-1-

Universitatea Ecologică Bucureşti Facultatea de Psihologie

Lect. univ. dr.

Gheorghe Perţea

Cuprins:
T1. Introducere în tematica disciplinei........…. ………………………………..………. 02
T2. Aspecte generale privind măsurarea personalităţii.................................................... 06
T3. Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate ………………..…… 14
T4. Cerinţe, metode şi strategii în construirea, adaptarea şi experimentarea unui chestionar
de personalitate............................................................................................................................. 25
T5.Chestionarele de personalitate Eysenck –EPQ şi Pichot-PNP …………………….... 31
T6. Chestionarele de temperament -Strelau-STI R şi Rusalov-T ………………………. 34
T7. Chestionarul celor cinci superfactori NEO-PI-R (”BIG FIVE”) ………………...… 40
T8. Chestionaurul de personalitate Freiburg – FPI ……………………………………... 45
T9.Chestionarele multifazice de personalitate Cattell -16 PF şi Melnikov şi Iampolski -14
PF ……………………………………………………………………………………………….. 48
T10.Inventarul multifazic de personalitate Minnesota-MMPI şi MMPI 2 ……………... 55
T11. Inventarul multifazic de personalitate California – CPI (H. Gough) …………...… 59
T12. Indicatorul tipologic Myers–Briggs privind stilurile cognitiv- apreciative-MBTI.. 66
T.13 Inventarul BarOn pentru determinarea coeficientului emoţional - BarOn EQ-I
(Emotional Quotient Inventory)................................................................................................... 70
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................ 77
 -2-
T1. Introducere în tematica disciplinei

Chestionarele – instrumente principale în psihodiagnoza dimensiunilor şi

structurilor personalităţii şi pentru interpretarea profilului acesteia

1.Aspecte generale privind măsurarea personalităţii: concepte cheie

Psihodiagnoza (evaluarea psihologică) a personalităţii, ca domeniu metodologic, include

3 categorii de instrumente(metode, probe de investigaţie) de măsurare:
1. Instrumentele psihometrice (chestionare, inventare, teste de personalitate care
cuantifică rezultatele măsurării, având calităţi psihometrice superioare);
2. Testele proiective. Acestea constituie un domeniu distinct în evaluarea psihologică şi
fac obiectul unui curs separat;
3. Probele calitative (clinice), de tipul testelor situaţionale sau utilizarea unor metode şi
tehnici precum observaţia, anamneza(metoda biografică) sau interviul clinic(de angajare). Aceste
metode şi tehnici nu cuantificăaspectele personalităţii şi sunt abordate în contextul altor
discipline, cum ar fi metodologia cercetării, psihodiagnosticul clinic şi chiar psihologia
organizaţională.

1.1. Teorii ale personalităţii

1.2. Măsurare
1.3. Psihometrie
1.4. Normă – etalon
1.5. Calităţi psihometrice ale testelor
1.6. Tipuri de teste de personalitate (clasificare)
1.7. Domenii, scopuri şi cerinte privind utilizarea testelor de personalitate
1.8. Responsabilitati etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de
personalitate
1.9. Modalităţi de concepere a personalităţii abordabile prin chestionare

1.1. Teorii ale personalităţii (la baza oricărui instrument de măsură a personalităţii se
află o teorie şi un model privind structura acesteia);
Cel mai productiv model al personalităţii pentru fundamentarea instrumentelor de
psihodiagnoză este modelul clasic dispoziţional (modelul trăsăturilor);
Scalele chestionarelor (inventarelor) de personalitate vizează trăsăturile,
dimensiunile, factorii, tipurile şi constructele de personalitate.

1.2. Măsurare
Cel mai simplu, în domeniul personalităţii măsurare înseamnă a da o valoare numerică
unui aspect psihic.
Măsurarea se poate face pe mai multe tipuri de scală: nominală, ordinală, de interval şi
de raport.
De interes pentru psihodiagnoza de personalitate sunt măsurările pe scale de interval şi
de raport, deşi există excepţii de la această regulă, în relaţie cu constructul măsurat(chestionarele
tipologice, care utilizează scala nominală de măsură, tip MBTI).

1.3. Psihometrie
Cel mai simplu, psihometrie înseamnă a aprecia anumite caracteristici ale unui individ,
având ca unitate de măsură media populaţiei din care face parte şi distribuţia valorilor-test.
Psihometria este ramura din psihologie care se ocupă cu acest tip de masurare.
 -3-
Stabilirea unităţii de măsură (norma-etalon) este muncă pură de cercetare, în care
instrumentul este experimentat, urmărind a se stabili calităţile sale psihometrice şi etalonat cu
ajutorul unui eşantion normativ.
Un test psihometric este asadar acela care realizeaza raportarea individului investigat la
un sistem normativ, respectiv scorurile de referinţă(etalonul) ale populaţiei din care acesta face
parte.

1.4. Normă – etalon

Realizarea unui etalon presupune investigarea populaţiei pentru care este construit testul,
bazată pe utilizarea unui esantion reprezentativ. Scorurile obţinute sunt procesate statistic si
structurate intr-un sistem de norme – valori la care sunt raportate scorurile brute ale subiecţilor
examinaţi şi prin intermediul cărora aceste scoruri brute capătă semnificaţie psihologică.
Normele pentru diferite caracteristici investigate(trăsături) cu ajutorul testelor pot să
difere semnificativ de la o cultură la alta, motiv pentru care este obligatorie realizarea unor studii
de estimare a calităţilor psihometrice si de etalonare pentru orice test(chestionar de personalitate)
tradus dintr-o altă limbă.

1.5. Calităţi psihometrice ale testelor

Calităţile psihometrice sunt cele care definesc valoarea testelor ca instrumente de măsură,
respectiv capacitatea acestora de a surprinde în mod real, acurat şi sistematic realitatea
psihologică pe care îşi propun s-o măsoare.
Principalele calităţi psihometrice ale testelor sunt validitatea – respectiv capacitatea
testului de a măsura ceea ce îşi propune să măsoare, fidelitatea – capacitatea testului de a oferi
măsuri consistente si stabile şi discriminarea – capacitatea de a diferenţia între indivizi în raport
cu constructele evaluate.

4. Domenii, scopuri şi cerinte privind utilizarea testelor de personalitate

4.1. Domeniul clinic
4.2. Domeniul organizaţional
4.3. Domeniul educaţional
4.4. Domeniul judiciar
4.5. Evaluarea corelativă a perechilor sau grupurilor de subiecţi
4.6. Cercetarea
4.7. Responsabilităţi etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de
personalitate
4.7.1. Licenţiereareglementează dreptul de proprietate intelectuală obţinerea licenţei
garantează un nivel minim de pregătire si cunoştinţe, necesare pentru utilizarea probei respective.
4.7.2. Responsabilităţi etice
1. Protecţia subiectului
2. Dreptul la informare al subiecţilor
3. Relaţia cu terţii

2. Chestionarul de personalitate-instrument cheie în psihodiagnoza personalităţii

- Chestionarul de personalitate a permis cel mai mult, dintre testele psihologice, ca
psihologii practicieni să participe direct, atât la activitatea de elaborare a instrumentelor de
psihodiagnoză, cât şi la aplicarea acestora în proporţie de masă în rândul populaţiilor
profesionale;
- a legitimat şi mai mult rolul acestora în interpretarea rezultatelor şi a profilurilor de
personalitate în baza constructelor psihologice, formulate explicit;
- utilizarea acestui instrument de psihodiagnoză a condus la dezvoltarea rapidă a
modelelor privind structura şi profilul personalităţii umane, dezvoltând pe această cale
coordonatele psihologiei experimentale a personalităţii
 -4-
Constructele şi termenii utilizaţi de către psiholog în psihodiagnoza personalităţii cu
ajutorul chestionarelor sunt oarecum diferiţi de cei folosiţi în limbajul curent, adică tind să
aparţină numai jargonului profesional, datorită faptului că s-a aprofundat cunoaşterea ştiinţifică
prin aplicarea unui astfel de instrument operativ de cercetare;
Aplicarea chestionarului în practica de evaluare psihologică a personalului, sub forma
sistemului creion-hârtie, sau, sub formă computerizată, tinde să înlocuiască evaluarea directă a
personalităţii şi probele de tip situaţional, şi uneori, chiar, interviul de angajare efectuat de
nespecialişti
Dacă în primele studii de validare, chestionarele de personalitate nu s-au bucurat de
coeficienţi de corelaţie semnificativi (r. = 0, 20) în raport cu unele criterii de performanţă
profesională, în comparaţie cu testele de aptitudini, sunt în prezent numeroase studii care arată
indici de validitate crescuţi (r. între 0, 35 şi 0, 56) ale acestor instrumente de psihodiagnoză a
personalităţii, pentru funcţiile de conducere.
De aici încrederea psihologilor practicieni că inventarele de personalitate pot fi mult mai
utile pentru selecţionarea personalului pentru activităţi profesionale complexe, solicitante, decât
sugerează cifrele medii pentru unele profesii mai puţin complexe

Avantaje şi dezavantaje ale chestionarelor de personalitate

O problemă care diminuează capacitatea de predicţie a chestionarelor de personalitate este
faptul că, unele dintre acestea sunt elaborate de psihiatrii şi psihologii clinicieni şi vizează, în
special, diagnosticul personalităţii la populaţia spitalizată (cu tulburări psihice şi psihosomatice).
Validitatea chestionarelor de personalitate cu multe scale clinice (MMPI) pentru scopuri
de selecţie profesională este mai redusă, iar răspunsurile dezirabile sunt mai evidente.
Cercetările de psihologie aplicată din ultimele decenii au făcut să apară şi să fie validate
inventare de personalitate care descriu dimensiuni psihice ale personalităţii normale cu
importanţă deosebită în grupurile profesionale(evidenţiindu-se aici aşa-zisul sindrom de AS)
O altă problemă a inventarelor (chestionarelor) de personalitate ca metodă cheie în cadrul
orientării metodologice a contructelor psihologice în evaluarea personalului, o reprezintă timpul
de testare necesar pentru a obţine punctaje edificatoare pe fiecare scală a profilului de
personalitate (uneori şi peste 6 ore);
La timpul de aplicare trebuie inclus şi timpul de prelucrare şi interpretare a rezultatelor
care presupune o bună pregătire a psihologului pentru a putea interpreta orice profil;
Computerizarea unui număr cât mai mare de operaţii de la aplicare şi până la interpretarea
rezultatelor, soluţionează mult din problemele psihodiagnozei şi predicţiei reuşitei profesionale
cu ajutorul inventarelor de personalitate (aici este posibilă apariţia şi dezvoltarea elementelor
sistemului expert).

Clasificarea chestionarelor de personalitate

1. În funcţie de aspectele din personalitate investigate:
- Chestionare de adaptare;
- Chestionare de interese;
- Chestionare de atitudini.

2. În funcţie de multitudinea dimensiunilor sau trăsăturilor şi factorilor de personalitate

supuşi evaluării:
- Chestionare unifazice (cu o singură dimensiune);
- Chestionare multifazice (inventare sau chestionare).

3.În funcţie de normalitate / tulburare psihică:

- Chestionare clinice (MMPI) sau chestionare conţinând şi scale clinice (FPI);
- Chestionare pentru personalitate normală (CPI)
 -5-
4. În funcţie de laturile personalităţii vizate:
- Chestionare de temperament (STI);
- Chestionare caracterologice;
- Chestionare de aspiraţii.

5. În funcţie de structura de personalitate vizată:

- Chestionare de factori, trăsături (16PF);
- Chestionare tipologice, de stil (MBTI);

6. În funcţie de construcţia opţiunilor de răspuns:

- Chestionare cu răspuns dihotomic (DA/NU; A/F);
- Chestionare cu răspuns scalat (scală Likert, ordinală)

7. În funcţie de scala de măsură utilizată:

Chestionare psihometrice, cantitative;
Teste proiective
Probe calitative(clinice)

8.După criteriul vârstei: chestionare pentru adulţi sau pentru adolescenţi, rareori pt. copii
sub 10 ani.

9.După modalitatea de administrare, desprindem între chestionare cu administrare

exclusiv individuală şi chestionare care pot fi administrate colectiv.

10.Chestionare pe computer şi chestionare creion – hârtie.

Tendinţe în dezvoltarea chestionarelor de personalitate

Restrângerea numărului de factori de personalitate la un număr concentrat, universal,
operativ (v. EPQ, NEO PI-R de tip BIG FIVE).
Inventarele cu peste 400 itemi tind să acopere majoritatea constructelor psihice ale
personalităţii şi să înlocuiască toate probele de personalitate ale unei baterii de selecţie.
Accentuarea computerizării, atât a aplicării chestionarului de personalitate, cât şi a
interpretării rezultatelor incluzând elemente ale sistemului expert.
Dezvoltarea gradului de validitate a chestionarelor de personalitate concomitent cu
dezvoltarea tehnicilor de evaluare standardizată a criteriilor de performanţă profesională şi în
carieră.
 -6-
T2. Aspecte generale privind măsurarea personalităţii

1. Termeni cheie

1.1. Psihodiagnoza personalitatii

Desi termenul de psihodiagnoza personalitatii este pe larg acceptat si utilizat în
comunitatea psihologilor, sub raport conceptual si de continut nu reprezinta termenul cel mai
adecvat. În primul rând, diagnoza personalitatii nu se defineste ca tip de demers specific, diferit
de alte ramuri ale psihodiagnosticului, ci mai degraba prin domeniul sau obiectul investigatiei –
personalitatea umana.
Când vorbim despre psihodiagnoza personalitatii avem în vedere utilizarea instrumentelor
psihodiagnostice în scopul investigarii, evaluarii sau predictiei în ceea ce priveste unele structuri
sau trasaturi ale personalitatii sau a unor activitati umane specifice conditionate de aceste trasaturi
sau structuri. În cel de-al doilea rând, termenul nu precizeaza tipul de metodologie utilizata în
scop diagnostic, respectiv daca este o diagnoza proiectiva sau psihometrica.
Probabil termenul cel mai adecvat pentru domeniul de continut abordat în acest curs este
acela de evaluare psihometrica a personalitatii.

1.2. Teorie a personalitatii

Pentru a putea utiliza un test, este necesara cunoasterea teoriei personalitatii care sta la
baza sa. Sunt constructori de teste care prefera sa masoare dimensiuni ale personalitatii
consacrate în psihologie, precum cele teoretizate de Jung în MBTI sau SLIP (SLTDI) si
constructori care prefera sa ajunga prin studiu sistematic la modele ale personalitatii, cum este
cazul majoritatii constructorilor consacrati de teste. În testele de personalitate, laturile acesteia se
regasesc în scalele testelor si sunt de regula denumite trasaturi, dimensiuni sau constructe.

1.3. Masurare
Cel mai simplu, în domeniul personalitatii masurare înseamna a da o valoare numerica
unui aspect psihic. Masurarea se poate face pe mai multe tipuri de scala: nominala, ordinala, de
interval si de raport. De interes pentru psihodiagnoza de personalitate sunt masurarile pe scale de
interval si de raport, desi exista exceptii de la aceasta regula, în relatie cu constructul masurat. De
exemplu, inventarele tipologice de tip MBTI, stabilind apartenenta individului la o structura
tipologica prestabilita, realizeaza de fapt o masurare pe scala nominala.
Important de notat ca toate testele psihometrice de personalitate se bazeaza pe
autoevaluari sau heteroevaluari constiente, aspectele inconstiente ale psihismului ramânând
neexplorate. Apoi, aceste evaluari pot fi viciate de faptul ca sunt bazate pe opinii ale subiectului,
presupozitia ca aceste opinii sunt evaluari valide fiind cumva implicita. In sfarsit, evaluariile pot
fi influentate de capacitatea si dorinta de autodezvaluire a subiectului.

1.4. Psihometrie
Cel mai simplu, psihometrie înseamna a aprecia anumite caracteristici ale unui individ,
având ca unitate de masura media populatiei din care face parte. Psihometria este ramura din
psihologie care se ocupa cu acest tip de masurare. Stabilirea unitatii de masura (norma) este
munca pura de cercetare, în care instrumentul este experimentat, urmarind a se stabili calitatile
sale psihometrice si etalonat cu ajutorul unui esantion normativ. Un test psihometric este asadar
acela care realizeaza raportarea individului investigat la un sistem normativ, respectiv scorurile
de referinta ale populatiei din care acesta face parte.

1.5. Norma – etalon

Existenta unui sistem de norme, respectiv a unui etalon relevant, reprezinta o conditie
fundamentala pentru utilizarea unui test psihologic. Realizarea unui etalon presupune investigarea
populatiei pentru care este construit testul, bazata pe utilizarea unui esantion reprezentativ.
 -7-
Scorurile obtinute sunt procesate statistic si structurate intr-un sistem de norme – valori la care
sunt raportate scorurile brute ale subiectilor examinati si prin intermediul carora aceste scoruri
brute capata semnificatie psihologica. Din acest punct de vedere, este improprie utilizarea unui
test psihologic pentru care nu exista studii de etalonare pe populatia in care este utilizat. Normele
pentru diferite caracteristici investigate cu ajutorul testelor pot sa difere semnificativ de la o
cultura la alta, motiv pentru care este obligatorie realizarea unor studii de estimare a calitatilor
psihometrice si de etalonare pentru orice test tradus dintr-o alta limba.

1.6. Calitati psihometrice ale testelor

Calitatile psihometrice sunt cele care definesc valoarea testelor ca instrumente de masura,
respectiv capacitatea acestora de a surprinde in mod real, acurat si sistematic realitatea
psihologica pe care isi propun s-o masoare. Principalele calitati psihometrice ale testelor sunt
validitatea – respectiv capacitatea testului de a masura ceea ce isi propune sa masoare, fidelitatea
– capacitatea testului de a oferi masuri consistente si stabile si discriminarea – capacitatea de a
diferentia intre indivizi in raport cu constructele evaluate. Este contraindicata utilizarea testelor
care nu prezinta calitati psihometrice acceptabile sau teste despre care nu sunt cunoscute valorile
acestor indici.

