1.

Examenul clinic al membr sup:

Inițial se evaluează aspectul morfologic din față, spate și profil al membrelor superioare și al
coloanei vertebrale. Pot fi identificate: poziții antalgice, leziuni cutanate și/sau vasculare,
dezaxări sau deformări articulare, amiotrofie sau hipertrofie musculară.
Se evaluează ALINIAMENTUL MEMBRULUI SUPERIOR: normal, axul membrului
superior pornește din mijlocul capului humeral, trece prin mijlocul articulației cotului și ajunge la
nivelul mediusului.
Se evaluează LUNGIMEA MEMBRULUI SUPERIOR: pacientul este în ortostatism, cu
spatele la examinator și membrul superior în abducție de 90˚C, se identifică apofiza spinoasă C7
și apofiza stiloidă radială, iar cu centimentru se cuantifică lungimea membrului superior bilateral.

1. Exam clinic umăr:

Se începe cu INSPECȚIA:
În cazul în care există bursită subdeltoidiană acută: brațul este în adducție și rotație internă, cu
cotul în flexie și susținut de mâna sănătoasă și cu regiunea cranio-cervicală înclinată de partea
umărului dureros.
În cazul unei leziuni sau rupturi de tendon supraspinos sau de contractură persistentă
trapez umărul este supraridicat în repaus sau la tentative de abducție.
În cazul unei contracturi persistente de mare pectoral umărul este proiectat anterior.
În cazul unei leziuni a nervului spinal umărul este coborât însoțit de atrofia mușchiului trapez.
În cazul paraliziei nervului circumflex apare atrofia mușchiului deltoid.
În cazul rupturii coifului rotatorilor, leziunii nervului suprascapular apare atrofia mușchiului
supra sau infraspinos.
În cazul rupturii lungii porțiuni a bicepsului apare echimoza pe fața anterioară a brațului
asociat cu o proeminență subcutanată.
PALPAREA:Se palpează următoarele regiuni pentru obiectivarea punctelor dureroase, a
tumefierii, a tulburărilor trofice sau de tonus muscular: anterior (articulația sternoclaviculară,
clavicula, articulația acromioclavicularpă, apofiza coracoidă, șanțul bicipital (lunga porțiune a
bicepsului), mușchiul deltoid și mare pectoral, axilar) și posterior (spina scapulei, mușchiul
supraspinos, infraspinos, deltoid, trapez, mare dorsal, marginea internă și inferioară a scapulei).
MOBILITATEA UMĂRULUI: se realizează comparativ, în poziție șezândă sau ortostatism, se
începe întotdeauna cu evaluarea mobilității activă (pacientul face mișcarea fără ajutor), dacă
mobilitatea active este dureroasă sau limitată, se evalueză mobilitatea pasivă (examinatorul
execută mișcarea în timp ce pacientul este relaxat) și ulterior pe cea rezistivă (pacientul execute
mișcarea în timp ce examinatorul opune rezistență).
Flexia este mișcarea anterioară a brațului în plan sagital. Normal este de 180˚. Extensia este
mișcarea posterioară a brațului în plan sagittal. Are loc în articulațiile GH și scapulo-toracică.
Normal este de 50-60˚. Abducția constă în îndepărtarea brațului de linia mediană a corpului,
normal este de 180˚. Adducția constă în apropierea brațului de linia mediană a corpului, normal
este de 50˚.
Rotația externă se efectuează cu pacientul în poziție șezândă sau ortostatism cu brațuș în
abducție de 90˚ sau lipit de trunchi și cotul în flexie de 90˚. Normal este de 90˚.
Rotația internă se realizează cu pacientul în poziție șezândă sau ortostatism cu brațul în
abducție de 90˚ sau lipit de trunchi și cotul în flexie de 90˚. Normal este de 90˚.

1.1. TEST APLEY:

Pentru mobilitate se poate realiza TESTUL APLEY: ce evaluează amplitudinea mișcărilor de
rotație internă-adducție și rotație externă-abducție. Inițial pacientul este rugat să încerce să
atingă cu mâna vârful scapulei de partea opusă (pt rotație internă și adducție), apoi este rugat să
încerce să atingă partea superioară a scapulei de partea opusă (pt rotație externă și abducție).

