Ministeru Educației ,Culturii și Cercetarii al Republicii Moldova

Colegiu Tehnic Feroviar mun.Bălți

Raport
La practică tehnologică
Gestionarea documentelor de transport

Elaborat: Pasat Nicoleta

Eleva grupei TAC-219
Verificat: Caproș Alexandru

Bălți 2021
Cuprins:
 Prelucrarea documentelor de evidenta a parcului mijloacelor de
transport
 Perfectarea documentelor transport de marfurim,determinara documentelor
de transport:actele pentru marfa”nationale-internationale”
 CMR
 Pregatirea actelor necesare pentru transportul de pasageri
 Bibliografie
1.Prelucrarea documentelor de evidenta a parcului mijloacelor de
transport
Obiectivele acestui proiect sunt crearea bazei informaţionale si proiectarea
sistemului informatic aferent care să țină evidența mijloacelor de transport ale
unei societăți. Sistemul informatic va fi implementat în mediul Visual Fox Pro.
La proiectarea sistemului va trebui să ținem cont de cerințele beneficiarilor.
Pentru aceasta va trebui să adunăm și să analizăm toate datele, rapoartele și
documentele referitoare la mijloacele de transport.
Baza de date va gestiona intrările și ieșirile în/din parcul auto și va prelucra
toate datele referitoare la mijloacele de transport existente în cadrul societăţii.

INTRĂRI PRELUCRĂRI IEȘIRI

Prin urmare informaţiile despre sistemul de evidenţă a mijloacelor de

transport se pot împărţii în mai multe view-uri:

 Evidența achizițiilor de autovehicule(,,achiziţii”)

 Evidența tuturor documentelor autovehiculelor existente în parcul auto
(,,administrare”)
 Evidența ,,ieșirilor” din parcul auto(,,ieşiri”)

Evidența achizițiilor de autovehicule

În baza de date vom păstra informaţii pentru toate autovehiculele din parcul
auto. Vom considera că intrările de autovehicule se realizează prin achiziţionarea
acesteia de la un furnizor. Achiziţionarea se poate face prin încheierea unui
contract de vânzare-cumpărare sau în leasing. Furnizorul va emite o factură ce
poate conţine unul sau mai multe articole. Plata facturii se poate realiza prin mai
multe modalităţi (cash, ordin bancar, cec etc.). Baza de date va trebui să conţină
informaţii şi despre documentele de plată şi notele de recepţie şi constatare a
acestora.
Raportându-mă la aceste cerinţe am creat pentru acest view următoarele
entităţi:
- AUTOVEHICULE: conţine toate mijloacele de transport din parcul auto
al societăţii
- CONTRACTE: conţine detalii despre contractele fiecărui autovehicul
 - CONTRACTE LEASING : este o subclasă a entităţii CONTRACTE şi
conţine informaţii suplimentare specifice contractelor de leasing.
- CONTRACTE VANZARE : este o subclasă a entităţii CONTRACTE şi
conţine informaţii suplimentare specifice contractelor de vânzare-
cumpărare.
- FURNIZORI: lista furnizorilor de autovehicule cu informaţii despre
aceştia
- FACTURA : conţine toate facturile emise
- FACTURATE: conţine mijloacele care au fost facturate pe fiecare factură
- DOCUMENTE PLATA:lista documentelor de plata pentru care s-a
efectuat plata facturilor
- NRCD: lista notelor de recepţie şi constatare a documentelor de plată
- RECEPTIONATE: conţine mijloacele care au fost recepţionate şi pot fi
inventariate

Decrierea relaţiilor din view-ul ,,achiziţii”

Fiecare autovehicul are un contract de vânzare-cumpărare sau un contract

de leasing sau pe ambele dacă a cumpărat autovehiculul după sau în timpul
contractului de leasing. Un contract este asignat unui singur autovehicul. Fiecare
autovehicul are cel puţin un contract şi fiecare contract are asociat un autovehicul
şi numai unul. Prin urmare relaţia este de 1:m totală de ambele părţi.

Entităţile CONTRACTE VANZARE şi CONTRACTE LEASING sunt

subclase disjuncte ale entităţii CONTRACTE( un contract poate fi sau de vanzare
sau de leasing) şi conţin in plus atribute specifice contractelor de vânzare-
cumpărare respectiv de leasing.
 Un furnizor poate avea mai multe contracte (de leasing sau vânzare-
cumpărare) iar un contract are un furnizor şi numai unul. Prin urmare cele două
relaţii sunt de 1:m. Un furnizor este posibil să nu aibă nici un contract. Deci
relaţiile sunt parţiale la partea entităţii FURNIZORI.

Un furnizor poate emite mai multe facturi pentru autovehiculele vândute. O

factură are un singur furnizor. Un furnizor este posibil să nu emită nici o factură.
În concluzie relaţia este de tip 1:m, parţială la entitatea FURNIZORI şi totală la
cealaltă.

Pe o factură se pot factura mai multe mijloace de transport şi o factură se

poate achita prin mai multe modalităţi de plată care trebuiesc justificate cu
documente de plată. Rezultă că cele două relaţii sunt de tip 1:m. Fiecare factură
are cel puţin un produs facturat şi un document de plată. Prin urmare participarea
la relaţii este totală de ambele părţi.

