Curs nr: 5.

LOTR

5.1. Societati de transport auto

5.1.1.Autobaza
5.1.2.Autogara

5.1.1.Autobaza

Autobaza este o subunitate operativă de exploatare a unei societati

comerciale sau a unei regii de transport, fiind dotată cu material rulant, clădiri
instalații și utilaje necesare menținerii tehnice corespunzătoare parcului auto
propriu, care are ca obiect de activitate efectuarea transporturilor de marfuri,
pasageri, intretinerea si repararea curenta a parcului de autovehicule cu care este
dotata, organizarea activitatii personalului si parcarea autovehiculelor in orele de
neutilizare. Autobaza nu are personalitate juridica , fiind reprezentata in
raporturile cu alte unitati de societatea comerciala de transporturi auto din care
face parte. De asemenea, autogestiunea este limitata.
Autobazele, din punctul de vedere al specializarii sunt clasificate in :
 autobaze pentru transportul de pasageri;
 autobaze pentru transportul de marfuri;
 autobaze mixte.
Din punct de vedere al volumului de activitate, autobazele pot fi de tip:
 atelier, daca au in componenta minimum 4 formatii de lucru;
 sectii, daca au in componenta minimum 3 ateliere a cate 4 formatii de
lucru;
 uzina, daca are in componenta minimum 3 sectii.
Pentru obtinerea unei eficiente economice ridicate , este indicat ca
autobazele sa fie dotate cu un numar mic de tipuri de autovehicule, realizandu-se
astfel specializarea acestora pe anumite tipuri de autovehicule. Specializarea,
omogenizarea parcului auto al autobazelor simplifica munca personalului si
permite realizarea unor indicatori inalti de utilizare a autovehiculelor.
Indiferent de organizarea autobazei aceasta trebuie să aibă personalul și
mijloacele necesare pentru:
 efectuarea transporturilor de mărfuri sau de călători;
 întreținerea automobilelor și utilarea lor pentru transport;
 efectuarea reparațiilor curente;
Autobazele au în structura oraganizatorică organele funcționale necesare
îndeplinirii sarcinilor de conducere, producție, tehnice și administrative. Numărul
de salariați afectați fiecărui compartiment este dependent de numărul de
automobile cu care este dotată autobaza.
Autobazele pot avea în subordinea lor puncte de exploatare care
funcționează temporar în localități cu trafic mai redus și care o dată cu dezvoltarea
transporturilor auto din localitățile respective se transformă în autobaze. De
asemenea, pot crea și coloane auto, care funcționează temporar în puncte de lucru
depărtate față de sediul autobazei (șantiere, exploatări forestiere, etc.)
Autobazele dispun de nuclee din aceleași resoarte ca și întreprinderea de
transport, având însă un personal mai redus, în funcție sde capacitatea autobazei
și gradul de descentralizare a lucrărilor.
Funcțiile de bază într-o autobază de 200-300 automobile sunt următoarele :
 Conducere : șef de autobză, inginer șef (conducător tehnic), contabil sef.
 Serviciul de exploatare : șef serviciu, tehnicieni – dispeceri, șefi de garaj .
 Serviciul tehnic : șef serviciu, ingineri mecanici auto, tehnicieni norme de
consum, tehnicieni anvelope, tehnicieni procese tehnologice, reparații,
recepție, utilaje și instalații, post calcul.
 Serviciul de aprovizionare : mercelog, aprovizionare, șefi depozite (piese
materiale, combustibili și lubrefianți), manipulanți materiale.
 Serviciul planificarea și organizarea muncii: economiști planificare,
economiști salarizare, tehnicieni normatori, planificatori, stasticieni.
 Serviciul contabilitate plan financiar: șef serviciu, economiști contabili,
economiști financiari, contabili principali, contabili, casieri.
 Serviciul administrativ și personal: șef serviciu, inspector cadre,
funcționari, dactilografi, portari paznici, pompieri, arhivar, curier.
 Ateliere: maiștri, tehnicieni a atelier, tehnicieni control calitate.