2. Instrumente si metode utilizate pentru evaluarea psihologica a personalitatii

Exista mai multe categorii de astfel de instrumente si metode utilizate în domeniul
psihodiagnozei personalitatii:
a. Instrumente psihometrice: chestionarele, inventarele si testele care masoara diferite
aspecte sau trasaturi ale personalitatii sau încearca surprinderea unei imagini generale de
ansamblu asupra acesteia, pornind de la o conceptie teoretica de lucru. Esentiale pentru aceste
instrumente sunt doua problematici: cea a masurarii în psihologie si cea a relatiei dintre test si
viziunea teoretica asupra personalitatii.
Aceasta categorie constituie domeniul principal al cursului.
b. Teste proiective. Acestea constituie un domeniu distinct în evaluarea psihologica si fac
obiectul unui curs separat.
c. Probe calitative, de tipul testelor situationale sau utilizarea unor metode si tehnici
precum observatia sau interviul clinic. Aceste metode si tehnici sunt abordate în contextul altor
discipline, cum ar fi metodologia cercetarii, psihodiagnosticul clinic si chiar psihologia
organizationala.
Încercând a raspunde unei cerinte esentiale si fundamentale în evaluarea psihologica
si chiar în cercetare, se impune cu necesitate corelarea acestor tipuri de metode si tehnici în
demersul concret de evaluare. Niciodata nu vom face evaluare utilizând un singur tip de
metoda, ci întotdeauna prin corelarea informatiilor obţinute cu ajutorul mai multor metode.

3. Tipuri de teste de personalitate

Putem formula mai multe tipologii în functie de criteriul utilizat.
a. Una dintre acestea a fost formulata la punctul anterior.
b. O tipologie rezulta din strategia folosita în costructia testelor (pt. cele psihometrice).
Conform celor trei tipuri de strategii de constructie, rezulta 3 tipuri de teste: empirice, factoriale
sau rezultate prin metoda rationala.
c. Dupa criteriul sanatatii psihice, întâlnim teste clinice si teste destinate evaluarii
normalitatii.
d. Dupa criteriul vârstei subiectilor carora se adreseaza putem distinge între teste pentru
adulti si teste pentru adolescenti.
Nu exista teste de personalitate pentru copii, desi exista posibilitatea ca unele teste de
personalitate sa fie aplicate copiilor pentru o anumita vârsta. Majoritatea testelor de personalitate
sunt aplicabile începând cu vârsta de 13-14 ani.
 -8-
e. Considerând persoana care face evaluarea întâlnim teste bazate pe autoevaluare (de
tipul chestionarelor sau inventarelor) si teste de heteroevaluare (liste de adjective sau scale
clinice).
f. Dupa tipul de raspuns solicitat de la subiect la itemi, întâlnim teste cu raspuns
dihotomic, trihotomic, pe scala Likert, cu alegere fortata (ipsative) sau de tip Q-sort.
g. Dupa modalitatea de administrare, desprindem între teste cu administrare exclusiv
individuala si teste care pot fi administrate colectiv.
h. Teste pe computer si teste creion – hârtie. În utilizarea testelor în forma computeriata se
impune reevaluarea calitatilor psihometrice ale acestora, în special a fidelitatii. În multe cazuri
programele de computer sunt utilizate pentru calcularea scorurilor subiectilor si trasarea
profilelor.
i. Dupa variabila investigata întâlnim teste unidimensionale sau partiale, care masoara o
singura trasatura de personalitate si teste care urmaresc evaluarea întregii personalitati, o imagine
de ansamblu.
j. Introducând o variabila contextuala, deprindem între doua categorii de teste: care
evalueaza subiectul independent de contextul particular în care se afla sau în care se face
evaluarea si teste care evalueaza subiectul în interactiune cu situatia. Aceasta a doua categorie o
întâlnim în special în domeniul organizational sau educational.

4. Domenii, scopuri si cerinte privind utilizarea testelor de personalitate

4.1. Domeniul clinic

Exista câteva scopuri specifice privind utilizarea testelor de personalitate în domeniul
clinic si psihoterapie. Acestea sunt în mod evident interdependente si decurg într-o anumita
masura unul din altul, motiv pentru care nu insistam asupra acestei idei.
a. În primul rând putem vorbi despre un scop diagnostic, în sensul de contributie la
diagnosticul psihiatric sau de evidentiere si explicare a unor mecanisme cauzale implicate în
geneza unei tulburari psihice. Este vorba, de exemplu, despre evidentierea nivelului
nevrotismului unui subiect care solicita asistenta de specialitate pentru acuze de tip anxios sau
depresiv sau despre utilizarea rezultatelor la un test clinic tip MMPI pentru a evidentia tipul e
tulburare prezentata de un pacient (cu ajutorul scalelor clinice ale testului). Ideea de baza este
aceea de a stabili un diagnostic, de a cunoaste, de a putea oferi o explicatie pentru unele fapte
plasate la nivelul biografiei obiective a clientilor.
b. În cela de-al doilea rând putem aduce în discutie un scop de tip predictiv sau
prognostic. În cadrul acestei abordari problematica este aceea de a anticipa evolutia viitoare a
subiectului, eventual înscris într-un program terapeutic sau profilactic. O alta finalitate de tip
predictiv vizeaza evidentierea resurselor personale pe care se poate baza interventia de tip
recuperativ. În acest caz, datele recoltate prin aplicarea testelor vor constitui un punct de pornire
important privind structurarea unor obiective sau programe de interventie sau de orientare
preferentiala a acestor programe.
c. Validarea unor interventii de tip recuperativ sau corectiv constituie cel de-al treilea
scop posibil privind utilizarea testelor psihologice în domeniul clinic. Avem în vedere nu numai
testele de personalitate, ci si testele destinate investigari functiilor psihice, a capacitatii
intelectuale sau a potentialului aptitudinal, precum si unele instrumente construite special pentru
practica clinica, destinate a evalua fie complianta subiectului, fie evolutia dispozitiei acestuia
(scale clinice).
Maniera de utilizare specifica în acest context este cea test – retest, accentul cazând
asupra analizei comparative a celor doua seturi de scoruri. De exemplu, evolutia rezultatelor la un
test de inteligenta poate evidentia recuperarea sau depasirea unei depresii (care atrage un anumit
nivel de bradipsihie tradus în performante scazute la test în faza initiala) sau un anumit nivel de
retard sau deficit intelectual (în cazul mentinerii unor scoruri scazute dupa remiterea unui episod
psihotic). Un alt exemplu poate viza modul în care evolueaza scalele clinice MMPI în urma
 -9-
tratamentului medicamentos sau în urma psihoterapiei sau modul în care se modifica în urma
psihoterapiei scorurile la factorul Nevrotism si fatetele acestuia din NEO PI R. În acest mod sunt
date o masura si o valoare obiectiva rezultatelor unei interventii specifice.

4.2. Domeniul organizational

Foarte inalt specifice domeniului organizational sunt doua tipuri de demersuri, care au
scopuri specifice si diferentiate: selectia si evaluarea de personal.
a. În selectia de personal accentul cade asupra validitatii predictive a setului (bateriei) de
instrumente utilizate, deci a problematicii corelatiei între predictori (rezultatele la teste) si criteriu
(eficienta subiectului în rolul profesional, rezultatele în locul de munca vizat). De amintit ca în
mod uzual în selectia de personal se utilizeaza baterii mai largi, care cuprind si alte tipuri de
probe decât cele de personalitate, precum si faptul ca, în functie de profesia sau postul avut în
vedere pentru selectie, instrumentele utilizate vor fi diferentiate.
Revenind la problematica corelatiei predictor – criteriu si a alegerii instrumentelor pentru
selectie, amintim ca exista 4 situatii posibile, psihologul diagnostician urmarind una anume dintre
acestea.
Prima situatie vizeaza o corelatie nula (rezultate slabe la teste si rezultate profesionale
slabe), în care instrumentul respectiv nu are valoare predictiva, deci nu poate fi utilizat pentru
selectie (nu este relevant). Urmatoarele doua situatii vizeaza corelatia negativa (rezultate bune la
teste si rezultate profesionale slabe sau rezultate slabe la teste si rezultate profesionale bune) si
conduc catre cele doua tipuri de eroare posibile a fi comise de psiholog. Si într-un caz si în
celalalt dintre ultimele doua problema este aceea a alegerii gresite a instrumentelor pentru
selectie, ele neavând valoare predictiva. În sfârsit situatia vizata de psiholog în selectie este aceea
a corelatiei pozitive si înalte între predictor si criteriu (rezultate înalte si la probele administrate si
în activitatea profesionala), ceea ce indica o valoare predictiva ridicata a instrumentului si
posibilitatea utilizarii acestuia în selectie.
De-a lungul timpului, în selectia de personal au fost construite mai multe solutii pentru
atingerea acestui tip de corelatie, începând cu construirea profesiogramelor (psiho-
profesiograme), a profilelor ocupationale si mergând catre utilizarea grupurilor de experti sau a
evaluarii bazate pe interactiunea individ – situatie profesionala. Fiecare dintre strategiile sau
solutiile enumerate presupune parcurgerea anumitor pasi si demersuri specifice.
b. Evaluarea personalului aduce în atentia psihologului provocarea de a da o masura
obiectiva evolutiei în timp a subiectului angajat în cariera, a modului în care acesta face fata în
conditiile solicitarilor postului, a progreselor realizate, a achizitiilor în urma unor programe de
perfectionare sau training etc. Evaluarea personalului pote fi extrem de utila si dintr-o perspectiva
manageriala, oferind managerilor posibilitatea de a-si adapta si ajusta interactiunile cu fiecare
subordonat, in functie de dominantele structurii personalitatii acestora.
Numai o parte a instrumentelor existente pot fi utilizate în acest scop, cum ar fi spre
exemplu un test de rezistenta la frustrare sau stres în conditiile unui job foarte solicitant sau
reaplicarea unui test de personalitate construit prin strategia empirica pentru a ilustra modul în
care personalitatea subiectuluieste influentata de parcurgerea unui traseu profesional anume.
O situatie aparte o constituie acele profesii sau posturi care necesita o avizare initiala,
eventual periodica, în care criteriile de evaluare sunt clar stabilite si normate, psihologul stabilind
în urma aplicarii testelor un calificativ de tipul apt – inapt.
În cel mai înalt mod specifica evaluarii de personal este necesitatea ca psihologul sa
identifice acele criterii relevante si sa construiasca modalitati si instrumente de evaluare specifice
realitatii organizatiei în care activeaza. Diversitatea pe acest plan este foarte mare, ceea ce
impune un demers de cercetare si resurse de tip creativ ale psihologului, acesta având sarcina de a
adapta si construi instrumente si modalitati de evaluare care sa-i permita atingerea scopurilor
specifice din organizatie.
Un caz aparte al evaluarii de personal este acela in care scorurile la testele psihometrice
sunt utilizate pentru proiectarea sau echilibrarea echipelor de lucru. In aceasta situatie evaluarea
 - 10 -
vizeaza fie echilibrarea structurii echipelor din punct de vedere a prezentei anumitor caracteristici
psihologice, fie structurarea unor echipe care prezinta o distributie anume a unui set de trasaturi.

4.3. Domeniul educational

Domeniul educational poate fi plasat din persectiva evaluarii psihologice la intersectia
dintre cel clinic si cel organizational, pe de o parte datorita demersurilor vizând consilierea
psihologica iar pe de alta parte datorita celor vizând orientarea profedsionala sau a carierei, ca
tipuri de demersuri definitorii pentru activitatea psihologului diagnostician în domeniul
educational. Daca din perspectiva orientarii carierei activitatea psihologului se apropie mai
degraba de specificul selectiei, din perspectiva consilierii scolare se apropie mai degraba de
domeniul clinic.
Exista însa o serie de aspecte specifice. În orientarea vocationala accentul cade asupra
corelatiei dintre potentialul aptitudinal sau de personalitate si structurile motivationale ale
subiectului (interese, aspiratii etc), pe de o parte iar pe de alta parte asupra corelatiei dintre
structurile motivationale ale subiectului si realitatea pietei fortei de munca (oferte si posibilitati).
În ceea ce priveste consilierea, amintim în primul rând faptul ca aceasta este plasata în
domeniul normalitatii psihice, cazurile de tulburari intrând în sfera psihologului clinician.
Scopurile consilierului vizeaza ca prin instrumentele diagnostice utilizate sa faciliteze o mai buna
autocunoastere a subiectului, precum si o adaptare mai eficienta a acestuia la cerintele si
conditiile mediului si procesului educational.
În ceea ce priveste testele de personalitate, apare restrictia legata de vârsta subiectilor
cuprinsi în procesul educativ.

4.4. Domeniul judiciar

Este un domeniu oarecum particular, în care activitatea psihologului diagnostician poate
capata valente care o apropie mai degraba de un demers de cercetare sau mai degraba de unul de
investigatie clinica.

4.5. Evaluarea corelativa a perechilor sau grupurilor de subiecti

Aceste situatii sunt cumva de tip particular si se pot plasa practic în oricare dintre
domeniile aplicative mentionate la punctele anterioare. Este cazul de exemplu al evaluarii
cuplurilor în situatii de consiliere sau psihoterapie sau cazul evaluarii echipelor de lucru în
domeniul organizational, indiferent daca în componenta acestora intra 2 sau mai multe persoane.
Particular si specific pentru acest tip de abordare este faptul ca analiza nu este focalizata asupra
scorurilor individuale, ci mai degraba asupra modului în care scorurile la teste obtinute de
persoane diferite coreleaza între ele si se manifesta la nivel comportamental. Scopul unor astfel
de evaluari poate fi acela de a explica unele fenomene disfunctionale, de a face predictii sau de a
contura directii de intervetie.

4.6. Cercetarea
Cercetarea psihologica este un demers ce poate fi plasat în contextul oricaruia dintre
domeniile enumerate mai sus sau poate avea un caracter independent relativ la un domeniu
anume, în cercetarea fundamentala sau atunci când psihologul activeaza în cadrul unui institut de
cercetare.
Problematica specifica a utilizarii testelor de personalitate în cercetare priveste selectarea
unor instrumente adecvate obiectivelor cercetarii (situatie în care alegerea instrumentelor poate
deveni o sursa de eroare), precum si cea a constructiei unor instrumente de natura a raspunde
obiectivelor cercetarii.
O situatie particulara este aceea în care cercetarea are drept scop construirea si
standardizarea unui instrument psihodiagnostic sau importul acestuia dintr-o alta cultura
(traducerea, adaptarea si standardizarea acestuia).
 - 11 -
Multe teste psihometrice, in special cele cu numar redus de itemi, sunt preferate de catre
cercetatori, oferind scoruri care permit analize statistice multiple si variate. În plus, ofera un plus
de obiectivitate a evaluarii fata de situatiile experimentale clasice.

4.7. Responsabilitati etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de

personalitate

4.7.1. Licentierea
Majoritatea testelor psihologice intra sub incidenta legii care reglementeaza dreptul de
proprietate intelectuala, precum si sub incidenta legilor civile, facand obiectul unor tranzactii
comerciale. De regula, utilizarea testelor psihologice necesita obtinerea unei licente de utilizare
de catre psiholog.
Din punct de vedere legal si profesional, este interzisa utilizarea unui test fara licenta de
utilizare, daca regimul juridic al acestuia solicita licentierea. Inainte de utilizarea unui test,
recomandam informarea cu privire la regimul juridic si comercial al acestuia.
In principiu, licentierea acopera doua categorii de aspecte. In primul rand ea garanteaza si
reglementeaza legalitatea utilizarii si respectarea dreptului de proprietate asupra probei. In cel de-
al doilea rand, obtinerea licentei garanteaza un nivel minim de pregatire si cunostinte, necesare
pentru utilizarea probei respective.

4.7.2. Responsabilitati etice

Facand obiectul activitatii psihologilor, utilizarea testelor psihologice trebuie sa respecte
principalele principii si domenii ale eticii profesionale. Din acest punct de vedere sunt 3 aspecte
fundamentale care trebuie sa intre in atentia utilizatorului de teste:
1. Protectia subiectului va fi avuta in vedere in special atunci cand rezultatele la teste sunt
folosite pentru a lua decizii in legatura cu subiectul, asa cum este cazul situatiilor de selectie si
evaluare profesionala, in unele cazuri clinice sau acolo unde exista responsabilitati de ordin
judiciar pentru subiectul evaluat. Protectia si preocuparea pentru bunastarea subiectului trebuie de
asemenea avuta in vedere atunci cand subiectului ii sunt comunicate rezultatele evaluarii, in
sensul ca aceasta sa nu dauneze imaginii de sine a subiectului.
2. Dreptul la informare al subiectilor va fi respectat atat in faza de pregatire a evaluarii,
cat si in ceea ce priveste comunicarea rezultatelor. Subiectul va trebui informat cu privire la
scopurile si continutul evaluarii, modul de garantare a confidentialitatii datelor, precum si la
consecintele pe care le poate avea evaluarea, de exemplu pentru cariera acestuia. Ca principiu,
este necesara obtinerea consimtamantului informat al subiectului pentru parcurgerea evaluarii.
3. Relatia cu tertii reprezinta probabil domeniul cel mai dificil de abordat din perspectiva
etica de catre utilizatorii de teste si care poate genera cele mai multe dileme etice. Psihologul va
trebui sa aiba intotdeauna in vedere faptul ca principala responsabilitate din perspectiva etica
vizeaza subiectul evaluat si in niciun caz un tert, chiar daca acesta este un parinte, o organizatie
angajatoare sau o institutie a statului. Aceasta decurge din principiul amintit la punctul 1,
respectiv din natura umanista si liberala a profesiei de psiholog. De exemplu, este interzis ca
psihologul sa accepte examinarea psihologica pentru concedierea unor angajati sau orice forma
de discriminare a subiectilor de catre un tert avand ca baza rezultatele la teste. Toate aceste
aspecte vor trebui avute in vedere si specificate in etapa negocierii contractului cu tertii.