2. Exam clinic al cotului:

Se începe cu INSPECȚIA din față, profil și posterior, pot fi obiectivate: prezența dezaxărilor,
prezența valgusului (deviația axială a antebrațului în afară), prezența varusului (deviația axială a
antebrațului înăuntru), recurvatum (cot în hiperextensie), flexum, prezența tumefierii (în cazul
bursitei olecraniană), prezența la nivelul feței posterioare a nodulilor reumatoizi ( în
POLIARTRITA REUMATOIDĂ), a tofilor gutoși (în GUTA CRONICĂ TOFACEE), a
leziunilor psoriaziforme (în ARTRITA PSORIAZICĂ).
PALPAREA se realizează la nivelul interliniului articular cu cotul în semiflexie, a epicondilului
medial și la 1 cm distal de acesta la locul de insecție a mușchilor flexori și pronatori (durere în
tendinită), la nivelul epicondilului lateral și la 1 cm distal de acesta la locul de inserție a
mușchilor extensori și suspinatori (durere în tendinită), a olecranului la locul de inserție a
mușchiului triceps brahial (durere în tendinită sau bursită olecraniană), precum și pe întreaga față
posterioară pentru stabilirea caracteristicilor nodulilor, a șanțului epitrohleo-olecranian pe unde
trece nervul ulnar. Pentru obiectivarea sinovitei/ efuziunii articulare: se inseră policele și
mediusul în șanțurile epicondilo-olecraniene și se imprimă mișcări de flexie-extensie.
Sinovita/efuziunea poate fi palpate doar în extensie.

MOBILITATEA COTULUI, pt a o vedea pacientul va face flexia, extensia, pronația și

supinația antebrațului. Pentru pronație și supinație pacientul în poziție sezândă sau ortostatism,
cu cotul în flexie de 90˚, lipit de trunchi și mâna în prono-supinație indiferentă este rugat să
întoarcă mâna cu fața palmară în jos (pronația de 90˚), apoi cu fața palmară în sus (supinația de
90˚).
 3. Exam clinic al mâinii:
Se începe cu INSPECȚIA, se realizează simetric, comparativ, cu mâna în flexie palmară, se
urmărește temperature, pulsul periferic, aspectul tegumentelor de pe fața palmară și dorsală
(placard psoriasiform în artrita psoriazică, retracția aponevrozei palmare cu fixarea în semiflexie
a degetelor 3,4,5 în Contractura Dupuytren), aspectul unghiilor (leziuni psoriazice- striații
orizontale, înțepături ce evocă o artrită psoriazică, degete hipocratice ce relevă un sindrom
paraneoplazic), tonusul mușchilor de pe fața palmară și dorsală, prezența deformărilor,
dezaxărilor, măririlor de volum, prezența nodulilor.
PALPAREA: se realizează palparea simetrică antero-posterioară și latero-laterală a interliniilor
articulare (RCC,MCF,IFP și IFD) ce permite stabilirea topografiei algice și sediul maxim al
tumefierii articulare și/sau peri-articulare
Pentru a evalua mobilitatea, se poate verifica dacă mâna poate adopta poziția de funcțiune
(acticulația RCC în flexie dorsală (extensie) de 20-30˚ și ușoară deviație ulnară, policele în
abducție de 45˚ (semiopoziție), degetele 2-5 în semiflexie de 45˚ MCF și de 15˚ IFP și IFD).
Pentru evaluarea mobilității în articulația RCC și medio-carpiană se va evalua flexia palmară ce
constă în apropierea palmei de fața anterioară a antebrațului (normal este de 85˚), flexia dorsală
(extensia) ce constă în apropierea feței dorsale a mâinii de fața posterioară a antebrațului (normal
este de 85˚), înclinarea radială (abducția) ce constă în înclinarea laterală a mâinii în plan
transversal (normal este în 15˚), înclinarea ulnară (adducția) ce constă în înclinarea medial a
mâinii în plan transversal (normal este de 40-45˚). Pentru evaluarea mobilității în articulația
trapezo-metacarpiană se urmărește flexia, extensia, abducția și adducția. Pentru evaluarea
mobilității în articulațiile metacarpo-falangiene 2-5 se urmărește flexia, extensia, abducția și
adducția.
Evaluarea prehensiunii se face global și individual: pensă police-index, police-medius, police-
inelar, police-auricular. Prehensiunea bidigitală prin opoziție digital termino-terminală, de finețe.
Prehensiunea tridigitală prin opoziția poli-digito-palmară,de fortă.

2. Exam clinic coloana vertebrală:

Coloana vertebrală se examinează initial în ortostatism, iar apoi se continua cu examinarea pe
fiecare segment anatomic în parte. Constă în inspecție, palpare, percuție, examenul mobilității,
bilanțul muscular și examenul neurologic.

