Mustrari=nedumeriri

-ii sugereaza doamnei T. sa apara pe scena

-“teatrul tre sa aduca pe scena “complexe de experienta din viata reala”

-“cum se gandeste, cum se iubeste, cum se sufera nu se poate invata in orele de curs”

-“arta teatrului are nevoie de firi de structura exceptionala”. Dar acestea sunt excluse de Conservator.(e
o greseala).

1. arta cere in fizicul actorului tot atata variatie cata a creat viata”- nu tre sa fie un anumit tipar

2. “Alta aberatie este aceea a vocii”-“autentica frumusete a glasului e de ordin interior”

3.prejudecata talentului. Iar apoi in practica :”Fa ca mine”

-doamna T. ar fi fost potrivita sa joace in “Act venetian”-“ar fi dat o viata neobicinuita rolurilor de femeie
adevarata”. Aceasta doamna indeplinea doua cerinte “pe care le impusese eroinei din Act
venetian”(Camil Petrescu): vorbea repede si avea o privire expresiva. Dar ea refuza rolul (“lasa-ma in
magazinul meu de mobile”). Atunci el ii propune sa scrie dar ea refuza din nou: “eu nu stiu sa scriu-arta
n-are de-a face cu ortografia/ cum sa scriu-luand tocul in mana si fiind sincera cu dumneata insati pana
la confesiune/ N-am talent- Nici unul dintre marii scriitori n-au avut talent”. “Stilul frumos e opusul artei

-Autenticitate:”Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea
ce a gandit, ceea ce I s-a intamplat in viata”. “Trebuie sa scrie numai acei care au ceva de spus”

-el publica scrisorile personale intr-o revista “putin raspandita” fara voia ei.

-INcepe cu scrisoare doamnei T. care povesteste cum a fost asteptata de D.(un om “urat, cu ochi tulburi
si gura informa”). Ea e vizibil deranjata de prezenta lui, el o iubea de 15-16 ani. Ii explica destinatarului-
“iubitor de curse de cai” de ce nu poate deveni scriitoare: la varsta de 18 ani se casatorise cu un tanar
inginer intors recent din Germania, decizie care i-a cauzat suferinta lui D. reintoarsa din Germania si
divortata ea se intalneste intamplator cu aceta pe strada si e oarecum stanjenita de a fi vazuta in
prezenta lui datorita aspectului nengrijit (“nears de multe zile, cu ghetele scalciate, cu mainile
neingrijite”). O invita la el si ea descopera conditii mizere dar totodata si amintiri placate caci barbatul
pastrase caietele ei vechi si poze d-ale ei de la scoala. El continua sa o viziteze aducandu-I mereu
cadorui, neglijandu-si aspectul sau(“cand se intampla sa am lume la ceai, era atat de deplasat inre cei
cativa barbati elegant , femeile il evitau atat, ca mi-era mila de el”). Incearca s ail schimbe dar “e
iremediabil ratat si mediocre”.

-Stelute (***) X nu il suporta. Intr-o zi, cand doamna T. urma sa mearga in vizita la X amana aceasta
hotarare si D. se bucura.Isi da seama ca el e un prieten adevarat si se culca cu el –“simteam o multumire
potolita ca am facut o fapta buna”. Isi da apoi seama ca ar putea ramane insarcinata si regret cumplit. La
intrebarea “nu ma iubesti-NU!...”simteam in mine un suflet de sora”.

[erau in aceeasi clasa de liceu doua Maria Manescu differentiate prin intiale: Ve si Te]

-a doua scrisoare povesteste tot despre D(scria la gazeta)- mai exact de respingerea lui de catre domna
T.

-ea era iubita de mai multi barbati mai putin de unul care chir o interesa XXX cea ce ii cauza o suferinta
“mortala” . D. tot staruia pe langa ea- “Nu e nimic pe lume, nu pot face nimic, ca sa ma poti iubi putin?”