Fiecare document de recepţie şi constatare a recepţionat unul sau mai multe

mijloace de transport. Fiecare mijloc recepţionat are obligatoriu o nota de recepţie
şi numai una. Relaţia este de tip 1:m totală de ambele părţi.

Relaţiile dintre AUTOVEHICULE->FACTURATE respectiv

AUTOVEHICULE->RECEPTIONATE sunt relaţii de tip 1:1 deoarece orice
autovehicul a fost facturat şi recepţionat o singură dată .

Diagrama ER pentru view-ul ,,achiziţii”

Documentarea relaţiilor pentru view-ul ,,achiziţii” se găseşte în anexa 1.
Documentarea atributelor pentru view-ul ,,achiziţii” se găseşte în anexa 4.

Administrarea autovehiculelor existente în parcul auto

View-ul ,,administrare” ţine evidenţa inspecţiilor tehnice, asigurărilor şi

reparaţiilor autovehiculelor din parcul auto al societăţii. Entităţile acestui view
sunt:
 - AUTOVEHICULE: conţine toate mijloacele de transport din parcul auto
al societăţii
- ITP: inspecţiile tehnice periodice efectuate pentru autovehicule
- ASIGURARI: poliţele de asigurări pentru autovehicule
- REPARAŢII: date referitoare la reparaţiile efectuate
- PLĂŢI: plăţile efectuate pentru ITP, ASIGURARI şi REPARATII

Relaţiile din viewul ,,administrare”

Pentru un autovehicul se poate efectua

ITP de mai multe ori (la anumite
perioade de timp), se pot încheia mai
multe poliţe de asiurări( obligatorii şi
facultative) sau pot necesita mai multe
reparaţii . În concluzie relaţiile între
entitatea AUTOVEHICULE şi celelalte trei sunt de tip 1:m. În acelaşi timp este
posibil ca un autovehicul să nu aibă nici o asigurare, itp sau reparaţie efectuate.
Participarea entităţii AUTOVEHICULE la relaţie este parţială şi totală la
celelalte.

Se efectuează plaţi pentru reparaţii, asigurări şi inspecţii tehnice. Relaţiile

sunt de tip 1:m, totala la plăţi şi partială la celelalte entităţi.
Diagrama ER pentru view-ul ,, administrare”
 Evidența ,,ieșirilor” din parcul auto

Ieşirile mijloacelor de transport din parcul auto al unei societăţi se pot

realiza prin vânzarea, închirierea sau casarea lor. Entităţile view-ului ,,ieşiri”
sunt:

- AUTOVEHICULE: conţine toate mijloacele de transport din parcul auto

al societăţii
- VANZARE: conţine informaţii despre autovehiculele vândute
- INCHIRIERE: conţine informaţii despre autovehiculele închiriate
- CASARE: conţine informaţii despre autovehiculele casate
Relaţiile din viewul ,,ieşiri”

- Relaţia dintre AUTOVEHICULE şi INCHIRIERE este o relaţie de tip

1:m ( un autovehicul se poate închiria de mai multe ori) şi parţială pentru
ambele entităţi ( există autovehicule care n-au fost niciodată închiriate şi
este posibil să nu avem nici un autovehicul închiriat)
- Relaţia dintre AUTOVEHICULE şi VANZARE este o relaţie de tip 1:1
( un autovehicul se poate vinde o singură dată) şi parţială pentru ambele
entităţi ( există autovehicule nevândute şi este posibil să nu avem nici un
autovehicul vândut)
- Relaţia dintre AUTOVEHICULE şi CASARE este o relaţie de tip 1:1
( un autovehicul se poate casa o singură dată) şi parţială pentru ambele
entităţi ( există autovehicule necasate şi este posibil să nu avem nici un
autovehicul casat)
 2.Perfectarea documentelor transport de marfurim,determinara
documentelor de transport:actele pentru marfa”nationale-
internationale”Contractul de transport rutier

Contractul de transport rutierb se încheie între expeditor şi transportator,

are ca obiect efectuarea unor prestaţii de transport asigurând mijlocul de transport
necesar.
Contractul de transport: principalele prevederi:
1. Părţile contractate
a) expeditorul
b) transportator – executantul prestaţiei de transport
2. obligaţia operatorului de transport de a realiza o prestaţie de transport şi
obligaţia expeditorului de a utiliza mijloacele de transport contractate
1. volumul de transport care urmează a se realiza în perioada
contractului
2. locul de prezentare şi eliberare al mijloacelor de transport,
programul de lucru zilnic şi săptămânal (ore-zile)
3. amenajările pe care trebuie să le deţină mijloacele de
transport şi alte prevederi legate de efectuarea transportului
4. obligaţiile expeditorului privind încărcarea mijloacelor
de transport într-un interval liber scutit de plată, confirmarea documentelor
comerciale şi alte obligaţii ale expeditorului cu privire la încărcare/descărcare
5. forma de exprimare a tarifului corelat cu obiectul
transportului, tariful aplicat, baremul minim de tarifare zilnic indiferent de nivelul
de utilizare şi termenele de plată
6. obligaţia expeditorului (eventual) de a depune
programări lunare, săptămânale şi zilnice în cazul în care necesarul de transport
nu este repartizat liniar pe întreaga perioadă a contractului
7. perioada pentru care se încheie contractul: anual, un
număr de luni, o perioadă mai mare de timp
8. răspunderile şi penalităţile reciproce pentru neexecutarea
obligaţiilor :
a) la expeditor pentru nesolicitarea mijloacelor de transport
b) la transportator pentru nerealizarea transporturilor care fac
obiectul contractului
9. condiţiile de modificare sau reziliere a contractului şi
instanţa de arbitrare a litigiilor
10. data încheierii contractului
11. semnăturile autorizate
Între expeditor şi transportator prestaţia de transport se poate realiza şi
în baza unor comenzi ocazionale care au aceeiaşi valabilitate ca şi un contract,
aceasta fiind un contract numai pentru un singur transport .
Astfel în contractul de transport sunt specificate obligaţiile părţilor,
responsabilităţile pe care le au în procesul de transport sunt cele prevăzute de
legislaţia în vigoare şi cele prevăzute în Codul Civil, Codul Comercial.
Tipuri de acorduri, convenţii

