Pubertatea şi adolescenţa – vîrsta schimbărilor

Mesajul cheie:Pot fi pregtit pentru schimbările în perioada pubertăţii. Pot aprecia şi respecta
corpul meu. Pot obţine răspuns la întrebările mele.
Adolescenţa (lat. „creştere”) reprezintă o perioadă importantă în dezvoltarea fizică şi
mentală a fiinţelor umane, cu trecere de la starea de copil la cea de adult. Această trecere implică
schimbări biologice, psihologice şi sociale. Această perioadă cuprinde vîrsta 10 – 19 ani.
Pubertatea este o parte componentă a adolescenţei, cu durată de cîţiva ani, în decursul căreia au
loc schimbări intense în organismul fetelor şi băieţilor legate de maturizarea sexuală. Cu
pubertatea, de fapt, încep schimbările din adolescenţă, în medie la 10 ani, la fete, şi la 12 ani, la
băieţi.
Fiecare persoană îşi are propriul calendar de schimbări pubertare
Schimbările în timpul pubertăţii sunt influenţate de moştenirea genetică şi etnică, precum
şi de factori externi, precum efortul fizic, obiceiurile de alimentare, dietele stricte, etc.
Schimbările intense ce survin în perioada de pubertate sunt determinate de activarea procesului
de producere a hormonilor sexuali în organismul fetelor şi băieţilor. Aceşti hormoni sunt
estrogenul la fete şi testosteronul la băieţi. Toţi adolescenţii parcurg procese similare, dar
tempoul variază de la un individ la altul! Vîrsta survenirii schimbărilor este individuală şi variază
enorm. Un indicator că totul merge bine este respectarea succesivităţii schimbărilor prezentate în
tabelul-calendar pentru fete şi pentru băieţi:
Emoţii, temeri şi frustrări în pedioada adolescenţei
Schimbările fizice la fete şi băieţi în această perioadă sînt asociate cu dezvoltarea sexualităţii,
manifestată atît prin emoţii cît şi prin comportamente. Tot în această perioadă, apar mai multe
dificultăţi în comunicare cu oamenii apropiaţi. Adolesenţa reprezintă vîrsta conflictelor în
relaţiile cu adulţii: acum apar frecvent conflicte de idei, conflicte afective sau conflictele de
autoritate. În ciuda conflictelelor care apar în relaţia sa cu adultul, de fapt, adolescentul nu
doreşte să rupa relaţia, ci să stabilească un contact „adevărat” cu celalalt. Practic, adolescentul
îcearcă să stabilească relaţii de egalitate şi să pună punct relaţiei formate cu părintele său de tipul
celui dintre educat şi educator, sau eu sînt şeful iar tu te supui.