Scrisoare III-luni de zile nu mai stia nimic de el: pe de-o parte era bucuroasa ca nu o mai sacaia, pe de
alta parte era nelinistita ca el ar fi putut-o uita. Se intalnesc intr-o seara la Teatrul National, el fiind
intovarasit de o fata draguta.->”durere amortita”

-cand era in tren si mergea sa isi petreaca Pastele la matusa ei s-a intalnit cu XXX si noua lui iubita-“am
simtit zadarnicia oricarei iluzii”. Un commissioner ii adduce un vas cu flori de la D-“cel putin stiam acum
ca nu mai sunt compatimita”

INTR-O DUPA-AMIAZA DE AUGUST

-scriitorul incearca sa afle cine era acel XXX-“fiul acelui mare industrias pe care l-am numit conventional
in romanul meu “Ult noapte…” Tanase Vasilescu. Ii propusese adesea sa scrie dar refuzase-era “un
adevarat exponent al societatii romanesti de azi”. Pana intr-o zi cand se hotaraste sa ii povesteasca
drama lui in dragoste dar naratorul ii spune ca ar prefera sa ii povesteasca in scris- era nevoie de
amanunte.-“povesteste net, la intamplare, ca intr-un process verbal”.

-era FRED VASILESCU-ceea ce il caracteriza era “sinceritatea vietii”

-Naratorul ia masa cu 2 sciitori.- lucre la Ministerul de Externe. “Numai sciitor stiu ca oricat as vrea, orice
as face si oricat m-as stoarce n-as putea deveni niciodata”. La un moment dat vede o musca in farfuria
unuia si nu stie daca sa ii spuna sau nu(il va deranja sau ii va multumi)

-merge pe jos si admira sau doar prezinta locurile pe langa care trece. Se indrepta spre Emilia. Ajunge la
ea acasa si o gaseste jucand carti cu sorusa(Valeria) si cu un tanar care atunci cand il observa se ridica si
pleaca.(“el e poate cel care o conduce pe Emilia in oras”). Pe ea o avusesera toti prietenii lui si el. Emilia
era “impozanta” si oarecum profitoare.

“Teatru e pt ea ceva necunoscut intamplator, de unde iti vin aplauze, flori si automobile”. Astepta sa I se
dea un rol prin care sa dobandeasca succesul. Ea considera ca rolurile ii erau luate de Marioara S. Emilia
ii face o scurta demonstratie ceea ce il face pe el sa-I propuna (in gand) sa se apuce de croitorie sau de
vandut camasi. Femeile erau din Barlad, prilej pentru el sa intrebe daca il cunosc pe scriitorul G- da.
Cand cei doi raman singuri, se retrag in dormitor(“Emilia da ceva programmatic acestui fapt”). In pat el
este oarecum frivol fiind cu gandul la sora care se afla intr-o camera invecinata. Emilia ii spune ca l-a
vazut cu Miti Marculeanu si e geloasa- era actrita, “un fel de ideal pentru Emilia” deoarece stia foarte
bine ce voia, isi primea regulat banii, nu putea fi pacalita de nimeni.

Emilia Răchitariu. Uitandu-se prin biblioteca ei da peste o fotografie cu logodnicul ei V. Constantinescu.

Fata ii spusese ca mai inaintre tre sa treaca pe la biserica si dup-aia….(“daca se supara, pleaca”-cand
urma sa afla ca ea nu mai era fata). Scoate o cutie plina de scrisori. Un teanc era de la Ladima.(“a murit”
dar ea credea ca o iubise mult). El il cunostea. Murise in urma cu 3 luni. Le citeste: domnisoara, scumpa
domnisoara si prietena, prietena scumpa. Uneori Emilia aducea completari in timp ce el citea. In unele ii
spunea ca ii e dor de ea, in altele se discuta despre marele ei debut si entuziasmul ce el il purta ca mai
apoi sa fie dezamagit de cronici.

“Nu era om de inteles”.

Directorul era sup pe Ladima deoarece scrisese un articol in care cerea mutarea capitalei deoarece
“Bucuresti nu e un loc de creatie si inviorare, Dambovita e meschina….Visez la o capitala ca o inima
noua, pe undeva pe Olt, in Ardeal”.

Ii scrie chiar si o poezie.