5. Limite si dificultati intrinseci masurarii personalitatii prin chestionare

Exista 4 mari categorii de limite:
a. limite care tin de capacitatea de operationalizare a dimensiunilor (constructelor) de
masurat (de fapt de limitele acestei capacitati)
b. care tin de capacitatea de exprimare (în itemii chestionarului) a continuturilor
dimensiunii
c. care tin de posibilitatea de control a transmiterii si mai ales a receptarii cortecte a probei
 - 12 -
d. care tin de intentionalitatea si starea interna a rspondentului.
Interventia acestor variabile poate conduce catre erori în evaluare (surse de eroare).
Solutii conturate pentru depasirea acestor limite:
a. reconsiderarea în timp a modului de construire a itemilor
b. utilizarea procedurilor statistice pentru a elimina sursele de distorsionare sau pentru a
construi modele de control a corelarii informatiilor
c. construirea de noi taxonomii asupra personalitatii.
Apare de asemenea întrebarea legitima daca chestionarul ca instrument, a carui
standardizare ne împinge spre inferente tipologice cu nivel mediu de generalitate, este capabil sa
surprinda si unicitatea, forma vie a psihismului care se manifesta în realitate (clasica problema a
abordarii nomotetice sau idiografice).
Alte probleme legate de evaluarea personalitatii prin chestionare:
a. probleme legate de vizibilitatea (transperenta itemilor)
b. care tin de schimbarea sau constanta comportamentului individual
c. care tin de specificitatea raspunsului la item (ceea ce atrage dificultati în gruparea
itemilor în categorii)
d. care tin de determinaarea unor criterii externe de validare
e. care tin de interpretarea datelor: o interpretare factuala, literala (apropiata de situatia
interviului) sau una psihologica – diagnostica (bazata pe validarea chestionarului)
f. probleme care tin de ambiguitatea raspunsurilor la itemi (ceea ce semnifica existenta
unor posibilitati largi de interpretare a fiecarui raspuns) sau specificitatea foarte mare a itemilor
(ceea ce scade gama de posibilitati de interpretare).

6. Modalitati de concepere a personalitatii abordabile prin chestionare

6.1. Modelarea personalitatii ca un sistem de dimensiuni sau trasaturi

Constructia testelor de personalitate a fost influentata în cea mai înalta masura de teoriile
care concep personalitatea ca un sistem (structura) de trasaturi, acestea din urma fiind întelese ca
moduri specifice si carecteristice de comportament, cunoastere, simtire.
Prin termenul de trasatura de personalitate înlelegem o dispozitie sau caracteristica
subiacenta ce poate fi folosita ca explicatie pentru regularitatile si consistenta comportamentului
individual
(Dictionary of psychology, 1985). Acest sens de definire a trasaturilor de personalitate
implica o baza explicativa, o teorie asupra personalitatii, datele recoltate prin teste neputând fi
interpretate fara cunoasterea acestei teorii.
În perioada de construire a marilor teste empirice, Wiggins definea o trasatura de
personalitate ca un pattern de comportament observabil si nu ca o simpla dispozitie psihica
(explicatia comportamentului putând fi gasita la un alt nivel), în timp ce actualmente tendinta este
aceea de a concepe trasaturile ca si constructe explicative.
Costa si McCrae definesc trasaturile de personalitate ca dimensiuni ale diferentelor
individuale privind tendinta de a aparea / prezenta patternuri consistente de gândire si actiune.
Exista doua implicatii ale acestei idei:
a. Reliefarea (prin teste adecvate) a acestor trasaturi ne da posibiitatea de a infera asupra
subiectului si mai ales asupra comportamentului, gândirii, simtirii concrete a acestuiea si
b. Putem vorbi despre trasatura ca prorpietate a unui individ ce justifica plasarea sa de-a
lungul unei dimensiuni a psihismului (bipolaritatea factoriala), . Trasatura devenind astfel o
explicatie posibila asupra comportamentului persoanei.

6.2. Structuri cognitiv-preferentiale de personalitate

Modelarea personalitatii în termeni de structuri preferentiale reprezinta o tendinta
complementara celei în care personalitatea era abordata prin trasaturile sau dimensiunile de baza..
Aceasta tendinta este preocupata de structurile si tipurile comune. Este vorba de o abordare, o
 - 13 -
perspectiva diferentiala versus una bazata pe ceea ce este comun interindividual (o abordare
idiografica sau una nomotetica dupa Allport). Ideea de baza a acestei abordari este aceea conform
careia fiecare individ prezinta o echilibrare specifica a unor tipuri sau structuri de baza.
De baza în aceasta abordare sunt teoriile asupra tipurilor, dintre care una fundamentala
este cea jungiana. Aceasta din urma se particularizeaza cumva prin faptul ca a condus la viziuni
care îmbina, sintetizeaza aceasta tendinta cu cea diferentiatoare. În psihologia personalitatii au
fost construite numeroase tipologii, pornind de la presupunerea ca exista patternuri coerente de
comportament sau stiluri consistennte de actiune suficient de bine definite pentru a permite o
taxonomie a persoanei de-a lungul acestor tipuri.
Pâna în anii 80, în diagnoza personalitatii s-a manifestat tendinta de aplicare în diagnoza a
tipologiilor temperamentale sau de orientare a valorilor. Actualmente se manifesta o tendinta de a
integra o viziune tipologica cu perspectiva diferentiala.

6.3. Teoriile cognitiviste: constructele personale si stilurile apreciative

Psihologia cognitiva defoneste psihismul ca sistem functional aparut si dezvoltat în
functie de mediu si necesitatile acestuia. Ca o alta idee ade baza a acestei abordari, retinem faptul
ca nu toate aspectele functionarii psihice sunt utile pentru adaptare sau supravietuire, aparând
cumva ca anomalii.
Într-o varianta clasica, abordarea cognitiva cerceteaza si ierarhizeaza structurile mentale
în functie de relatia lor directa cu adaptarea organismului la realitate. O perspectiva cognitivista
mai noua depaseste aceasta viziune, aducând în sfera preocuparilor si ceea ce este distorsionat,
irational, anormal etc si de aici apare perspectiva unor structuri care pot explica singularul,
excentricitatea, chiar boala, întelese ca alternative cu valoare de supravietuire în circumstante
irationale.
Un model de baza pentru aceasta abordare este modelul constructelor personale al lui
Kelly iar un altul este cel privind stilurile cognitive (dependent de câmp vs independent,
internalizant vs externalizant, impulsiv vs reflexiv, evolutiv vs reductiv). La acestea se adauga
alternanta între stiluri (mobilitate vs fixitate), varierea între stiluri în functie de situatie. În
România au existat cercetari ale lui Marcus, Catina si Minulescu cu privire la unele stiluri
apreciative cu rol prognostic pentru orientarea vocationala. Cercetarile lui Marcus privind
empatia au relavat importanta criteriului afectiv în apreciere, prin utilizarea prevalenta a propriei
experiente afective: stil analogic, empatic, reflexiv, detasat etc.
Ideea de baza a noii abordari cognitive este aceea de a include în evaluare si modelare atât
mecanismele cognitive (de procresare logica), cât si a celor inconstiente de natura afectiva. De
amintit ca aceasta orientare nu a generat niciun instrument complex acreditat si utilizat pe plan
international.
 - 14 -
T3. Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate

Cerinte generale si etape generale în construirea unui chestionar de personalitate

Asamblarea unui esantion de itemi

Exista 2 probleme esentiale în construirea si experimentarea unui chestionar de evaluare a

personalitatii:
a. definirea constructului, deci a trasaturii care va fi masurata. Aceasta se va face în
functie de scopul testarii si de orientarea teoretica cu care opereaza autorul.
b. Construirea unui set de itemi prin care subiectul este chestionat în legatura cu acele
comportamente sau situatii care sunt relevante pentru trasatura respectiva. Raspunsurile
subiectului la itemi vor servi ca indicatori ai constructului.
Aceste doua probleme sunt strâns legate si presupun un demers unitar prin care pornind
de la o definitie de lucru asupra constructului psihologul traduce dimensiunile acesteia îninr-un
set de itemi.
Este vorba de un proces de operationalizare gradata a constructului, pâna la transpunerea
acestuia în itemi.
În definirea constructului psihologul poate opera cu o definitie specifica asupra acestuia
sau îsi poate construi propria definitie de lucru reunind elemente prin care constructul rerspectiv
este definit de catre mai multi autori sau în mai multe lucrari. De exemplu, Porot semnaleaza trei
conditii esentiale ale anxietatii: sentimentul unui pericol indeterminat, acompaniat de fantasme
tragice; starea de atentie fata de pericol, alerta psihica; convingerea de neputinta si sentimentul de
dezorganizare. Daca utilizam drept reper modul de definire cu care opereaza proiecte de tip DSM
sau ICD va fi necesar sa adaugam simptomatologia somatica în definitia anxietatii si sa facem
unele diferentieri mai fine între tipurile concrete de manifestare a anxietatii. În sfârsit, daca
operam în cadrul unei definiri din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale vom accentua
asupra perturbarilor cognitive ce apar în anxietate sau asupra modului detasat de
autoexperimentare si asupra calitatilor experientei emotionale dacadefinitia este una
experientiala. Modul de definire este strict dependent de scopul testarii. Pentru a satisface o
pretentie de exhaustivitate, este necesara o munca prealabila de documentare în problematica
respectiva si construirea unei definitii de lucru de tip integrativ sau sumativ.
În pasul urmator vor fi identificate dimensiunile definitiei, cu un grad de generalitate mai
redus.
Acestea vor rezulta în functie de tipul de definitie cu care autorul opereaza si descopul
evaluarii.
Daca scopul este evaluarea nivelului anxietatii pacientilor din clinica, centrarea va fi
asupra simptomelor iar dimensiunile pot viza de exemplu principalele tipuri de manifestari ale
anxietatii: emotionale, somatice, comportamentale si cognitive. Într-o definitie de tipul celei
utilizate de Porot aceste dimensiuni sunt sugerate chiar de autor. Unii autori precum Anastasi
recomanda ca procesul de operationalizare sa continue prin identificarea de variabile si indicatori,
cu un nivel de generalitate tot mai redus, acestia din urma urmând a fi tradusi în itemi.
Organizarea este una de tip arborescent, de la general la particular. Este posibil ca o dimersnsiune
sau o variabila a constructului sa fie reprezentata în instrumentul final printr-un numar inegal de
itemi, în functie de marima acesteia si relevanta ei în definirea constuctului.

Cerinte în construirea testului

a. Alegerea tipului de proba sau de chestionar depinde de scopul evaluarii (ce testam) si
de domeniul de aplicare (de ce testam si pe cine). Ideea este de a raspunde unor probleme
specifice ale contextului si ale subiectilor vizati care pot deteriora comunicarea prion chestionar
devenind surse de eroare în evaluare.
b. Cerinte ce tin intrinsec de construirea chestionarului: adecvarea continutului itemilor,
numarul de itemi, omogenitatea sau neomogenitatea acestora, calitatile itemilor, relatia existenta
 - 15 -
între item si trasatura etc. Toate aceste aspecte vor afecta calitatile psihometrice ale testului, deci
valoarea acestuia ca instrument de masurare.

Aplicarea experimentala a esantionului de itemi

Un studiu pilot initial se poate face pe un numar minim de 20 subiecti (dupa Meili, 1964).
Scopul acestui studiu pilot este acela de a aduce corectii chestionarului, de a raspunde unor
întrebari care privesc interventia necontrolata a anumitor aspecte sau variabile ce pot influenta
rezultatele si fidelitatea testului.
Surse de eroare în evaluare care apar si pot fi corectate în aceasta etapa:
a. Standardizarea corecta (sau incorecta) a instructajului si/sau conditiilor specifice de
raspuns,
b. Standardizarea tipului de raspuns,
c. Formularea unor itemi/scale de validare (control) a chestionarului în raport cu
atitudinea subiectului (estimarea incorecta a unor manifestari simptomatice sau situationale,
atitudini de fatada sau bazate pe dezirabilitatea sociala etc),
d. Construirea unor exemple introductive.

Validarea statistica preliminara

Aceasta etapa are ca scop eliminarea itemilor neomogeni, nesemnificativi, care dubleaza
un aspect investigat etc. Se realizeaza în genere pe un numar de subiecti suficient de larg ca sa
permita clarificarea urmatoarelor aspecte:
a. Nivelul de dificultate al itemilor,
b. Precizarea grilei de raspuns (repartitia itemilor în functie de posibilitatile de raspuns),
c. Capacitatea de discriminare.
Scopul acestei etape este acela de a elimina acei itemi care sunt neadecvati si de a ordona
itemii în functie de gradul de dificultate (daca este cazul sa facem aceasta ordonare, în special
pentru probe ce presupun performanta rezolutiva) si de tipul de grila folosit (nu se vor pune, de
exemplu prea multi itemi într-o succesiune prelungita de reactii relevante prin acelasi fel de
raspuns: Da sau Nu).
Tot în aceasta etapa vor fi eliminati si acei itemi care sunt reprezentativi pentru trasatura
dar care, datorita unor motive precum dezirabilitatea, primesc acelasi tip de raspuns de la
majoritatea subiectilor.
În aceasta etapa vom obtine o repartitie echilibrata a itemilor în chestionar; adecvarea
nivelului de dificultate a limbajului la cel al populatiei vizate; eliminarea acelor itemi ce nu
contribuiela sau sunt irelevanti pentru posibilitatea de a dihotomiza subiectii în functiede
variabila testata. Aceasta din urma calitate – capacitatea de discriminare – este considerata,
alaturi de omogenitate, ca fiind inseparabila de validitatea testului (Meili). Capacitatea de
discriminare se determina statistic prin corelatia cu un criteriu extern fie prin comparatia
corelatiei fiecarui item cu rezultatele globale ale scalei/chestionarului erxperimentat.

Cerinte pentru validarea statistica preliminara

a. Lucrul cu un grup de subiecti semnificativ pentru dimensiunea avuta în vedere (criteriu
extern).
b. Sarcina testului (continutul itemilor) sa se refere la variabila avuta în vedere.

Standardizarea interpretarii prin etalonarea chestionarului

Cerinte privind etalonarea
a. Construirea chestionarului în forma finala (definitiva). Problema aici este aceea de a
respecta cerintale din etapele anterioare
b. Construirea unui lot (esantion) de subiecti adecvat, cât mai diversificat în functie de de
criteriile specifice categoriei populationale testate cu ajutorul instrumentului.
 - 16 -
În aceasta etapa aplicam forma definitiva a chestionarului, exemplele de familiarizare cu
proba (daca este cazul), experimentarea limitei de timp de raspuns (daca este cazul, vom cere
fiecarui subiect sa încercuiasca ultimul item la care a raspuns, din minut în minut, pâna când
ultimul subiect termina de raspuns).
Tot în aceasta etapa suntem interesati de valoarea testului ca masura standardizata. Aici
sunt realizate cercetari privind validitatea diferitelor scale sau fatete, sunt continuate investigatiile
privind fidelitatea, corelatii cu alte teste, studii factoriale care sa permita descoperirea de noi
grupari (fatete sau factori specifici), studii privind validitatea predictiva sau de criteriu etc.

Strategii de construire a chestionarelor de personalitate

Megargee (1972) inventariaza 3 astfel de stategii sau metode: a. Metoda intuitiva sau
abordarea rationala, b. Metoda criteriului extern sau metoda empirica, c. Metoda criteriului intern
sau metoda factoriala. Desigur, pot exista si strategii de constructie care combina elemente
specifice celor trei metode, numite strategii mixte.

Metoda intuitiva sau abordarea rationala

Autorul chestionarului este cel care decide ce itemi vor fi inclusi în chestionar si care sunt
continuturile relevante pentru a traduce trasatura într-un comportament. Acest fapt face ca o serie
de aspecte cum ar fi cunostintele acestuia de psihologie, experienta în construirea si utilizarea de
teste si cunoasterea problematicii specifice a trasaturii tinta sa capete o importanta speciala.
Hase si Goldberg (1967) realizeaza o tipologie a abordarilor rationale folosind 2 criterii.
Folosind drept criteriu modul de selectare a continutului itemilor, disting între abordari în care
selectia se bazeaza pe întelegerea strict intuitiva a trasaturii si abordari în care selectia este
ghidata de o teorie formalizata asupra personalitatii. Un al doilea criteriu priveste instanta care
selectioneaza itemii si diferentiaza între strategii în care autorul chestionarului este cel care
opteaza si strategii în care se constituie un grup de persoane care face selectia (judecatori,
experti).
Megargee (1972) deferentiaza între selectii pur intuitive si cele mixte (partial empirice), în
care selectia este partial ghidata de date experimentale. De exemplu, este cazul a 4 dintre scalele
CPI construite pe baza analizei consistentei interne. În astfel de scale autorul selecteaza intuitiv
un lot de itemi care par sa traduca (reflecte) trasatura investigata, selectia initiala este analizata
sub aspectul consistentei interne si sunt pastrati acei itemi care obtin un coeficient de corelatie
satisfacator (un nivel suficient de încredere).

Pasi
a. selectia intuitiva a continuturilor itemilor si a lotului initial de itemi
b. administrarea întregului lot de itemi unui grup de subiecti
c. calcularea scorurilor totale la aceasta scala preliminara
d. calcularea corelatiilor dintre scorurile la itemi si scorurile totale pentru toti itemii din
lotul preliminar
e. utilizarea coeficientilor de corelatie drept criteriu pentru selectia finala a itemilor (vor fi
selectati acei itemi cu cele mai mari corelatii între scorurile proprii si cele totale).
Într-un astfel de demers mixt, datele empirice pot fi utilizate pentru a creste validitatea
discriminativa a testului prin eliminarea itemilor cu patternuri de raspuns ambigui sau care
prezinta corelatii semnificative cu scale care masoara alte trasaturi.

Avantaje si dezavantaje
Dupa Megargee, principalele avantaje ale strategiei intuitive ar fi legate de:
a. validitatea de continut ridicata
b. coerenta intrinseca (consistenta interna) a instrumentului.
Principalele dezavantaje ale metodei rationale tin de:
 - 17 -
a. omogenitatea si continutul itemilor depind de abilitatea autorului de a-si imagina si
anticipa raspunsurile la problemele itemilor ale subiectilorcaracterizati prin trasatura respectiva
b. transparenta instrumentului, facilitatea pentru subiect de a întelege sensul itemilor si
modelul de raspuns expectat de autor/chestionar, ceea ce deschide posibilitatea distorsionarii
voite a raspunsurilor pentru a simula/disimula/da raspunsuri dezirabile. Acesta este motivul
pentru care unele chestionare precum CPI sau MMPI au construite scale de validare a profilului
individual sau scale de corectie a scorurilor individuale.

Metoda empirica sau a criteriului extern

Selectia itemilor în test este ghidata doar de relatia empiric determinata între itemul
testului si o masura criteriu specifica.