C.M.R. se aplică oricărui transport internaţional de mărfuri cu vehicule, în

cazul în care pentru acest fel de transport este încheiat un contract de transport de
mărfuri pe şosele , dacă locul primirii mărfurilor şi locul prevăzut pentru eliberare
sunt situte în două ţări diferite; ţara noastră a aderat la acestă convenţie în baza
Decretului 451/20.XI.1972.
A.D.R. acordul european privitor la transportul mărfurilor periculoase, a
luat fiinţă la 30.09.1957, fiind în vigoare în Anglia, Austria, Belgia, Elveţia,
Franţa, Italia, Olanda, Portugalia, acest acord se aplică transporturilor efectuate
(chiar şi în tranzit) pe teritoriul a cel puţin două ţări, părţi ale acordului şi numai
pe teritoriul lor. România a aderat la A.D.R. în 1994.
Asociaţia internaţională pentru transportul de mărfuri perisabile
TRANSFRIGOROUTE EUROPE. Este organizaţia intereuropeană a
transportului profesional rutier de mărfuri perisabile sub temperatură dirijată.
Transfrigoroute, înfiinţată de la 28.03.1955 şi a propus să realizeze următoarele
obiective :
- coordonarea şi schimbul de experienţă cu întreprinderile şi grupările
naţionale aderente
- elaborarea unor studii pe problemele legate de transportul rutier de mărfuri
sub temperatură dirijată, a tarifelor şi condiţiilor de transport pentru
mărfuri perisabile
 - publicitatea şi coordonarea acesteia în vederea promovării transportului
rutier a mărfurilor perisabile
- -studiul tarifelor şi a condiţiilor de transport referitoare la transportul rutier
european cu vehicule sub temperatură dirijată
TRANSFRIGOROUTE EUROPA este un organism care favorizează
cooperarea economică şi tehnică pe plan european, elaborează unele convenţii
tarifare, uniformizarea condiţiilor de transport şi totodată oferă membrilor săi
avantajele unei reţele europene de aprovizionare cu carburanţi a autocamioanelor,
fără plata imediată .
Convenţia asupra circulaţiei rutiere şi Protocolul privind semnalizarea
rutieră, au fost eleborate în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite cu privire la
traficul rutier de la Geneva în 1949 şi îmbunătăţite la Conferinţa de la Viena în
1968 şi conţin dispoziţii referitoare la caracteristicile tehnice ale autovehiculelor
şi la codurile de semnalizare rutieră; ţara noastră a aderat la aceste reglementări
rutiere prin Decretul nr.442/1968.
Acorduri şi convenţii bilaterale încheiate de ţara noastră cu diferite ţări
europene:
părţile contractate îşi acordă reciproc o serie de avantaje: necontingentarea
numărului de curse şi scutirea reciprocă de orice fel de taxe şi impozite, reducerea
parţială a taxelor şi impozitelor pentru un număr contingentat de călători,
acordarea unor contingente de călătorii pe bază de autorizaţie, cu plata integrală a
taxelor şi a impozitelor .
Înlesnirile pe care şi le acordă reciproc părţile depind de regimul
autorizaţiilor de transport statuat în acordul sau convenţia respectivă. Ele pot fi
autorizaţii permanente care asigură dreptul efectuării unui număr nelimitat de
curse dus-întors pe perioada unui an calendaristic şi autorizaţii pe călătorie care
dă dreptul la efectuarea unei singure călătorii dus-întors în perioada valabilităţii
autorizaţiei.
Acordul Shengen1intrat în vigoare la 25.03. 1995 la care au participat:
Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, şi Portugalia, prin care s-a
eliminat controlul de la frontieră (adoptarea paşapoartelor şi permiselor de
conducere europene, desfiinţarea graniţelor).
În domeniul transporturilor un rol deosebit îl are adoptarea de către
Comisia Europeană în 1992 a documentului CARTEA ALBĂ2, care prevedea
realizarea unei politici comune a transporturilor, reducerea discrepanţelor între
diferitele moduri de transport, în special printr-o împărţire cât mai echitabilă a
costurilor şi prin alte măsuri menite să asigure o competiţie corectă, respectarea
mediului înconjurător, şi o mai bună complementaritate între modurile de
transport
Contractul de transport în traficul internaţional
1
2
 Proba contractului de transport în traficul rutier internaţional de mărfuri se
face cu scrisoarea de tip C.M.R., care se întocmeşte în 3 exemplare în original şi
vor fi semnate de expeditor şi transportator: astfel primul exemplar se remite
expeditorului la predarea mărfii, al doilea exemplar va însoţi marfa iar al treilea
exemplar este al transportatorului.
Atunci când marfa trebuie să fie încărcată în diferite vehicule, sau este de
diferite feluri de mijloace de transport şi pe loturi distincte, expeditorul sau
transportatorul poate să ceară întocmirea scrisorii de trăsură pentru fiecare
vehicul în parte, fel sau lot de marfă.
Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină3 :
-locul şi data întocmirii
-numele şi adresa expeditorului
-numele şi adresa transportatorului
-locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia
-numele şi adresa destinatarului
-denumirea curentă a mărfii şi felul ambalajului iar pentru mărfurile
periculoase, denumirea lor general recunoscută
-numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor
-greutat brută sau altfel exprimată a mărfii
-cheltuielile aferente transportului
-instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vamă şi altele
-menţiunea că transportul este supus regimului stabilit prin C.M.R.
După caz scrisoarea de trăsură mai poate cuprinde şi următoarele
menţiuni :
-interzicerea transbordării
-cheltuielile pe care le ia exeditorul asupra sa
-totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii
-instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea
mărfii
-termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat
-lista documentelor remise transportatorului
Expeditorul – răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite din
cauza datelor necorepunzătoare care sunt înscrise în scrisoarea de trăsură
Transportatorul – este obligat la primirea mărfii să verifice exactitatea
datelor referitoare la numărul de colete şi starea mărfii şi a ambalajelor, precum şi
privitoare la stivuirea mărfurilor iar dacă are rezerve acestea trebuie să fie
motivate şi scrise în scrisoarea de trăsură.
Scrisoarea de trăsură este documentul în care se specifică condiţiile
contractului de transport şi primirea mărfii de către transportator.

