Universitatea din București - Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Studii universitare de master – Consiliere școlară și dezvoltarea carierei

Teorii generale ale consilierii și consultanței școlare

Abordarea cognitiv - comportamentală

Mihălcescu Cătălina Daria

2018 – 2019 An I – Semestrul I

0
 Abordarea cognitiv – comportamentală

Abordarea cognitiv-comportamentală pune accentual pe luciditatea conștiinței, a

judecății și a capacității pacientului de a verifica realitatea, lăsând deoparte partea afectivă și
inconștientul.

În 1976 A.T. Beck pune bazele abordării cognitiv-comportamentale, prin încercarea de

a stabili în conștientul pacienților o legătură între formulările lor cognitive și efectele asociate
acestor cogniții. Pornind de la această încercare, Beck a elaborate o teorie structurată asupra
depresiei și o terapie psihologică adecvată.

Abordarea cognitiv-comportamentală și-a dovedit eficiența în tratarea atacurilor de

panică, a anxietății și a depresiei. Persoana deprimată își deformează continuu gândirea, astfel
încât ajunge să aibă gânduri negative despre sine, despre experiențele sale de viață, iar
gândurile negative se extind și asupra viitorului. Părțile pozitive ale propriei persoane, ale
trecutului, ale acțiunilor sale sunt omise, sau sunt văzute ca nesemnificative. Viitorul este văzut
ca nesigur, cu pesimism, un viitor care nu va aduce cu siguranță nimic bun. Prin intermediul
abordării lui Beck, pacientul este învățat să identifice, controleze și modifice gândurile
negative și comportamentele asociate acestora.

Cele două nivele ale gândirii negative sunt:

 Gândurile și imaginile negative: apar atunci când pacientul trăiește starea de anxietate.
Spre exemplu, în orice discuție s-ar implica, impresia pacientului ar fi că nu spune nimic
interesant, că nu este coerent, că interlocutorul va râde de el și va spune și altora ce idei
aberante a avut, etc.
 Afirmațiile și regulile cu caracter disfuncțional: credințe și reguli pe care persoanele cu
anxietate le împărtășesc și care-i fac să perceapă mediul înconjurător ăntr-un mod
negativ:
 Dacă nu este deacord cu mine, înseamnă că sunt prost.
 Nu mă iubește, fiindcă nu m-a băgat în seamă în ultima oră.
 Eu nu o să pot face niciodată un lucru la fel de bine ca oricine altcineva.
 Toți sunt mai buni ca mine.

1
 Consilierea cognitiv-comportamentală îl învață pe pacient să se ajute singur, sub
îndrumarea terapeutului, să se descurce în situații de stres, învățându-l să dobândească abilități
prin care să-și poată rezolva problemele prezente și viitoare.

”În procesul psihoterapiei/consilierii, subiectul este solicitat să coopereze active cu

psihoterapeutul (consilierul), el trebuind să furnizeze informații, să transmit informații inverse
(feed-back) cu privire la tehnicile applicate, precum și sugestiicu privire la noile strategii care
ar trebui puse în funcțiune.” (Suport de curs – Gh. Tomșa, București, 2017, pag. 16)

Evaluarea pacientului se realizează prin:

 Interviul cu privire la comportamentul pacientului

 Auto-monitorizare
 Autoevaluare
 Observarea comportamentului pacientului

Metode și tehnici ale abordării cognitiv-comportamentale:

1. Metode și tehnici de identificare a gândurilor negative

 Discutarea unei experiențe emoționale recente. În cadrul utilizării acestei

metode, pacientului îi este solicitat să povestească în detaliu un moment în care a
manifestat o anxietate puternică. În urma descrierii acestui episod, pacientul este ajutat
să facă conexiunea între senzațiile trăite și interpretările pe care le dă acestor trăiri. Ex:
dureri în zona toracică – voi face un infarct; înroșirea anumitor porțiuni ale corpului –
am făcut o alergie severă și voi intra în șoc anafilactic. Această abordare ajută pacientul
ca în viitor, la experimentarea unor senzații similare să realizeze că pericolul nu este
real, ci doar el îl percepe ca fiind real.