Etape
a. asamblarea unui esantion initial de itemi, pe baze rationale sau folosind itemi din alte
chestionare
b. administrarea setului de itemi la doua grupuri de subiecti care difera între ei doar la
nivelul trasaturii evaluate
c. determinarea pentru fiecare lot a frecventei raspunsurilor acord/dezcord
d. determinarea semnificatiei statistice a diferntelor obtinute
e. itemii care diferntiaza semnificativ cele doua loturi sunt selectati pentru scala
preliminara
f. scala rezultata este aplicata din nou loturilor criteriu initiale
g. daca raspunsurile analizate sunt satisfacatoare, scala va fi validata pe noi loturi pentru a
identifica si elimina itemii cu o capacitate scazuta de discriminare
h. aceasta scala prescurtata si rafinata va fi din nou validata.
Avantaje
a. depaseste abilitatea intuitiva a unei singure persoane
b. reprezinta o consecinta a comportamentului (raspunsului) unui numar mare de persoane
fata de continutul itemilor si poate detecta astfel itemi discriminativi pentru respectiva trasatura,
care sunt departe de a fi evidenti de la sine. Prin aceasta metoda a fost construita, de exemplu,
scala de socializare din CPI.
Apare o cerinta foarte importanta legata de aceasta modalitate de selectie, anume aceea a
unei mari acurateti în selectionarea loturilor criteriu de subiecti, cazul contrar conducând spre
selectii gresite, de itemi irelevanti.
Concluzionând, în cadrul acestei metode relatia empiric stabilita între itemi si un criteriu
extern si nu continutul manifest al itemilor determina selectionarea acestora pentru chestionarul
final. Un item va fi inclus în test daca este capabil în mod empiric sa diferentieze cele doua loturi,
indiferent daca raspunsurile subiectilor par paradoxale (relatia cu criteriul este obscura) sau
directia lor pare absurda. Psihologul nu va fi preocupat de adevarul literal al raspunsului
subiectului la item, ci interesul sau va fi orientat catre relatia dintre raspunsul subiectului la item
si alte dimensiuni comportamentale implicite. Din aceste motive, scalele derivate empiric pot fi
mai subtile si mai dificil de trucat decât cele rationale. Scaderea validitatii aparente/de continut
(implicita acestui tip de scala) face ca testul sa fie mai greu acceptat de catre subiecti („nu înteleg
de ce te intereseaza acest lucru” sau „de ce acest aspect are relevanta pentru angajarea mea”) si
mult mai dificil de explicat nespecialistilor care presupun existenta unei relatii directe între item
si constructul investigat.
Aceasta metoda de selectarea itemilor într-un chestionar devine decisiva atunci când se
pune problema utilitatii predictive a instrumentului în raport cu diferite criterii, deci pentru
construirea unor chestionare de tip vocational, clinic sau pentru masurarea unor trasaturi care sunt
marcate de prejudecata mentalitatii comune.

Metoda analizei factoriale sau a criteriului intern

 - 18 -
Pune accent pe analiza criteriului intern, respectiv pe tehnici statistice care permit ca,
odata cu identificarea unui factor care apare ca dimensiune responsabila de variatia semnificativa
a comportamentului, sa construim si o scala pentru a defini psihologic si a evalua respectivul
factor.

Pasi
a. construirea pe baze apriori a unui lot relativ mic de itemi (celelalte metode presupuneau
o selectie finala dintr-un numar initial mare de itemi posibili), itemi ce par sa fie strâns legat de
factorul vizat
b. acesti itemi sunt administrati unui numar mare de subiecti, testati adesea în paralel si cu
alte instrumente semnificative în raport cu factorul-dimensiunea vizata
c. se realizeaza o intercorelare a itemilor, matricea rezultata fiind analizata factorial, rotata
conform procedurii alese si obtinându-se astfel o clusterizare care este responsabila de un anumit
cuantum al variatiei comportamentului subiectilor testati
d. se determina încarcatura factoriala a fiecarui item (corelatia cu fiecare factor rezultat)
e. vor fi selectati pentru scala finala acei itemi care au cea mai înalta încarcatura
factoriala.
Rezultatul va fi o solutie structurala simpla, în care fiecare factor este responsabil pentru o
anumita trasatura.
În aceasta metoda pot interveni erori datorate metodei de analiza factoriala sau datorita
lipsei de distinctivitate conceptuala între structura si fenomen. Astfel, abilitatea cercetatorului
consta în analiza semnificatiei psihologice a itemilor care structureaza un anume factor, pentru a
da consistenta psihologica, sens calitativ produsului analizei cantitative. Majoritatea
chestionarelor contemporane sunt construite cu ajutorul acestei metode, existând chiar tendinta de
fi pus sub semnul întrebarii orice chestionar care nu a fost supus analizei factoriale.

Avantaje si dezavantaje
Avantajul principal al unei astfel de scale este puritatea factoriala si omogenitatea sa, ceea
ce înseamna ca scoruri egale semnifica performante echivalente la testul respectiv (deziderat
central pentru orice instrument de psihodiagnostic).
Dezavantajul testelor factoriale vine din faptul ca scalele factoriale nu relationeaza
suficient de flexibil si relevant cu comportamentul viu, deci cu modele comportamentale
complexe în care factorul respectiv apare doar ca una dintre dterminante (fapt acuzat adesea de
psihodiagnosticienii de orientare clinica).
In sfarsit, un caz special de strategie de construire a chestionarelor de personalitate este
cel al abordarii lingvistice, care este prezentat detaliat la capitolul privind abordarea Big Five.
Aspecte generale si probleme privind construirea itemilor chestionarelor de personalitate
În istoria psihodiagnozei s-a remarcat o anumita evolutie a preocuparilor vis a vis de
construirea itemilor. Angleitner, John si Lohr (1986) amintesc despre o anumita neglijare în faza
de început a construirii de teste de personalitate, a preocuparilor legate de proprietatile itemilor,
în favoarea centrarii aproape exclusive asupra principiilor de construire a scalelor. De aici rezulta
inevitabil o sursa importanta de eroare în evaluare.
În sfârsit, actualmente exista câteva probleme legate de constructia itemilor care intra în
sfera preocuparilor creatorului de teste: cum trebuie construit lotul initial de itremi; cum trebuiesc
scrisi itemii; cum influenteaza caracteristicile formale si de continut ale formularii modul în care
vor prelucra subiectii acel item. Aceste categorii de probleme au preocupat pe creatorii clasici de
teste se se afla în dezbaterile actuale în domeniu.

Strategii generale de construire a itemilor - Problema limbajului

În 1957, Loevinger aducea în discutia specialistilor o anumita problematica. El
incrimineaza faptul ca deficienta majora care apare în procesul de generare a itemilor pentru a
reprezenta un anumit construct tine de imposibilitatea de a-l repeta ca pe orice experiment
 - 19 -
psihologic. Aceasta deficienta ar tine de gradul mare de subiectivitate care vine din partea
cercetatorului care construieste testul. El a încearcat sa structureze câteva reguli privind
construirea lotului initial de itemi, pornind de la postularea realitatii ca itemii lotului initial sunt
întotdeauna extrasi dintr-o arie de continuturi mai larga decât trasatura propriuzisa. De aici apare
posibilitatea erorii legata de selectia unor itemi care traduc alte continuturi.

Regulile formulate de Loevinger:

a. Necesitatea de a fi construiti si itemi care sa evalueze alte trasaturi, înrudite dar cu
valoare discriminativa fata de trasatura avuta în vedere,
b. Itemii trebuie alesi astfel încât sa reprezinte toate continuturile posibile care ar putea
exprima trasatura respectiva, în functie de toate teoriile cunoscute,
c. Domeniile continuturilor ar trebui sa fie reprezentative pentru importanta lor
existentiala.
În 1967, Jackson accentueaza asupra necesitatii de a opera definitii specifice si reciproc
exclusive pentru fiecare construct (trasatura), bazate pe trecerea în revista a literaturii de
specialitate privind dimensiunea respectiva. Sistemul propus de Jackson („sistem secvential de
dezvoltare a scalei de personalitate”) consta în aceea ca unui grup de judecatori experti li se dau
descrieri ale unor persoane tinta care manifesta în înalta masura în comportamentul lor trasatura
investigata. În pasul urmator ei vor judeca si ranga probabilitatea ca aceste persoane sa aprobe
fiecare dintre itemii propusi. O alta sarcina a grupului de judecatori experti era aceea de a stabili
gradul, masura în care itemii pot fi considerati relevanti pentru constructul respectiv.
În 1983, Buss si Craik propun un al doilea model coerent privind generarea itemilor
(primul fiind al lui Jackson), pornind de la ceea ce autorii numesc „frecventa actiunii” si care se
bazeaza pe prototipicitatea unui comportament pentru o anumita trasatura. Pasi:
1. selectarea în mod sistematic a unui set de trasaturi dintr-un model structurat de
comportament interpersonal (realizat de Wiggins în 1979).
2. un esantion larg de subiecti are sarcina de a identifica comportamentele observabile
care corespund trasaturii (genereaza acte comportamentale care pot fi considerate manifestari ale
trasaturii),
3. alt lot de subiecti apreciaza prin rangare gradul de prototipicitate al acestor acte
comportamentale pentru trasatura data. Aceasta evaluare se face pornind de la un set de reguli de
evaluare a prototipicitatii si este bazata pe consensul unui mare numar de vorbitori ai unei limbi,
fiind prima tentativa de a capitaliza cunostintele semantice ale oamenilor în legatura cu acele
comportamente care sunt tipice pentru o anumita trasatura.
Dezavantajul principal al metodei consta în faptul ca nu mai este la fel de utila atunci
când se pune problema construirii unor itemi pentru investigarea unei trasaturi pentru care nu
exista denumiri elaborate la nivelul limbajului comun (nu ne putem astepta ca oamenii sa aiba
intuitii semantice relevante), cum ar fi de exemplu cazul unor dimensiuni ce se manifesta în
afectiunile psihice.
Problema fundamentala care apare ca sursa de eroare în evaluare si este legata de
generarea itemilor este subiectivitatea initiala din partea autorului testului. Aceasta problema nu
poate fi corijata prin metodele statistice de experimentare, întrucât ceea ce nu a fost cuprins în
test si este relevant pentru trasatura nu mai poate fi recuperat pentru a deveni parte a scalei
rezultate. Un alt mod în care se manifesta subiectivitatea autorului este legat de decizia acestuia
privind denumirea scalei sau factorului rezultat, decizie care va reflecta preconceptiile acestuia.
Aceasta problema se manifesta chiar si în chestionarele actuale, cum este de exemplu situatia
factorului V din chestionarele de tip Big Five.
O alta problema comuna în modelele propuse de Buss si Craik sau de Jackson se leaga de
definirea relevantei pentru personalitate a anumitor cuvinte din limbajul curent. Allport si Odbert
(1936) considera de exemplu (într-o modalitate clasica) ca relevanti pentru personalitate sunt acei
termeni care pot fi folositi pentru a „distinge comportamentul unui om de comportamentul
altuia”.
 - 20 -
În 1990, Angleitner, Ostendorf si John propun un model de definire si operare selectiva
prin trei modalitati.
1. Prima dintre ele identifica o taxonomie a tipurilor de caracteristici de personalitate care
pot fi regasite direct la nivelul limbajului natural (substantive, verbe, adjective, adverbe etc).
Aceasta clasificare cuprinde 6 categorii de conţinuturi:
a. trasaturi stabile;
b. stari si dispozitii psihice;
c. activitati;
d. roluri sociale, relatii si efecte sociale;
e. abilitati si talente;
f. caracteristici care tin de prezenta fizica.
2. A doua modalitate se refera la specificarea unor criterii de excludere:
a. un termen nu este relevant pentru personalitate daca este nondistinctiv si nu se aplica la
toti indivizii;
b. Termeni ce se refera la originea geografica, nationalitate, identitati profesionale sau
legate de o anumita munca; c. Termeni care se refera doar la o parte din persoana si d. Termeni a
caror implicatie pentru personalitate este metaforica si neprecisa.
3. cea de-a treia modalitate este o grila de identificare prin care se exclud acei termeni
care nu se potrivesc în oricare dintre urmatoarele propozitii criteriu:
1. Pentru adjective – „Cât de...... sunt?”, „Cât de...... s-a comportat X?”
2. Pentru substantive – „Este X......?”, „Poti sa spui ca X este un......?”
3. Pentru substantive atributive – „...... lui X este remarcabila?”, „Prezinta (poseda)
X......?”
Hofstee (cercetând limba olandeza) în 1990, indica 5 tipuri de obstacole ce trebuie avute
în vedere atunci când se pune problema utilizarii limbajului natural în construirea unui sistem
stiintific de categorii psihonosologice:
1. domeniul este greu de delimitat (atât categoriile ca atare cât si alegerea itemilor din
interiorul acestor categorii),
2. masura în care termenii sunt traductibili dintr-o limba în alta este limitata,
3. rolul coplesitor al aspectelor evaluative în limbajul comun este stânjenitor pentru un
punct stiintific de vedere,
4. nu se pot aplica taxonomizari simple sau reguli precise,
5. multi termeni (sau expresii) sunt paradoxali când sunt folositi la persoana întâia
(autodescrieri). Pe de alta parte, încercarile de a construi un limbaj total artificial s-ar dovedi
inutile într-un sens sau altul (fie ca nu ar fi înteles, fie ca termenii ar asimila repede
impedimentele limbajului curent).
Principala strategie pentru a depasi aceasta situatie (obstacole) consta în selectarea acelor
termeni care se subsumeaza principiului polaritatii trasaturilor de personalitate. Acelasi autor
pledeaza pentru formularea itemilor la persoana a treia singular (cerinta abandonarii
chestionarelor care cer subiectului sa se autocaracterizeze în functie de itemi care genereaza
paradoxuri când sunt aplicati la persoana întâia). O alta recomandare a autorului vizeaza
heteroevaluarea (aceleasi chestionare completate de alte persoane care cunosc pe cea testata),
procedura care poate include sau nu si persoana testata ca judecator.
Mc Crae (1990) afirma un scepticism legat de capacitatea omului obisnuit (nespecialist)
de a întelege adevartele baze ale personalitatii. Dupa opinia sa, în studierea limbii trebuie sa se
continue examinarea legaturilor empirice cu alte sisteme ale personalitatii, sa se depaseasca
utilizarea lexiconului pentru a analiza limbajul vorbit si scris actual. Ei (Costa si Mc Crae)
dezvolta variante ale aceluiasi chestionar destinate autoevaluarii (persoana I-a singular) sau
heteroevaluarii (persoana a III-a singular).
De Raad face unele studii (1992) privind diferentierile între adjective, substantive si verbe
dupa capacitatea acestora de a capta si reda sensuri ale personalitatii. El dentifica faptul ca
utilizarea ideosincratica în scalele de evaluare este mai probabila pentu substantive decât pentru
 - 21 -
verbe si pentru verbe în raport cu adjectivele. Aceste diferentieri conduc în practica la diferente în
ordinea factorilor derivati prin ele sau chiar în numarul factorilor rezultati. Factorii derivati prin
substantive prezinta o tendinta spre o descriere mai coerenta si bine definita. Ei tind sa cuprinda
cele mai extreme semnificatii ale dimensiunilor derivate din utilizarea adjectivelor. De asemenea,
ei au o mai larga variatie în sensuri. Aceste aspecte confirma caracteristica substantivelor de a fi
reprezentative prin ele însele. Verbele îsi extrag partial sensurile din situatii interpersonale, fiind
astfel mai conditionate si necesitând mai multa specificare. Un studiu realizat pe limba germana
subliniaza capacitatea verbelor de a capta aspecte temperamentale.
În cercetarile privind dimensiunile Big Five apare concluzia ca o posibila sursa de variatie
a acestor dimensiuni în diferite limbi tine de modurile diferentiate de relationare între cele trei
categorii de termeni (adjective, substantive si verbe), moduri specifice pentru fiecare limba.
Concluziile cercetatorilor se îndreapta catre un acord în ceea ce priveste o mai buna capacitate a
adjectivelor de a deveni descriptori de personalitate, dar este preferabil sa se combine capacitatile
de captare a diferitelor clase lingvistice, conform specificului fiecarei limbi (De Raad si Hofstee,
1993). O alta recomandare cu referire la modalitatea de utilizare practica priveste utilizarea de
propozitii si fraze în cea mai simpla forma acceptabila gramatical si nu a unor cuvinte singulare
(Goldberg 1982, Brigs, 1992).
O alta tendinta, contrara, este promovata de alti creatori de teste precum Gough si consta
în aceea ca strategiile sunt utilizate într-o maniera flexibila iar instrumentele sunt dezvoltate din
interiorul aceluiasi lot initial de itemi (unii preluati, altii rescrisi sau nou creati). Un studiu
comparativ releva faptul ca scalele care evalueaza constructe similare tind sa cuprinda itemi
relativ asemanatori, indiferent de diferentele dintre chestionare privind constructia sau chiar
teoria de baza (de exemplu itemi care descriu reactii psihofiziologice pentru scalele de nevrotism
sau itemi care descriu comportamente pentru scalele de extraversie sau minciuna). Angleitner
concluzioneaza în 1986 ca între cercetatori pare sa existe o intuitie împartasita privind ce tipuri de
itemi sunt mai adecvate în masurarea / exprimarea unor trasaturi de personalitate, chiar daca
aceste intuitii nu au fost pâna în prezent sistematizate.