 Garaje: șefi de garaj.

Serviciul de exploatare :
În amplasarea autobazelor un rol deosebit il au: considerentele de ordin
tehnic (existenta cailor de acces , retele electronice, retele de apa si canalizare),
considerentele de ordin economic (reducerea distantei dintre punctele de incarcare
a marfurilor sau pasagerilor ), considerente de ordin urbanistic (in vederea
asigurarii unei circulatii corespunzatoare a autovehiculelor), precum si
considerentele sanitare si de protectie a mediului.
Organizarea activitatii autobazelor vizeaza in principal doua aspecte:
1.Organizarea si respectarea fluxului tehnologic, adica stabilirea si
efectuarea tuturor operatiilor care fac obiectul fluxului tehnologic in timpul cel
mai scurt si in modul cel mai economic.
2.Organizarea teritoriului autobazei. Suprafata terenului se repartizeaza
pentru:
a) suprafete cladite: grupul poarta, atelierul de intretinere, statia de spalare piese
de schimb si materiale, depozite de combustibili, cladiri administrative.
b) suprafete necladite: drumuri de acces, platforme pentru pacarea autovehiculelor
in aer liber, piste pentru incercari, spatii verzi, instalatii de iluminat de forta ,
instalatii de alimentare cu apa, termoficare si de canalizare.
Funcțiile de bază într-o autobază sunt următoarele :
 șef de autobză, inginer șef (conducător tehnic), contabil sef
  Serviciul de exploatare : șef serviciu, tehnicieni – dispeceri, șefi de garaj
 Serviciul tehnic : șef serviciu, ingineri mecanici auto, tehnicieni norme de
consum, tehnicieni anvelope, tehnicieni procese tehnologice,reparații,
recepție, utilaje și instalații, postcalcul.
 Serviciul de aprovizionare : mercelog (tehnician) aprovizionare, șefi
depozite (piese materiale, combustibili și lubrifianți), manipulanți
materiale.
 Serviciul planificarea și organizarea muncii: economiști planificare,
economiști salarizare, tehnicieni normatori, planificatori, statisticieni.
 Serviciul contabilitate plan financiar: șef serviciu, economiști contabili,
economiști financiari, contabili principali, contabili, casieri.
 Serviciul administrativ și personal: șef serviciu, inspector cadre,
funcționari, dactilografi, portari paznici, pompieri, arhivar, curier.
 Ateliere: maiștri (în tură), tehnicieni a atelier,tehnicieni control calitate.
 Garaje: șefi de garaj.
Această schemă cuprinde numai personalul tehnico-administrativ.
Personalul operativ și muncitorii se normează în funcție de volumul lucrărilor de
efectuat.
Sarcinile serviciilor din cadrul autobazei sunt următoarele:
Serviciul de exploatare îndeplinește sarcinile cumulate ale serviciului de
producție și comercial din alte unități economice. Având în vedere că producția
în transporturile auto se concretizează sub formă de prestații, sarcinile
organizatorice ale serviciului de exploatare se referă atât la buna utilizare a
automobilelor, cât și deservirea corespunzătoare a beneficiarilor. Serviciul de
exploatare este serviciul de bază în cadrul unei autobaze, revenindu-i răspunderea
îndeplinirii planului de transport și a utilizării raționale a automobilelor.
Serviciul tehnic are sarcina de a asigura o bună stare tehnică a
autovehiculelor și de a urmări efectuare la timp și în bune condiții calitative a
proceselor tehnologice de întreținere, asigurând zilnic serviciul exploatare cu un
număr maxim de autovehicule în stare tehnică bună. Serviciul tehnic mai
îndeplinește sarcinile mecanicului șef din alte întreprinderi economice și poartă
răspunderea respectării normelor de consum. De semenea serviciul tehnic se
ocupă cu planificarea și urmărirea executării lucrărilor de investiții și reparații
capitale care privesc automobilele și celelalte mijloace de bază ale autobazei
precum și cu casarea acestora.