 Utilizarea tehnicii imaginației dirijate sau a jocului dramatic. Această metodă

este utilizată atunci când pacientul nu poate evoca gândurile negative ce se declanșează
spontan. Pacientul este rugat să-și imagineze o situație în care să include acele trăiri,
sau, în cazul în care trăirile sunt declanșate de o persoană, terapeutul va apela la un joc
de rol dramatic.

2
  Utilizarea modificărilor de dispoziție în cursul unei ședințe de psihoterapie: în
momentul în care pacientul își schimbă dispoziția în cursul ședinței, terapeutul va
exploata această schimbare de dispoziție pentru a afla ce anume a declanșat-o.

 Determinarea semnificației unui eveniment: în cazul în care în timpul ședinței

nu se declanșează modelul de gândire negativă a pacientului, terapeutul va încerca să
afle, prin întrebări specific semnificația evenimentului respectiv, încercând să-l
conducă pe pacient în găsirea însemnătății situației.

2. Metode și tehnici de modificare a gîndurilor negative și a comportamentelor aferente

a) Raționalizarea: presupune clarificarea relațiilor între dispoziție și gîndire, anxietate și

conduit. Astfel pacientului îi este explicat faptul că senzațiile și comportamentul îi sunt
conditionate de gândire și este învățat să rezoneze logic la problemele pe care le întâmpină.
Spre exemplu, un pacient care face frecvent atacuri de panică și se teme că va face șoc
anafilactic, în momentul în care îi apare o iritație pe corp va trebui să învețe să se gândească la
cauzele fizice (alimentare, textile, chimice) care i-ar fi putut produce iritația, și să se liniștească
odată cu găsirea unei explicații logice, în loc să se lase pradă temerilor.

b) Furnizarea unor informații cu privire la mecanismele anxietății: terapeutul trebuie să-

i explice pacientului felul în care se manifestă anxietatea și simptomele caracteristice acesteia.
Astfel pacientul va putea asocia simptomele sale cu starea de anxietate, în loc să le asocieze cu
temerea sa. Spre exemplu, pacientul trebuie să știe că un atac de panică provoacă palpitații,
respirație îngreunată, presiune în piept, amorțirea extremităților, senzație de pierdere a
controlului.

c) Distragerea: prin această strategie pacientul învață să-și abată gândul de la starea de
anxietate la o activitate, pentru a trece mai ușor peste simptome. Spre exemplu, pacientul este
în autobuz și are un atac de panică cauzat de aglomerație. În acel moment ar fi util să se uite pe
geam și să numere toate mașinile de culoarea X pe care le vede.

d) Programarea activităților: pacientul trebuie să întocmească o listă cu activitățile pe

care le întreprinde și să le evalueze, după o scară de la 0 la 100, din punct de vedere al stărilor
sale afective (anxietate, oboseală, plăcere sau grad de control asupra situației). Se recomandă
o planificare riguroasă a activităților, astfel încăt pacientul să nu se simtă presat de timp și să-

3
și sporească supraîncordarea. Această metodă se poate folosi și pentru pacienții cu tulburare
obsesiv-compulsivă. Aceștia își pot crea o listă a activităților, astfel încât să aibă o posibilitate
cât mai mică de a se lăsa distrași de obsesiile lor.

e) Verificarea veridicității gândurilor negative automate: terapeutul îl ajută pe pacient,

printr-o serie de întrebări specifice să își evalueze gândurile negative și să le înlocuiască cu
gânduri pozitive. Spre exemplu, teama de vorbit în public cauzată de anxietate poate fi
diminuată prin feed-back-uri pozitive de la persoane care au asistat la discursurile în public ale
pacientului și care au interacționat pozitiv cu acesta ulterior.

