Se va considera potrivită orice variantă de răspuns care conţine 2 argumente plauzibile, de

tipul:

1. Sintagma propusă conţine ideea returnării/ transmiterii mai departe a unui bun/ a unei valori
spirituale de care ai beneficiat;

2. Îmbinarea din titlu conține ideea că o valoare transmisă cuiva bucură deopotrivă și pe cel ce
o oferă, și pe cel ce o primește;

3. Sintagma presupune o stare de spirit devenită permanentă grație conștientizării necesității

de a perpetua Binele/ Adevărul/ Frumosul, ca să se bucure de ele cât mai multă lume.

este numită corect o figură de stil: repetiția, anafora, epanadiploza, acumularea, gradația,
epitetul, simbolul, ironia etc. (metafora, epitetul, simbolul, antonomaza, repetiția, anafora,
gradația; inversiunea, comparația, interogația retorică, metafora, epitetul, simbolul)

Se va accepta un text coerent, în care se comentează judicios și cu referire la poemul lui E. Cioclea
simbolul fete. Se va urmări:

• dacă a fost numită semnificația generală a imaginii – tinerețe, frăgezime, elan, vârsta îndrăgostirii,
speranța iubirii etc;

• dacă s-au conturat, în temeiul unor semne din poem, sugestiile contextuale ale simbolului: frumosul
cotidian, care se perindă în față fără a-ți da (deocamdată) senzația pierderii, sublimul care te invadează
în mai multe manifestări, miracolul de care te îndrăgostești momentan și pe care-l petreci așteptându-l
pe următorul;

• dacă se comentează simbolul fete și se face raportare la felul sincer de a iubi miracolele, la
deschiderea adolescentului pentru multiplele manifestări ale sublimului, iubindu-le pe toate odată cu
aceeași patimă pură.

Identificarea şi comentarea atitudinii, cu referire la text: naratorul nutrește față de tânărul cioban, îl
tratează cu pe Romeo (îmi vine să-l strâng în brațe), are plăcere să cunoască universul în care acesta își
duce traiul, ușoara cochetărie din vestimentația de altfel foarte simplă a omului. Îi tratează cu
indulgență acreala aparentă, întrucât îi înțelege motivele. Manifestă pentru „transa acțiunii imediate și
concrete” a ciobanului: „privesc fascinat precizia și economia gesturilor”.
Se va accepta un text care elucidează starea de admirație (fascinație) pentru puterea luminii de a depăși
clipa (ziua) în care se declanșează. De asemenea poate fi numită starea de îngândurare, de cumpănire,
de apreciere a fenomenului ce dă vibrații. Starea poate fi dedusă din imaginea augustă a coroanelor
care, deși suverane, perpetuează „soarele de ieri” în frunze; din substantivul „tremurul”, din interogația
„nu tot așa?”, din semnul plasat la finalul strofei etc.

atitudinea de apreciere a cumsecădeniei lui, chiar dacă exprimată în limbaj ușor picant

Identificarea şi comentarea, cu referire la text, a atitudinii de reprobare a tot ce face avocatul, deși
anume acesta îi îngrijește moșiile din care Laura are profit, a nemulțumirii de a-l ști pe cel mai vestit
membru al familiei colaborator cu instituții germane;reperarea secvenţelor care indică asupra atitudinii
semnalate.

Identificarea şi comentarea atitudinii, cu referire la text: naratorul îl tratează pe Tănăsescu cu o ușoară

ironie; reperarea secvenţelor care indică asupra atitudinii semnalate: eroică îi este doar mustața; e
scund, deși poartă tocuri; ghicește o mulțime de lucruri, în special cucoanelor etc. Tipultînărului studios,
convins de menirea sa

ulterioară, legată în exclusivitate de cărți. Oricare dintre trăsăturile ce se deduc din text: entuziasmul ce-l
copleșește în „mediul imaginației abstracte”; cutezanța: nu ocolește greutățile, caută să le înfrunte;
curiozitatea arzătoare etc.

Identificarea şi comentarea adecvată a atitudinii, cu referire la text; reperarea cuvintelor care o transmit.

Indicarea obligatorie a detaliilor semnificative care plasează personajul în starea îndrăgostitului la prima
vedere şi care proiectează evoluţia, în ascensiune axiologică, a sentimentului.

Orice referinţă ilustrativă, argumentată, la situaţii în care personajul are aceeaşi tipologie, aceleaşi valori
SAU acelaşi comportament (

Tipul avarului (zgârcitului)