“Bietul Ladima”

1926-el il cunoscuse pe Ladima. Mouthy- o tanara de 15 ani pe care el o agatase si o credea mai
mare.Plecase cu ea si cu pr lui la plimbare si masina iar apoi se opresc la “Popovici”. O doamna parea ca
il urmareste constant: doamna T. Aceasta danseaza cu un alt barbat ceea ce starneste intereul lui Fred
pt ea (“Platonica”)-“ma plictiseste cu insistentele ei”. Deputatul Marginoiu, pr lui, filtreaza cu ea ceea ce
starneste gelozia lui Fred asa ca merge la masa la ea si ii striga ca e nerusinata:”ai uitat cand framantam
cu dumneata droturile divanului meu?”. In apararea femeii sare Ladima si il provoaca la duel dar
doamna intervine sa opreasca acest act.

George Demetru Ladima

“Stii ca a inceput sa-mi placa sa scriu? Vreau acum sa stii totul”..”Stiu ca lumea si prietenii chiar ma cred
prost”.

Cel ce povesteste e Fred Vasilescu-Lumanararu

-Ladima se sinucisese

Mersese chiar la directorul Teatrului National ca sa-I spuna de “unul dintre cele mai mari talente ale
teatrului nostru”- sigur vei fi angajata. Intr-adevar dupa o luna fusese angajata…”ieri am intalnit la teatru
pe autorul Sufletelor tari”. In nota de subsol Camil Petrescu spune ca intalnirea avusese loc la Capsa si
fusese rugat staruitor, aproape umilitor.

Intr-o seara ,pe cand Fred era cu masina in sant, beat, se intalneste cu Ladima. Fred se afla acolo pt ca o
spiona pe doamna T, de care era indragostit de 4 ani si barbatul ii tine companie.
In urma unei scrisori citite, Emilia ii spune ca debutase la Teatrul National cu piesa Secretul mamei, insa
din cauza vremii (lapovita) nu fusese multa lume, dar primise aplauze la scena deschisa.

Emilia ii povesteste intr-o zi il minte pe Ladima ca tre sa vb cu un arendas de la Barlad pt ca trebuia sa se

intalneasca cu Nae Gheorghidiu. Ea se culca cu acesta, Ladima aflandu-se in camera de langa. Intr-o zi in
timp ce astia doi isi faceau iar de cap, vine Ladima si Emilia apuca sa incuie usa inainte ca el sa intre.
Ladima banuieste ceva si se desparte de ea pt 2 luni mai apoi ajungand sa ii ceara iertare caci ea ii
spusese ca se speriase sa nu fi fost vreun hot si d-aia a incuiat usa.

Ladima isi pierde slujba si devine din ce in ce mai nefericit.

Valeria era partasa la inselaciunile surorii ei. Il mintea ca Emy era pleacata in turneu in timp ce ea era cu
altul- cu Traian. Dar o vede intr-un restaurant fitos in care el de obicei nu avea bani sa mearga (acum era
o intrunire a scriitorilor).”Tragedia lui Ladima:din pricina saraciei nu putea sa mearga in aceeasi lume cu
femeia pe care o iubea”….”Emilia, mai fi putin si a mea”

Pe masura ce citea:”creste in mine o durere maracionoasa”.

Ladima era bucuros ca urma sa fie numit secretarul unei fundatii cu un mare capital.

Auzise ceva de Traian Justiniu si Camil Petrescu spune ca il intrebase chiar pe el despre “ceaiul” dat de o
tanara actrita de la Teatrul National, la care luase parte si Emilia insa autorul nu vrea sa ii dezvaluie nimic
de teama sa nu-l raneasca, desi stia adevarul. Ion Sarbu, un prieten ii spune tot iar apoi Ladima ii scrie o
scris de desp Emiliei. Sunt desp o luna iar apoi afla ca era bolnav. Valeria merge s ail vada.

Cu toate acestea, Ladima o propune pt o piesa si Emilia urca din nou pe scena. Dupa 3 luni Ladima o cere
pe Emilia inapoi.”reda-mi paradisul pierdut”. Dar nu faceau nik. Doar stateau acasa si vb.