f) Experimentarea în sfera comportamentului: terapeutul îi solicit pacientului să verifice

în viața reală dacă gândurile negative sunt adevărate. Această abordare îl poate ajuta pe pacient
ca în momentul în care experimentează stări de anxietate sau atacuri de panică să le controleze,
gândindu-se că le-a mai experimentat și că nu au fost reale. Un exemplu ar putea fi un baiat
care de câte ori trebuia să plece în delegație avea atacuri de panică cauzate de teama că sigur i
se va face rău pe drum. A reușit să le țină sub control când a învățat să se gândească la faptul
că temerea este absurdă, fiindcă niciodată nu i s-a făcut rău pe drum, mai mult, de fiecare dată
a ajuns să perceapă drumul ca pe o detașare de stresul de la muncă.

g) Experimentarea în cazul pacienților cu anxietate generalizată: anxietatea generalizată

nu are o țintă specific. Pacienții cu această stare simt că totul în jurul lor are sau poate lua o
turnură negativă. De aceea terapeuții trebuie să le demonstreze pacienților, prin exemple
concrete, că temerile lor sunt nefondate. Iar pacienții trebuie să-și formeze o gândire pozitivă
proprie cu care să combată gândurile negative.

h) Experimentarea în cazul pacienților cu atac de panică: având în vedere faptul că

atacurile de panică se manifestă fizic prin senzații de sufocare, leșin, palptații, pierderea
controlului, etc, pacientul trebuie învățat să lucreze la ameliorarea simptomelor prin exerciții
de respirație, care nu numai că vor ameliora senzația de sufocare, dar vor ține sub control și
palpitațiile.

4
Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală este forma de psihoterapie care se centrează pe

schimbarea gândurilor disfuncționale, a emoțiilor și comportamentelor. Această formă de
terapie susține că acțiunile, comportamentele și emoțiile oamenilor sunt determinate de modul
lor de a gândi și de a interpreta evenimentele din jur.

Terapeuții comportamentaliști se ocupă de comportamentul observabil și de condițiile

de mediu care îl modelează, psihoterapia fiind livrată ca un proces de învățare. Orientarea
cognitivistă se bazează pe principiul conform căruia gândurile noastre ne influențează
dispoziția, mai mult decât evenimentele exterioare.

”CBT este o metodă scurtă de psihoterapie, centrată pe problemă și bine structurată.

Psihoterapiile cognitiv-comportamentale sunt intervenții psihologice limitate în timp la o
perioadă medie de 10-12 săptămâni. Durata psihoterapiei poate varia, unele persoane au nevoie
de mai multe ședințe de psihoterapie.

În practica clinică se folosește manualul Cognitive therapy of depression (Beck, 1979)

care face uz de 16-20 de ședințe de psihoterapie în tratarea depresiei. Se începe cu ședințe de
psihoterapie de două ori pe săptămână în primele 3-4 săptămâni. După aceea se continuă cu o
ședință pe săptămână, în funcție de caz.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală de grup are o puternică componentă

educațională. CBT de grup pune accent pe învățarea de strategii și abilități de-a face față
situațiilor sociale. Cum să faci într-o situație de interacțiune socială, cum să stabilești contacte
sociale, cum să te antrenezi în activități plăcute care-ți dau satisfacție, care sunt gândurile
negative și cum să le faci față?

Psihoterapia cognitivă se face în grupuri de 6-12 participanți, în ședințe cu durata de o

oră jumătate-două ore, de 2 ori pe săptămână (în primele patru luni) apoi o dată pe săptămână,
timp de circa două luni. Grupurile de terapie sunt conduse de doi psihoterapeuți care se
completează reciproc. Psihoterapia de întreținere se face la o lună și șase luni se face pentru a
preveni recăderea în depresie.” (http://www.epsihologia.ro/depresia/tratament-depresie/46-
terapia-cognitiv-comportamentala-cbt-in-tratarea-depresiei.html)