3
 Expeditorul răspunde faţă de transportator pentru daunele pricinuite
persoanelor sau altor mărfuri, precum şi pentru cheltuielile care pot apărea din
cauza ambalajelor necorespunzătoare dacă transportatorul nu a observat la
primirea mărfii că starea ambalajului este necorespunzătoare. În cazul stivuirii
necorespunzătoare transportatorul trebuie să facă menţiune în scrisoare de
transport.
Pentru a îndeplini formalităţile vamale şi alte formalităţi care trebuie
efectuate înainte de eliberarea mărfii, expeditorul trebuie să anexeze la scrisoarea
de trăsură sau să pună la dispoziţia transportatorului documentele necesare şi să-i
furnizeze toate informaţiile necesare.
Expeditorul răspunde pentru daunele pricinuite transportatorului din cauza
lipsei documentelor şi a informaţiilor care nu sunt suficiente, inexacte sau
necorespunzătoare.
Totodată transportatorul răspunde de pierderea sau folosirea într-un mod
necorespunzător a documentelor care însoţesc scrisoarea de trăsură sau care i-au
fost înmânate de expeditor .

Documente necesare pentru executarea unui transport rutier

În transportul intern sau internaţional de mărfuri periculoase este necesar ca
aurovehiculele să fie agreate şi şoferii trebuie să fie recunoscuţi ca apţi de către
organele competente .
 -MINISTERUL TRANSPORTURILOR
 -REGISTRUL AUTO ROMÂN
 -SERVICIUL RUTIER JUDEŢEAN SAU AL MUNICIPIULUI
BUSUREŞTI
 -ALTE INSTITUŢII ABILITATE DE MINISTERUL
TRANSPORTURILOR
Documente de bord referitoare la :

 Autovehicul
 Conducătorul auto
 Mărfurile transportate
 Instrucţiunile de securitate privind mărfurile periculoase transportate
 Scrisoare de transport tip CMR
 Documentul de transport referitor la ambalaje
Documentele vehiculului

 Licenţele de transport
 Licenţa de execuţie
 Livretul tehnic al cisternelor
  Certificat de înmatriculare
 Certificatul de agreere ADR (acesta atestă din punct de vedere tehnic,
valabilitatea autovehicului destinat transportului de mărfuri periculaose în
cisterne, containere cisterne. Acest document se eliberează de R.A.R. şi
este valabil 12 luni, şi trebuie să se obţină pentru fiecare vehicul în parte ).

Documentele şoferului

 Permis auto
 Certificat A.D.R. de formare a conducătorilor de
 autovehicule care transportă mărfuri periculoase .
 Şoferii care transportă mărfuri periculoase în cisterne fixe sau demontabile
cu o capacitate totală mai mare de 1000l şi şoferii care transportă mărfuri
periculoase în cisterne cu o capacitate mai mare de 3000l/unitatea de
transport, trebuie să aibă certificat de formare profesională ADR.
Documetele de însoţire ale mărfii

 Scrisoarea de trăsură CMR +ADR .