Relatia item - trasatura

Ca prima etapa în construirea itemului, decizia privind trasatura si continuturile
psihologice implica o constanta raportare a itemului la validitatea sa discriminativa:
1. Definirea trasaturii într-o modalitate optima se face din perspectiva unei teorii
structurale care reflecta importanta pentru viata a diferentelor interindividuale generate de
dimensiunea psihica avuta în vedere.
Aceasta definire trebuie realizata explicit, fiind descrise atât relatiile de tip convergent cât
si cele de tip divergent cu alte trasaturi (constructe) si cu tipurile relevante si specifice de
manifestare a trasaturii respective.
2. Pentru evitarea formularii unor itemi nereproductibili sau de tip ideosincratic se vor
utiliza loturi de subiecti pentru generarea exemplarelor fiecarui tip de itemi iar selectia se va baza
pe acordul între un numar mai mare de persoane judecator privind gradul de relevanta al
continutului itemului pentru trasatura.
3. Pentru a capta influenta contextului situational, se va avea în vedere faptul daca în
textul itemului sunt incluse aspecte relevante ale acestuia (ale contextului) si daca continutul este
cât mai explicit posibil.
Angleitner realizeaza o descriere sistematica a relatiei item - trasatura pornind de la
propriile cercetari si rezultatele obtinute de Janke (1973) si Lennertz (1973). El prezinta un sistem
format din 7 categorii, dintre care primele doua sunt centrale (fiind prezente cu mare frecventa în
aproximativ toate genurile de chestionare. Celelalte 5 categorii se refera la continuturi indirect
legate de trasatura de personalitate, fapt responsabil de altfel si de diferentele care apar în
stabilitatea raspunsurilor la itemii de aceste tipuri.
 - 22 -
Denumire Definirea continuturilor psihologice
1. Descrieri de reactii1 Sunt trairi evaluate prin itemi si pot fi:
a. deschise, comportamente observabile
b. acoperite, interne, neobservabile de altii: senzatii,
sentimente, cognitii interioare
c. simptome precum reactii fiziologice
2. Atribute ale trasaturii2 Reprezinta dispozitii, de obicei descrise prin adjective sau
substantive si pot fi:
a. nemodificabile
b. modificabile, când sunt specificate frecventa, durata,
contextul situational
3. Dorinte si trebuinte3 Intentia de a se angaja în comportamente specificate, dorinta
pentru ceva anume (nu si acelea pentru care se specifica
realizarea în prezent)
4. Fapte biografice4 Itemi centrati pe aspecte din trecut
5. Atitudini5 Opinii puternic sustinute, atitudini si opinii fata de diferite
categorii de subiecte generale, personale, sociale
6. Reactii ale altora6 Itemi care descriu comportamente, reactii si atitudini ale
altora fata de persoana
7. Itemi bizari7 Majoritatea de acest fel descriu comportamente si trairi
evident neobisnuit, stranii, anormale

Caracteristici de suprafata ale itemilor

Problema care apare în discutie în etapa de scriere propriuzisa a itemilor (dupa selectarea
constructului si a continuturilor relevante) este legata de posibilitatea de a da cea mai adecvata
forma pentru diferitele tipuri de continuturi. Apar doua aspecte legate de aceasta problematica:
a. Gasirea formei celei mai adecvate pentru a da itemului calitatea de indicator al
constructului si
b. Gasirea formei de raspuns cea mai adecvata pentru a da subiectului posibilitatea de a-si
exprima propria situatie

Forma de raspuns
Raspunsurile la itemi pot fi subsumate unor comportamente verbale înalt standardizate,
comportamente provocate de stimuli verbali. Problemele care apar aici sunt legate de tipul de
raspuns solicitat de la subiect: dihotomic, trihotomic, pe o scala Likert sau cu alegere fortata
(exprimare seaca si generala a itemului iar raspunsurile redau continutul propriuzis al diverselor
comportamente posibile).
În tipul clasic de raspuns de tip Da/Nu, Adevarat/Fals, eventual cu un raspuns mediu de
tip Nu stiu, subiectul traieste dificultatea de a lege un raspuns prea extremizat. Daca este utilizat
acest format de raspuns este important sa se moduleze continutul itemului prin specificarea
frecventei sau a intensitatii manifestarii descrise, pentru a evita ca si itemul sa exprime situatii la
fel de extreme ca si raspunsurile. Raspunsurile dihotomizate pot fi utilizate numai la itemii
modulati.
În prezent nu se mai folosesc raspunsuri de tip Nu stiu sau ?, considerându-se a fi
nesatisfacatoare din punct de vedere al informatiei (pot traduce fie neîntelegerea itemului, fie
1
categorii centrale, prezente cu mare frecventa în aproximativ toate genurile de chestionare
2
categorii centrale, prezente cu mare frecventa în aproximativ toate genurile de chestionare
3
categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate
4
categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate
5
categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate
6
categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate
7
categorii care se refera la continuturi indirect legate de trasatura de personalitate
 - 23 -
nesiguranta subiectului, fie un grad intermediar de raspuns de raspuns în situatia unor itemi
nemodulati) (Anastasi, 1957).
Goldberg (1981) indica cel putin 4 modalitati de apreciere de catre subiecti a
raspunsurilor de tip mediu:
1. o atribuire situationala (conduita mea depinde de situatie),
2. o expresie a incertitudinii (nu pot decide, nu-mi cunosc suficient de bine acest aspect),
3. ambiguitatea itemului (nu sunt sigur ce înseamna),
4. neutralitatea (ma aflu undeva la medie în ceea ce priveste aceasta caracteristica).
Cercetarile au demonstrat ca si modularea prin intensitate, frecventa sau masura
reprezinta o sursa de ambiguitate (deci de eroare), deoarece subiectii nu înteleg aceleasi lucruri
prin cuvinte ca rar, uneori, adesea, frecvent.
În timp, a fost preferata ca forma de raspuns tehnica alegerilor fortate (dezvoltata în
perioada anilor 40 de chestionarele destinate selectiei profesionale). În esenta aceasta forma cere
subiectilor sa aleaga între doua sau mai multe raspunsuri de tip descriere, fraze care par egale din
perspectiva acceptabilitatii dar care au validitate diferita fata de criteriul extern. De obicei se
construiesc pereci sau tetrade (de fapt doua perechi: 2 raspunsuri dezirabile si 2 indezirabile). În
forme si mai extinse / (de tip 5 variante de raspuns), subiectului i se cere de obicei sa precizeze
care este raspunsul cel mai caracteristic si cel mai putin caracteristic pentru el. O forma speciala a
tehnicii alegerilor fortate este cea a sortarii Q, dezvoltata de Stephenson (1950), care cere
subiectului sa rangheze un numar impar de raspunsuri-situatii, în functie de un criteriu dat,
începând de la o extrema catre cealalta.
Intentia este de a da subiectului posibilitatea de a se exprima personal.
Raspunsurile pe scala Likert sunt folosite în special în studiul atitudinilor. Problema care
apare este legata de numarul de variante de raspuns. Se apreciaza ca scalele cu mai mult de 5
trepte nu reusesc diferentieri acceptabile, diferenta dintre treapta 2-3 de exemplu fiind grevata de
subiectivitatea respondentului. Preferabile sunt scalele cu 5 trepte. O alta problema se leaga de
transparenta itemilor si de ideea de dezirabilitate, ceea ce poate conduce subiectul catre
falsificarea în acest sens a raspunsurilor.
Un tip special de raspuns care combina variantele prezentate mai sus este folosit de autorii
Neo Pi R (Costa si Mc Crae), prin care se cere subiectului sa-si exprime acordul sau dezacordul
fata de o anumita afirmatie pe o scala gradata în 5 trepte (Dezacord total, Dezacord partial,
Neutru, Acord partial, Acord total).

Forma itemului
Sub acest aspect, diversitatea care apare în practica este dezarmanta. Opinia curenta
asupra caracteristicilor de suprafata precum lungimea itemului sau complexitatea sintactica a
propozitiei / frazei este ca acestea trebuie corelate cu modul în care se face prelucrarea itemului
de catre subiectii respondenti. Foss si Hakes (1978) sau Wiggins (1965) sprijina ideea ca gradul
de comprehensibilitate al propozitiilor este invers proportional cu numarul mai mare de
transformari implicate si numarul nivelelor în procesarile întelegerii. Altfel spus, itemul va fi cu
atât mai inteligibil cu cât numarul de transformari este mai mic.
Exista 3 aspecte fundamentale ale structurii de suprafata a itemilor:
1. Lungimea (numarul de cuvinte, litere, propozitii - indicata o lungime medie de 12
cuvinte)
2. Complexitatea (corelata pozitiv cu numarul de negatii, trecerea la diateza pasiva, timpul
trecut, alte moduri verbale decât indicativul, referinta personala)
3. Formatul propriuzis al itemului (dat de tipul de propozitie si de tipul de raspuns)
Lievert (1969), Lohr si Angleitner (1980), Angleitner (1986) recomanda itemi cât mai scurti, cu
evitarea multor propozitii si negatii. Lungimea medie a itemilor din principalele chestionare
analizate (altele decât Big Five) este de aproximativ 12 cuvinte. Conjugarea la timpul trcut si la
modul subjonctiv sau conditional apare doar în 10, 5 % dintre cazuri. Doar 4, 5% dintre itemii
 - 24 -
curenti nu au referinta personala. Exista si o corelatie posibila cu categoria de relatie item -
trasatura.
Astfel, chestionarele care contin itemi biografici (MMPI de exemplu) contin si cel mai
mare numar de itemi la trecut; frecventa mare a itemilor legati de dorinte, interese, atitudini,
opinii (specifica pentru 16 PF de exemplu) conduce la exprimarea prin actiuni de natura ipotetica,
deci verbe la modurile subjonctiv sau conditional.

Caracteristici semantice ale itemilor

Se refera la acele caracteristici responsabile de aparitia unor dificultati sau confuzii în
prelucrarea cognitiva a continuturilor itemilor de catre subiecti.
Angleitner (1986) descrie 5 caracteristici semantice care intervin semnificativ îngreunând
sau simplificând procesarile raspunsului:
1. Comprehensibilitatea (cât de usor poate fi înteles)
Cauzele care conduc spre o comprehensibilitate scazuta tin de utilizarea unor cuvinte
neobisnuite, a unor structuri propozitionale complicate, fortate sau neclare sau de erorile
gramaticale.
2. Ambiguitatea (posibilitatea atribuirii a mai mult decât un înteles)
Este incertitudinea legata de întelesul stimulului (spre deosebire de echivocitate înteleasa
ca difernta între persoane în ceea ce priveste interpretarea itemului, dupa Goldberg 1963).
Cauzele ambiguitati tin de prezenta unor cuvinte sau afirmatii cu mai multe întelesuri; de relatii
echivoce existente între propozitiile frazei; de incompatibilitatea dintre itemi si formatul
raspunsului (prin introducerea unei negatii, a unor conjunctii de tip sau / sau, a unor fraze cu mai
multe propozitii principale).
Aceste erori pun subiectul în 2 posturi tipice: a. Nu recunoaste natura ambigua a itemului
si pur si simplu îl întelege gresit (interpretându-l în alt sens decât cel vizat de psiholog) si b.
Recunoaste ambiguitatea itemului, însa nu este sigur de care dintre întelesurile posibile este
vorba.
3. Nivelul de abstractizare (cu cât informatia este mai abstracta cu atât cere o procesare
mai desfasurata)
Nivelul de abstractizare ridicat intervine în procesele de comparare item - experienta
personala. Un item concret (care afirma o informatie specificata, care se refera la comportamente
clar specificate, numesc conditii si situatii semnificative sau includ fapte a caror veridicitate poate
fi afirmata) ajuta la o evocare rapida din memorie. Itemul abstract cere procesarea în continuare a
întelesului sau, integrarea treptata si/sau suplimentarea informatiei prin exemple, referinte la fapte
concrete. Itemii abstracti sunt de regula cei care prezinta atitudini, opinii, descrieri generale, cer
interpretarea unor evenimente generale sau integrarea lor de-a lungul unor situatii diverse,
comparatii cu standarde nespecificate, inferente personale. Cercetarile indica o relatie direct
proportionala între gradul de abstractizare si diferentierile în modul cum înteleg subiectii acesti
itemi (Angleitner, 1986).
4. Gradul de referinta personala (informatia care include direct si semnificativ pe subiect)
Gradul în care continutul itemului este semnificativ pentru imaginea de sine a subiectului
este în relatie directa cu capacitatea acestuia de a raspunde pe baza unei perceptii sau experiente
proprii asupra lucrurilor, în masura în care subiectul este direct mentionat prin item, fie la nivelul
trairii unor evenimente, fie la nivelul actiunii si al implicarii emotionale. Referinta personala
intervine în stadiul compararii item-eu.
5. Evaluarea (dezirabilitatea sociala a continutului)
Masura în care un item evoca valori, standarde aprobate social, determinari si prjudecati
comune, este direct proportionala cu probabilitatea ca subiectul sa selecteze raspunsul în sensul
dezirabilitatii sociale. Acest gen de judecata intervine mai ales în stadiul evaluarilor asupra
utilitatii.
 - 25 -
T4. Cerinţe, metode şi strategii în construirea, adaptarea şi experimentarea unui
chestionar de personalitate

1. Cerinţe fundamentale în construirea şi experimentarea unui chestionar de

personalitate

1.1. limite şi dificultăţi în măsurarea personalităţii prin chestionare;

1.2. avantaje şi noi posibilităţi;
1.3.cerinţe şi etape generale.

1.1. Limite şi dificultăţi în măsurarea personalităţii prin chestionare;

1 – abordează dimensiuni şi structuri globale ale personalităţii (trăsăturile, tipurile,
sistemul, profilul personalităţii) posibil de a fi operaţionalizate şi scalate printr-un număr, de
regulă, mare de itemi (întrebări, afirmaţii) prin care subiectul se autodescrie (îşi dezvăluie
indirect modul caracteristic de a gândi, a simţi şi a acţiona în situaţii tipice);
2 – în comparaţie cu testele de aptitudini, de performanţă, chestionarele abordează
indirect, dimensiunea de măsurat prin autodescrierea subiectului evaluat, (în acest sens este o
probă subiectivă) iar validitatea lor depinde foarte mult de modul de construire a itemilor, de
forma şi conţinutul acestora.
3 – constructele psihologice (termenii de specialitate) în baza cărora sunt construite
chestionarele de personalitate derivă din teoriile şi modelele psihologice ale personalităţii care
sunt într-o continuă dezvoltare şi aproximare a personalităţii reale, în toată complexitatea şi
completitudinea ei pentru fiinţa umană, vie.
- Originea chestionarelor stă probabil în necesitatea psihologului de a realiza un interviu
cît mai sistematizat al subiectului, ceea ce implică supoziţia că fiecare răspuns trebuie
considerat/ponderat ca indiciu al existenţei/prezenţei trăsăturii avute în vedere (în cazul
interviului interpretarea răspunsului ia în consideraţie şi limbajul nonverbal al subiectului);
- Problema ”dezirabilităţii” răspunsului de faţadă al subiectului (să aleagă un răspuns
dezirabil care să-l pună într-o lumină favorabilă în cadrul procesului de evaluare) reprezintă una
dintre cele mai mari limite ale chestionarului de personalitate.
- O problemă care diminuează capacitatea de predicţie a chestionarelor de personalitate
privind performanţa profesională în activităţi de selecţie a personalului, este faptul că unele din
chestionarele (inventarele) de personalitate des utilizate, sunt elaborate de psihiatrii şi psihologi
clinicieni pentru populaţia spitalizată.
- Chestionarele cu scale clinice utilizate în selecţia profesională au un grad mai redus de
validitate, iar răspunsurile dezirabile sunt mai evidente în acest context de evaluare.
- Evaluarea personalităţii cu ajutorul chestionarelor (inventarelor) de personalitate ia mult
timp de testare şi interpretare a profilelor de personalitate obţinute (în forma de aplicare creion-
hârtie);
- Presupune o bună pregătire şi experienţă a psihologului practician pentru interpretarea
oricărui tip de profil.

1.2. Avantajele şi noile perspective ale utilizării chestionarelor de personalitate

1. Accelerează dezvoltarea teoriilor şi modelelor trăsăturilor (factorilor), tipurilor şi
structurilor unidimensionale şi multidimensionale ale personalităţii;
2. Asigură fundamentarea psihologiei experimentale a personalităţii şi validităţii
modelului psihometric în selecţia profesională a personalului;
3. Chestionarele de personalitate au devenit metoda cheie în cadrul orientării
metodologice a constructelor psihologice în evaluarea personalităţii (creşte rolul psihologului
practician în activităţi de selecţie de personal).
 - 26 -
4. Construcţia de chestionare de personalitate care se adresează populaţiei generale,
normale, a crescut valoarea psihodiagnostică şi prognostică a acestor instrumente de evaluare
(CPI, NEO-PI-R);
5. Computerizarea aplicării şi interpretării rezultatelor chestionarelor de personalitate
soluţionează multe din problemele psihodiagnozei şi predicţiei profesionale, ale elaborării
profilelor psihologice;
6. Permit în cea mai mare măsură cuantificarea, standardizarea şi aplicarea procedurilor
statistice de procesare şi interpretare a rezultatelor evaluării psihologice (analiza de corelaţie,
factorială, clasterizarea, metoda de analiză latent-structurală, etc.);
7. Elaborarea scalelor interne de validare a răspunsurilor la chestionare(a scalelor de
minciună-L), precum şi construcţia specială a itemilor, bazată pe analiza factorială, sunt trucuri
care au crescut considerabil validitatea acestor instrumente.

1.3 Cerinţe şi etape generale în construcţia chestionarelor de personalitate

1. Definirea constructului (conceptului) chestionarului, a scalelor acestuia referitoare
la dimensiunile, trăsăturile de personalitate ce vor fi măsurate (evaluatea);
2. Construirea pentru fiecare scală a unui set de itemi, prin care subiectul este
“întrebat”, provocat să se autodescrie în legătură cu acele comportamente care sunt relevante
pentru trăsătura vizată, sau în legătură cu situaţiile relevante pentru aceea trăsătură.

Etapa I
Alegerea tipului de chestionar de personalitate ca set coerent de itemi, este în funcţie de :
- definirea, obiectivului testării (ce testăm? Ce constructe psihologice - dimensiuni,
trăsături, factori de personalitate evaluăm?);
- definirea domeniului de aplicare (de ce testăm, în ce scop: consiliere vocaţională,
expertiză clinică, judiciară, psihoterapie, selecţie şi repartizare profesională? etc.).
Alte cerinţe legate de construirea tipului necesar de chestionar de personalitate, se
raportează la :
- cunoaşterea tipului de expectanţe ale subiecţilor ce urmează a fi testaţi (motivaţii,
stări afective, atitudini, prejudecăţi, idiosincrazii) ce pot distorsiona comunicarea prin chestionar;
- stabilirea numărului de itemi şi adecvarea acestora, a gradului de
omogenitate/neomogenitate a lor, de care depind calităţile psihometrice ale chestionarului.

Etapa II
Aplicarea experimentală a primei variante a chestionarului pe cel puţin 20 de
subiecţi (Meili-1964).
Cerinţe:
• -standardizarea corectă a instructajului de aplicare;
• -standardizarea tipului de răspuns (dihotonic, scală Likert);
• - formularea unei scale de “ validare “ a chestionarului în raport cu atitudinea
subiectului (supra/subdimensionarea unor simptome, trăsături, situaţii, atitudini de faţadă, gradul
de dezirabilitate, disimulare, minciună, etc.);
• - construirea unor exemple introductive.