Serviciul de aprovizionare are rolul de a aduce la timp piesele, materialele,
combustibili și lubrifianți necesari pentru întreținerea, reparația și circulația
autovehiculelor precum și toate celelate materiale necesare bunei funcționări a
autobazei.
Serviciile de contabilitate și financiar urmăresc evidența materială și
financiară a autobazei în paralel cu întocmirea formelor de încasări și plăți
privitoare la toate operațiile efectuate de autobază. Aceste servicii îndeplinesc
toate sarcinile contabil-financiare ale unei întreprinderi economice, cu precizarea
că operațiunile sunt urmărite până la fiecare automobil în parte.
Serviciul planificare și organizarea muncii, întocmește și urmărește
executarea planului de transport la toți indicatorii, asigurând o justă corelare a
indicilor de plan, a forțelor de muncă și stabilirea drepturilor salariaților. De
asemenea asigură forțele de muncă necesare, urmărește justa lor repartizare
precum și stabilirea drepturilor care se cuvin salariaților.
Serviciul contabilitate și financiar, urmăresc evidența materială și
financiară a autobazei în paralel cu întocmirea formelor de încasări privitoare la
plăți privind operațiile efectuate de autobază, operațiunile fiind urmărite pentru
fiecare autovehicul în parte.
Serviciul administrativ și personal răspunde de problemele administrative-
gospodărești ale autobazei, inclisiv paza și măsurile pentru prevenire incendiilor.
Asigură evidența personalui și îndeplinirea condițiilor legate de încadrarea
acestuia.
Ducerea la îndeplinire a sarcinilor autobazei depinde de dotarea ei tehnico-
materială, încadrarea cu personal specializat și de o serie de factori cum sunt:
 amplasarea autobazei în cadrul localității;
 amplasarea clădirilor și spațiile de serviciu din autobază;
 numărul și calificarea personalului de dersevire;
 înzestrarea tehnică a autobazei cu instalații, mașini și utilaje.
Amplasarea autobazei în cadrul localității se stabilește în funcți de
considerente economice, tehnice, urbanistice și sanitare. Considerentele
economice impun ca distanța între beneficiarii deserviți de autobază la
transporturile locale și sediul acesteia să fie cât mai redusă. În acest scop, în
localitățile unde se amplasează mai multe autobaze, se recomandă ca acestea să
se afle în diferite puncte în jurul cărora se află beneficiari importanți al
transportului auto. Acest sistem care situează autobaza în centrul de greutate al
transporturilor auto pe care le efectuează, prezintă avantajul că reduce sau elimină
parcursurile goale la și de la beneficiar și scurtează timpul de deplasare. Demulte
ori dispunerea autobazei în apropiererea beneficiarilor este greu de realizat, din
considerente legate de sistematizarea localităților care se opun adeseori amplasării
autobazei în punctele optime.
Clădirile și mijloacele tehnice ale autobazelor de exploatare auto sunt
destinate pentru:
 întreținerea și reparația automobilelor;
 parcarea materialului rulant;
 păstrarea matrialelor necesare expoatării, întreținerii și reparațiilor;
 depozitarea și distribuirea combustibilului și lubrifianților;
 asigurarea spațiului de lucru necesar peronalului tehnico - administrativ și
operativ.
Clădirile, instalaților și mijloacele tehnice ale fiecărei unității și subunității
trebuie să corespundă normelor de proiectare privind amplasamentul, suprafața,
volumul și capacitatea de producție, în raport cu destinația lor, cu numărul și tipul
autovehiculelor și condițiile locale de exploatare, astfel încât să asigure:
 folosirea efectivă și rațională a suprafețelor clădite și de parcare;
 întreținere și repararea în bune condiții a mijloacelor de transport;
 circulația normală în incinta unității și în clădiri;
Unitatea trebuie să fie împrejmuită, iar porțile de intrare și ieșire păzită ziua
și noaptea.
Numărul de intrări și ieșiri, precum și așezarea lor trebuie să corespundă
cerințelor de exploatare.