 Fişa de siguranţă (instrucţiuni pentru şofer referitoare la
 substanţele transportate) .
 Copia după un acord bilateral sau a unei derogări
3.CMR
Ce este CMR-ul?
C.M.R.- Acord international privind contractele de transport (= CMR
provine din limba franceza, Convention relative au contrat de transport
international de marchandises par route).
CMR-ul, denumit si scrisoare de trasura, reglementeaza transportul
marfurilor de orice fel, cu autocamioane. Se foloseste cand locul de incarcare si
locul de descarcare sunt in tari diferite. Cel putin una dintre aceste tari trebuie sa
fie membra CMR. Acest lucru este valabil indiferent de sediul sau cetatenia
partilor. Acordul este valid in toate tarile membre ale Uniunii Europene, precum
si in alte cateva tari.
Tarile care au aderat la conventia CMR si unde necesar completarea unui
CMR sunt: Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan, Belarus,Belgium, Bosnia and
Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Cyprus, Czech Republic, Denmark, Estonia,
Finland, France, Georgia, Germany, Greece, Hungary, Iran (Islamic Republic
of),Ireland, Italy, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Latvia, Lebanon, Lithuania,
Luxembourg, Malta,Mongolia, Montenegro, Morocco, Netherlands, Norway,
Poland, Portugal, Moldova, Romania,Russian Federation, Serbia, Slovakia,
Slovenia, Spain, Sweden, Switzerland, Tajikistan,The former Yugoslav Republic
of Macedonia, Tunisia, Turkey, Turkmenistan, Ukraine, United Kingdom,
Uzbekistan.
In cazul in care o situatie nu este reglementata suficient prin CMR, este
aplicabila in completare legislatia nationala.
Raspunderea in cazul daunelor produse in timpul transportului este, de asemenea,
reglementata prin scrisoarea de trasura.
CMR-ul este destinat exclusiv transportului de marfuri cu autovehicule rutiere,
containerele si suprastructurile modulare nefiind considerate vehicule.
Ce contine un CMR
Datele cuprinse in scrisoarea de trasura CMR sunt: expeditorul,
destinatarul, documentele insotitoare, tipul si cantitatea marfurilor transportate,
numarul de inmatriculare al autovehiculului, transportatorul. Aceste date trebuie
completate corect in scrisoarea de trasura.
CMR-ul se intocmeste trei exemplare originale, dintre care unul (dovada
primirii) este pentru expeditor, cel de al doilea (dovada livrarii) este pentru
transportator, iar cel de al treilea este pentru destinatar.
Conform articolului 5 si articolului 6 din Conventia privind contractul
pentru transportul international de marfuri pe sosele (CMR) (Geneva, 19 mai
1956), completata de Protocolul 1978 Conform Art. 6 –
1. Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:
a) locul si data intocmirii sale;
b) numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia;
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru
marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli accesorii,
taxe de vama si alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la
eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta
conventie si nici unei alte clauze contrare.

2. Daca este cazul, scrisoare de trasura trebuie sa contina si indicatiile

urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
 d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la
eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea
marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care ele o
considera utila.
Din practica s-a constata faptul ca un numar de 3 exemplare din CMR este
insuficient , fiind necesar cel putin un exemplar si pentru companiile de expeditii,
totodata datorita faptului ca de pe CMR-urile autocopiative pe parcursul timpului
scrisul nu mai este vizibil varianta printata a CMR-urilor este mai la indemana
tuturor.

Cum se completeaza un CMR

Campul 1 – Numele si adresa completa a expeditorului marfii.

Campul 2 – Numele si adresa completa a destinatarului marfii.
Campul 3 – Data si locul preluarii marfii de catre transportator. Se recomanda precizarea orei
la care vehiculul a sosit la locul incarcarii, precum si ora plecarii. Aceste mentiuni sunt utile in
cazul imobilizarii prelungite a vehiculului, din vina expeditorului, pentru eventualele plati
suplimentare cerute de transportator.
Campul 4 – Locul prevazut pentru livrarea marfii. Se recomanda sa se solicite expeditorului
comunicarea orei exacte de deschidere a depozitului/depozitelor unde trebuie livrata marfa. O
asemenea precizare poate permite evitarea unei asteptari inutile si costisitoare a
transportatorului in cazul in care acesta ajunge la destinatie cand depozitul este inchis.
Campul 5 – Instructiuni speciale ale expeditorului marfii. Daca este necesar, expeditorul poate
preciza anumite instructiuni referitoare la formalitatile vamale, interdictia de transbordare a
marfii, asigurarea marfii etc.
Campul 6 – Numele, adresa exacta a transportatorului si alte referinte considerate necesare.
Campul 7 – Transportator(i) succesiv(i). Casuta este destinata cazurilor in care transportarea
marfii este efectuata de catre mai multi transportatori care se succeda. Se recomanda
completarea in momentul in care transportatorul succesiv preia marfa, macar pe copia CMR
care va ramane la destinatarul marfii (exemplarul albastru) si pe copia destinata procedurilor
administrative (exemplarul negru). Daca se stie ce transportatori succesivi vor fi implicati in
transport, este important ca exemplarul pentru destinatar al scrisorii (cel albastru) sa contina
macar indicatii despre ultimul transportator, cel care va aduce marfa la destinatie.
Transportatorul succesiv trebuie sa scrie data si sa semneze in casuta (rubricile „marchandise
reçue et acceptée“ – marfa livrata si acceptata, „date“ – data). El poate de asemenea sa faca
observatii privind numarul de colete, marcarea si numerotarea acestora, starea aparenta a marfii
si a ambalajului acesteia in momentul preluarii. In cazul in care spatiul din casuta e insuficient,
observatiile pot fi inscrise in alt loc (de exemplu pe spatele formularului CMR). Aceste
observatii trebuie validate de catre transportatorul care a efectuat partea precedenta din
operatiunea de transport.
Campul 8 – Observatii ale transportatorului in momentul preluarii marfii (numarul coletelor,
marcarea si numerotarea acestora, starea aparenta a marfii si a ambalajului etc). Acestea trebuie
validate de catre expeditorul marfii, altfel nu vor fi luate in considerare.
Campul 9 – Lista documentelor predate transportatorului de catre expeditorul marfii (de
exmplu: „packing list“ – lista coletelor, certificatele de origine ale marfurilor etc).
Campurile 10-15 cuprind descrierea uzuala a marfurilor transportate, inclusiv, daca este cazul,
indicatiile speciale privind marfurile periculoase.
Campul 16 – Conventiile speciale stabilite intre expeditorul marfii si transportator (valoarea
declarata a marfii si suma reprezentand un interes deosebit la livrare, termenul convenit pentru
livrare, posibilitatea de a folosi vehicule deschise si fara prelata, utilizarea paletilor, indicarea
persoanei care raspunde de incarcare, amarare si descarcare, acceptarea transportarii cu
feribotul, jurisdictia aplicabila etc).
Campul 17 – Indicatii privitoare la valoarea diferitelor plati referitoare la contractul de
transport stabilit si a partii care trebuie sa efectueze plata. Daca transportatorul nu vrea sa
precizeze valoarea exacta a sumelor datorate, este recomandat sa precizeze macar cine trebuie
sa efectueze plata.
Campul 18 – Precizari utile altor parti sau autoritatilor competente. Poate fi vorba despre
numarul de inmatriculare al vehiculului, sarcina sa utila, greutatea neta a marfii, numarul
carnetului TIR sau al oricarui alt document vamal utilizat pe perioada transportului etc.
Campul 19 – Indicarea sumei rambursate de catre destinatar si care trebuie incasata de catre
transportator la livrarea marfii. Conform Conventiei CMR (art. 21) transportatorul este obligat
sa plateasca expeditorului marfii exact suma pe care o are de platit destinatarul, daca aceasta
suma nu a fost incasata la primirea marfii.
Campul 20 – Referinta obligatorie la valorile
predominante ale dispozitiile Conventiei CMR.
Campul 21 – Locul si data intocmirii scrisorii
CMR.
Campul 22 – Semnatura sau timbrul expeditorului
marfii.