5
 Terapia cognitiv-comportamentală este o abordare terapeutică eficientă pentru tulburari
precum:

 Depresie și modificări ale dispoziției;

 Timiditate și anxietate socială;

 Atacuri de panică și fobii;

 Obsesii și compulsii;

 Anxietate generalizată;

 Tulburarea de deficit de atenție (ADHD);

 Tulburarea bipolară;

 Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC);

 Dependență;

 Simptome de stres post-traumatic;

 Tulburări ale comportamentului alimentar;

 Insomnii;

 Sindromul oboselii cornice;

 Dificultăți în inițierea sau menținerea unor relații;

 Tulburări sexuale și relaționale;

 Dificultăți școlare sau profesionale;

 Sentimentul de a fi stresat sau “blocat”;

 Stima de sine insuficientă;

 Abuzul de substanțe;

 Lipsa controlului emoțional sau suprainhibiția.

6
Cum funcționează terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală arată că multe acțiuni și emoții negative nu sunt

logice sau raționale. Aceste sentimente și comportamente pot proveni din experiențele din
trecut sau pot fi legate de factorii de mediu. Sunt propriile noastre temeri cu care ne luptam zi
de zi. În terapia cognitiv-comportamentală gândurile negative sunt folosite ca ipoteze de lucru
și nu ca fapte reale, iar credibilitatea lor este pusă sub semnul întrebării. Terapeutul ghidează
persoana să caute dovezi care să susțină necredibilitatea gândurilor. Gândurile automate,
negative sunt discreditate și înlocuite cu gânduri reale. Scopul terapiei cognitive este de a
înlocui gândurile negative cu gânduri pozitive care duc la descreșterea intensității emoțiilor
negative și înlocuirea lor cu emoții pozitive.

Caracteristicile terapiei cognitiv-comportamentale:

 se bazează pe modelul cognitiv al răspunsului emotional;

 se bazeaza pe faptul că prin gânduri ne provoacăm sentimentele și comportamentele și
nu prin elementele externe (oameni, situații, evenimente). Putem să ne schimbăm modul în care
gândim pentru a simți sau acționa mai bine, chiar dacă situația este aceeași.
 reprezintă un efort colaborativ între terapeut și pacient.
 nu spune oamenilor cum să simtă sau să nu mai simtă.
 îi invață pe pacienți beneficiile trăirilor respective și controlul în momentul în care se
confruntă cu situații neplăcute.
 se centrează pe ajutarea pacientului să atingă scopurile stabilite
 conduce la rezultate pe termen lung. Când oamenii înțeleg ce trebuie să facă pentru a le
fi bine, continua să facă acel lucru pe termen lung.
 Terapeuții cognitiv-comportamentali caută sa afle ce își doresc pacienții lor de la viață
și îi ajută să-și atingă scopurile. Rolul terapeutului este de a asculta, îndruma pe alții, încuraja,
în timp ce rolul pacientului este să vorbească, să se lase îndrumat și să implementeze ceea ce a
învățat.
 Terapeuții cognitiv-comportamentali vor să atingă o bună înțelegere a ceea ce îl
deranjează pe pacient. De aceea adesea folosesc întrebari și ăncurajează pacienții să-și pună
întrebări despre ei inșiși. (“De unde știu că acei oameni râd de mine?” “Ar putea să râdă de
altceva?” ”Ar putea să râdă cu mine?”).

7
  Terapeuții cognitiv-comportamentali au o agendă specifică pentru fiecare ședință.
Tehnicile și conceptele specifice sunt demonstrate în timpul fiecărei sesiuni.
 Terapeuții cognitiv-comportamentali nu le spun pacienților ce să facă, ci îi învață cum
să facă.

Cât de eficientă este terapia cognitiv-comportamentală?

