IDENTITATEA

PSIHOSOCIALĂ
•Identitatea psihosocială este rezultatul
intersecţiei socialului (reprezentat de grupuri,
instituţii, colectivităţi) cu individualul,
reunind reprezentarea de sine şi de alţii.
•In sens strict, identitatea evocă
continuitatea existenţei, faptul că
individul rămâne acelaşi în timp, că
perseverează într-o formulă de sine.
•In sens larg, identitatea poate fi asimilată
cu o reprezentare unificatoare a existenţei,
cu imaginea de sine şi conceptul de sine.
• Identitatea:
- este nodul central al personalităţii aflate în interacţiune cu alte
personalităţi, cu contextul social.
- se formează printr-un proces de socializare şi comparare socială.
- este o sinteză a concepţiei de Sine, a afirmării Eului prin
comparaţie cu alte personalităţi, cu alte Euri.
- reuneşte caracteristicile individului, raportate la normele sociale,
şi reprezentarea acestuia de sine, raportată la alţii.
- regrupează subiectivitatea cu obiectivitatea, individualul cu
socialul.
Afirmarea identităţii presupune următoarele dimensiuni:
a) Continuitatea - dă sentimentul stabilităţii, integrării în context şi
capacităţii de a elabora proiecte de viaţă.
b) Unitatea sau coerenţa internă - permite subiectului social să
găsească elemente de legătură între diversele activităţi şi
evenimente pe care le traversează, să dea sens istoriei sale
personale.
•• Diversitatea : articularea unor identităţi multiple (fizice, etnice,
naţionale, juridice, culturale), confruntarea acestora pe un
„teritoriu" comun.
••
• Autonomia şi afirmarea : pentru a se forma, individul se opune adesea presiunii
exterioare, se diferenţiază, se distinge de alţii. Diferenţierea cognitivă poate lua
forma opoziţiei afective. Opusul acestei atitudini este conformarea la aşteptările
grupului, asimilarea pasivă.
• Originalitatea : afirmă singularitatea, tendinţa individului de a-şi afirma unitatea.
• Acţiunea este urmarea asumării responsabilităţii. Identitatea se afirmă şi se
consolidează prin producerea unei „opere", prin creaţia individuală.
• Valorizarea : prin acţiune şi depăşirea unor situaţii dificile, individul se
valorizează în ochii altora şi în propriii săi ochi. El are nevoie şi face eforturi să fie
recunoscut, iubit, admirat, acceptat, confirmat. Orice om nutreşte dorinţa să se
afirme în context social, raportându-se la persoanele pe care le admiră. Dorinţa de
schimbare, efortul pentru progres îşi au originea în aceeaşi nevoie de valorizare.