DEFECT DE VORBIRE

Cum să procedăm înainte de a fi

prea târziu?
 Cum să procedăm înainte de a fi
prea târziu?
CAZ
,,- Mama, viau toit! spune Hans (5 ani).
- Bine puiule – dar nu toit ci torrrt!
- Şi eu asta am spus – viau toit…
- Ce ţi-am spus! Zi după mine: vRRReau toRRRt!!!
- Viiiau tooit!
Mama se pierde cu firea.
- Ei bine, dacă nu spui cum trebuie, atunci nu primeşti nimic!
Băieţelul nu înţelege şi imediat ochii i s-au umplut de lacrimi.
- Mama, mama, te iog să-mi dai toit…
Mama se înduplecă. Copilul nu este vinovat că nu poate pronunţa
anumite sunete. Pediatrul a spus că mai târziu se va corecta. În orice
caz Hans nu poate merge aşa la şcoală. Oare ar mai trebui să
vorbească o dată cu educatoarea? Poate-i dă un sfat…”


Învăţarea vorbirii este dorinţa cea mai arzătoare a copiilor
dar mai ales a părinţilor. Adulţii abia aşteaptă primul cuvânt,
prima propoziţie… La început apreciem fiecare sunet pronunţat.
Dar nu după mult timp, devenim critici în acest sens, uitând cât
de multe achiziţii trebuie să facă copilul în primii ani de viaţă.
Învăţarea vorbirii este doar una din numeroasele etape de
evoluţie prin care trebuie să treacă copilul. Când noi adulţii
studiem o limbă străină nu trebuie să învăţăm să ne deplasăm în
patru labe, să mergem,să folosim toaleta, nu ne cresc în acelaşi
timp dinţii,şi nici în înălţime nu mai creştem câţiva centimetri.
Copiii noştri în această perioadă a vieţii trec prin adevărate
probe. Datorită multiplelor direcţii în care trebuie să se dezvolte
copilul este normal că nu poate atinge cu toate aceleaşi
performanţe. Într-un anumit domeniu copilul nostru poate face
paşi uriaşi, iar în altul, va rămâne la acelaşi nivel sau chiar va
regresa.
Copiii sunt foarte diferiţi unul de celălalt, fiecare având
propriul său ritm: de exemplu încep să vorbească foarte uşor şi
renunţă şi la scutec în acelaşi timp, iar după şase luni se opreşte
din evoluţie.
Copiii de multe ori nu exteriorizează ceea ce au învăţat
pe parcursul mai multor luni, ei încercând să le combine în
mintea lor, ca dintr-o dată, de la o zi la alta, copilul nostru să facă
„minuni”. Într-o dimineaţă se trezeşte şi micuţul nostru pronunţă
o întreagă expresie.
Din această cauză nu trebuie să ne panicăm pentru
deprinderile însuşite cu întârziere, pauzele mai lungi de
dezvoltare sau cuvintele „stâlcite” pronunţate incorect. Să
comparăm mai mulţi copii de aceeaşi vârstă cu al nostru şi nu
doar cu unul care vorbeşte fluent şi corect. Acesta din urmă, e
posibil să nu fi progresat în alt domeniu la fel de important. Poate
că el încă foloseşte scutecul pe timp de noapte sau mai serveşte
laptele din sticuţa cu biberon!
Trebuie mai degrabă să observăm dacă copilul se
exprimă ca marea majoritate a copiilor de vârsta sa.
Doar dacă observăm un regres important sau mai multe
domenii în care copilul nostru întâlneşte anumite probleme,
atunci să apelăm la ajutor de specialitate sau logoped. Să nu ne
facem prea multe griji în cazul problemelor frecvente de vorbire,
care într-adevăr se corectează. mulţi copii au probleme la
exprimarea consoanei „ş” pronunţând „s” ( stie, suncă ) sau în
cazul lui „r” pronunţând „l” ( laţă, lâde ). În aceste cazuri doar
RĂBDAREA ne ajută!!!
 TREPTELE ÎNVĂŢĂRII
VORBIRII

1- 11/2 ani – cuvinte formate dintr-o silabă sau două,

aproximativ 20-30 cuvinte care se aseamănă, în general expresii
„proprii”. copilul vorbeşte despre el la persoana a III-a, astfel că
îşi spune propriul nume.
2 ani – propoziţii formate din 2-3 cuvinte, aproximativ
50 de cuvinte în uz, între ele şi verbe de exemplu a mânca, a bea,
a merge; câteva interogaţii ca „Papa bun?”

21/2 ani – folosirea pronumelui personal „eu”; propoziţii

de 4-5 cuvinte; aproximativ 100 de cuvinte în vocabular.

3 ani – zilnic învaţă cuvinte noi. Pronunţă cuvinte care

conţin grupuri de sunete mai greu de pronunţat: „gheaţă”,
„ghindă”.

4 ani – toate vocalele şi consoanele; fraze mai lungi;

posibile greşeli de acord. Toată ziua vorbeşte, deja îl înţeleg şi
alţii în afară de noi.
5 ani – discuţii libere sau pe teme date; fraze lungi fără
greşeli. Povesteşte cu plăcere şi în general corect. Uneori dorind
să spună ceva foarte repede, se încurcă. după două trei repetări,
poate spune cuvinte lungi, cu pronunţie dificilă „extraterestru”,
„transparenţă”.
6 ani – exprimare gramaticală corectă; verbe la timp
trecut, prezent, viitor. Toate sunetele le pronunţă corect, cunoaşte
cuvinte şi în altă limbă.
  Să vorbim cât mai mult cu copilul şi atunci dacă
el abia vorbeşte. Să-i explicăm cât mai des ceea ce facem.
Copiii învaţă foarte mult din ceea ce aud de la noi.

 Cel târziu în cel de-al doilea an de viaţă trebuie să

încetăm cu cuvintele alintate „Ţe faţi?”, „Dagu mami”. Să
folosim propoziţii clare şi pe înţeles.
 Dacă copilul are probleme pe o perioadă mai lungă
(de luni de zile) cu anumite sunete, grupuri de sunete sau
cuvinte să vorbim cu educatoarea sau cu logopedul. Acesta din
urmă, după o scurtă conversaţie cu copilul poate să ne
lămurească dacă este o problemă sau de o fază normală a
evoluţiei vorbirii copilului. El ne poate da şi sfaturi cum să-l
ajutăm pe copil în parcurgerea acestei etape evolutive mai
dificile. cu cât începem mai curând să facem acele exerciţii
fonetice propuse de logoped, cu atât mai repede se va corecta
eventualul defect de vorbire. Să nu fim foarte severi în cazul
vorbirii. multele repetiţii pot să aibă cu totul alt efect decât cel
dorit. E de ajuns să-l corectăm o singură dată: „Sigur că poţi
să mănânci toRt”.
 Dacă copilul învaţă foarte târziu şi greu să vorbească,
poate că sunt probleme de auz. Aici pediatrul vă poate ajuta.
 Copiii care obişnuiesc mai mult să asculte radio sau
să se uite la televizor, în general, învaţă mai repede să
vorbească decât ceilalţi, dar după o vreme, vor stagna şi ca
preşcolari pot avea involuţii. televizorul nu este un profesor
pentru învăţarea vorbirii.