‡ Bilantul articular al coloanei vertebrale

Cele 24 de vertebre (fr sacru) se articuleaz între ele printr-un dublu

sistem articular.
a) Articulaia discovertebral, format din corpurile vertebrale i discul fibros,
constituie o amfiartroz cu 5 grade de libertate :
² micri de flexie-extensie în jurul unui ax transversal;
² micri de înclinare lateral în jurul unui ax sagital ;
² micri de rotaie în jurul unui ax vertical ;
² micri de alunecare pe axe paralele ale corpurilor vertebrale ;
² micri de îndeprtare i apropiere între dou vertebre,datoritelasticitii
discului.
Corpurile vertebrale sint legate prin ligamentele vertebrale c omune anterior i posterior.
b) Articulaiile apofizelor posterioare sint alctuite din suprafeele apofizelor
articulare între dou vertebre ² cîte dou articulaii pentru
fiecare vertebr. Sint artrodii care permit
-
doar simple alunecri anterioare, posterioaresaulaterale.
Aceste articulaii sînt învelite de un aparat capsuloligamentar.
Pozi ia zero a coloanei este cea realizat  în ortostatism, în rectitudine,
avînd ca re pere :
² verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanta,occipital
de-alungul spinelorvertebrale,
în anul interfesier
între celedou maleole interne ;
² linia dintre vîrfurile sca pulelor i linia bicret , care sînt orizontale
i para lele ;
² occipu tul, zona dorsal  medie , fesele i taloanele, care sînt
tangente în plan verti cal (perete) ;
² verticala care trece prin tragus, prin fa a anterioar  a um rului,
marginea anteri o ar a marelui tr oh anter, marginea extern  a pici o rului,
la n ive lul lini ei Cho part.
A precierea mi crilor coloanei se face pornind de la pozi ia zero si
fixînd bazinul, fapt deosebit de dificil datorit  micrilor în articula iile
coxofemurale.
Numai în ezînd se poate considera c  bazinul este mai
mult sau mai pu in fixat.
M obilitatea coloanei variaz  foarte mult în func ie de vîrst ,
Änormalitile" amplitudinilor de mi care nefiind standardizate în
c o rela ie cu acest imp o rtant parametru.
 Testarea co lo anei cervica le
P ozi ia pentru testare este în ortostat ism sau ezî nd.
1. Flexia m soar  30²45°, din care 20 în articula ia atlantooccipital .
Se apreciaz
-fie dup distana menton-stern (gura închis
) ² normal mentonulpuind atinge sternul ,
fie cu goniometrul, luîndca reper linia dintre lobulurechiii comisura gu rii
(braul fix esteplasat orizontal, braul mobil urmeaz micarea acest ei linii).
2. Extensia m soar  35²45°, din care 30° în articula ia atlantoocci pital .
Se msoar în acelai mod cai flexia
3. Lateralitatea (flexia lateral , înclinarea lateral ) msoar  40²45°,
din care 15² 20° în atlantooccipital.
Se apreciaz prin unghiul format de linia arcadelor cu linia orizontal
 a umerilor sau prin
distana dintre acromion i tragus (umeriimînînd
r pe o linie orizontal
).
4. Rota ia m soar  45 ²70° (fr participarea articula iei atlantooccipitale).
Se apreciaz prinunghiul format de linia care trece princele dou conducte auditive
externe,nî poziia zero, cu linia care treceprin aceleai repere dup  executarea ro
taiei.
Atenie : ‡ Capuls nu fie flectat sau ex tins !
‡ Umerii s rmîn pe linia iniial, s nu se roteasc i ei !
5 . Circumduc ia este o mi care combinat  din celelalte patru micri.
 Testarea coloanei dorsolombare
F
1. lexia m soar 80²90°, din care 50° din coloana dorsal i 40 din cea lombar. Se
apreciaz astfel :
1. msurînd distana degete-sol : pacientul în ortostatism, cu picioarele apropiate ;