Campul 23 – Semnatura sau timbrul

transportatorului.
Campul 24 – Semnatura si timbrul
destinatarului confirmand livrarea marfii,
indicarea locului, a datei si a orei de sosire a
vehiculului la locul livrarii precum si ora
plecarii acestuia.
 Contractul de transport auto de pasageri
La baza apariţiei raporturilor de transport auto dintre cărăuş şi pasager se află
contractul de transport de pasageri şi bagaje. În temeiul contractului, cărăuşul
se obligă să transporte pasagerul la punctul de destinaţie împreună cu bagajele
sale, iar pasagerul – să achite taxa corespunzătoare pentru călătorie. De aici
rezultă că contractul este unul strict comercial şi este utilizat numai în
desfăşurarea activităţii economice de întreprinzător.
Contractul de transport auto de pasageri este un contract cu titlu oneros.
Pasagerii pot beneficia de serviciile de transport numai dacă procură un bilet de
călătorie, achitând pentru aceasta o taxă de călătorie. Ca excepţie, faţă de
contractul de transport auto de pasageri se aplică şi o regulă specială, stipulată la
art.980 din Codul civil, ce ţine de călătoria gratuită. Această normă se aplică, de
regulă, în transportul public în care pot călători gratuit unele categorii de
persoane: pensionarii, invalizii3, militarii, veteranii de război ş.a.
În doctrină se menţionează că persoanele care deţin dreptul prevăzut de lege de a
călători gratuit cu autobuzul şi troleibuzul nu pot fi considerate ca fiind parte la
contractul de transport. Ele sunt pasageri, însă dreptul lor de a călători rezultă nu
din contractul de transport, ci din normele dreptului administrativ care îl obligă pe
cărăuş să le transporte în mod gratuit.4
Părţi ale contractului de transport auto de pasageri şi bagaje sunt cărăuşul (numit
şi transportator, agent transportator, întreprindere de transport) şi pasagerul. În
calitate de cărăuş activează o organizaţie specializată în transportul public de
persoane. Ea trebuie să deţină licenţă eliberată de Camera de Licenţiere a
Republicii Moldova pentru prestarea serviciilor de folos public şi o autorizaţie
specială emisă de primăria din localitatea respectivă. În timp ce pasager poate fi
orice persoană fizică, indiferent de vârstă, naţionalitate, origine etnică ş.a.
În doctrină se duc discuţii referitor la faptul dacă autogara trebuie recunoscută
sau nu ca subiect al contractului de transport auto de pasageri în trafic interurban.
Potrivit opiniei expuse de Л.В. Зарапина, în cazul dat vom avea un contract de
transport trilateral, în care faţă de pasager se vor obliga doi subiecţi: cărăuşul şi
autogara, care împreună organizează întregul proces de transportare.5 O abordare
similară a problemei este realizată de С.Е. Хейгетова, care aduce mai multe
opinii pro şi contra.6
În ce ne priveşte, nu putem accepta ca autogara să fie recunoscută în această
calitate, din motiv că în Republica Moldova gările auto nu organizează şi nu
desfăşoară procesul de transportare.7 Spre deosebire de autogările din alte ţări,
gradul de implicare a autogărilor din Republica Moldova în activitatea de
organizare a transporturilor este mai redus. Funcţia de prestare a transportului
este pe seama agenţiilor de transport, iar rolul autogărilor se rezumă doar la
prestarea unor servicii auxiliare (vânzarea biletelor, anunţarea orelor de plecare şi
sosire, deservirea călătorilor cu sală de aşteptare) şi ele nicidecum nu pot fi parte
la contractul de transport.
Obiectul contractului de transport auto de pasageri şi bagaje îl constituie
deplasarea pasagerului din punctul de pornire şi până la punctul de destinaţie.
Forma şi modul de încheiere a contractului. Contractul de transport auto în
transportul public de pasageri pe teritoriul Republicii Moldova se încheie în
formă verbală. Dovadă a încheierii contractului serveşte biletul de călătorie care
i se eliberează pasagerului la momentul achitării preţului. Pasagerii sunt obligaţi
să procure bilete şi să le prezinte, după caz (art.16 alin.(1) din Codul
transporturilor auto).
Biletul de călătorie este documentul care dovedeşte achitarea taxei de
transport, acordă călătorului dreptul de a se deplasa cu autobuzul (microbuzul)
până în punctul de destinaţie indicat şi confirmă existenţa asigurării obligatorii a
călătorului (art.16 din Codul transportului auto).8
Biletele pentru călătoria în traficul suburban şi interurban cu curse regulate
pot fi cumpărate la casele de bilete ale autogărilor. Dacă aceste case de bilete
lipsesc, atunci costul călătoriei se achită nemijlocit şoferului care are obligaţia de
a elibera bilete de călătorie. O altă situaţie avem în cazul transportului urban
