NOUA ORDINE INTERNAȚIONALĂ – 28.11.

2013

Opțiunile politice din Europa și din Extremul Orient s-au influențat reciproc.

Pentru prima dată se remarcă o putere noneuropeană, care nu este nici măcar e extracție
europeană: Japonia. Ea devine regional preponderentă după prăbușirea Imperiului Țarist și după
declanșarea războiului civil din China. Economia ei începe să conteze în comerțul internațional.
Ea încheie IRM cu sentimente mixte: are beneficii, deși nu a investit foarte mult, dar unii lideri
consideră că nu a primit pe cât ar fi meritat. În ianuarie 1915, Japonia a prezentat o serie de 21
de cereri, dar acestea au fost respectate doar într-o mică măsură la Conferința de Pace.

Discrepanțe între China și Japonia:

China: - Disoluție a puterii centrale

- Influență străină masivă (puterile străine au interese divergente, dar și interese comune,
acestea făcându-le să se solidarizeze)

Japonia: - Război câștigat împotriva Rusiei

- 21 de cereri rezultate ale unui conflict între mai mulți poli de putere (unii cred că Japonia
exagerează cu aceste pretenții și că ele vor atrage reacția negativă a puterilor occidentale,
fapt care s-a și îmtâmplat)
- Mai multe curente de gândire despre China (unii nu văd profitabilă dezintegrarea ei, alții
da)

În anii 1920 continuă discrepanțele dintre cele două state:

Japonia:

- la jumătatea anilor 1920 este introdus votul pentru toți bărbații

- sistem pluripartidic, dar cu unele particularități
- elitele tradiționale continuă să aibă un rol politic foarte important (există o instituție
numită Sfatul Bătrânilor formată din foști miniștri și prim-miniștri; ea joacă un rol tot mai
important, pe măsură ce cresc divergențele dintre celelalte instituții)
- diviziune între puterea politică și cea militară, lucru extrem de vizibil la Conferința de la
Washington, văzută drept un dezastru de către partea militară
- în a doua jumătate anilor 1920, nu se poate adapta schimbărilor de atitudine ale puterilor
occidentale în raport cu China și intră într-o relativă izolare; nu reușește să-și adapteze
politicile pentru a ieși din această izolare
- consideră URSS drept o amenințare constantă
 - transformă Manciuria într-o extensie a propriei economii (manciuria ocupă un loc central
în imaginarul japonez, aceștia crezând că dezvoltarea economică a Japoniei depinde de
controlul Manciuriei)
- alunecă traptat spre dictatură militară

China:

- miniștrii de politică externă vin cu decizii contrare cerințelor puterii militare (păstrarea
integrității statului chinez, menținerea unor relații une cu Marea Britanie și Franța)
- accent pe economie
- ascensiunea mișcărilor naționaliste
- În 1925, izbucnește o criză gravă în relațiile cu Marea Britanie: Bunurile britanice sunt
boicotate, fapt ce se transformă într-un dezastru pentru englezi.
- În 1928, naționaliștii ocupă mai multe puncte de putere
- Marea Britanie începe să-i tolereze pe naționaliști pentru a-și putea păstra poziția pe piață
- Politicile ei nu sunt adaptate puterii japoneze
- În 1927, boicotează Japonia, efectul fiind similar celui avut de Marea Britanie.

Diplomația sovietică se implică tot mai mult în Extremul Orient, unde sprijină mișcările
naționaliste (cazul Chinei). Nivelul acestor mișcări este, însă, îngrijorător de mare pentru
Japonia.

Criza din Manciuria: - A fost provocată

- Reacția inițială a guvernului japonez a fost de a condamna China și de a porni o

investigație (se descoperă că, de fapt, ofițeri ai armatei japoneze au declanșat această
criză, dar ei nu au putut fi pedepsiți)
- În administrația japoneză există două curente de gândire:
1. Consolidarea controlului asupra Manciuriei și atât
2. Controlul Manciuriei este doar punctul de pornire pentru controlul Chinei
- În martie 1931, este proclamat statul Manciukuo
- În decebrie 1931, se constituie o Comisie. Ea ajunge în China abia în februarie 1932, iar
concluzia ei este că mișcarea Japoniei este ilegală.
- În 1935, Japonia începe să privească dincolo de granițele Manciuriei și încearcă să creeze
state marionetă ale statului marionetă
- Criza modifică modul în care Marea Britanie vede Japonia în privința rolului pe care l-ar
putea avea în plan extern. Din a nu fi considerată o amenințare reală, Japonia ajunge a fi
considerată invincibilă.
- Marea Britanie alege conciliatorismul în raport cu faptele japonezilor.
- În 1936, Japonia semnează Pactul Anticomintern, el având și o importantă componentă
antibritanică și antiamericană.
- În 1937, se produce incidentul de la Podul Marco Polo