monturi, apoi la pescuitul la trena sau la pescuitul simplu cu pluta si carlig triplu, dublu sau simplu si cu struna din otel de sarma subtire. Dimensiunea pestisorului conservat se recomanda a fi de 8-12 cm, pentru a putea fi apucat de o stiuca sau salau mai mic. Conservarea pestisorilor se poate face prin sarare si prin pastrare in solutie de formalina, astfel: -Prin sarare, se va proceda in felul urmator: pestisorii morti de curand, cu lungimea de 8-12 cm, se vor usca mai intai cu hartie sugativa sau filtru. Se ia un borcan de sticla de 3 kg si se presara pe fundul lui un strat de 3-4 cm de sare perfect uscata (la cuptor), peste care se aseaza un capac perforat din material plastic sau carton gros. Peste acesta se aranjeaza straturi de pestisori acoperiti cu sare uscata pana la umplerea borcanului, care apoi se inchide ermetic. Borcanul se pastreaza in frigider sau intr-o pivnita rece. Pentru folosire se va scoate numarul necesar de pestisori care se vor aseza intr-o cutie de plastic, fiecare infasurat in hartie separat, inainte de folosire, se tin in apa rece 1-2 ore si se fac apoi monturile sau se folosesc ca atare la pescuitul cu pluta. -Prin inmuiere in solutie de formalina (mai multe procedee). O metoda cunoscuta consta in spalarea pestisorilor de mucozitati intr-un lighean cu apa si sare; se pun apoi pestisorii in apsa cu 4% formaldehida si se tin asa timp de 7 zile; se scoate apoi solutia si se toarna alta, avind 2% formaldehida. Pentru ca pestele sa ramana elastic se poate adauga la prima solutie 10% glicerina.

Organele Matele sunt o momeala inestetica, dar foarte eficienta pentru pescuitul somnului, bibanului si cleanului pe timp de toamna. Se folosesc mate de gaina, de rata sau gasca (crude). Este suficienta o bucata da 3-5 cm lungime si specialistii care le folosesc afirma ca este bine ca atunci cand se taie pentru momeala, sa nu fie

golite de continut. Splina, ficatul se folosesc mai putin. O bucatica cruda poate servi ca o momeala buna pentru clean si somn.

Branza Branza sau cascavalul moale reprezinta momeli eficiente pentru clean si mreana; se taie in cubulete cu latura de aproximativ 1 cm.

Momeli de natura vegetala Momelile de natura vegetala sunt formate din aluaturi, paste fainoase, gris, mazare si alte legume cu pastai, porumb si toate cerealele, fructe mici coapte, frunze de legume pentru fitofagi etc. Putem include aici si unele paste aromate si colorate, preferate in special in occident. Cartoful trebuie sa fie asa cum se cere pentru salata de cartofi, deci mai cleios si nu sfaramicios. Cartofii care contin mai mult amidon sau care sunt prea fierti se tin mai putin pe carlig si pot fi folositi doar pentru nadire sau pentru realizarea unor aluaturi. Cartofii noi sunt buni abia cand sunt destul de copti, altfel au un gust ce displace pestilor. Cartofii trebuie totusi bine fierti, ceea ce se verifica prin inteparea lor cu un cutit. Cartofii nefierti complet se tin mai bine pe ac, dar infigerea acului este mai dificila. Cartoful se agata pe un carlig zis italian, adica mai rotunjit si cu brat mai scurt, cu paleta, recomandat mai ales pentru crap. Daca pescuim in timpul verii, in varful unui carlig mare punem un cub de cartof fiert, cu latura de 1 cm. Pentru prinderea babustii si a platicii folosim un carlig mai mic si un cub de cartof mai mic. Aluaturi si mamaliga Aluaturi se fac din cartofi, gris, faina de malai sau pesmet etc., iar uneori si din turta dulce, chiar cu miere. Nu este totdeauna usor sa fierbem un aluat bun, pentru ca totul depinde de reteta, de calitalea fainii si a celorlalte materii prime folosite. Vom prezenta doar cateva retete, care nici pe departe nu epuizeaza intreg meniul pescaresc. Aceste retete sunt verificate si apreciate si de alti pescari. Aluatul de cartofi: Se fierb cartofii in coaja cu o zi nainte, se curata de coaja, se dau pe razatoare si se framanta cu faina de calitate sau integrala pe care o adaugam pana obtinem un aluat care sa se tina bine si sa nu se lipeasca de degete. Facem din aluat galuste lunguiete si le fierbem aproximativ 25-30 minute. Daca o parte din faina o vom inlocui cu gris aluatul va fi mai rezistent la rupere, iar daca vom folosi doar faina fina, aluatul va fi moale si lipicios, inainte de a-l fierbe, putem sa saram aluatul sau sa-l indulcim, dupa cum obisnuim (nadirea !...), putem sa-i dam o culoare galbuie sau sa-i adaugam o aroma. In tot cazul, o colorare in galben-portocaliu atentioneaza pestele. Crochefe de cartofi: Cartofii curatati se fierb intr-o oala, dar inainte de a fi complet fierti, se scurge o parte din apa, se presara faina pe fundul vasului cu lingurita si nu prea mult. Dupa aproximativ 10 minute de fierbere cartofii sunt gata, iar faina capata o culoare usor galbuie; se freaca intreaga compozitie cu lingura, dar inainte de aceasta se adauga un colorant portocaliu dupa care totul se poate framanta usor (cald) pe o planseta. Acest aluat este mai moale decat precedentul si este mai bun ca momeala pentru platica mare si mica, caras, lin si, desigur, este ispititor pentru orice peste nerapitor.

