IMOBILIZAREA

1. Definiție
2. Tipuri de imobilizare
3. Reguli de care trebuie să se țină seama atunci când se fac imobilizări, mai ales
atunci când sunt folosite aparate de contenție
4. Dezavantajele imobilizării, mai ales atunci când aceasta se prelungește

1. IMOBILIZAREA este o tehnică anakinetică ce se caracterizează prin menținerea, mai

mult sau mai puțin prelungită, a corpului în întregime sau doar a unei părți în
nemișcare cu sau fără ajutorul unor instalații sau aparate.

2. D.p.d.v. al scopului există 3 Tipuri de imobilizare, acestea fiind:

a) Imobilizarea de punere în repaus, utilizată pt:
- Boli grave cardio-pulmonare;
- Arsuri întinse;
- Traumatisme craniocerebrale;
- Procese inflamatorii acute (artrite, miozite etc.).
b) Imobilizarea de contenție, care blochează un segment sau o parte dintr-un
segment într-un sistem de fixație extern (aparat gipsat, atelă, orteză).
c) Imobilizarea de corecție, se realizează cu aceleași sisteme ca și cea de
contenție, deosebirea constând în scopul urmărit.

3. Reguli:
- Aparatul să nu jeneze circulația și să nu provoace leziuni ale
tegumentelor și durere;
- Să nu permită jocul liber al segmentului imobilizat (să fie bine
mulat);
- Segmentele să fie mobilizate în poziții funcționale;
- Sub aparat să se mențină tonusul muscular prin contracții izometrice.

4. Dezavantaje:
- Induce hipotrofii musculare de inactivitate;
- Determină redori articulare, uneori greu reductibile;
- Tulbură circulația de întoarcere, apărând edeme și tromboze venoase;
- Determină tulburări trofice de tipul escarelor;
- Creează disconfort fizic și psihic pacientului.