Ladima- director la Veacul (Omul Liber in care au aparut sub semnatura lui Camil Petrescu majoritatea
articolelor atribuite lui Ladima), Tatal: tanase vasilescu . Revista :”va fi o reactiune impotriva conducerii
liberale”. La gazeta lucrau Nae Gheorghidiu si Mateevici. Revista a avut un success rasunator dupa doar
doua luni. Ladima scrisese un articol de ziar despre combustibilul de la CFR care ii deranjase atat pe
colegii lui de ziar astefl ca el demisioneaza. Fred e pus de taso sa il aduca inapoi “ca are talent”. Fred isi
adduce aminte cum o intalnise pe doamna T la o expozitie si un pr ii spusese ca e urata. El isi dadu
seama de asta dar se bucura ca ea era frumoasa doar cand era cu el. De la Veacul erau exlucis
economistii, medicii erau admisi numai daca nu mai practicau insa erau incurjati tinerii. Ladima sustinea
ca nu exista saracie, ci doar proasta distributie.

In tot acest timp, Fred statea dezbracat in patul Emiliei in timp ce aceasta discuta cu varasa croitoreasa.

“Nu doresc sa fii a mea decat ca nevasta” ladima emiliei. Insa nu avea posibilitati materiale. Emilia nu s-
ar fi casatorit oricum cu el “parca era un tata” (imbracaminte)
Fred provenea dintr-o fam instarita. El fusese pe front numai pt ca isi dorise sa vada. Hainele lui erau din
stofele cele mai scumpe si mai de calitate fata de Ladima. Camil Petrescu ofera lamuriri intr-o nota de
subsol ca Fred nu era deloc prost ci era chiar remarcabil in anumite domenii. Il citise sip e Eminescu.

Ladima si Fred disuta despre moda si croitorie-“moda uniformizeaza”

Geroge:”Vreau ca 1928 sa fie anul vietii mele”=anul mortii lui. Era revelionul

Fred isi aminteste de revelionul lui, al doilea la rand fara doamna T. Si rememoreaza revelionul din urma
cu 2 ani (“In cei doi ani iubirea noastra ramasase oarecum secreta’). Se preface ca e bolnav ca ea sa vina
s ail vada. Ea lucre intr-un magazin de mobila-cred (“munca asta inseamna pt mine independenta”)

Doamna T:”Nu cred in iubire”. In ajunul Sf Gheorghe, cand era aniversarea lor, doamna voia sa isi
petreaca seara la Fred dar acesta o refuza pe motiv ca “nu il intereseaza ca femeie”..”dar fred, ma
iubesti”.

GDL ii trimisese o scris Valeriei in care ii dadea de inteles ca demisiona din nou de la gazeta:”Daca nu
scrii cea ce gandesti, de ce sa mai scri?”=> si Emilia e data afara de la teatru.

Intr-o scrisoare Ladima ii cere scuze ca nu a mai ajuns la ea deoarece se intalnise cu un prieten. Fred isi
adduce aminte de intalnirea dintre ei. Fred se pregatea sa-si ia zborul spre Capetown si pe peron era
prezenta si doamna T. Testament:”Las tot ce am, tot ce mi se cuvine doamnei Maria T. Manescu. Rog pe
parintii mei sa o socoteasca drept fiica a lor”.

Ladima contempla frumusetea Emiliei. Fred:”Socot ca el se amagea”. Femeia se imbolnaveste si barbatul

se simte mizerabil ca nu o poate ajuta cu bani pt medicamente. Ii trimite insa sa citeasca o poezie scrisa
de el in Cugetul.

Fred o cunoscuse pe doman T in magazinul unde ea lucre “Arta decorativa”. El era secretar de legatie in
Ministeru de Externe-voia sa-si mobilize garsoniera.. Cea care se ocupa de acest lucru este chiar ea si isi
duce la cap misiunea cu mare success fiind ajutata de faptul ca locuie 2 ani in Berlin unde “arta
moderna” se dezvolta rapid. O invita la el la masa in garsoniera si femeia alege un menu simplu: compot
de caise cu prajituri- “sanatoase si curate”. Femeia pleaca cu promisiunea ca se va intoarce rapid-fusese
la farmacie sa faca “cumparaturi”. Motivul pt care se culcase cu el:”M-a impresionat gestul de a-mi da
cheia”.