Experimentarea primei variante a chestionarului priveşte şi validarea preliminară a

itemilor prin care sunt clarificate următoarele aspecte:
• Nivelul de dificultate al itemilor;
• Repartiţia corectă a răspunsurilor (itemilor) semnificativi pe pe diferite scale
(precizarea grilei de corecţie);
• Capacitatea de discriminare a itemilor pe diferite scale (legată de omogenitatea şi
validitatea acestora);
• Eliminarea itemilor neadecvaţi pe fiecare scală.
 - 27 -

Etapa III
• Alcătuirea formei finale a chestionarului conform concluziilor ce decurg din
etapele anterioare;
• Standardizarea interpretării chestionarului prin procesul de etalonare a sa;
• Stabilirea calităţilor lui metrice prin studierea diferitelor faţete ale validităţii
acestuia (de conţinut, relative la criteriul exterior, etc.) în contextul aplicativ dat;
• Continuarea cercetărilor privind calităţile metrice şi faţetele validităţii
chestionarului de personalitate, în comparaţie cu alte instrumente de acelaşi tip, alte domenii
aplicative, etc..

2.Stategii şi metode în construirea chestionarelor de personalitate

2.1. Metoda intuitivă
- are la bază consistenţa internă - validitatea internă - a scalelor unui chestionar de
personalitate, natura relaţiei item-scor global al scalei, percepută sau verificată de autorul
chestionarului;
- strategiile intuitive ale autorului stabilesc ce itemi, ce conţinuturi sunt relevante pentru a
traduce trăsătura (scala) în comportamente relevante;
- la rigoare, se realizează o analiză statistică a itemilor unei scale (ponderea itemilor la
testele de inteligenţă, coeficienţii de corelaţie biseriali dintre răspunsurile dihotomice şi scorul
total al scalei – în cazul chestionarelor de personalitate).
Metoda intuitivă în 5 paşi:
• Selecţia intuitivă a conţinuturilor itemilor şi a setului iniţial de itemi pe fiecare
scală;
• Administrarea variantei iniţiale a chestionarului de personalitate pe un lot de
subiecţi (minimum 20);
• Calcularea scorurilor totale pe fiecare scală a variantei iniţiale a chestionarului;
• Calcularea corelaţiei (validităţii interne) dintre fiecare item şi scorul global al
scalei de apartenenţă;
• Eliminarea itemilor având coeficienţi de corelaţie mici cu scorul global al scalei
de apartenenţă

2.2 Metoda empirică

Are la bază strategia criteriului extern (validitatea externă) şi se realizează în 7 paşi:
1. Se asamblează, pe baze raţionale sau reunind itemi din diferite chestionare, un număr
de scale cu itemii lor;
2. Se administrează varianta iniţială a chestionarului pe loturi extreme în privinţa
rezultatelor la trăsăturile vizate de chestionar;
3. Determinarea pentru fiecare lot a frecvenţei răspunsurilor DA/NU, Acord/Dezacord în
raport cu trăsăturile vizate;
4. Determinarea semnificaţiei statistice a diferenţelor obţinute;
5. Itemii care diferenţiază semnificativ cele două loturi la scala vizată sunt reţinuţi pentru
aceea scală;
6. Această scală se aplică din nou loturilor - criteriu iniţiale;
7. Dacă itemii analizaţi sunt satisfăcători, scala va fi validată pe noi loturi;
8. Se obţine o scală mai restrânsă (prescurtată) şi rafinată care va fi din nou validată după
o vreme (ani).
Metoda empirică de confruntare cu un criteriu extern de performanţă comportamentală
conduce la construirea unor chestionare de personalitate cu înaltă valoare predictivă în domeniul
profesional, greu de trucat (cu o validitate aparentă, redusă)

3. Metoda analizei factoriale

 - 28 -
- Pune accent pe aprofundarea analizei criteriului intern, validităţii interne, de
conţinut) care, odată ce descoperă un factor care apare ca dimensiune responsabilă de variaţia
semnificativă a comportamentului, permite elaborarea unei scale pentru a defini psihologic şi a
evalua respectivul factor;
• Marea majoritate a chestionarelor de personalitate contemporane sunt construite
pe baza analizei factoriale;
• S-a depăşit structura factorială simplă, obţinându-se modele geometrice de tip
circumplex, care pot reda mai mult din complexitatea personalităţii.

3. Metoda analizei factoriale în 5 paşi

• Construirea pentru o scală, a unui set relativ mic de itemi, pe bază deductivă,
inferenţială;
• Se administrează scala sau chestionarul iniţial pe un număr mare de subiecţi,
testaţi în paralel cu scale, chestionare deja validate privind trăsătura sau trăsăturile vizate;
• Se procedează la calculul de intercorelaţie a itemilor, matricea de intercorelaţie
fiind analizată factorial, rotată conform procedurilor alese în acest scop, obţinându-se clusterii
responsabili de cuantumul de variaţii comportamentale al factorului;
• Se determină încărcătura factorială a fiecărui item;
• Se selectează itemii cu cea mai mare încărcătură factorială.

4. Modalităţi de construire a itemilor chestionarelor de personalitate

- strategii generale, legate de limbaj (vocabular curent, persoanele a-I-a şi a –III-a,
nivelurile psihologice implicate, etc.);
- relaţia item –trăsătură conţinuturile psihologice (descrieri de reacţii, atribute ale
trăsăturii, dorinţe şi trebuinţe, fapte biografice, atitudini, reacţii ale altora, itemi bizari);
- caracteristici de suprafaţă ale itemilor (lungimea, complexitatea, formatul itemului)
- caracteristici semantice ale itemilor(nivel de abstractizare, dezirabilitate socială);
- caracteristici psihometrice (metodologia sistematică de construire şi experimentare a
chestionarului de personalitate, aplicată la inventarele de tip Big Five tinde să devină etalon
pentru oricare alt chestionar nou).

4. Principii de bază în traducerea şi adaptarea chestionarelor de personalitate

4.1. -5 motive în favoarea traducerii şi adaptării chestionarelor de personalitate;
4.2.-13 paşi în procesul de adaptare a chestionarelor de personalitate;
4.3. - Ghidul de adaptare a testelor realizat de Comisia Internaţională de teste.

Principii de bază în traducerea şi adaptarea testelor psihologice

În literatură se conturează cel puţin 5 motive în favoarea adaptării de teste:
1.Adaptarea testelor e considerabil mai ieftină şi rapidă faţă de construirea unuia nou.
2.Când scopul adaptării unui test este o evaluare, un studiu transcultural, adaptarea unui
test este calea cea mai eficientă de a produce un test echivalent într-o altă limbă.
3. Poate exista o lipsă de experienţă pentru dezvoltarea unui nou test într-o altă limbă.
4.Există un soi de siguranţă asociată cu testele adaptate faţă de cele noi construite, mai
ales când testul original, adaptat e bine cunoscut.
5. Corectitudinea examinărilor adesea rezultă din prezenţa unor versiuni în multiple limbi.

13 pasii care trebuie urmati in procesul de adaptare a testelor

1. Siguranţa că în limba şi grupul cultural de interes există constructul echivalent.
2. Decizia dacă să se adapteze un test sau să se creeze unul nou.
3. Selectarea unor traducători înalt calificaţi
4.Traducerea şi adaptarea testului.
5. Revizuirea versiunii adaptate a testului şi realizarea obligatorie a unei recapitulări.
 - 29 -
6. Realizaţi o mică recenzie a versiunii adaptate a testului.
7. Realizaţi acţiuni mai ample în privinţa adaptării testului.
8. Alegerea unui design statistic în vederea conectării celor două versiuni a testelor, sursa
şi ţintă.
9. Dacă se are în vedere studiul comparativ transcultural trebuie să existe echivalenţa de
limbă a versiunilor testului.
10. Realizaţi validarea cercetării.
11. Întocmirea documentelor şi pregătirea unui manual pentru utilizatorii testului nou
adaptat.
12. Pregătirea utilizatorilor.
13.Monitorizarea testului adaptat.

Ghidul de adaptare a testelor realizat de Comisia Internaţională de Teste

Implementare şi adaptare teste

Cei care se ocupă de dezvoltarea, implementarea şi publicarea testelor:

1.Ar trebui să se asigure că procesul de adaptare ia în calcul în totalitate diferenţele

lingvistice şi culturale.
2. Ar trebui să furnizeze dovada că limba folosită în instrucţiuni, itemi în sine, ca şi în
manual, este cea adecvată pentru toate culturile, populaţiile, limbile pentru care e destinată
adaptarea instrumentului..
3. Ar trebui să facă dovada că alegerea tehnicii de testare, formatul itemilor, regulile de
testare şi procedeele folosite, sunt familiare populaţiilor implicate.
4. Ar trebui să facă dovada familiarizării populaţiilor implicate cu conţinutului itemilor.
5. Ar trebui să implementeze dovezi sistematice de raţionament atât lingvistic cât şi
psihologic pentru îmbunătăţirea acurateţei procesului de adaptare şi compilarea dovezilor de
echivalenţă a tuturor versiunilor lingvistice.
6.Ar trebui să se asigure că datele colectate permit folosirea unor tehnici statistice
adecvate pentru stabilirea echivalenţei itemilor din versiunile lingvistice diferite ale
instrumentului.
7. Ar trebui să aplice tehnici statistice adecvate pentru stabilirea echivalenţei versiunilor şi
pentru identificarea componentelor problematice sau aspectelor inadecvate într-una sau mai
multe din populaţiile ţintă.
8. Ar trebui să furnizeze informaţii privind evaluarea validităţii în toate populaţiile ţintă
pentru care se doreşte adaptarea testului.
9. Ar trebui să furnizeze probe statistice pentru echivalarea întrebărilor în toate populaţiile
ţintă.
10.Întrebările nonechivalente nu trebuie folosite în realizarea unei scale comune şi în
compararea acestor populaţii. Totuşi ele pot fi utile în sporirea validităţii de conţinut a scorurilor
raportate pentru fiecare populaţie separat.
Administrare
1. Cei care întocmesc testele şi le administrează ar trebui să încerce să anticipeze tipurile
de probleme care pot apare şi să ia măsuri adecvate de remediere a acestora prin pregătirea unor
materiale şi instrucţiuni adecvate.
2. Cei care administrează testul trebuie să fie foarte precişi în privinţa factorilor legaţi de
materialele stimul, în privinţa procedurilor de administrare şi a modurilor de răspuns care pot
modera validitatea rezultatelor.
3. Acele aspecte ale mediului care influenţează administrarea testului ar trebui să fie
similare pe cât posibil în ambele populaţii.
4. Instrucţiunile de administrare a testului ar trebui ca atât în limba sursă cât şi în cea ţintă
să minimalizeze influenţele unor surse nedorite de variaţie din populaţiile implicate.
 - 30 -

Documentaţie, interpretare scoruri.

• Când un test e adaptat pentru uz într-o altă cultură, documentaţia schimbării ar
trebui furnizată înainte de dovada echivalenţei.
• Diferenţele de scor între eşantioanele de populaţie cărora li-sa administrat testul,
nu ar trebui luate de la început drept valori reale. Cercetătorii au responsabilitatea de a
fundamenta diferenţele. (de a vedea dacă ezită diferenţe reale) faţă de alte studii, dovezi empirice.
• Comparaţiile transculturale pot fi făcute doar la nivelul invarianţei care a fost
stabilit pentru scala la al cărei scor a fost raportat.
• Autorul testului trebuie să dispună de informaţii specifice şi să furnizeze aceste
informaţii pe căi în care contextele socioculturale şi ecologice ar putea afecta performanţele la
test şi să sugereze folosirea unor proceduri pentru luarea în calcul a acestor efecte la interpretarea
rezultatelor.
 - 31 -
T5. Chestionarele de personalitate Eysenck – EPQ şi Pichot – PNP

Chestionarul de personalitate – EPQ, Eysenck

EPQ – este o variantă nouă din seria de chestionare binecunoscute în practica psihologică
ale lui Eysenck (MMQ – chestinarul medical Maudsley, MPI –Inventarul de personalitate
Maudsley, MPI- Inventarul de personalitate Eysenck).
În versiunea utilizată şi adaptată de noi (1990) pentru aplicarea sa în mediul militar
românesc, EPQ include 5 scale: Extraversiune (E), Psihotism (P), Neuroticism (N), scala de
minciună sau de dezirabilitate socială, disimulare (L) şi scala de devianţă comportamentală
(C), faţă de 3 scale existente în primele versiuni ale autorului (E, N, L).

Modelul personalităţii propus de Hans Eysenck prevede existenţa a 3 dimensiuni

fundamentale :
1 – Extra – Introversiunea (E);
2 – Neuroticism – Stabilitate (N);
3 – Psihotism (P).
Extraversiunea – descrie o persoană deschisă, tonică, care agreează stimularea şi căreia
îi displace singurătatea;
Introversiunea – explică un comportament liniştit, rezervat, în luptă continuă pentru
autocontrol şi reprimarea excitării;
Neuroticismul – este descris ca o trăsătură specifică unei persoane labile emoţional,
deseori anxioasă şi depresivă cu dificultăţi în restabilirea echilibrului psihic după şocuri
emoţionale.
Stabilitatea – opusă neuroticismului, descrie o persoană calmă, ce nu este uşor
impresionabilă;
Psihotismul – descrie o structură individuală înclinată spre un comportament agresiv şi
ostil, egocentric şi impulsiv, cu o sensibilitate scăzută faţă de sentimentele semenilor. În varianta
pozitivă poate fi original şi creativ, cu preferinţe pentru risc şi aventură, pentru lucruri bizare şi
oameni ciudaţi.

Devianţa comportamentală (C) – este o scală mai recentă care integrează itemi din
scalele N, P şi E şi care încearcă să surprindă comportamentul înclinat spre devianţă şi antisocial
(experimentată mai întâi în compoziţia lui EPQ – junior, apoi şi în compoziţia lui EPQ pentru
adulţi).
EPQ a fost experimentat în numeroase ţări, făcând obiectul unor studii interculturale
extinse (Bulgaria, Franţa, Germania, Italia, fosta Iugoslavie, Spania, Ungaria şi România)
În cadrul studiului realizat în România (sept.1989) s-a făcut comparaţie între eşantionul
românesc (465 bărbaţi şi 549 femei) cu eşantionul englezesc, existând o consistenţă bună a
factorilor P, E, N şi L la ambele loturi.
În varianta adaptată de noi pentru adulţi în mediul militar, chestionarul conţine 90 itemi;
30 itemi din cadrul scalelor N, P, şi E au fost integraţi în scala devianţă comportamentală –C.
Versiunea adapatată la Universitatea din Cluj-Napoca în 1990 la care a participat şi Sybil
Eysenck, conţine 4 factorii P, E, N şi L -79 itemi.
 - 32 -
EPQ – Chestionarul de personalitate

Scala şi tipul Total

Itemi aferenţi
de răspuns itemi
A 1, 5, 10, 14, 17, 25, 32, 36, 40, 45, 49, 52, 56, 60, 64, 70, 82, 86
E 21
F 21, 29, 42
A 22, 26, 30, 33, 43, 46, 50, 65, 67, 74, 76, 79, 83, 87, 90
P 25
F 2, 6, 9, 11, 18, 37, 53, 57, 61, 71
3, 7, 12, 15, 19, 23, 27, 31, 34, 38, 41, 47, 54, 58, 62, 66, 68, 72, 75, 77,
A
N 80, 84, 88 23
F
A 13, 20, 35, 55, 78
L 21
F 4, 8, 16, 24, 28, 39, 44, 48, 51, 59, 63, 69, 73, 81, 85, 89
3, 7, 12, 15, 19, 23, 27, 30, 31, 33, 34, 38, 41, 45, 46, 47, 54, 58, 62, 65,
A
C 68, 74, 75, 76, 77, 79, 87 32
F 2, 9, 18, 53, 57
TOTAL 90/120

EPQ – Chestionarul de personalitate – etalonul în note standard T realizat de noi pe un lot de

militari cu studii superioare – ofiţeri (N = 543)

E P N L C
NB-NT NB-NT NB-NT NB-NT NB-NT NB-NT NB-NT NB-NT NB-NT
1-4- 19 17- 53 1- 32 0- 34 11- 67 0-2-25 13- 51 1- 29 12- 66
5- 22 19- 55 2- 37 1- 37 12- 70 3- 27 14- 54 2- 33 13- 69
6- 24 19- 58 3- 43 2- 40 13- 73 4- 30 15- 56 3- 36 14- 73
7- 27 20- 61 4- 48 3- 43 14- 76 5- 32 16- 58 4- 39
8- 29 21- 63 5- 53 4- 46 6- 34 17- 61 5- 43
9- 32 6- 59 5- 49 7- 37 18- 63 6- 46
10- 35 7- 64 6- 52 8- 39 19- 66 7- 49
11- 37 8- 70 7- 55 9- 42 20- 68 8- 53
12- 40 9- 75 8- 58 10- 44 21- 70 9- 56
13 -42 10- 80 9- 61 11- 46 10- 59
16- 50 11- 86 10- 64 12- 49 11- 63

ETALON

NOTE BRUTE
STANINE
N P C E L
1 17 - 23 11 - 12 19 - 34 0 - 6 21
2 13 - 16 9 - 10 15 - 18 7 - 9 20
3 11 - 12 7 - 8 12 - 14 10 - 12 19
4 8 - 10 5-6 9 - 11 13 - 14 17 - 18
5 6-7 4 7 - 8 15 - 16 15 - 16
6 4-5 3 5-6 17 11 - 14
7 2-3 2 4 18 - 19 7 - 10
8 1 1 3 20 2-6
9 0 0 0-2 21 0-1
 - 33 -
Chestionarul PNP (de nevrotism) Pierre Pichot

Diagnostichează pe un evantai de 3 scale clinice (tendinţe nevrotice - N, paranoice - Pa