Clădirile din cadrul autobazei trebuie să fie astfel dispuse încât să asigure
un flux tehnologic continuu, fără manevre inutile și pericol de incendii și
tamporări.
Prin fluxul tehnologic se determină modul și traseul de deplasare a
automobilelor de la intrare până la ieșirea din garaj și timpul afectat diferitelor
operații, astel fluxul tehnologic fiiind aplicat corespunzător se va obține o serie de
avntaje:
 timpul de executare a lucrărilor de întreținere a reparațiilor curente și de
manevră a autovehiculelor în garaj se reduce la minim;
 se creează posibilitatea unei juste repartizări și utilizări a forței de muncă,
ceea ce conduce la specializarea posturilor de lucru și a personalului,
economisirea forțelor de muncă, efectuarea lucrărilor de calitate, condiții
de verificare la fiecare punct de lucru .
 se permite introducerea mecanizării lucrărilor de întreținere și reparații
curente;
 se evită aglomerările de autovehicule în anumite puncte și pericolele de
accidentare pe timpul deplasării în garaj;
Fluxul tehnologic al garajelor cuprinde o serie de operații specifice
exploatării autovehiculelor. Aceste operații sunt următoarele:
 alimentarea cu combustibil și lubrefianți;
 controlul la intrarea în garaj;
 spălarea;
 executarea ungerii sau a reviziei tehnice la termenele planificate;
 executarea remediilor și a reparațiilor curente;
 parcarea;
 controlul la ieșirea din garaj;
În funcție de numărul și tipul autovehiculelor aflate în dotare, de
construcțiile, utilitatea și programul de lucru al garajului, ordinea acestor
operțiuni poate fi diferită.
Potrivit fluxului tehnologic stabilit, construcțiile din autobază pot fi situate
în centrul terenului sau în lateral. Teritoriul unei autobaze se repartizează după
cum urmează:
Suprafețe cladite, care cuprind:
 grupul poartă-pontaj;
  stația de întreținere cu atelierul de întreținere și reparații curente;
 stații de alimentare cu combustibil și lubrefianți;
 magazinele de piese și materiale;
 depozitul de combustibil și lubrefianți;
 garajul pentru protejarea autovehiclelor ( facultativ);
 clădirile administrative;
Suprafețele neclădite, care cuprind: drumuri de acces, platforme pentru
parcarea automobilelor în aer liber, piste pentru încercare și spații verzi.
Mentinerea unei stari tehnice corespunzatoare a autovehiculelor din parc
constituie activitatea principala din incinta autobazei; plecarea autovehiculului
din autobaza in stare tehnica necorespunzatoare este sanctionata de lege.
La venirea din curse, autovehiculele trec pe la statia de spalare, apoi la hala
de revizie curenta pentru verificare, sau indrumate spre parc daca sunt
corespunzatoare din punct de vedere tehnic, sau la atelierul de reparatii in cazul
celor defecte. Hala de revizie curenta adaposteste si compartimentul de schimb de
ulei si gresare. La plecarea in cursa, autovehiculele trec peste rampa de control,
unde se da viza pentru autovehicule de a parasi autobaza.
Sediul autobazei principale constituie si sediul administrativ al societatii
comerciale de transport auto.
Autocoloanele sunt formatiuni de exploatare auto cu caracter permanent si
isi desfasoara activitatea pe baza sarcinilor repartizate de autobaza; dispune de
parc propriu de autovehicule si de mijloace tehnico-materiale pentru intretinerea
si exploatarea parcului. Organizarea autocoloanelor se face pe baza principiului
specializarii pe categorii de mijloace de transport, pe tipuri de marfuri. Deci, vor
fi autocoloane pentru transport de marfuri , de pasageri si mixte.
In amplasarea acestora se iau in considerare posibilitatile de alimentare cu
apa, energie, combustibil, lubrifianti, usurinta de a comunica cu autobaza.
Personalul autocoloanei cuprinde : impegati, personal cu diferite profesii,
primitori-distribuitori pentru produse fluide , pentru diferite materiale.