2.msurînd distana degetul III ² haluce : pacientul în decubit dorsal sau asezat, cu genunc hii în
extensie ; (în aceste aprecieri contribuia oldului nu poate fi evitat.)
3.msurînd cu un metru-panglic distana dintre C1 i S 1;
4.cu un goniometru obinuit : pacientul în ortostatism ; braul fix al goniometrului este plasat la nivelul crestei iliace,
paralel cu podeaua, iar braul mobil, pe linia medioaxilar (atenie s nu se roteze trunchiul
!).
.
2 Extensia este mult mai limitat (20 ²30°) i aproape imposibil de msurat clinic. Eventual se poate
încerca msurarea cu goniometrul, prin aceeai metod ca la flexie (atenie s nu se flecteze
genunchii !).
degete - sol msurarea
Distanta
distana degete-sol se apreciaza prin masurarea distantei dintre sol si varful
mediusului, dupa executarea flexiei coloanei. Pentru coloana cervico-dorsala se
masoara distanta menton-stern inainte si dupa executarea miscaril or de
flexieextensie.
3. Lateralitatea,apreciat la 20²35°, poate fi msurat, cu pacientulîn ortostatism, astfel :
² punctul de peafa lateral
 a membrului inferior pe care îl atinge vîrful degetelui III (în
micare, palma alunec de-a lungul coapsei);cu bandametrica
² cu gon iometul : bra
ulfix, vertical, peliniaspinelor, orient
a între S1i C7 ; braul
mobil urmeaz
r  linia S1 C7, du p înclinare ; t
² cavariant goniometric : braul fix plasat orizontal pe liniabicret (sau spinele iliace
superioare); bra
ul mobil urmeaz  linia S1² C7, care se înclin
.
4 . Rotaia msoar 30²4 5° pe fiecare partei se apreciaz prin unghiul format între linia
umerilor (care sec mi
) i linia bicret
 a pelvisului.
Considerînd rahisul în ansamblu, micrile maxime pe care le poate realiza sînt :
² flexie 110² 135°

² extensie 50 ² 75°

² lateralitate 60² 8 0°

² rotaie 75² 105°

P ozi ia de func iun e a coloanei corespundepoziiei zero, cu coloanacînd f

curburile fiziologice² cervical (36°), dorsal (35°), lombar (50°)² , calculate
radiologie pe baza înclinrii platourilor vertebrale.
 Bilantul articular al coloanei vertebrale
pr in teste cu banda me trica

T estul separarii degetelor

se executa astfel: se plaseaza p o licele si indexul
sau p o licele si mediusul pe d oua apofize
spinoase vecine.
Se mas o ara distanta dintre aceste repere,
inainte si dupa flexia trunc h iului.
In m o d n o rmal, departarea este de 3 -4 cm.
 T estul Sc hober mas oara fl exia
coloaneilom bar e
se efectueaza astfel:
-se determinaapofiza spinoasaa vertebrei sacrale L5-S1
(reper 1);
-se masoara proximal l0 cm (reper2).
-se executa apoi flexia trunchiului,
In mod normal distanta dintre cele doua
repere creste cu
5cm.
Se va nota Schober = 10 / 15cm.
 T estul
Ott maso ar a fl exia
colo anei dorsal e

se efectueaza astfel:
-se determina apofiza spinoasa a vertebrei cervicale C7 (reper 1);
-se masoara distal 30 cm (reper
2).
-se executa apoi flexia trunchiului,
In mod normal distanta dintre celeuarepere
do creste cu 5cm.
Se va nota Ott = 30 / 35 cm
T estul
Ott
masoara extens ia coloan ei dorsal e

Are tehnicaidentica cu testul Ott pt flexie

C7=reper1
distal 30cm=reper 2

Normal 1-2 cm intre valorile de repaos si extensie

 T estul Stibor masoara fl exia total a a co loan ei

se efectueaza astfel:
- sedetermina ap o fiza spin o asa a vertebrei sacrale L5 S1
(reper 1 )si a vertebrei cervicale C7 (reper 2);
- se mas o ara distanta dintre cele d o ua repere
- se executa ap oi flexia trunc h iului,

In m o d n o rmal diferenta dintre repa o s si flexie este de 10 cm.