şi psihopatice – Ps) şi o scală de minciună –L;
Este alcătuit din două părţi: prima parte cuprinde un test de asociere impusă de alegere
din 20 serii de cuvinte şi un test de alegere / respingere din 20 gusturi alimentare (probă
proiectivă, obiectivă);
În a doua parte se aplică un chestionar cu 83 itemi (afirmaţii la persoana I-a) la care se
solicită un răspuns trihotomic: A ? F.
Tendinţele nevrotice (N), când se aplică şi prima parte, integrează şi punctajul obţinut de
subiect la această parte proiectivă (se acordă câte un punct pentru fiecare item la prima parte şi
cîte 2 puncte la itemii chestionarului)
În practica selecţiei de personal, în domeniul militar s-a adaptat şi s-a folosit cu succes
numai chestionarul cu cei 83 itemi, fiind mai uşor de scorat şi de interpretat rezultatele prin
analiză comparative cu scalele clinice similare din componenţa altor chestionare (EPQ).
PNP – este adecvat pentru aplicare la subiecţi cu nivel mediu al studiilor şcolare, adică
populaţiei generale.
Este un instrument clinic care nu traumatizează prin modul de alcătuire a itemilor.
Cu ajutorul acestuia sunt identificaţi, îndeosebi, subiecţii nevrotici, dar şi o parte din acei
subiecţi cu tendinţe paranoice şi cu personalităţi de tip psihopatic.
La itemii scalei de nevrotism (N) punctajul se dublează în comparaţie cu celelalte scale
ale chestionarului.
Grila de corecţie a chestionarului PNP

Scala şi tipul Total

Itemi aferenţi
de răspuns itemi
1, 11, 12, 17, 18, 21, 22, 23, 24, 28, 29, 32, 33, 35, 36, 40, 43, 45, 46, 47,
N A
48, 49, 50, 52 32
F 55, 60, 64, 68, 74, 75, 78, 80
L A 2, 7, 8, 9, 14, 30, 31, 44, 54, 56, 57, 58, 66
15
F 77, 81
Pa A 4, 6, 15, 16, 25, 26, 27, 39, 53, 59, 61, 63, 67, 70, 71, 79, 82
18
F 10
A 5, 13, 19, 20, 38, 39, 41, 42, 51, 59, 62, 69, 72, 76.
Ps 20
F 3, 34, 37, 65, 73, 83.
TOTAL 83

Etalon PNP – studii medii (N=870)

N L Pa Ps
NB - NT NB - NT NB - NT NB - NT NB - NT NB - NT NB - NT NB - NT
2– 40 20 - 63 1 - 32 10 - 60 1 - 34 9 - 58 1 - 32 10 - 62
4– 42 22 - 65 2 - 35 11 - 63 2 - 36 10 - 61 2 - 35 11 - 65
6– 45 24 - 68 3 - 38 12 - 66 3 - 37 11 - 64 3 - 39 12 - 69
8– 47 26 - 70 4 - 41 13 - 70 3 - 40 12 - 67 4 - 42 13 - 73
10– 50 28 - 73 5 - 44 14 - 75 4 - 43 13 - 70 5 - 46 14 - 77
12– 52 30 - 76 6 - 47 15 - 78 5 - 46 14 - 73 6 - 49
14 - 55 7 - 51 6 - 49 15 - 76 7 - 52
16 - 58 8 - 54 7 - 52 8 - 56
18 - 60 9 - 57 8 - 55 9 - 59
 - 34 -
Interpretarea notelor standard:

10. NT≥ 80=NT extrem de ridicată

9. NT 79-NT70= NT foarte ridicată
8. NT69-NT60= NT ridicată
7. NT59-NT56= NT medie spre ridicată
6. NT55-NT54= NT medie superioară
5. NT53-NT47= NT medie
4. NT46-NT45 = NT medie inferioară
3. NT44-NT40= NT scăzută
2. NT39-NT30= NT foarte scăzută
1. NT≤ 29= NT extrem de scăzută
 - 35 -
T6. Chestionarele de temperament - Strelau - STI R şi Rusalov - CST

Chestionarul de temperament Strelau-STI R - dimensiuni, interpretare

Dimensiunile circumscrise în aria temperamentului sunt trăsături ale personalităţii care
implică aspecte psihofiziologice-dinamico-energetice, formale ale acesteia, cu accent pe
intensitatea trăsăturilor avute în vedere (mai puţin pe frecvenţa comportamentului înregistrat):
Strelau este unul din autorii europeni (ceh) deja cunoscut de decenii prin studiile sale
experimentale şi interculturale privind trăsăturile temperamentale, sau a configuraţiilor de
trăsături, creatorul chestionarului STI(Strelau Temperament Inventory) care prezintă o versiune
revăzută – STI- R (1983) şi una mai recentă FCB-TI-Inventarul de temperament privind
caracteristicile formale ale comportamentului (1993)
Construcţia chestionarelor lui Strelau se bazează pe o strategie raţional-empirică şi pe o
teorie reglatorie a temperamentului (RTT), ca structură a personalităţii având ca punct de pornire
teoria lui Pavlov privind tipurile de ANS (Activitatea Nervoasă superioară).
Proprietăţile SNC, ca trăsături generale se pot evidenţia în toate tipurile temperamentale,
în caracteristicile motorii, în activitatea verbală, în reacţiile emoţionale.
Dimensiuni şi interpretare
Cele 4 scale sunt:
1. SE- forţa excitaţiei;
2. SI – forţa inhibiţiei;
3. MO – mobilitatea proprietăţilor SNC (sistemului nervos central;
4. B – echilibrul proprietăţilor SNC.
Proprietăţile SNC (forţa excitaţiei şi inhibiţiei) sunt considerate de către Strelau şi
colaboratorul său Angleitner, ca trăsături generale, foarte stabile care se pot evidenţia în toate
tipurile de temperamente, în caracteristicile motorii, în activitatea verbală şi în reacţiile
emoţionale.

SE – forţa excitaţiei
Definiţie : capacitatea funcţională a SNC care se manifestă în abilitatea de a suporta o
stimulare intensă sau de lungă durată, fără a trece la inhibiţia de protecţie (transmarginală).
Sursele de stimulare pot fi multiple: situaţii, medii, sarcini şi stimuli discreţi
(caracterizaţi printr-un nivel dat de variaţie, noutate, intensitate, complexitate, semnificaţie)
activităţi diferite, care prezintă aspecte variate de ameninţare, risc, tensiune şi un impact în
creşterea nivelului de activare(Strelau, Angleitner, Bantelman, Ruch, 1990).
Scala SE privind forţa excitaţiei a fost construită iniţial din 90 itemi, referitori la 7
componente:
1.rezistenţa la factorii ameninţători pentru acţiunile planificate anterior;
2. tendinţa de a începe o acţiune în condiţii înalt stimulative;
3.preferinţa pentru activităţi care presupun risc;
4.rezistenţa emoţională când se desfăşoară o activitate cu încărcătură socială şi fizică;
5. stabilitatea performanţei în situaţii înalt stimulative;
6. rezistenţa la oboseală când persoana este implicată în activităţi de durată sau intense;
7. capacitatea de a reacţiona adecvat la tensiuni emoţionale puternicie

Scala SI-de forţă a inhibiţiei (inhibiţie condiţionată-Pavlov).

- se măsoară prin abilitatea de a menţine o stare de inhibiţie condiţionată, de persistenţă a
inhibiţiei ce se manifestă şi se evaluează prin cantitatea de timp în care SNC este capabil să
rămână în starea de inhibiţie.
- circumscrie 5 componente:
1. Capacitatea de a se reţine de la reacţii şi acte comportamentale care sunt indezirabile
social;
 - 36 -
2. Capacitatea de a aştepta fără dificultate indeplinirea unei acţiuni când se impune
întârzierea acesteia;
3. Capacitatea de a întrerupe în plină desfăşurare o reacţie sau acţiune când aceasta se
impune;
4. Capacitatea de a întârzia reacţia faţă de stimulii externi dacă circumstanţele o cer;
5. Capacitatea de a-şi reţine exprimarea emoţiilor la nevoie.

Scala MO – mobilitatea proceselor nervoase (excitaţia şi inhibiţia) este definită ca

abilitatea SNC de a forma uşor noi reflexe condiţionate, de a răspunde adecvat şi cât mai rapid
posibil la schimbările continui de mediu (înţeleasă diferit de “labilitatea” proceselor nervoase
definită prin viteza cu care sunt generate şi oprite procesele SNC).
Include 5 componente:
1. reacţia adecvată la schimbările neaşteptate de mediu;
2. adaptare rapidă la noi circumstanţe/împrejurări;
3. trecerea facilă de la o activitate la alta;
4. scimbarea facilă a dispoziţiei (de la pozitiv la negativ şi invers);
5. preferinţa pentru situaţii care solicită realizarea simultană a unor activităţi diferite.

Versiunea adaptată în România a STI-R8

- Chestionarul de bază STI-R conţine 252 itemi şi constituie punctul de plecare a unor
versiuni adaptate şi experimentate într-o serie de state din lume -Germania, Polonia, SUA, Rusia,
Coreea de Sud, Italia, Grecia, Franţa, Japonia, China şi România.
- Studiu de experimentare a variantei româneşti, STI-RR, Minulescu, 1992, a reşinut un
total de 48 itemi cu scale în 4 trepte (1. Acord total, 2. Acord moderat, 3. Dezacord moderat, 4.
Dezacord total) câte 16 itemi pentru fiecare din cele 3 scale primare, având următoarele date
tehnice:
1.Scala SE, coeficient alpha.844, m= 38, 39, SD=9, 04;
2. Scala SI coeficient alpha.730, m=48, 39, SD= 7, 15;
3. Scala MO coeficient alpha.804, m=47, 88, SD= 7, 65;
N= 399 subiecţi dintre care 247 bărbaţi, vârsta medie = 28, 06;

Chestionarul de structură a temperamentului CST – Rusalov, varianta românească

(Perţea, 1993)
Descriere
CST este un chestionar interesant prin concepţie şi construcţie, aproape necunoscut în
literatura anglo-saxonă de specialitate cât şi la noi, realizat de autorul rus Rusalov pentru
diagnoza structurii temperamentului uman, publicat în Psihologhiceski jurnal (nr. 1/1989,
Moskva) prin studiul intitulat, Aspectele obiectual şi comunicaţional ale temperamentului
uman.
În 1990 CST a fost tradus din limba rusă, adaptat şi experimentat de noi în evaluarea
psihologică a unor categorii de personal din armată; mult mai târziu a fost publicată şi la noi
prima referinţă despre acest instrument (Perţea, Gh. 2002, Psihologie militară aplicată, Ed.
Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti).
- conţine 105 itemi cu răspuns dihotomic (DA, NU) repartizaţi în 9 scale (8 scale de bază
a câte 12 itemi-in total 96 itemi + scala L cu 9 itemi) pentru a mări capacitatea de discriminare a
scalelor, în versiunea noastră itemii scalelor au fost ponderaţi pe o scală de la 1 la 4 puncte în
baza coeficientului de corelaţie item-scală); scalele sunt:
1. PEA – potenţialul energetic în activitate;
2. PEC – potenţialul energetic în comunicare;
3. PA – plasticitatea în activitate;
8
Textul complet al versiunii româneşti, fără grila de corecţie este anexat la cartea, Minulescu Mihaela, Chestionarele
de personalitate în evaluarea psihologică, Ed. GARREL PUPLISHING HOUSE, 1996, Bucureşti.
 - 37 -
4. PC – plasticitatea în comunicare;
5. TA - tempo-ul în activitate;
6. TC - tempo-ul în comunicare;
7. SEA - sensibilitatea emoţională în activitate;
8. SEC - sensibilitatea emoţională în comunicare;
9. L - scala de dezirabilitate, tendinţa spre disimulare:

Conceptul chestionarului structurii temperamentului –CST - Rusalov

 Noul model teoretic în 8 dimensiuni al structurii temperamentului uman este
fundamentat de Rusalov printr-o metodă raţional-empirică- analiza latent- structurală (ca metodă
statistică), cât şi pe concepţia sistemului funcţional a lui Anohin.
 S-a stabilit că numărul dimensiunilor (scalelor) fundamentale măsurabile ale
temperamentului, cât şi conţinutul lor corespund celor 4 stadii ale sistemului funcţional din
neurofiziologie şi psihofiziologie, şi anume:
– Sinteza aferentă – potenţialul energetic (PE);
– Programarea (luarea deciziei) – plasticitatea (P);
– Execuţia – tempo-ul (T);
– Legătura inversă (autoreglarea) – sensibilitatea emoţională (SE).
PE _____________P_________T__________SE

1.Spre deosebire de chestionarele de temperament construite până la el, CST ia în

considerare manifestarea formelor tipice de comportament în cele două sfere (aspecte) distincte şi
importante ale activităţii umane - obiectuală şi comunicativă (în psihologia rusească s-a
stabilit de multă vreme cele 2 aspecte distincte ale interacţiunii om – mediu, şi anume:
interacţiunea subiect – obiect – activitatea obiectuală şi interacţiunea subiect-subiect sau
activitatea de comunicare(societatea).
2. Astfel, fiecare din cele 4 scale de bază ale temperamentului este ramificată în 2
subscale: una orientată pe activitatea obiectuală şi alta orientată pe activitatea de
comunicare(1.PEA, 2. PEC, 3.PA, 4.PC, 5. TA, 6. TC, 7. SEA, 8. SEC)
- Pornind de la însuşirile formale ale comportamentului uman care au o bază biologică,
psihologia rusească consideră temperamentul ca fiind substructura cea mai stabilă a
individualităţii omului reprezentând complexul de caracteristici formale, spre deosebire de
aspectele de conţinut sau valorice(aptitudinile şi calităţile de personalitate, caracterul, interesele,
setul de valori, credinţele, aspiraţiile, cunoştinţele şi deprinderile, abilităţile etc..) ce constituie, la
un loc, particularităţile personalităţii.
- există 4 parametrii funcţionali ai organizării formale a comportamentului uman: 1.
amplitudinea sintezei aferente, potenţialul energetic; 2. capacitatea de comutare rapidă de la
anumite programe de comportament la altele mai adaptative – plasticitatea (flexibilitatea)
adaptării comportamentale; 3. viteza de execuţie unui program comportamental sau altul –
tempo-ul; 4. nivelul sensibilităţii emoţionale la necoincidenţa posibilă a rezultatului acţiunii cu
acceptorul rezultatului acţiunii (sensibilitatea emoţională care afectează autoreglarea, de
ansamblu, a personalităţii).
Conform teoriei susţinute de Nebâliţin şi Teplov structura temperamentului poate fi
grupată şi bidimensional, astfel:
1 – activismul -1.1. potenţialul energetic;
-2.1. plasticitatea;
-3.1. viteza (tempo-ul);
2 – emoţionalitatea ca reacţie la feedbackul rezultatului acţiunii (obiectuale şi
comunicative)
Conţinutul psihologic al scalelor CST după Rusalov
PEA – POTENŢIALUL ENERGETIC ÎN ACTIVITATE –exprimă:
- nivelul trebuinţei de însuşire a lumii obiectuale;
 - 38 -
- setea de activitate fizică şi intelectuală;
- gradul de implicare în activitatea de muncă concretă(practică)-v. tipul workahoolic.

PEC – POTENŢIALUL ENERGETIC ÎN COMUNICARE, exprimă:

- nivelul trebuinţei pentru contactele sociale şi pentru comunicarea interpersonală;
- dorinţa de însuşire a formelor sociale de activitate (munca cu oamenii);
- tendinţa spre liderat;
- nevoia de comunicare interpersonală şi de implicare în activităţi sociale.

Conţinutul psihologic al scalelor CST după Rusalov

PA – plasticitatea în activitate, reflectă:
- uşurinţa sau dificultatea comunicării de la un obiect de activitate la altul;
- rapiditatea sau dificultatea trecerii de la unele procedee de gândire la altele în procesul
interacţiunii cu obiectul muncii;
- dorinţa spre varietate sau monotonie în alegerea formelor de activitate obiectuală:
PC – plasticitatea în comunicare, se referă la :
- uşurinţa sau dificultatea comunicării cu persoane foarte diferite;
- varietatea sau sărăcia programelor comunicative;
- varietatea sau sărăcia formelor neconştientizate de comunicare spontană cu ceilalţi.
TA – tempo-ul în activitate se exprimă prin:
- viteza în executarea anumitor operaţii de muncă;
- viteza actelor motorii implicate în executarea activităţii concrete (practice);
- TC – tempo-ul în comunicare vizează:
- viteza exprimării verbale, debitul verbal:
SEA – sensibilitatea emoţională în activitate se exprimă:
- în sensibilitatea emoţională faţă de necoincidenţa dintre rezultatele aşteptate, planificate
şi rezultatele acţiunii concrete, reale de muncă;
- sensibilitatea faţă de insuccesele în activitate;
SEC – sensibilitatea în comunicare se exprimă prin:
- sensibilitatea emoţională în sfera comunicării cu alţii;
- sensibilitatea faţă de insuccesele înregistrate în comunicarea interpersonală şi la
aprecierile celorlalte persoane.
L – scala de minciună a fost introdusă pentru controlul veridicităţii răspunsurilor date la
chestionar, provine din chestionarul EPI(Eysenck).

Tehnica de analiză latent-structurală a lui Lazarsfeld pentru construirea CST

Este o tehnică folosită de psihologii ruşi pentru adaptarea chestionarelor de personalitate
la populaţia rusă şi pentru crearea de chestionare noi din combinarea itemilor şi scalelor
chestionarelor de personalitate consacrate, din occident (v. 14PF din MMPI şi 16 PF).
Programul de analiză latent – structurală a raportului item- scală (analiza de item) oferă 2
tipuri de informaţii:
1. Coeficientul de corelaţie (liniară simplă) al fiecărui item al unei scale cu scala nominală
de care aparţine (nivelul de apartenenţă la scală);
2. Nivelul legăturii fiecărei variante de răspuns (DA sau NU) al fiecărui item cu scala de
apartenenţă şi cu celelalte scale:
Scalele CST sunt consistente intern, omogene şi valide pentru că itemii reţinuţi în formă
finală a chestionarului au coeficienţi de corelaţie mari; peste 0, 50 şi coeficienţi de corelaţie mai
mici, dar semnificativi (0, 37) statistic pentru sensul scalei; de exemplu pentru scala PEA cea mai
mare pondere (0, 63) o are itemul 58. “De regulă simţiţi că dispuneţi de un surplus de energie
(forţă) încât aţi vrea să desfăşuraţi o activitate deosebit de grea, dificilă?”.
Pentru a creşte ponderea unor itemi în raport cu alţii şi a face fiecare scală mai
discriminativă, am scalat coeficienţii de corelaţie al fiecărui item cu scala de apartenenţă, în
 - 39 -
intervale de 4 puncte; astfel punctajul brut maxim posibil de obţinut de pe fiecare scală, a crescut
de la 12 puncte la 30 de puncte (versiunea românească a CST, Perţea, 2002).