Conducerea autocoloanei e realizata de un sef de autocoloana, care este
raspunzator pentru intreaga activitate: de disciplina personalului, de starea tehnica
a parcului, de siguranta circulatiei, de intocmirea corecta si la timp a lucrurilor
privind rezultatele obtinute din activitatea acesteia. Daca autovehiculele executa
transport la punctele de lucru izolate sau indepartate de sediul autocoloanei de
care apartine, se organizeaza autogrupe care sunt formatii temporare de
exploatare a autovehiculelor, conduse de un sofer numit responsabil de catre seful
autocoloanei.
Sediul autocoloanelor pentru transportul de pasageri se stabileste, de regula,
la autogara. Autogara este o formatie de lucru , cu activitate operativa, care
asigura realizarea sarcinilor legate de procesul de transport al pasagerilor.
Operatiile (facute) efectuate in autogari sunt: emiterea biletelor de calatorie,
eliberarea abonamentelor pentru plecarea in cursa , primirea/ predarea bagajelor ,
informarea pasagerilor , eliberarea documentelor pentru plecarea in cursa a
autovehiculelor. Conducerea autogarii este in sarcina unui sef de autogara.
Si in cazul autogarilor , activitatea de organizare vizeaza stabilirea si
respectarea procesului tehnologic, organizarea si dimensionarea teritoriului si
comunicatiilor. Unitatea care serveste un trafic mai redus de pasageri se numeste
autohala si indeplineste doar o parte din atributiile legate de transportul de
pasageri.

5.1.2.Autogara

Față de traficul feroviar, traficul rutier prezintă un caracter de

independență, deoarece vehiculele rutiere se adptează la trasee mai puțin riguroase
decât vagoanele de cale ferată.
Autobuzul poate acoperi rețeaua rutieră în totalitatea sa și penetrează în
circulația urbană până în inima orșelor.
Traficul rutier de călători, eliberat de constrângerile căii ferate, admite o
mare suplețe de exploatare.
Plecările și sosirile pot fi foarte apropiate. La orele de vîrf numeroase
plecări pot avea loc simultan, iar în zilele de sărbătoare se poate dubla sau chiar
tripla volumul traficului către locurile de agrement sau pentru scopuri turistice.
Concomitent cu dezvoltarea traficului este necesar a se mări și numărul de
gări rutiere, de tipuri variate, așa cum este însuși traficului rutier modern și a le
adaptala diversitatea de servicii de oferit.
Autogările trebuie să răspundă următoarelor scopuri principale:
 să nu conducă la aglomerarea căilor publice, evitând creerea unor probleme
deosebite de circulație;
 să ofere călătorilor condițiile de comoditate necesare înainte de plecare și
după sosirea din deplasare ;
 să asigure exploatarea autovehiculelor în paralel cu celelate servicii, la
orarul stabilit ;
Autogările rutiere pot deservi traficul pentru:
 transportul de persoane;
 transportul de mesagerii și bagaje;
 transportul de mărfuri;
La transportul de călători serviciile autogării asigură condiții de adăpostire,
satisfacerea unor nevoi legate de călătorie și condițiile de lucru pentru personalul
de deservire.
Mesageriile și bagajele se transportă, de obicei, tot de la autogările de
călători, executându-se cu aceleași autobuze care deplasează călătorii.
Transporturile de marfă deservesc, de obicei direct punctele de încărcare și
descărcare ( la expeditori și destinatari) ; pot însă fi create și autogări speciale sau
dirijările autovehiculelor se pot face din autogări mixte.
