Japonia în perioada postbelică.

Japonia este unul din statele agresoare care a declanșat cel de-al doilea război mondial, dar care a capitulate pe
02 septembrie 1945. Capitularea Jaboniei a avut loc în contextul în care:
1. SUA aruncă cele două bombe nucleare a supra a două orașe nipone – Hiroshima și Nagasaki (6-9august
1945);
2. URSS intră în război împotriva Japoniei.
Spre deosebire de Germania, care a fost împărțită în 4 zone de influență, Japonia a fost ocupată până în 1952
doar de SUA, comandant suprem a fost numit generalul american Douglas MacArtur. Tribunalul militar de la
Tokyo a condamnat 7 persoane la moarte, declarați criminali de război, 16 peroane la închisoare pe viață.
SUA impune Japoniei o constituție democratică, care prevedea pluralism politic, dreptul și libertăți
democratice, femeile primesc dreptul la vot, deci, votul în Japonia devine universal. Art. 9 din Constituția
japoneză pre vedea renunțarea la război ca metodă de rezolvare a problemelor dintre state și este înterzisă
reînarmarea.
Conform constituției împăratul Hirohito (perioada sa de guvernatre a fost numită ,,pace și justiție”) rămâne doar
simbolic sef al statului, puteea lui este limitată de Parlament, care numește guvernul. Cel mai bun prim ministru
postbelic a fost Yoshida (1946-1954), care poate fi comparat cu K. Adenauer din RFG. Acesta și-a desfășurat
activitatea, punând accent pe trei aspecte:
1. Prosperitatea economică a Japoniei, bazată pe economia de piață;
2. Păstrarea valorilor și tradițiile japoneze;
3. Păstrarea unei relații strânse, de colaborare cu SUA.
În deceniile de după război economia cunoaște o creștere considerabilă, care a intreat în istorie ca ,,miracol
economic”: crește PIB-ul de câteva ori; crește ponderea exportului extern al Japoniei de aproape 5 ori, etc.
Factorii ,,miracolului economic” japonez:
1. După război în Japonia sunt adoptate importante reforme economice, cum ar fi reforma agrară, prin
care 40% din pământuri au fost distribuite micilor producători;
2. În industrie a fost încurajată siderurgia, care a pus baza celorlalte ramuri din insdustrie;
3. Japonia nu a bineficiat de ,,planul Marshall”, în schimb Japonia a bineficiat de reducerea cu ¾ a
reparațiilor de război;
4. Au fost limitate drastic cheltuielile de război, care alcătuiau mai puțin de 1% din buget.
5. Japonezii dau dovadă de o disciplină extraordinară la locul de muncă și sunt economicoși, ei își
păstrează banii în bănci, care la rândul lor sunt investiți;
6. Există o colaborare eficientă și armonioasă între cei trei factori economici: patronat, angajați și stat;
7. Japonezii întroduc rapid noile tehnologii în producție;
8. Japonezii promovează un sistem educațional eficient, axat pe tradiții, dar și pe modelul educațional
american.
Drept rezultat, în a doua jumătate a sec. XX:
1. Agricultura japoneza a devenit cea mai rentabilă din lume;
2. Japonia deține locul I la prodfucerea unor mărfuri cum ar fi: automobile, ceasuri, televizoare, aparate
radio, etc.;
3. Rata șomajului este cea mai mică din lume;
4. crește PIB-ul de câteva ori; crește ponderea exportului extern al Japoniei de aproape 5 ori, etc.
În politica externă Japonia își coordonează interesele cu SUA, iar Tratatul de Securitate americano-japonez
prevede că SUA este garantul independenței și securității Japoniei. Dar au fost situații când Japonia a luat
atitudine diferită pe anumite probleme internaționale. În anul 1972 se stabilesc relații diplomatice între
Japonia și China.