Teoria umanista a personalitatii

Cel mai important si recunoscut cercetator care a studiat personalitatea umana din perspectiva
umanista este Carl Rogers.
Rolul central in teoria rogersiana despre personalitate il ocupa conceptul de actualizare, definit ca
tendinta innascuta a individului de a-si dezvolta tot ceea ce tine de potentialul constructiv si
sanatos al fiintei umane.
Tendinta de actualizare cuprinde atat comportamente determinate de intentia reducerii
instinctelor, cat si comportamente determinate de cresterea in instensitate a instinctelor precum
creativitatea sau curiozitatea.
Rogers recunoaste importanta copilariei in formarea personalitatii adulte, insa nu este de accord
cu conceptia conform careia comportamentele umane sunt determinate de aspecte ce tin de
trecut, astfel procesul de actualizare nu are de-a face cu trecutul si copilaria persoanei.
Conform teoriei umaniste a lui Rogers, personalitatea umana poate fi explicata cu ajutorul unor
concepte-cheie precum: experienta, procesul de evaluare organicist si conceptul de sine.
Experienta reprezinta tot ceea ce este accesibil constiintei unei persoane la un moment dat, cum
sunt gandurile, emotiile, perceptiile, trebuintele si nevoile personale. Rogers considera ca fiecare
individ se afla in centrul propriei existente si experiente interioare, si nimeni altcineva nu o poate
intelege si percepe perfect. De asemenea, acesta considera ca modalitatea oamenilor de a
interpreta realitatea este mult mai importanta decat realitatea obiectiva in sine si ca aspectele
inconstiente ale experientei umane influenteaza semnificativ viata constienta, activitatile,
planurile si deciziile oamenilor.
Procesul de evaluare organicist se refera la tendinta innascuta a omului de a evalua in mod
pozitiva sau negativ tot ceea ce percepe ca fiind actualizator, repsectiv nonactualizator.
Rogers a identificat 2 dimensiuni ale conceptului de sine: conceptul de sine si sinele ideal.
Conceptul de sine este in intregime constient, in conceptia lui Rogers, reprezentand partea de
suprafata a personalitatii, incluzand toate aspectele definitorii pentru o persoana si toate
experientele de care este constienta.
Sinele ideal este definit ca fiind modalitatea de a percepe sinele intr-o maniera idealista, asa cum
persoana doreste sa fie.
In teoria rogersiana, persoanele considerate ca fiind sanatoase d.p.d.v. psihologic si dezvolatate
armonios au cele doua subsisteme aproape identice.
Constientizarea este specifica conceptului de sine si sine ideal, fiind identificata pe trei niveluri:
negarea sau ignorarea, nivelul experientelor corect percepute de catre persoana si nivelul
experientelor percepute intr-o forma distorsionata.

1
Rogers afirma ca personalitatea umana se dezvolta armonios atunci cand persoana este valorizata
de cei apropiati. Obstacolele ce pot interveni in acest proces sunt reprezentate de conditionarile
valorizante, incongruenta, defensiva si dezorganizarea.
Conditionarile valorizante se refera la situatiile in care copilul nu se bucura de o apreciere
pozitiva neconditionata, fiind acceptat si placut doar daca satisface asteptarile celor din jur. In
teoria rogersiana este considerat ca adoptarea unor pattern-uri de comportament ale altor
persoane, asa cum invatat copilul inca din copilaria timpurie, conduc la indepartarea acestuia fata
de sinele sau real, creand astfel dezechilibru si incongruenta.
Dupa Rogers, organismul si sinele sunt doua entitati diferite, care pot sa fie sau nu congruente
una cu cealalta. Incongruenta apare atunci cand persoana nu percepe experientele de tip
organicist ca fiind acelasi lucru cu cele legate de sine, acest lucru fiind si sursa tulburarilor
psihice.
Astfel pentru a preveni dezechilibrul dintre experientele organiciste si cele legate de sine,
oamenii apeleaza la defensiva, incercand sa se protejeze impotriva anxietatii prin negarea
experientelor ce nu sunt concruente cu conceptul de sine al persoanei. Principalele mijloace
defensive sunt distorsiunea si negarea.
Ultimul obstacol ce impiedica dezvoltarea personalitatii este dezorganizarea. Atunci cand
defensiva nu poate ajuta la protejarea sinelui, persoana recurge la comportamente de tip
dezorganizat (psihotice). Comportamentele dezorganizate au acealsi scop ca si cele defensive.

Dezvolatarea personalitatii in conceptia lui Maslow

Un alt mare autor care a studiat personalitatea umana din perspectiva umanista este Abraham
Maslow. Elementrul central in teoria lui Maslow il reprezinta ierarhia trebuintelor umane.
In conceptia sa, oamenii sunt caracterizati de doua categorii de nevoi: nevoile bazale si nevoile
de dezvoltare (metanevoile). Pentru a merge spre actualizare de sine persoana trebuie sa-si
satisfaca mai intai trebuintele bazale.
Cele mai bazale nevoi sunt trebuintele fiziologice, urmate de nevoile de siguranta, de dragoste,
de nevoia de stima si respect, ultimul nivel fiind cel al nevoilor de autoactualizare.
Atunci cand o categorie de nevoi din cadrul ierarhiei este satisfacuta, oamenii sunt motivati de
satisfacerea urmatorului nivel de nevoi. Acest lucru este valabil cu exceptia nevoii de actualizare.
Actualizarea este definita de Maslow ca implinirea personala a unui individ, atingerea
potentialului sau maxim.
Pe langa nevoile specifice modelului ierarhic, Maslow a mai identificat ulterior 3 tipuri de nevoi:
estetice, cognitive si nevrotice.