 Autogările se pot clasifica după poziția pe care o ocupă în rețeaua rutieră
în :
 autogări cap de linie ;
 autogări de trecere ;
 halte;
După trafic, autogările sunt de mai multe categorii :
 de trafic mare -categoria I ; asigurând 9-14 plecări- sosiri simultane de
autobuze, cu un număr de călători de 400-600 simultan și până la 140
plecări-sosiri zilnice de autobuze prestându-se pentru orașe mari,
municipii, reședințe de județ.
 de trafic mijlociu – categoria II ; asigurând 4-8 plecări- sosiri simultane de
autobuze, cu un număr de călători de 100-250 simultan și până la 50 plecări-
sosiri zilnice de autobuze prestându-se pentru orașe și centre industriale cu
trafic corespunzător
 de trafic mic – categoria III ; asigurând 3 plecări- sosiri simultane de
autobuze, cu un număr de călători de 40-100 simultan și până la 25 plecări-
sosiri zilnice de autobuze.
Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinilor ce le revine autogărilor dispun de
terenuri, clădiri, peroane, platforme de parcare și manevrare a autobuzelor,
drumuri de acces în incintă și spații verzi.
În funcție de trafic, amplasamentul autogării se stabilește de regulă în
aproprierea centrului comercial și administrativ al localității, în aproprierea stației
de călători de cale ferată sau chiar într-o clădire comună cu stația de cale ferată.
Pentru asigurarea bunei desfășurării a activității autogării și a serviciilor
pentru publicul călător, amplasametul autogării se stabilește astfel încât să
asigure :
 suprafața necesară parcării și întoarcerii autobuzelor, fără manevre de mers
înapoi, circulația într-un singur sens fiind obligatorie pe teritoriul autogării ;
 gruparea corectă a tuturor liniilor de autobuze, ținând cont în primul rând
de liniile de mare trafic ;
 separarea în măsură cât mai mare a traseelor de autobuze de arterele de
mare circulație ale localității respective ;
 legătura comodă cu mijloacele de transport în comuna ale localității
respective ( tramvaie, troleibuze, autobuze) ;
 distanța corespunzătoare de la amplasamentele spitalelor și școlilor (minim
250 de m) ;
Suprafața de teren necesară fiecărui tip de autogară determinată de
suprafața construită a clădirilor și persoanelor, de suprafața platformelor de
manevră și parcare a autobuzelor, de lungimea drumurilor din incintă și de
suprafața spațiilor verzi impuse de ansamblul arhitectonic local este de circa 10
000 mp pentru autogările de trafic mare , 6 000 mp pentru autogările de trafic
mijlociu și 2000 mp pentru autogările de trafic mic.
 Clădirile autogării trebuie să asigure toate cerințele materiale impuse de
desfășurarea normală a necesităților traficului de călători și cele ale exploatării.
Pentru realizarea acestor cerințe la proiectarea și construcția autogărilor,
indiferent de tip sau de faptul că acestea se amplasează într-o clădire independentă
sau fac parte într-un complex de clădiri cu specific auto sau feroviar, trebuie să
aibă în vedere următoarele :
 să asigure încăperile și instalațiile aferente funcționării serviciilor
specifice ;
 planul clădirii să aibă o distribuție simplă a încăperilor și să asigure o
orientare ușoară a călătorilor în circulația lor la și de la autobuze, iar drumul
parcurs de aceștia să fie cât mai scurt posibil ;
 încăperile și instalațiile autogării să fie dimensionate astfel încât să asigure
nevoile pentru perioada cea mai intensă de trafic ;
 amplasarea diferitelor încăperi trebuie făcută în ordinea în care călătorii
execută formalitățile necesare călătoriei, evitându-se astfel deplasările dus-
întors care împiedică o desfășurare normală a activității în autogară ;
 organizarea interioară a autogării să ofere separarea fluxurilor de circulație
ale călătorilor ce sosesc de cele ale călătorilor care pleacă și să evite
intersectarea fluxurilor de circulație ale bagajelor și a mesagerilor ;
 să asigure gruparea și separarea încăperilor destinate deservirii călătorilor
de încăperilor necesare exploatării, pentrua nu se produce intersectarea
fluxurilor de circulație ale călătorilor cu cele ale personalului de exploatare
auto ;
 se prevăd încăperi destinate nevoilor călătorilor (acces, hol, sală de
așteptare, încăperea mama și copilul, etc.), precum și încăperi pentru
deservirea călătorilor și publicului însoțitor aflat în autogară (case de bilete,
informații, bagaje, bufet, telefon, CEC, etc,.) ;
 încăperi destinate asigurării serviciilor autogării (birou de mișcare, birou
dispecer, casă specială, încăpere pentru taxatori, etc.)