Aluatul de gris: Se prepara mai repede ca precedentul. Fierbem apa masurata ca pentru mamaliga si cand da in clocot, punem grisul si mestecam cu o lingura. Dupa cateva minute compozitia devine vascoasa si lipicioasa. O scoatem si o modelam in palma sau pe un fund de lemn pana devine suficient de vascoasa. Aluat din cartofi, paine si galbenus cu ulei: Cartofii fierti (in coaja) si decojiti se amesteca cu galbenus fiert si miez de paine alba. Se adauga ulei (numai de floarea soarelui) pentru a-i da aroma si a-l face mai plastic. Este o momeala preferata pentru albitura si in special pentru obleti si caras. Aluatul de pesmet: Se amesteca la rece pesmetul cu apa si se lasa la umflat, apoi se framanta cu degetele ca miezul de paine. Se picura si putin ulei de floarea soarelui. Aluat din paine cu mamaliga: Se prefera pentru "babaroase" mai cleioase, framantandu-se cu mana uda pana devine o pasta vartoasa. Aluatul din mamaliga si faina: Se pregateste la foc; unii ii mai pun cascaval moale dat prin razatoare. Mamaliga de porumb: este o momeala de baza, care se prepara fara sare, fierband-o si framantand-o pana devine o pasta mai tare. In mamaliga se poate adauga sprot de floarea soarelui, turta de dovleac, etc. Exista foarte multe variante de mamaliga pentru pescuit. Toate aluaturile se pastreaza invelite in panza umeda si pe masura folosirii, din ele se taie felii din care se fac babaroase sau patratele. Aluatul alterat sau mucegait este respins de pesti. Pastele fainoase: macaroanele, lazanele si fideaua groasa se fierb ca pentru consum, dar fara sare. Se taie in segmente de marimi corespunzatoare. Este o momeala buna pentru albitura si caras. Mazarea uscata este o buna momeala daca se foloseste cea din recolta anului respectiv, nu mai veche. Se fierbe fara sare. Ca sa nu se sfarme la fiert, inainte de a se fierbe se pune la inmuiat, ca fasolea uscata. Nu se fierbe totusi prea tare, ca cea pentru consum, pentru ca devine sfaramicioasa. Porumbul si mazarea verde trebuie, de asemenea, fierte, dar nu prea tare. Mazarea din comert (conserve, sterilizata) este si ea eficienta. Se preteaza la caras, crap, clean, porcusori, babusca etc. Porumbul in lapte nu trebuie fiert. Ciresele si visinele, de preferat cele mici si moi, constituie hrana preferata a cleanului. Bune rezultate dau si coacazele, bucatile de prune coapte, zmeura. Semintele fierte de canepa si in, din recolta pana la un an, dau rezultate excelente la babusca si in amestec cu ale ingrediente sunt foarte bune la nadirea crapului.