EXAMENUL COLOANEI CERVICALE

INSPECȚIA COLOANEI CERVICALE: la inspecția din față urmărim: morfotipul (astenic,
longilin (gât lung și subțire cu hipermobilitate cervicală), sau stenic, brevilin (gât scurt, gros și
mobilitate limitată), aspectul tegumentelor, orizontalizarea liniei binoculare, simetria punctelor
acromiale, foselor supraclaviculare și a fosetei suprasternale. La inspecția din spate urmărim
aspectul tegumentelor, distribuția pilozitară (implantarea joasă a părului cu gât scurt în sdr
Klippel Feil), orizontalizarea liniei care unește vârfurile scapulei, simetria maselor musculare
paravertebrale. La inspecția din profil urmărim: curbura fiziologică a coloanei cervicale (lordoza)
cu punct de reper vertebra C7, pot fi obiectivate tulburări de static cum ar fi: hiperlordoza
cervicală în discopatie, cifoza cervicală în hernia de disc, SA.
PALPAREA: se realizează la nivelul punctului de emergență a nervului Arnold pe marginea
posterioară a apofizei mastoide, la nivelul apofizelor spinoase (când pot fi obiectivate zona
dureroasă, semnul treptei a lui Menard în spondilolistezis (cel mai frecvent la C5-C6), mărirea
apofizei spinoase (în sdr. Baastrup), la nivelul masei musculare paravertebrale (obiectivându-se
contractura sau amiotrofia), la nivelul articulațiilor interapofizare posterioare paramedian la 1.5-2
cm de apofiza spinoasă, la nivel paramedian la 1-1,5 cm de disc unde se poate obiectiva semnul
SONERIEI (SONETUL ANTERIOR, durere locală cu iradiere pe traiectul radicular interesat în
caz de probleme disco-radiculare).

EXAMINAREA COLOANEI DORSALE

INSPECȚIA COLOANEI DORSALE: inspecța din spate urmărește simetria punctelor
acromiale și a spinelor scapulei, verticalitatea axului cervico-dorso-lombar în raport cu firul de
plumb ce cade de la nivelul protuberanței occipital la nivelul pliului interfesier. Se pot obiectiva
tulburările de static din plan frontal sau sagittal: scolioza esențială (caract. prin rotația corpilor
vertebrali), atitudine scoliotică (obiectivată atunci când există inegalitate a membr. inferioare),
cifoza structural sau ca atitudine antalgică la nivel dorsal superior, mijlociu și/sau inferior.
PALPAREA: se face în ortostatism sau în decubit ventral la nivelul : apofizelor spinoase
(determinând zona sau zonele dureroase), masei musculare paravertebrale (se poate vedea
prezența unei contracture sau amiotrofii), la nivel paramedian la 2 cm de vertebra D6-D7 (uneori
se obiectivează un punct dureros numit punctul cervical având ca origine suferința discală
cervicală inferioară), la nivel antero-posterior și latero-lateral toracic (pt a se obiectiva afectarea
articulațiilor costo-sternale și costo-vertebrale în spondiloartrite) și la nivelul articulațiilor
costosternale dureroase (în spondilartrite sau sdr Tietze).

EXAMINAREA COLOANEI LOMBARE

INSPECȚIA COLOANEI LOMBARE: inspecția din spate urmărește distribuția pilozitară
(spina bifidă), curbura fiziologică a coloanei lombare. Pot fi obiectivate următoarele tulburări de
statică: atitudinea antalgică în scolioză, redresarea sau rectitudinea lordozei lombare în
discopatie, SA, hiperlordoza lombară în discopatie, sindrom trofostatic, atitudinea scoliotică.
PALPAREA: se face la nivelul apofizelor spinoase înregistrându-se zona sau zonele dureroase,
semnul treptei a lui Menard în spondilolistezis, mărirea apofizei spinoase lombare în sdr
Baastrup, depresiune limitată în spina bifidă, articulațiile sacroiliace, masa musculară
paravertebrală (obiectivându-se contractura sau amiotrofia). Se mai realizează și la nivel
paramedian la 1,5-2 cm de apofiza spinoasă (se palpează articulația interapofizară posterioară), la
nivel paramedian la 1-1,5 cm de disc (se poate obiectiva SEMNUL SONERIEI (SONETULUI)
prezent în caz de conflict disco-radicular: durere cu iradiere sistematizată pe traiectul radicular
interesat), la nivelul punctelor de emergență a nervului sciatic (punctele VALLEIX: 1/3 medie a
regiunii fesiere, fața posterioară coapsă la unirea a 2/3 superioare cu 1/3 inferioară, capul
peroneului, maleola externă).
PERCUȚIA COLOANEI VERTEBRALE
Se realizează cu ciocanul de reflexe din apofiză spinoasă în apofiză spinoasă, identificând astfel
mai bine vertebra afectată.