Construcțiile autogărilor de marfă trebuie să cuprindă :
 încăperi pentru depozitarea mărfurilor ;
 loc de parcare pentru automobile în tranzit ;
 dormitoare pentru personalul de bord în tranzit ;
 mijloace de cântărire.
Dotarea autogărilor și dimensioanarea construcțiilor respective se face în
raport cu volumul și specificul mărfurilor manipulate și cu normele de utilizare a
spațiilor de lucru.
Magaziile pentru depozitarea mărfurilor trebuie să îndeplinească
următoarelor condiții :
 să asigure păstrarea integrității și a calității mărfurilor ;
 să asigure utilizarea rațională a spațiului, sortarea pe direcții și manevrarea
mărfurilor în interior ;
 să fie prevăzute cu mijloace de prevenire a incendiilor ;
  să fie amplasate convenabil față de drumurile de acces ;
 să fie prevăzute cu rampe de încărcare-descărcare la nivelul platformei
autocamionului ;
 să fie înzestrate cu utilaje și unelte pentru manipulări.
Autogările în care se manipuleză în mod curent obiecte grele se prevăd cu
platforme de depozitare și instalații de ridicat adecvate .Amplasarea platformei de
parcare se face în apropierea magaziei de mărfuri a stației. Platforma se
împrejmuiește, asigurându-se supravegherea și paza automobilelor și încărcăturii.
Încăperile de serviciu ale autogărilor și autohaltelor de călători se dotează
cu mobilierul și obiectele de inventar pentru păstrarea valori (dulapuri metalice,
ternioane), compostarea biletelor, cântărirea și depozitarea bagajelor, prevenirea
incendiilor și păstrarea curățeniei.
În biroul de mișcare trebuie să existe obligatoriu : ceas, orarul curselor,
palete de semanalizare, telefon, plăci indicatoare de traseu.
Sălile de așteptare și persoanele se dotează cu mijloace de orientare și
informare a publicului călător ca : ceas, extrase din mersul oficial al autobuzelor
și al tarifelor de călători în vigoare, instrucții privind drepturile și obligațiile
călătorilor, tăblițe indicatoare, instalații pentru semnalizare luminoasă și acustică.
În autogări și autohalte încăperile de serviciu, încăperile și construcțiile
pentru deservirea călătorilor precum și locurile cu activitate permanentă trebuie
să fie iluminate. Iluminatul trebuie să fie suficient și să corespundă prescripțiilor
tehnice de iluminare.
Autogările și autohaltele se marchează printr-o tablă indicatoare, purtând
denumirea localității respective. În cazul când în aceeași sunt două sau mai multe
autogări de călători, pe tabela de indicatoare se înscrie a doua denumire distinctivă
(de exemplu : Autogara călători Ploiești-Nord).
Peroanele se utilizează :
 circulație, îmbarcarea și debarcarea călătorilor în și din autobuze ;
 circulația bagajelor și a mesageriilor din autogară la autobuze și de la
autobuze în autogară.
Mărimea persoanelor este determinată este derminată de numărul de plecări
sosiri simultane de autobuze.
În principiu autogările se prevăd cu drumuri de acces pentru a se evita
încrucișările în circulația și manevrarea autobuzelor. Platformele de parcare se
dimensioaneză astfel încât să asigure manevrarea autobuzelor (întoarceri, intrări
la persoane și parcarea unor autobuze care așteaptă intrarea la persoane).Pentru
ușurința manevrărilor și pentru asigurarea aspectului corespunzător a terenului
autogării, platformele trebuie să fie betonate.
Suprafața ocupată de persoane, drumurile din incintă, platformele de
parcare și manevră și trotuare reprezintă circa 60-70% din terenul autogării.