Scopul terapiei cognitiv-coportamentale este remiterea simptomelor așa cum se

manifestă în viața pacientului, nu doar în timpul ședintei de terapie. Într-adevar, terapia
cognitiv-comportamentală realizează o schimbare reală care înseamnă mai mult decât a te simți
mai bine pe durata terapiei. Ea are efecte pe termen lung. Este la fel de sau chiar mai eficientă
decât medicamentele și nu are efectele secundare ale acestora. De prea multe ori, când
tratamentul cu medicamente prescris se termină, boala reapare, și astfel psihiatrii vor sfătui
pacienții să continue tratamentul pentru încă mult timp. De multe ori terapia cognitiv-
comportamentală se dovedește superioară în tratamentul recăderilor pentru că pacienții invață
să se controleze singuri în timpul terapiei.

Exemplu (clinica-aliat.ro):

Tratamentul dependenței prin terapie cognitiv-comportamentală

Reacțiile automate negative sunt de cele mai multe ori cauzate de depresii sau de
tulburări de anxietate, care sunt comun întâlnite cu dependența. Majoritatea persoanelor care
au o problemă de consum, o au ca urmare a unei probleme emoționale. (Beau fiindcă sunt
deprimat) Nu o pot gestiona, iar dezintoxicarea/dezalcoolizarea nu rezolvă dependența decât
pe termen scurt. De aceea, suplimentar suprimării substanțelor consumate și urmării unui
tratament de eliminare a acestora din organism este necesară terapia.

Cum ajută terapia cognitiv-comportamentală :

 Ajută la identificarea adevaratei cauze a consumului și elimină concepțiile greșite și

nesiguranța care conduc la consumul de alcool sau droguri

8
  Oferă tehnici pentru îmbunătățirea stării de spirit
 Învață aptitudini de comunicare eficientă
 Învață tehnici de autocontrol

Controlarea comportamentului

 Recunoaștere – Identifică circumstanțele care duc la consumul de droguri sau alcool

 Evitare – Stai departe pe cât posibil de situațiile care te pot duce la consum
 Trăire – Folosește tehnicile terapiei pentru a aborda și atenua gândurile și emoțiile care
duc la consumul de substante.

Tehnici de terapie cognitiv comportamentală aplicabile:

Înregistrari ale gândurilor – persoanele dependente trebuie să-și examineze gândurile

automate negative și să caute dovezi obiective de sprijin și dezaprobare a acelor gânduri.
Scopul este de a ajuta persoana dependentă să aibă gânduri mai echilibrate și mai putin
negative.

Experimente comportamentale – aceste exerciții de contrast – gânduri negative versus gânduri

pozitive – sunt folosite pentru a vedea care este cea mai eficientă metodă de schimbare a
comportamentului.

Expunere bazată pe imaginație – Persoana dependentă se gândește la amintiri care îi produc

sentimente negative puternice și ia act de orice imagine, sunet, emoție, gând și impuls
înregistrate în acel moment. Reexaminând frecvent amintirile dureroase, persoana dependentă
poate reduce anxietatea provocată de acestea de-a lungul timpului.

Programarea unor activități plăcute – Întocmirea unei liste săptămânale de activități sănătoase,
distractive, pentru a rupe rutina de zi cu zi. Aceste sarcini ar trebui să fie simple și usor de
realizat, încurajând în același timp emoțiile pozitive. Programarea acestor activități plăcute
ajută la reducerea gândurilor automate negative și necesitatea ulterioară de a folosi băuturi sau
droguri.

9
Bibliografie:

1. Suport de curs – Teoriile generale ale consilierii și consultanței școlare – Prof.

Univ. Dr. Gheorghe Tomșa, București, 2017
2. Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentală – Irina Holdevici, București,
2011
3. http://www.epsihologia.ro/depresia/tratament-depresie/46-terapia-cognitiv-
comportamentala-cbt-in-tratarea-depresiei.html
4. https://clinica-aliat.ro/terapia-cognitiv-comportamentala/
5. http://oanapopescuargetoia.ro/terapia-cognitiv-comportamentala/
6. http://mindcare.ro/psihoterapie-cognitiv-comportamentala

10