MOBILITATEA COLOANEI CERVICALE:

1.Flexia: (mentonul atinge sternul): apeciată prin indicele menton- stern care în mod normal este
0 cm (45˚).
2.Extensia (regiunea occipital atinge planul vertical): apreciată prin indicele occiput-perete care
normal este 0 cm (45˚).
3.Rotația (mobilizare menton spre acromion stânga-dreapta) apreciată prin indicele menton-
acromion, normal 0 cm (45-60˚).
4.Lateralitatea (înclinarea capului dreapta-stânga) cuantificată prin indicele tragus-acromion,
normal 0 cm (45˚).

MOBILITATEA COLOANEI DORSALE:

1.Flexia este cuantificată prin indicele OTT: se palpează apofiza spinoasă C7 (cea mai
proeminentă) și de la acest nivel se măsoară 30 cm în jos, apoi pacientul este rugat să se aplece în
față cu genunchii în extensie, în condiții normale distanța crește cu minim 3 cm în flexie.

MOBILITATEA COLOANEI LOMBARE:

1.Flexia se cuantifică prin indicele SCHOBER și indicele DEGETE-SOL:
INDICELE SCHOBER: se palpează crestele iliace, se trage o linie orizontală ce corespunde
vertebrei L4, se coboară de la acest nivel 1 cm (L5), iar la acest nivel se măsoară 10 cm în sus,
normal, în flexie această distanță crește cu minim 3 cm. (ostostatism)
2.Lateroflexia se obține prin înclinarea lateral dreapta-stânga cu obținerea unei curburi
simetrice, nedureroase, se apreciază prin distanța degete-sol de partea flectată. (ortostatism)
3.Extensia se poate măsura prin determinarea unghiului dintre linia trochanter-acromion în
poziție vertical și în extensie maximă, bazinul fiind fixat. (ortostatism).
4.Rotația: pacientul este în poziție șezândă cu brațele încrucișate pe piept.Medicul înconjoară cu
mâna stângă brațul drept al pacientului și cu mâna dreaptă regiunea paravertebrală dreaptă.
Manevra se repeat de partea opusă.

BILANȚ NEURO COLOANA CERVICALĂ:

Bilanțul neurologic constă în obiectivarea afectării radiculare și/sau medulare prin:
1.stabilirea teritoriului de iradiere a durerii (traiectul radicular): fața antero-externă umăr
(C5), fața anterioară braț, antero- externă antebraț și police (C6), fața posterioară braț, antebraț,
index, medius, inelar (C7), fața internă braț, antero-internă antebraț și auricular (C8), fața internă
braț (T1).
2. manevre de elongație a rădăcinilor nervoase (Laseque braț): se realizează cu pacientul în
ortostatism, extremitatea cefalică este în rotație de partea opusă și membrul superior în abducție
de 90˚ cu extensia pasivă a membrului superior. Manevra este pozitivă dacă declanșează durere
în regiunea cervicală cu iradiere pe traiectul radicular interesat.
3.testarea sensibilității comparativ cu obiectivarea hipoesteziei, anesteziei, hiperesteziei sau
disesteziei.
4.evaluarea reflexelor osteo-tendinoase: bicipital (C5), stilo-radial (C6), tricipital (C7), cubito-
pronator (C8).
5.evaluarea deficitului motor: mușchi deltoid și biceps (C5), mușchii scurt și lung supinator
(C5,C6), mușchi triceps (C7), mușchii flexor comun superficial și profund (C8).
Semnul LHERMITTE: constă în flexia extremității cefalice cu declanșarea unei senzații de
descărcare electrică în membre, semnul este pozitiv în mielopatie.

BILANȚUL NEURO COLOANĂ DORSALĂ:

Constă în obiectivarea sdr radicular și piramidal prin :
1.stabilirea topografiei durerii iradiate: regiunea mamelonară (T4), apendice xifoid (T6),
regiunea ombilicală (T10), regiunea abdominală inferioară (T12).
2.evaluarea reflexelor cutanate abdominale: superior (T6-T7), mijlociu (T8-T9), inferior
(T10-T11) ȘI a reflexelor osteo-tendinoase.
3.evaluarea tulburărilor de sensibilitate.