Emilia ii pov lui Fred cum intr-o seara cand el si Gina o asteaptau in masina sa mearga la masa, Ladima
era pe la ea si furios ca pleaca si nu vrea sa ramana sa isi petreca seara cu el o acuza de
infidelitate:”mizerabila, taratura, tarfa..”. A doua zi si-a cerut iertare.

“Femeiele cele adevarate isi incep misterul dupa ce s-au rasturnat in patul barbatului”

-avea o polita de dat lui Gheorghiu- se imprumutase ca sa-I dea Emiliei atunci cand a fost bolnava

Fred cere detalii despre sinuciderea Ladimei: pe 3 mai. Isi tot cauta un post de lucru la gazeta dar nu
primea nimic.
Ladima o vazuse pe Emilia la bratul unui barbat in timp ce el o asteptase o ora jumate in fata
cinematografului pt ca asa ii fagaduise ea. Dupa:”ceea ce simt eu pt tine e ceea ce simte somnambulu pt
luna”. Dupa un timp vine din nou la ea si o gas iar cu grecul-ii cere sa ii inapoieze toate scris si toate
poeziile. Il minte ca nu le-a mai pastrat

“A murit din mizerie” Emilia. Fred se hot sa fure scrisorile –“e o porunca inexorabila” ca sa salveze
onoarea camaradului sau. Ii propune sa mearga la masa impreuna cu Valeria si cat timp ea merge sa isi
anunte sora Fred ia pachetul legat cu panglica roz.

EPILOG I

Fred cauta date in ziare despre moartea lui Ladima-“mare pierdere pt literature romaneasca”

-isi trasase un glonte in inima.

“mizeria e mai totdeauna cauza adevarata a mortii poetilor romani”

Anchetatorii credeau ca de vina era doamna Maria Manescu- lasase o scris de dragoste. Merge la Capsa
si se intalneste cu domnul Penciulescu care ii spune ca pt el singurul mare poet romane e I H Radulescu.

Merge mai apoi la Ciobanoiu.:”scria si el asa”(ladima)..”a avut nenorocierea sa intalneasca in cale pe

diavolul insusi”. El dadea vina pe Bulgaran. Ladima ii povestise cat era de nefericit in dragoste si de sarac
iar acesta il indemnase pe calea Domnului. Bulgaran in schimb sustinea inexisenta lui Dumnezeu.

Nota: nasterea Universului dintr-o stea.”universal e indifferent fata de orice fel de viata asemanatoare
cu a noastra”..”am picat noi oamenii dintr-un accident”. Scopul univ nu era de a produce viata.
“Viata=subprodus fara nicio importanta”. Viata exista datorita atomului carbon.-> articol scris de
Bulgaran.

“Sa fie poetul un exemplar sortit sa fie fatal si “greu cenzurat de moarte””?- F.V.

EPILOG II- povestit de autor

Fred nu se decisese daca sa ii scrie intamplarea din august. Amana mereu.

“descoperise posibilitatea de eliberare prin scris” (“Bucuria scrisului e mai tare ca heroina insari”-Fred )

De diminteata avea zbor iar la 9 seara urmau sa se intalneasca-> nu se mai intalnesc niciodata. Fred
murise intr-un accident de avion. Dupa un timp, aut duce doamnei T manuscrisul. Afland ca ea e legatara
lui pleaca la Viena. O intalneste dupa jum de an si femeia ii marturiseste ca a vazut inmormantarea de la
departare, dintr-o masina- el fusese incinerat.(“s-a ridicat in fum. Tot i-a placut atat de mult sa zboare”).

“cred ca va iubea foarte mult”/uneori si mie mi se parea ca ma iubeste. Distrusese apararul de radio de
la care aflase vestea mortii lui Aut ii lasa caiatele lui Fred :”De trei ani n-am mai vb cu el…”. “Va gasi o
mai adanca dezlegare? Taina lui Fred merge poate in cea universala, asa cum singur a spus-o, un afluent
urmeaza legea fluviului”