Literatura reprezintă un ansamblu de cunostinte individuale, care deși diferă după

multitudinea de subiecte, genuri sau curente literare, totuși reflectă un întreg (spirit) atât al
unui popor cât și chiar a întregii umanității. Aceasta este un tip unic de artă care subliniază
esența tuturor epocilor, ne învață moralitatea, ne face mai stabili din punct de vedere spiritual,
și, bineînțeles, ne ridică nivelul cultural.

În primul rând, literatura este atât o istorie frapantă ce trebuie savurată, cât și o concepție
complexă ce necesită descoperită și înțeleasă. Autorii mereu caută să ascundă în operele lor
idei profunde, care stau în spaletele unor semnificanți ce caută să fie decodificați și
interpretați subtil, întrucât comprehensiunea adâncă a acestora ne va lărgi viziunea asupra
lumii zugrăvite de scriitor și ne va oferi o imagine mai completă a mesajului. Sarcina noastră ca
lectori empirici este de a evalua aceasta totalitate de simboluri și idei în raport cu întreaga
istorie a textului, cu imagini artistice și procedee stilistice, conectând și cunoștiințele noastre
generale. Astfel, în poezia lui Mihai Eminescu ,,Floare Ablastră” , motivul acestei florii nu
trebuie tratat după sensul lui propriu, acesta relevând defapt ideea unei dragoste pure, unui
ideal inexistent, lucru ce trebuie dedus din analiza textului și care este indispensabil pentru
înțelegerea întregului mesaj.

De asemenea, literatura este o totalitate de povețe și modele demne de urmat, însă totuși
ea nu schimbă lumea din jurul nostru. Aceasta schimbă lumea din interiorul fiecaruia sau, mai
bine zis, indică acele aspecte ale lumii noastre lăuntrice care până acum ni se păreau
inexistente, imposibile și, poate, absurde. În așa fel, literatura de parcă ar comunica cu noi,
într-un mod intim, împărtășind indei ce ni se par familiare, dar care însă sunt privite sub un
unghi diferit, oferindu-ne o altă viziune asupra situației. Literatura ne cufundă în circumstanţe
când ajungi să te gândești, să analizezi și să surpinzi concluzia că nimic nu poate fi atât de
simplu și ordinar. În acest moment descoperim că literatura mai are și capacitatea de a
cumineca, că acesta ne împinge să depistăm subânțelesuri ascunse, uneori sesizate doar de
noi. Prin intermediul unor idei și imagini asbtracte, literatura ne motivează să depășim
hotareale conștiinței și să realizăm adevărata putere a cuvîntului. Spre exemplu, în poezia
,,Așadar” de Anatol Codru, expresia metaforică ,, piatra – modul concret al materiei prime;”
ne cuminecă ideea că simbolul dobîndește sens în felul cum îl înţelegem și ni-l reprezentăm.

Așadar,literatura este mai mare dintre toate lumile pe care omul a creat-o prin puterea
spiritului său și nu a primit-o în dar de la natură. Fără literatură, fără cuvânt, fără scris și cărți,
nu există istorie, nu există niciun concept de „umanitate”.