regulat, deoarece biletele de călătorie se procură direct de la taxator, după
momentul urcării pasagerului în salonul autobuzului.
Forma specială a biletului de călătorie este aprobată de Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, ea fiind
aceeaşi pentru toate categoriile de pasageri, indiferent de direcţia de călătorie pe
teritoriul ţării, de costul biletului sau ora vânzării lui.
Momentul încheierii contractului, de regulă, coincide cu momentul în care
pasagerul primeşte biletul de călătorie şi nu are importanţă modul de dobândire a
biletului (de la şofer, taxator, casa de vânzare a biletelor ş.a.). Spre regret însă,
atât Codul transporturilor auto, cât şi Regulamentul transportului auto de pasageri
şi bagaje nu prevăd posibilitatea rezervării biletelor de călătorie. Deoarece în
biletul de călătorie nu este indicat numele şi prenumele deţinătorului, se consideră
că biletul este transmisibil. Potrivit art.986 alin.(2) din Codul civil, în cazul
biletului transmisibil, posibilitatea transmiterii lui încetează cel târziu la începutul
călătoriei. Cu această ocazie, în Comentariul Codului civil al Republicii Moldova
se aduc explicaţii că biletul transmisibil este un document purtător, la vedere, care
nu este individualizat şi fiecare persoană fizică ce dispune de acest bilet este în
drept de a călători cu transportul respectiv. Posesorul biletului transmisibil este
considerat parte contractantă şi cărăuşul este obligat să-şi execute faţă de această
persoană obligaţiile sale contractuale.9 Intervalul de timp în care deţinătorul
biletului îl poate transmite unei alte persoane este strict limitat de lege, şi anume:
din momentul procurării biletului şi până la începerea călătoriei.10
Pasagerul are dreptul de a lua cu sine la transport, în mod gratuit, un copil cu
vârsta de până la 7 ani inclusiv, dacă el nu ocupă un loc separat pe scaun (pct.10
(a) din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje). În acest context,
nu trebuie acceptată ideea că transportarea copiilor s-ar realiza în afara unui
contract de transport. Copii de până la 7 ani participă la transportare în baza unui
contract aparte, care se încheie în formă verbală şi fără eliberarea biletului de
călătorie. Încheierea contractului se realizează din momentul în care copilul
împreună cu reprezentantul lui au urcat în mijlocul de transport, având pentru
aceasta acordul tacit al transportatorului. Deoarece copilul sub vârsta de 7 ani nu
are capacitate de exerciţiu,11 el nu poate încheia careva acte juridice, de aceea
contractul de transport este încheiat din numele lui şi în interesul lui de către
reprezentantul legal. Minorul nu va putea să primească de sine stătător executarea
în temeiul acestui contract, el va fi acceptat la transport numai însoţit fiind de o
persoană matură.
Dacă minorul realizează de sine stătător deplasarea, fără însoţirea unei persoane
mature, atunci încheierea contractului de transport se examinează reieşind din
dispoziţiile generale ale Codului civil al Republicii Moldova cu privire la
încheierea actelor juridice de către minori. Conform art.22 alin.(2) pct.a) C.civ.,
minorul în vârstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine stătător acte
juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor. Acest
drept fiind valabil şi pentru minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani (art.21
alin.(2) pct.d)).
În legătură cu aceasta, în literatura de specialitate se discută măsura în care
contractul de transport auto poate fi calificat ca fiind act juridic curent de mică
valoare. În acest scop se face deosebirea dintre particularităţile contractului de
transport regulat urban şi contractul de transport regulat interurban. Se menţio-
nează că dacă deplasarea în transportul regulat urban se numără printre actele
juridice de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor, atunci în
cazul contractului de transport interurban nu putem vorbi că ar exista acte juridice
de mică valoare. Aceasta din următoarele considerente: 1) la executarea
contractului de transport auto interurban se modifică esenţial aflarea în spaţiu a
persoanei. Minorul se poate afla la o depărtare considerabilă de casă, de părinţi şi
rude, fără a putea fi supravegheat de către ei; 2) costul biletului la anumite curse
poate chiar să depăşească mărimea salariului tarifar, pe care unii doctrinari îl
consideră punctul de reper pentru calificarea actului juridic ca act juridic de mică
valoare.12
Considerăm necesar ca în Regulamentul transporturilor auto de călători şi
bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.854 din 2006,
să fie prevăzută vârsta minimă de la care minorii ar putea călători fără însoţirea
reprezentanţilor cu transportul public. Până atunci însă, suntem de părere că
minorii cu vârsta de până la 7 ani, în temeiul legii, nu sunt în drept de a călători
singuri în transportul public în comun, ci de fiecare dată ei trebuie să fie însoţiţi
de o persoană matură. În realitate însă, acest lucru nu se întâmplă.
În ce priveşte minorii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 14 ani, ei pot călători liber
fără reprezentanţii lor doar în transportul urban regulat (cu troleibuzul, autobuzul
şi microbuzul). În schimb, în cazul transportului auto interurban, deşi legea nu
stabileşte careva interdicţii în acest sens, decizia de a încheia sau nu contractul de
transport cu aceşti minori rămâne pe seama agenţiei de vânzare a biletelor sau a
conducătorului mijlocului de transport respectiv.13
Licenţierea întreprinderilor de transport auto de pasageri. Pentru a putea
desfăşura activitatea de transportare a pasagerilor, organizaţiile de transport sunt
obligate să deţină licenţă de transport. În acest sens, Legea privind
reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, nr.451 din
30.07.2001,14 stabileşte că printre genurile de activitate supuse reglementării prin
licenţiere se numără şi transportul auto de călători în folos public, iar organul
competent de a elibera licenţa respectivă este Camera de Licenţiere (art.8 alin.
(1) pct.15)).
Licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani, iar taxa de stat pentru eliberarea
licenţei este de 2500 lei (art.18 alin.(1)). Sumele taxelor de licenţă se varsă în
bugetul de stat. Dorind să obţină licenţa de transport auto de călători, persoana
interesată va trebui să depună la Camera de Licenţiere o cerere la care să anexeze
pachetul de documente prevăzut de lege (art.10 alin.(2)), iar în caz de refuz în
acordarea licenţei, decizia Camerei de Licenţiere poate fi contestată în instanţa de
judecată.
Pentru dobândirea licenţei de transport auto de călători este necesară respectarea
unor cerinţe, care în literatura de specialitate au fost clasificate după mai multe
criterii, şi anume: • după izvorul juridic: condiţii impuse de Codul civil, legislaţia
din domeniul transporturilor, Legea privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător, Legea privind protecţia consumatorilor şi alte acte
normative; • în funcţie de obiectul reglementării juridice: condiţii care privesc
securitatea şi confortul pasagerilor pe tot parcursul transportării, iar, pe de altă
parte, cele ce ţin de implicarea statului în evidenţa şi controlul realizării de către
cărăuş a activităţii de întreprinzător; • după etapa la care se află cărăuşul în
procesul realizării activităţii de întreprinzător, deosebim condiţii care se impun a
fi respectate în faza de pregătire, cum sunt înregistrarea de stat şi dobândirea
licenţei, şi cerinţe care privesc desfăşurarea ulterioară a activităţii de
întreprinzător.15
Pe lângă faptul că este parte a contractului de transport auto încheiat cu pasagerul,
cărăuşul mai este subiect al raporturilor juridice din sfera circulaţiei rutiere. Faţă
de oricare participant la traficul rutier, fie el proprietar al mijlocului de transport,
şofer sau simplu pieton, sunt înaintate o serie de reguli. Ele sunt obligatorii pentru
toţi participanţii la trafic, indiferent de faptul dacă desfăşoară sau nu o activitate
de întreprinzător. Aceste raporturi au la bază prevederile Regulamentului
circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357
din 13.05.200916 şi normele date sunt orientate spre menţinerea securităţii la
trafic. Faţă de unităţile de transport ale tuturor cărăuşilor se impune respectarea
unui sistem de cerinţe tehnice, cum ar fi: controlul tehnic, reparaţia şi înlăturarea
pieselor defecte, paza mijlocului de transport în scopul de a preveni sustragerile
neobservate ş.a.
În consecinţă, urmează să facem deosebirea între două categorii de cerinţe care i
se impun cărăuşului: prima se referă la activitatea de întreprinzător şi se rezumă
la deplasarea pasagerilor cu mijloacele de transport auto; a doua – la cerinţele de
securitate a traficului rutier, care se adresează nu doar cărăuşului, ci tuturor
participanţilor la trafic.17 În acest context, pentru eliberarea licenţei în transportul
auto de călători Camera de Licenţiere solicită respectarea cerinţelor din prima
categorie.
 Bibliografie:
Https://anta.grov.md/

Https://scribds.com/

https://cmr.transportator.info/

http://lex.justice.md/

https://www.chisinau.md/