BILANȚUL NEURO COLOANĂ LOMBARĂ:

Urmărește obiectivarea sdr. radicular prin :
1.stabilirea teritoriului de iradiere a durerii (traiectul radicular): ½ superioară a feței
anterioare a coapsei (L2), ½ medie a feței anterioare a coapsei (L3), fața internă genunchi și
anterointernă gambă (L4), fața postero-laterală coapsă, anteroexternă gambă și dorsală haluce
(L5), fața posterioară coapsă și gambă și dorsală degete 4,5 (S1).
2.manevre de elongație a rădăcinilor nervoase L5,S1:
1.MANEVRA LASEQUE: constă în flexia membrului inferior pe abdomen cu genunchiul în
extensie, manevra este pozitivă când la o flexie de 20-40˚ se declanșează durere lombară cu
iradiere pe traiectul radicular respectiv.
2.MANEVRA BRAGARD (LASEQUE SENSIBILIZAT): constă în flexia membrului inferior
cu genunchiul în extensie până la 30˚ însoțită de flexia dorsală a piciorului, manevra este
pozitivă atunci când apare durere lombară cu iradiere pe traiectul radicular respectiv.
3.MANEVRA BONNE: membrul inferior este în triplă flexie cu abducția și rotația internă a
articulației coxofemurale, manevra este pozitivă când apare durere lombară cu iradiere
radiculară.
3.Manevre de elongație a rădăcinilor nervoase L3,L4:
1.MANEVRA LASEQUE INVERSAT:se realizează cu pacientul în decubit ventral și constă în
hiperextensia coapsei, manevra este pozitivă când apare durere lombară cu iradiere pe fața
anterioară a coapsei.
2.MANEVRA THOMAS: se realizează cu pacientul în decubit ventral și constă în hiperextensia
coapsei însoțită de flexia gambei pe coapsă, manevra este pozitivă când apare durere lombară cu
iradiere pe fața anterioară a coapsei.
4.Testarea sensibilității comparativ cu obiectivarea hipoesteziei, hiperesteziei, anesteziei sau
disesteziei.
5. Evaluarea reflexelor osteo-tendinoase: reflex rotulian (L3,L4), reflex achilian și
medioplantar (S1).
6. Evaluarea deficitului motor: psoas iliac (L3), cvadriceps (L4), tibial anterior, extensor
propriu haluce și extensor comun degete (L5), triceps sural (S1).

MANEVRE PROVOCARE ARTIC SACROILIACE:

1.MANEVRA ROTES-QUEROL (de forfecare) se realizează cu pacientul în ortostatism, în
sprijin unipodal și se exercită presiune la nivelul umerilor, manevra este pozitivă când apare
durere la nivelul articulației sacroiliace corespunzătoare membrului inferior de spijin.
2.MANEVRA ERIKSEN: presiunea pe spinele iliace antero-superioare cu pacientul în decubit
dorsal poate declanșa durere la nivelul articulațiilor sacro-iliace.
3.MANEVRA VOLKMANN: se pune presiune pe creasta iliacă cu pacientul în decubit lateral,
ce poate declanșa durere la nivelul articulațiilor sacro-iliace.
4.MANEVRA MENNEL:se realizează cu pacientul în decubit lateral cu trunchiul și membrul
inferior de sprijin în flexie, adică poziția ghemuit, membrul inferior liber este dus în abducție și
extensie, manevra este pozitivă când apare durere în articulația sacroiliacă corespunzătoare
membrului inferior liber.
5.MANEVRA ILOUZ-COSTE (SEMNUL TREPIEDULUI): se realizează cu pacientul în
decubit ventral și constă în exercitarea unei presiuni la nivelul sacrumului, manevra este pozitivă
când apare durere la nivelul articulației sacroiliace.
6.MANEVRA THOMAS se realizează cu pacientul în decubit dorsal. Flexia, abducția și rotația
externă în articulația coxofemurală poate declanșa durere la nivelul articulației sacroiliace.

3. EXAMENUL CLINIC AL MEMBRULUI INFERIOR:

Se evaluează ALINIAMENTUL MEMBRULUI INFERIOR: normal, axul pleacă din centrul
capului femoral, trece prin mijlocul spinelor tibiale, al articulației tibio-tarsiene și ajunge în
primul spațiu interosos.
Apoi se analizează mersul, apoi se cuantifică LUNGIMEA MEMBRULUI INFERIOR:în
decubit dorsal cu banda metrică se măsoară lungimea membrului inferior de la ombilic la
maleola internă sau de la spina iliacă antero-superioară la maleola internă. Se măsoară și
PERIMETRUL COAPSEI cu banda metrică la 10 cm desupra bazei rotulei sau la 18 cm sub
spina iliacă antero-superioară.