M -reprezentateinclinarile
iscari in plan frontal si ax sagital de laterale
‡ pentru coloana cervico-dorsala se masoara distanta lobul urechii mion;- acro
‡ pentru coloana dorso-lomba ra se ma
soara idstantadactilion- capul fibulei.
M iscari in plan transversal (orizontal) si
ax vertical - reprez
entate derotatii
‡ pentr u coloana cervico-dorsala se masoara distanta menton-acromion;
‡ pentru col oana dorso-lombara (in cazul unui subiect asezatun calare pe
scaun) se masoara gradul deplasarii planului frontal umeriloralin raport
cu planul bazinului.
B ilantul articular al toracelui
M orfologia toracelui conditioneaza pe cele ale trunchiului si centurii
scapulare. si mobilitatea lui influenteaza atat mobilitatea membrului
Dimensiunile
cat si dinamica
superior
ventilatorie.
Bilantul toracelui se aplica mai
ales in malformatii: torace in carena sau in
palnie,
in deformatiile secundare deviatiilor vertebrale
cifoze, scolioz
B ilantul articular al toracelui se apreciaza e
in mod indirect, prin masurarea perimetrului
toracelui, daca este cazul, de masuratori
completata
spirografice de studiu radiologie al
icii cost
ale
dinam .
E) Biomecanica toracelui
Micrile pe care le realizeaz toracele sunt importante pentru satisfacerea
funciei respiratorii.
Respiraia se efectueaz în doi timpi:
1.Inspir - presupune ptrunderea unei cantiti mai mari de aer în plamâni,
extinderea plamânilor i deci mrirea volumului cavitaii toracice.
2.expir- presupune un mecanism invers.
Cavitatea toracic trebuie s prezinte un oarecare grad de mobilitate pentru a
permite efectuarea ritmic a celor doi timpi respiratori. Coloana dorsal i sternul
sunt rigide, mobilitatea cavitii toracice rmâne legat de gradul de mobilitate al
coastelor.
Coastele pot efectua micri de ridicare i de coborâre.
Prin ridicarea coastelor, unghiul costo-vertebral se mrete, iar prin coborârea lor
acest unghi se micoreaz.
Odat cu ridicarea se execut i o micare de proiectare înainte, de îndeprtare
lateral i de rotaie a fiecrei coaste.
T impul inspirator beneficiaz  astfel de o mrire a dimensiunilor cavit  ii
toracice în toate sensurile. 
În timpul acestor mi cri coastele se comport  ca nite pârghii de gradul III.
- articulaia costo-vertebral  reprezint punctul de sprijin (S),
- zonele de inser ie ale muchiului pe corpul coastei reprezint  punctul de
aplicare al forei (F),
-iar partea anterioar  a coastelor reprezint rezistena (R).
M icrile coastelor sunt înso ite de mobilizarea pasiv  a sernului, care este
puternic ata at de coaste. Când acestea se ridic  i sunt proiectate înainte,
sternul sufer  o deplasare asem ntoare; la revenire, la fel.
Pentru a realiza mai uor o imagine a biodinamicii cutiei toracice, Braus sugereaz :
Împreun m mâinile înaintea toracelui i arcuim membrele superioare astfel ca ele s fo
rmeze un cerc.
- acest cerc reprezint circumferina cutiei toracice,
- mâinile împreunate reprezentând sternul,
- toracele nostru reprezentând coloana vertebral,
- iar membrele noastre superioare reprezentând coastele. Dac coborâm mâinile, ele
se apropie de corp, iar dac le ridicm, ele se deprteaz.
Aceasta este micarea efectuat de stern în timpul expirului i inspirului i explic
micorarea i mrirea diametrului antero-posterior al cutiei toracice. Dac inem mâinile
fixe i micm coatele în sus i în jos, reproducem micrile coastelor, care se apropie între
ele atunci când coboar i se deprteaz atunci când se ridic, micorând sau mrind
astfel diametrul transversal al cutiei toracice.
Muchii care realizeaz aciunea complet de ridicare i coborâre a coastelor  dat fiind
efectul pe care îl au asupra respiraiei  se împart în muc hi inspiratori i muchi
expiratori.
M uch ii inspirat o ri, deci cei care ridic  c o astele, sunt: diafragmul,
scalenul anteri o r, scalenul p o steri o r, suprac o stalii, marele
pect o ral, micul pect o ral, micul din at p o ster o - superi o r,
fasciculele superi o are i inferi o are ale marelui din at.
‡ M uch ii expirat o ri, care c o b o ar  c o astele, sunt: marele drept abd o minal,
marele o blic, micul o blic, transversul abd o menului, miculdin at p o ster o -
inferi o r i fasciculul mijl o ciu al marelui din at.
Regiuni speciale

