Cuvantul deriva din “positum”, adica ce este faptic si dat.

Dupa cum in Univers exista

legea dualitatilor si dihotomia bine-rau, pentru psihoterapia pozitiva fiecare om are in el o latura
pozitiva si una negativa a personalitatii care sunt de dorit sa ajunga in echilibru, astfel incat
aceste polaritati sa lase loc armoniei in fiinta umana. Se stie ca nu un eveniment in sine
determina un anumit gand si mai apoi comportamentul, ci modul in care noi ii conferim propria
noastra interpretare, modul in care oferim sens si semnificatie evenimentului respectiv.
Psihoterapia pozitiva a fost intemeiata in 1968 de Prof. Dr. Nossrat Peseschkian, profesor
specializat in neurologie, psihiatrie, psihoterapie si medicina psihosomatica. A fost nascut in Iran
in 1933 si traieste in Germania din 1954. Si-a facut formarea personala in psihoterapie in
Germania, Elvetia si Statele Unite.
Metoda psihoterapiei pozitive este bazata pe abordarea transculturala, fiind desfasurate
investigatii ale relatiilor dintre cultura si tulburari in 22 grupuri culturale diferite. Este o metoda
umanista, transculturala si psihodinamica de psihoterapie, centrata pe conflict si orientata pe
capacitati.
Ce este psihoterapia pozitiva?
Psihoterapia pozitiva este o modalitate de terapie care are la baza o abordare
interdisciplinara si holista pentru ca vizeaza toate dimensiunile fiintei umane (bio-psiho-
socioculturala si spirituala), si sferele entitatii individului (corp, minte, afecte, spirit).
Psihoterapia pozitiva este o metoda moderna care poate fi aplicata oricarei culturi, deoarece
ia in considerare unicitatea individului dar si diferentele culturale. Acest aspect este foarte
important deoarece psihoterapia pozitiva reuseste acolo unde alte modalitati de psihoterapie nu
reusesc. Sa imbine mentalitati globale, Estul si Vestul de exemplu.
Aceasta metoda tine cont de similaritati si diferente intre culturi. Individul are nevoi unice
dar si cele cu caracter universal, dupa cum sunt cele prezentate in piramida lui Maslow.
Psihoterapia pozitiva tine cont de similaritati si diferente intre culturi (europeana, asiatica, africana
etc.), tipuri de societati (societate agrara sau postindustriala), religii si denominatii diferite
(crestinism, budism, islamism, hinduism, etc. sau crestini ortodocsi vs. baptisti), clase sociale
diferite, aspecte subliniate de antropologii culturali si dovedite de antropologia psihologica pentru
succesul unei terapii.
Ca abordare transculturala, aceasta metoda are in vedere conflictele individului la nivel
micro, macro, mega, meso, de aceea pe langa valoarea psihoterapeutica a metodei, psihoterapia

1
pozitiva poate fi si insusita ca mod de viata , deoarece are impact asupra individului, familiei,
comunitatii in care traieste, (oras, tara, continent si glob), promovand un mod de gandire pozitiv
si pasnic.
Resemnificarea in psihoterapia pozitiva
Orice eveniment negativ, tulburarile si conflictele noastre pot fi resemnificate intr-un mod
pozitiv, sau dupa cum bine graia Virginia Satir „sa faci trandafiri din rahat” (to make roses out of
shit).eg. depresia este privita ca fiind capacitatea de a reactiona la conflicte cu emotii profunde sau
un conflict intre soti este perceput ca un mijloc de ajustare a relatiei de dinamica maritala preferabil
unei retrageri in sine sau o vietuire statica lipsita de comunicare si actiune. Pentru psihoterapia
pozitiva comunicarea argumentativa e de preferat tacerii
In cazul acesta, pentru psihoterapia pozitiva chiar comunicarea argumentativa e de preferat
tacerii de mormant care creaza mai mare tensiune si distantare in timp. De aceea Terapia Pozitiva
Familiala se concentreaza in cazul familiei nu doar asupra indivizilor ci ia in considerare si factorii
sociali relevanti in procesul de vindecare. O familie disfunctionala pe langa problemele individuale
cu care se confrunta si care sunt inerente este influentata si de modul in care se raporteaza social
in cadrul unei comunitati in care traieste.
Psihoterapia pozitiva mizeaza pe dezvoltarea potentialului uman si mobilizarea resurselor
noastre interioare. Detinem in noi resurse inestimabile de a face fata crizelor si problemelor
noastre, in sensul acesta psihoterapia pozitiva mizeaza pe dezvoltarea potentialului uman si
mobilizarea resurselor noastre interioare.
Pentru psihoterapia pozitiva pacientul are posibilitatea sa se ajute singur, sa devina propriul
lui terapeut, sa-si dezlipeasca eticheta pusa de un oarecare diagnostic, sa-si depaseasca conditia
de bolnav , mobilizandu-si fortele si a participand la propriul proces de vindecare. In aplicarea
acestei metode se porneste de la ideea ca in om exista 2 capacitati fundamentale native: capacitatea
de a iubi, reprezentand partea afectiva, emotionala si capacitatea de a cunoaste care vizeaza partea
cognitiva si cognitiile pe care le dezvoltam.
Psihoterapia pozitiva percepe boala mai mult decat ca o simpla trasatura a individului.
Boala reflecta calitatea relatiilor din familie si societate. Si aici putem face o comparatie intre
psihoterapia pozitiva si terapia sistemica care afirma ca daca un element dintr-un angrenaj e
deficitar, sau daca un element dintr-un sistem sufera, e afectat intreg sistemul, pentru ca elementele
sistemului interrelationeaza, si astfel daca un membru este bolnav, intregul sistem (intreaga

2
familie) sufera. Fiecare conflict are o evolutie, o dinamica aparte, propria lui istorie. Cum spune
proverbul romanesc: “Nu iese foc fara fum”, la fel si in cazul conflictului exista o cauza care se
amplifica pe parcurs, si la care se adauga si alte aspecte secundare, astfel se ajunge la un punct
terminus de toleranta peste care de obicei nu se poate trece. Si atunci se declanseaza boala. Insa,
acele mici aspecte secundare percepute ca microtraume conduc in final la aspectul patologic al
problemei si nu numai cauza initiala.

Bibliografie
Peseschkian, N. (2007). Psihoterapie pozitiva. Teorie si practica. Bucuresti: Editura Trei.
Zamfirescu, V. D. (2009). Psihoterapie pozitiva pentru viata de zi cu zi. Bucuresti:
Editura Trei.