1. EXAM CLINIC ȘOLD:

Se începe cu bolnavul dezbrăcat, în ortostatism, prin examenul morfo-funcțional de ansamblu
efectuat din față, spate, profil. Se va stabili starea tegumentului, starea țesuturilor profunde
urmărind prezența hipotrofiei/amiotrofiei de cvadriceps, fesieri, reperele oasoase (apofize
spinoase lombo-sacrate, creasta iliacă, marele trochanter, tuberozitatea ischiatică, spina iliacă
antero-superioară, simfiza pubiană), păstrarea orizontalității liniei care unește spinele iliace
antero superioare, a celei care unește spinele iliace antero-superioare de cele postero-inferioare și
a celei care unește spinele iliace postero-inferioare.
INSPECȚIA: astfel poate fi obiectivată bascularea anterioară a bazinului însoțită de
hiperlordoză lombară, bascularea posterioară a bazinului cu redresare lombară, înclinarea
lateral a bazinului.
EVALUAREA MERSULUI:

TEST TRENDELENBURG: Bolnavul va fi în sprijin unipodal minim 30 secunde. Dacă

în stațiunea unipodală, bazinul coboară de partea picioarului ridicat există deficit al mușchiului
fesier contralateral.

EVALUAREA CLINICĂ A ȘOLDULUI:

În ortostatism poate fi evaluată distanța talon-talon care normal este de peste 100 cm și
simetrică.
PALPAREA: se face cu pacientul în decubit dorsal și are ca obiective stabilirea sediului durerii
și a eventualelor modificări periarticulare, se vor palpa regiunea inghinală (declanșarea durerii
în artroză, osteonecroză, fractură, coxită, sinovită vilonodulară), structurile periarticulare
(mare fesier, piriform, cvadriceps, tensor fascia lata, bandeleta ilio-tibială), reperele osoase
(spinele iliace antero-sup, postero-inf, gaura sciatică (PUNCT VALLEIX în sciatică),
tuberozitatea ischiatică, marele trochanter (durere la palpare în bursita trohanteriană)).
PERCUȚIA: DIRECTĂ (la nivelul marelui trohanter) și INDIRECTĂ (la nivelul
talonului). Este pozitivă când se declanșează durere la nivelul articulației coxo-femurale.

MOBILITATEA ȘOLDULUI:
Se evaluează FLEXIA: constă în apropierea coapsei de trunchi. Se poate realiza cu genunchiul
în extensie (normal 90˚) și cu genunchiul în flexie (normal 120˚). EXTENSIA: constă în
mișcarea posterioară a coapsei în plan sagittal cu genunchiul în extensie (normal 30˚) sau cu
genunchiul în flexie (normal 20˚). ROTAȚIA INTERNĂ: din decubit dorsal cu genunchiul în
flexie de 90˚ se deplasează gamba înafară (normal 30˚). ROTAȚIA EXTERNĂ: din decubit
dorsal cu genunchiul în flexie de 90˚ se deplasează gamba înăuntru (normal 45-60˚).
ABDUCȚIA constă în depărtarea coapsei de linia mediană a corpului cu genunchiul în extensie.
Normal este de 45˚. ADDUCȚIA constă în apropierea coapsei de linia mediană a corpului cu
genunchiul în extensie.Normal este de 30˚.

MANEVRE SPECIALE ȘOLD:

MANEVRA PATRICK SAU FABER: pacientul este în decubit dorsal, pune talonul pe
genunchi și lasă membrul interior să atingă patul în timp ce examinatorul imobilizează
hemibazinul de partea opusă pentru a evita bascularea acestuia. Prin această manevră sunt
evaluate flexia, abducția și rotația externă. Poate fi pozitivă și dureroasă în cazul patologiei
degenerative, inflamatorii, infecțioase, neoplazice a articulației coxo-femurale. Manevra poate
declanșa durere în partea controlaterală în caz de disfuncție a articulației sacro-iliace.
TESTUL THOMAS: obiectivează deficitul de extensie al articulației coxo-femurale sau
contracture mușchiului psoas iliac. Pacientul în decubit dorsal cu un membru inferior în triplă
flexie pe abdomen este însoțită de reducerea lordozei lombare. Normal membrul inferior opus
aflat în extensie ranâne în aceeași poziție. Dacă membrul inferior opus se ridică de pe planul
patului reprezintă un deficit al extensiei articulației coxo-femurale opuse sau o contractură a
mușchiului psoas iliac opus.
TESTUL CHEII este cel mai specific semn al patologiei articulației coxo-femurale. Pacientul în
decubit dorsal cu membrele inferioare în extensie, se aplică mișcări ușoare de rotație internă și
externă, în cazul în care aceste mișcări sunt ușor de realizat, nedureroase înseamnă că durerea nu
are origine la nivelul articulației coxo-femurale.