A) Calitile biomecanice ale craniului

Forma sferoidal a craniului asigur, sub o fo rm minim, o cavitate cu un volum maxim, care
adpostete encefalul. Luat în totalitate, craniul prezint o rezisten i o elasticitate
remarcabile. Î n mod normal, el suport presiunile transmise de muchii masticatori, presiuni
ce pot atinge 400-600 kg. Un craniu lsat s cad pe podea sare ca o minge. Comprimat în sens
transversal sau sagital, el îi poate reduce diametrele cu câiva centimetri fr s se
fractureze.
Î n cazul traumatismelor craniene, gravitatea leziunilor este legat în primul rând de viteza cu care
agentul vulnerant lovete craniul sau viteza cu care craniul lovete un plan rezistent. La o
vitez mic, deci la o energie cinetic mic, craniul poate absorbi, datorit calitilor sale
mecanice, întreaga fo r i poate s nu se fractureze, la o vitez mai mare, se pot produce
fisuri (plesnituri), la una i mai mare apar fracturile cominutive (cu mai multe fragmente), iar
la una considerabil mai mare apar fracturile penetrante (în care oasele se înfund în encefal).
B) Biomecanica articulaiei temporo-mandibulare
Articulaia temporo-mandibular prezint trei grade de libertate,
mandibula putând executa trei feluri de micri:
de coborâre i de
ridicare, de proiecie
înainte i înapoi de
lateralitate.
În timpul acestor micri mandibula se comport ca o pârghie de
gradul III.
-punctul de sprijin este reprezentat de articulaiile temporo-
mandibulare (S)
-rezistena ± de greutatea mandibulei i duritatea bolului
alimentar (R), - fora ± de inseriile masticatorilor pe unghiul
mandibulei (F).
Braul forei SF fiind mai scurt decât braul rezistenei SR, pârghia
mandibular
pierde din fora ei, dar câtig în schimb din vitez, ceea ce ajut la
scurtarea timpului de masticaie.
Micrile de coborâre i de ridicare se execut în jurul unei axe
transversale, care trece prin partea mijlocie a ramurilor verticale ale
maxilarului inferior. Micarea de coborâre a mandibulei este produs,
în primul rând, de aciunea gravitaiei, i este ajutat de urmtorii
muchi ai gâtului: pântecele anterior al digastricului, milo-hioidianul,
genio-hioidianul i pielosul gâtului. Aceti muchi îi iau punct fix de
inserie pe capetele lor distale i se contract izotonic, acionând prin
capetele lor proximale asupra mandibulei.
M icarea de ridicare a mandibulei este pr o dus  de mu c h ii temp o ral, maseter
i pterig o idian. Ace ti mu c h i îi iau puncte fixe de inser ie pe capetele l o r
pr o ximale, se c o ntract  iz o t o nic i ac io neaz  prin capetele l o r distale
asupra mandibulei.
M icrile de proiecie înainte i înapoi se execut în plan
antero-
posterior. În timpul proieciei înainte, condilii mandibulari
prsesc concomitent cavitile glenoide temporale.
Micarea de proiecie înainte este produs prin contracia
simultan a celor doi muchi pterigoidieni externi.
Micarea de proiecie înapoi este produs de digastric i
temporal.
Micrile de lateralitate, numite i micri de diducie, sunt
micri prin care mentonul se îndreapt alternativ la dreapta
i la stânga. În aceste micri condilii mandibulari prsesc
consecutiv cavitile glenoide: când unul din ei prsete
cavitatea glenoid, cellalt rmâne pivot i invers.
Muchii care realizeaz aceste micri, prin contracia lor
alternativ de o parte i de alta, sunt muchii pterogoidieni,
externi i interni. Când
pterigoidienii de o parte se contract izotonic, cei de partea
opus se contract izometric i invers.
C) Biomecanica articulaiei atlano-axoidiene
Micrile care se realizez între atlas i axis prezint unele particulariti,
deoarece între aceste dou vertebre nu exist o articulaie între corpii
vertebrali.
Atlasul nu are corp vertebral i nici apofize articulare inferioare, acestea fiind reduse la
nite simple suprafee articulare, aflate pe feele inferioare ale maselor lui
Î
laterale. mpreun  cu aceste, apofizele articulare superioare ale axisului realizeaz
articulaiile atlanto-axoidiene laterale, articulaii plane ca i cele dintre apofizele
articulare ale celorlalte vertebre.
Exist, îns, în plus o articulaie atlanto-axoidian median, realizat din partea axisului
de apofiza lui odontoid, iar de partea atlasului de un inel osteo-fibros, în care
ptrunde apofiza odontoid. Inelul osteo-fibros al atlasului este fo rmat înainte de
arcul anterior, care prezint pe faa lui posterioar o mic suprafa articular, i
înapoi de un ligament transvers ce se întinde între cele d ou mase laterale ale
atlasului. Astfel realizat, articulaia atlanto-axoidian median este o articulaie
trohoid.
La nivelul articulaiei atlanto-axoidiane se realizeaz numai micarea de
rotaie a capului.
Axa în care se realizez micarea este vertical i ea se suprapune axei lungi a
apofizei odontoide.
În timpul micrilor de rotaie a capului apofiza odontoid rmâne, pe loc ca
un pivot, în timp ce inelul osteo-fibros al atlantului se rotete în jurul ei.
 Pentru ca rotarea atlasului s fie posibil, acesta alunec pe feele
articulare axoidiene laterale.
Când capul se rotete spre dreapta, faa articular atlantoid dreapt alunec
înapoi pe faa articular axoidian dreapt, a crei jumtate posterioar o
acoper, dar în acelai timp faa articular atlantoidian stâng alunec
înainte pe faa articular axoidian stâng, acoperindu-i jumtatea
anterioar.
Micarea de rotaie permis de complexul articular atlanto-axoidian este de
numai 30 de o parte i 30 de cealalt parte.
r r

Rotaiile de amplitudini mai mari se realizeaz prin participarea articulaiilor

vertebrelor subiacente.