2. EXAMENUL CLINIC GENUNCHI:

INSPECȚIA: din față se apreciază aspectul morfologic și poziția patelei, continuitatea axei
femurale și tibiale (normal există un valgus fiziologic de 5-10˚), se poate observa genu varum
(prin distanța intercondiliană), genu valgum (prin distanța intermaleolară), se mai apeciază și
mărirea de volum a genunchilor prin bombarea fundurilor de sac latero-patelare și/sau
subcvadricipital), atrofia mușchiului cvadriceps apreciat prin măsurarea perimetrului coapsei la
10 cm deasupra bazei patelei. Din profil se obiectivează prezența unei devieri de ax (genu flexum
sau genu recurvatum). Din spate se notează aspectul regiunii poplitee unde se poate găsi un chist
popliteu (chist Baker).
PALPAREA: se efectuează comparativ cu genunchiul de partea opusă și constă în palparea
interliniului articular medial și lateral (durere în artrită, artroză), patelei (durere deasupra sa
în bursita prepatelară), tuberozității tibiale (durere locală în boala Osgood Schlatter), bursei
suprapatelare, tendonului patelar, feței mediale (ligament colateral medial și pes anserinius),
feței laterale (ligament colateral lateral și bandeleta ilio-tibială), spațiului popliteu (artera
poplitee, chist Baker). Se evaluează prezența ȘOCULUI ROTULIAN, constă în comprimarea
fundurilor de sac prin apăsarea cu palmele în zona proximală și distală a genunchilor, apoi
cu indexul se verifică dacă rotula plutește, prezența lui semnifică HIDARTROZĂ SAU
HEMARTROZĂ.
MOBILITATEA GENUNCHIULUI:
Se cuantifică mobilitatea fiziologică în articulația femuro-patelară prin cursa patelară cranio-
caudală și latero-laterală și în articulația femuro-tibială: flexia, extensia și rotația axială.
Mobilitatea în femuro-patelară se apreciază cursa patelară cranio-caudală și latero-laterală, unde
se poate obiectiva semnul RÂNDELEI (SEMNUL CLARK) prezența de osteofite pe fața
posterioară a acesteia.
Mobilitatea în femuro-tibială flexia activă constă în apropierea feței posterioare a gambei de fața
posterioară a coapsei. Normal este 120˚ cu articulația coxofemurală în extensie și 140˚ cu
articulația coxofemurală în flexie, Extensia activă: din poziția de flexie se îndepărtează fața
posterioară a gambei de fața posterioară a coapsei până la poziția de rectitudine. Normal este 0˚.
Rotația axială a gambei: rotația externă a gambei în jurul axei longitudinale rotind vârful
piciorului în abducție (normal 40˚), rotația internă ducând vârful piciorului în adducție (normal
30˚).

MANEVRE DE INSTABILITATE:
TESTAREA STABILITĂȚII LATERALE (TEST VARUS) pt a vedea leziunea ligamentului colateral lateral,
pacientul în decubit dorsal cu genunchiul în extensie sau în flexie de 30˚, cu mână se imobilizează
coapsa, iar cu cealaltă se imprimă gambei mișcări de lateritate la nivelul genunchiului. Existența unui
grad de lateritate a genunchiului în varus indică o leziune a ligamentului colateral lateral.

TESTAREA STABILITĂȚII MEDIALE (TEST VALGUS) pt a vedea leziunea ligamentului colateral medial.
Pacientul în decubit dorsal cu genunchiul în extensie sau flexie de 30˚, cu o mână se imobilizează coapsa,
iar cu cealaltă se imprimă gambei mișcări de lateralitate la nivelul genunchiului. Existența unui grad de
lateritate a genunchiului în valgus indică o leziune a ligamentului colateral medial.

TESTAREA STABILITĂȚII ANTERIOARE pt a vedea leziunea ligamentului încrucișat anterior. Pacientul în

decubit dorsal cu genunchiul flectat la 90˚ și piciorul sprijinit cu planta pe pat. Se apucă gamba cu
ambele mâini sub genunchi, cu cele 2 police latero-rotulian și se tracționează gamba anterior după care
este împinsă posterior. Existența unui grad de alunecare anterioare indică leziunea ligamentului
încrucișat anterior. Tot pentru a vedea leziunea ligamentului încrucișat anterior se poate efectua și
TESTUL LACHMAN: genunchiul este în flexie de aproximativ 15˚, cu o mână examinatorul fixează
femurul, iar cu cealaltă încearcă să tragă înainte de gambă. Testul este pozitiv dacă există o deplasare
anterioară a gambei și indică afectarea ligam încrucișat anterior.

TESTAREA STABILITĂȚII POSTERIOARE pt a vedea leziunea ligamentului încrucișat posterior, pacientul

este în decubit dorsal cu genunchiul flectat la 90˚ și picioarul este sprijinit cu planta pe pat, se apucă
gamba cu ambele mâini sub genunchi, cu cele două police latero-rotulian și se tracționează gamba
anterior după care este împinsă posterior. Existența unui grad de alunecare posterioară a gambei indică
leziunea ligam încrucișat prosterior.

3. EXAM CLINIC GLEZNĂ ȘI PICIOR:

INSPECȚIA: se apreciază aspectul tegumentelor de pe fața dorsală (sunt suple, elastice) și de
pe fața plantară (sunt groase și rezistente), tipul morfologic al piciorului, aspectul unghiilor,
existența de tulburări trofice (varice, ulcerații, edem, cianoză), starea capitonului plantar
celulo-adipos subcutanat, existența hiperkeratozelor plantare, aspectul aponevrozei
plantare (scleroza retractile a aponevrozei în boala Ledderhose), tecile tendinoase și bursele
seroase (notâm sediul tumefacției și a durerii spontane sau provocate (prin mobilizare active
rezistivă)), aspectul arcurilor antero-posterioare ale bolții plantare (talus valgus(pronație) și
talus varus(supinație)), prezența deformărilor degetelor (deviere lateral a halucelui (hallux
valgus), deget în ciocan), prezența deformărilor/dezaxărilor piciorului (picior fixat în inversie
(picior varus equin), picior fixat în supinație (picior varus), picior fixat în abducție și pronație
(picior valgus), picior fixat în eversie (picior talus valgus)).
PALPAREA: permite diagnosticul topographic algezic, se palpează sistemic interlinia articulară
tibiotarsiană, peroneotibială inferioară, mediotarsiană (chopart), meatarsofalangiene,
interfalangiene. Se palpează și tendonul lui Achile și fascia plantară. Apoi se palpează ligamentul
lateral extern cu piciorul în poziție indiferentă și în varus, ligamentul lateral intern cu piciorul în
poziție indiferentă și în valgus, grupele musculare, zonele tumefiate, pulsul arterei pedioase și
arterei tibiale posterioare.

MOBILITATEA GLEZNĂ ȘI PICIOR:

Se realizează cu genunchiul în flexie de 90˚ la nivelul: articulației tibio-astragaliene (flexia
dorsală și flexia plantară (extensia)), articulațiilor talo-calcaneană și mediotarsiene (Chopart)
(inversia și eversia), articulațiilor metatarso-falangiene și interfalangiene (flexia dorsală și
flexia plantară (extensia)).
Mobilitatea în articulația tibio-astragaliană: FLEXIA DORSALĂ constă în mișcarea prin
care fața dorsală a piciorului se apropie de fața anterioară a gambei. Normal este de 15-25˚.
FLEXIA PLANTARĂ (EXTENSIA) constă în mișcarea prin care piciorul se depărtează de fața
anterioară a gambei.Normal este de 40-50˚.
Mobilitatea în articulația talo-calcaneană: cu o mână se stabilizează gamba, iar cu cealaltă se
apucă călcâiul căruia i se imprimă mișcări spre înăuntru (INVERSIE) și înafară (EVERSIE).
INVERSIA asociază adducția cu supinația și flexia plantară.Normal este 30˚. EVERSIA
asociază abducția cu pronația și flexia dorsală.Normal este 20˚.
Mobilitatea în articulațiile mediotarsiene: talusul și calcaneul sunt stabilizate cu o mână, în
timp ce cealaltă mână rotește antepicioarul spre interior (INVERSIE) și exterior (EVERSIE).
Mobilitatea în articulațiile metatarso-falangiene și interfalangiene: prima articulație
metatarso-falangiană: flexia dorsală (70-90˚) și flexia plantară (35-50˚), metatarso-falangiene 2-
5: flexia dorsală (40˚) și flexia plantară (40˚), interfalangiene proximale: flexia plantară (50˚),
interfalangiene distale: flexia plantară (40-50˚) și flexia dorsală (10-30˚).