Calităţile psihometrice ale CST

Scalele referitoare la potenţialul energetic şi la plasticitate nu corelează între ele pe cele 2
faţete ale comportamentului obiectual şi comunicativ, ceea ce confirmă relevanţa mecanismelor
distincte pentru performarea celor două laturi ale interacţiunii cu lumea obiectuală şi cu ceilalţi.
Scalele de sensibilitate emoţională şi de tempo pe cele 2 aspecte, obiectual şi comunicativ,
corelează semnificativ între ele, rămânând totuşi valabilă distincţia unei posibile autonomii, în
ceea ce priveşte variabilitate interindividuală.
Rusalov a dovedit validitatea externă a CST cu ajutorul metodei experţilor prin
culegerea datelor criteriului extern în grupuri autoanalitice competente, cu durata de cel puţin 2
ani(a folosit metoda aprecierii interpersonale-peer rating- aplicată membrilor grupului privind
cele 9 trasături ale CST);a solicitat membrilor grupului să se noteze reciproc şi independent, într-
un formular, cu puncte de la 0 – 12, în privinţa aprecierii manifestării în comportament a fiecăreia
dintre cele 9 trăsături ale chestionarului.
Coeficienţii de corelaţie-validitate, dintre autoevaluarea cu ajutorul CST şi interevaluarea
cu ajutorul metodei experţilor s-au situat între valorile de 0, 60 şi 0, 80.

Grila de corecţie CST – RUSALOV – PERŢEA

Scala şi tipul Nr.

Număr de itemi / valoare
de răspuns I.V.
DA 4 (2), 8 (1), 15 (1), 22 (3), 42 (4), 50 (2), 58 (4), 64 (3). 98 (1) 12
PEA
NU 27 (2), 83 (3), 103 (4) 30
DA 11 (3), 30 (2), 57 (1), 62 (4), 78 (1), 86 (1) 12
PEC
NU 3 (3), 34 (2), 74 (3), 90 (2), 105 (4) 30
DA 20 (2), 25 (3), 38 (1), 47 (1), 66 (4), 71 (4), 76 (2), 101 (4), 104 (1) 12
PA
NU 54 (2), 59 (3) 30
DA 2 (4), 9 (3), 26 (2), 45 (2), 68 (4), 85 (2), 99 (2) 12
PC
NU 31 (4), 81 (2), 87 (1), 93 (1) 30
DA 1 (3), 13 (3), 19 (2), 33 (2), 46 (4), 49 (2), 55 (1), 77 (4) 12
TA
NU 29 (1), 43 (3), 70 (1), 04 (4) 30
DA 24 (2), 37 (3), 39 (2), 51 (1), 72 (1), 92 (3) 12
TC
NU 5 (4), 10 (1), 16 (4), 56 (3), 96 (2), 102 (4) 30
14 (3), 17 (1), 28 (2), 40 (3), 60 (1), 61 (4), 69 (2), 79 (3), 88 (2), 91 (1),
DA 12
SEA 95 (4), 97 (4)
NU 30
6 (4), 7 (2), 36 (4), 41 (3), 48 (1), 53 (3), 63 (2), 75 (3), 80 (2), 84 (4), 100
DA 12
SEC (1)
NU 30
DA 32 (1), 52 (2), 89 (2) 9
L
NU 12 (1), 23 (3), 44 (2), 65 (3), 73 (3), 82 (1) 18

ETALON ÎN NOTE T -CST – PERŢEA N=838, 508 bărbaţi, vârsta medie-35, 6 ani
 - 40 -

PEA PEC PA PC TA TC SEA SEC L

C
NT CB NT CB NT CB NT CB NT CB NT CB NT CB NT CB NT
B
0 * 0 19 0 * 0 27 0 * 0 21 0 33 0 36 0 28
1 * 1 19 1 * 1 * 1 * 1 * 1 35 1 37 1 30
2 * 2 19 2 * 2 * 2 * 2 22 2 35 2 39 2 30
3 * 3 19 3 * 3 34 3 * 3 26 3 36 3 40 3 35
4 * 4 19 4 * 4 36 4 * 4 29 4 37 4 42 4 31
5 * 5 26 5 * 5 38 5 * 5 31 5 38 5 43 5 40
6 * 6 28 6 * 6 41 6 25 6 32 6 40 6 45 6 42
7 * 7 29 7 28 7 43 7 26 7 33 7 41 7 46 7 45
8 22 8 30 8 30 8 45 8 28 8 34 8 42 8 48 8 47
9 * 9 31 9 32 9 47 9 30 9 36 9 43 9 49 9 50
10 26 10 32 10 34 10 50 10 31 10 38 10 44 10 50 10 52
11 28 11 33 11 36 11 52 11 32 11 39 11 45 11 52 11 54
12 * 12 36 12 37 12 54 12 34 12 41 12 46 12 53 12 56
13 31 13 37 13 38 13 56 13 35 13 43 13 47 13 54 13 60
14 33 14 38 14 39 14 59 14 37 14 44 14 49 14 56 14 63
15 35 15 40 15 40 15 61 15 38 15 46 15 50 15 58
16 37 16 41 16 42 16 63 16 40 16 48 16 51 16 59
17 40 17 42 17 43 17 65 17 41 17 49 17 52 17 60
18 42 18 44 18 44 18 68 18 43 18 51 18 53 18 62
19 44 19 45 19 45 19 70 19 44 19 53 19 54 19 64
20 46 20 47 20 46 20 71 20 46 20 54 20 55 20 65
21 48 21 48 21 47 21 * 21 47 21 56 21 56 21 66
22 50 22 49 22 50 22 75 22 49 22 58 22 58 22 68
23 52 23 51 23 51 23 77 23 50 23 59 23 59 23 69
24 54 24 52 24 52 24 78 24 52 24 61 24 60 24 71
25 56 25 54 25 53 25 80 25 54 25 63 25 61 25 72
26 58 26 55 26 54 26 26 55 26 65 26 62 26 74
27 59 27 56 27 57 27 27 58 27 * 27 63 27 75
28 61 28 57 28 58 28 28 59 28 67 28 64 28 76
29 63 29 59 29 60 29 29 60 29 69 29 65 29 77
30 65 30 60 30 61 30 30 61 30 30 67 30 79
 - 41 -
T7. Chestionarul celor cinci superfactori NEO-PI-R

1. Elemente definitorii pentru abordarea Big Five

Există un consens destul de larg între cercetătorii din domeniu si constructorii de teste de
personalitate în ceea ce priveşte o viziune asupra personalităţii ca o structură constând din 5
superfactori sau dimensiuni mari ale personalităţii.
Chestionarele de tip Big Five se înscriu în sfera analizei factoriale aplicate în studiul
personalităţii şi foarte general vorbind, în curentul care vizează conceperea personalităţii ca un
ansamblu de trăsături sau dimensiuni.
Modelul Big Five este în esenţa un cadru general de înţelegere si descriere a
personalităţii, în care ceea ce dă sens dimensiunilor personalităţii sunt acele grupări de înţelesuri
psihologice importante în viata de zi cu zi şi utilizate ca atare pentru a diferenţia indivizii în
cadrul fiecărei limbi (Minulescu, 1996, 2004)
Big Five este de asemenea o abordare lingvistica în studiul personalităţii.

Modelul lui Costa si McCrae asupra personalităţii umane

Costa şi McCrae sunt creatorii modelului Big Five care au fost preocupaţi mai ales de
construirea unui instrument psihodiagnostic complet, drept pentru care s-au focalizat pe
descoperirea si validarea faţetelor celor 5 mari factori şi pe construirea unui model interpretativ
bazat pe acest model(în 1985 au lansat prima varianta a chestionarului NEO, iar varianta aflata în
uz în prezent datează din 1992)
Tendinţele bazale ale personalităţii (Nevrotism, Extraversie, Deschidere, Agreabilitate,
Conştiinciozitate) - apar ca dispoziţii psihice fundamentale endogene, concepte ipotetice
neobservabile direct, dar care pot fi inferate prin analiza factorială
Adaptările caracteristice (expresii fenotipice ale trăsăturilor ce definesc identitatea
contextualizată a persoanei si conţin obiceiuri, deprinderi, valori, motive, roluri, relaţii)
 - 42 -
Figura 1. Schema modelului Costa si McCrae (Minulescu, 1996)

Influenţele externe (cadrul sociocultural de formare a persoanei, evenimentele de viaţă si

întăririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vieţii);
Biografia obiectivă este constituită din cursul real al comportamentelor si trăirilor care
formează viaţa individului;
Imaginea de sine, (subdiviziune a nivelului adaptările caracteristice); conţinuturile
itemilor chestionarului sunt legate direct şi în mare măsura de acest nivel al imaginii de sine.

Cei cinci superfactori NEO-PI-R si faţetele acestora

1. N-Nevrotism (continuum cuprins între stabilitate emoţională şi instabilitate,
neadaptare);
N1 –Tensionat: ca predispoziţie generală, scorurile foarte înalte putând trimite şi către
conţinuturi de tip fobic vs. calm, relaxare;
N2 – Ostil: tendinţa de a trăi stări de mânie, înverşunare vs. o stare prevalentă de confort
psihic;
N3 – Depresiv: predispoziţia de a trăi afecte şi o dispoziţie de tip depresiv vs. inexistenţa
acestora;
N4 – Anxios social: anxietate socială si timiditate vs. stări de încredere sau abilitaţi
sociale;
N5 – Impulsiv: incapacitate de autocontrol vs. capacitatea de a rezista la tentaţii şi
frustrări;
N6 – Vulnerabil la stres: vulnerabilitatea fata de stres vs. Autoaprecierea de competenţă
si stăpânire în faţa stresului.

2. E-Extraversie (orientarea preponderent extravertă (scoruri înalte) vs. orientarea

introvertă (înţeleasă ca lipsă a extraversiei)
E1 – Cald / entuziast: comportament afectiv si prietenos vs. o atitudine distantă, formală,
rezervată;
E2 –Cu spirit gregar: preferinţă pentru compania celorlalţi vs. tendinţă de a evita
compania;
E3 – Asertiv: comportament dominant, ascendenţa sociala vs. tendinţa de a rămâne în
fundal;
E4 – Activ: energie, tempo ridicat vs. preferinţa pentru loisir si un tempo mai lent;
E5 – Caută stimularea: preferinţa pentru stimulare vs. preferinţa pentru o anumită
monotonie;
E6 – Exuberant: tendinţa de a trăi stări emoţionale pozitive vs. lipsa de exuberanţă si
vervă.

3.O-Deschidere către experienţa (openness to experience)

- imaginaţie activă, sensibilitate estetică, atenţie pentru viata interioara si pentru
sentimente, preferinţa pentru varietate, curiozitatea intelectuală, independenţa în gândire vs.
conservator, preferinţă pentru familiar, viaţă afectivă „în surdină” si fără trăiri exacerbate
O1.- plin de fantezie: imaginaţie vie, vise orientate spre îmbogăţirea vieţii interioare vs.
structuri prozaice care prefera sa rămână centrate în ceea ce fac aici şi acum;
O2.- cu interes estetic: deschidere către şi interes pentru artă si frumos vs. lipsa
interesului pentru estetic;
O3.- mod propriu de a simţi: apreciere si sensibilitate pentru viata interioară vs. afecte
mai puţin diferenţiate, mai puţin nuanţate;
O4.- deschis spre acţiuni noi: dorinţa de a încerca lucruri si activităţi noi vs. nevoia de
ancorare în ceea ce este deja cunoscut dar fără a schimba ceva;
O5.-deschis spre idei noi: curiozitate intelectuală, interes pentru idei noi vs. o curiozitate
 - 43 -
săracă, interese limitate;
O6.-deschis spre noi valori: tendinţa de a reexamina valorile personale, sociale etc. vs.
tendinţa de a accepta autoritatea şi tradiţiile ;

4. A-Agreabilitate (altruist, cooperant, prosocial, cu spirit de întrajutorare, uneori

dependent vs. dominator si antagonist, egocentric, competitiv, uneori narcisic, hedonist si
antisocial)
A1–Încrezător:dispoziţia spre un comportament încrezător vs. cinism sau scepticism în
raporturile cu ceilalţi;
A2–Sincer în exprimarea opiniilor şi în conduită: mod sincer, deschis si ingenios de
manifestare vs. tendinţa la manipulare prin flatări, minciună;
A3–Altruist: interes activ pentru binele altora, generozitate vs. centrare pe propria
persoană, egocentric, egoist;
A4–Binevointor: tendinţa de a ceda, uita, ierta în situaţii conflictuale vs. agresivitate,
tendinţe competitive;
A5–Modest: modestie, umilinţă vs. aroganţă, atitudine de superioritate;
A6–Blând: simpatie si preocupare faţă de ceilalţi vs. duritate, lipsa emoţiilor pe plan
interpersonal.

5. C-Constiinciozitate (autocontrolat, capabil de autoorganizare, planificat, cu spiritul

îndeplinirii datoriei, cu voinţă de finalizare vs. neprincipial, superficial, hedonist.)
C1–Competent: sentimentul de a fi competent, capabil vs. Încrederea redusa în propriile
capacităţi;
C2–Ordonat: organizare, claritate, spirit ordonat vs. o autoapreciere scăzută privind
organizarea si modul puţin metodic de lucru;
C3–Responsabil: responsabilitatea asumării conştiente, principii etice stricte vs. un
comportament supus circumstanţelor, în care e dificil de avut încredere;
C4–Dornic de realizare: nivel de aspiraţie înalt şi perseverenţa în realizarea lui vs.
apatie, lene, lipsa ambiţiei;
C5–Auto-disciplinat: capacitatea de a finaliza in ciuda obstacolelor vs. tendinţa de a
amâna, de descurajare;
C6–Deliberativ: tendinţa de a gândi atent înainte de a acţiona vs. tendinţe de a se pripi.

Stabilitatea scorurilor Big Five de-a lungul timpului

Efecte ale îmbătrânirii asupra structurii de personalitate
de la 20 la 30 de ani, A şi C tind să crească, iar N, E şi O tind sa descrească;
N+ la vârsta adolescenţei = stil de viaţă rebel şi contestatar specific acestei vârste;
N+la 35 de ani poate îngrijora, iar la 50 de ani poate fi expresia unei atitudini greşite si a
unui stil de relaţionare interpersonală neproductiv;
profilul E+, A-, C-, N++, O- poate fi descris astfel: o persoană comunicativă şi sociabilă,
însă nu foarte deschisă spre noutate şi nu foarte originală, cu accente de agresivitate şi poziţionări
antagonice frecvente, lipsită de conştiinciozitate, ordine si structurare şi care are multe griji şi
este animată deseori de angoase şi de o anxietate neobişnuită.
 - 44 -
Profil NEO-PI-R Subiect de sex masculin, 15 de ani

Descrierea unui elev de 15 ani

-N++(T63)- copil foarte emotiv, în special în mediul şcolar, animat de o frica puternica
atunci când este chemat sa răspundă, frica ce se transfera în general asupra felului în care îşi
rezolva temele si se raportează la viitorul sau şcolar;
-E+(T52)în timpul liber este acelaşi copil sociabil, jucăuş şi năstruşnic;
-C-(T44) iar scorurile mici pe conştiinciozitate nu ar trebui să mire în mod deosebit –
pentru un copil de 15 ani;
- în mod cert nimic din cele descrise aici nu sunt semnul unor probleme majore de
adaptare si simptomatica descrisa se înscrie în mare în expectaţiile pe care le avem;
- unei persoane trecute de 30 de ani, A- şi C-, precum si N++ ar fi expresia unor probleme
de adaptare(agresivă şi certăreaţă, ca lipsindu-i structurarea şi hotărârea pentru a duce la capăt
proiectele începute şi ca fiind animată de accente anxioase puternice, cu o puternică posibilitate
ca acestea să exprime structuri psihice puternic maladaptative)

6. Instrumentele necesare pentru aplicarea chestionarului NEO-PI-R

6.1. Setul cu 240 itemi (7 pagini A4)
6.2. Foaie de răspunsuri (2 pagini A4)
6.3. Grila de cotare a răspunsurilor (2 pagini A4)
6.4. Etalon orientativ pentru interpretarea profilului

7. Folosirea Big Five în practica psihologică

Folosirea Big Five în consiliere si psihoterapie
Utilizări în selecţia de personal
Utilizări în consultanta în cariera
Utilizări în optimizarea echipelor
 - 45 -

Tabelul 1. Intersectii între scorurile Big Five si alte modele teoretice consacrate în
psihologie

Model teoretic/aria de
Tematica Scorurile Big Five
acoperire
Stil de conducere Vizionar O+, A-
Catalizator O+, A+
Rezolvator O-, C-
Tradiţionalist O-, C+
Hexagonul Holland Realist O-, A-
Investigativ E+, O+, C-
Artistic N+, E+, O+, A-, C-
Social N-, E+, A+
Întreprinzător E+, A-, C+
Convenţional E-, O-, A+, C+
Stil conflictual Negociator N, E(+), A, C(-),
Agresiv N+, E+, A-, C+
Submisiv N-, E-, A+, C-
Evitant N+, E-, C-
Stil de învăţare În clasa N+, E-
Tutoriat N+, E+,
Prin corespondenţă N-, E-
Independent N-, E+
Stil decizional Autocrat N+, O-, A-, C+
Birocrat N-, C+
Diplomat N-, A, C-
Consensual N+, E+, A+, C
Exemple de cariere Întreprinzător / om de afaceri E+, O+, A, C+
Asistent zbor N+, E+, O+,
Trainer N(+), E+, O, A+, C
Agent de vânzări N-, E+, O, A, C+
 - 46 -
T8. Chestionarul de personalitate Freiburg – FPI

1. Prezentare generală - FPI

Chestionarul multifazic de personalitate FPI este construit de Fahrenberg, Selg,
Hampel(22) în spiritul unei teorii tradiţionale asupra personalităţii, prin raportarea la nosologia
psihiatrică.şi prin aplicarea analizei factoriale
Forma completă a chestionarului FPI G conţine 12 scale cu un total de 212 itemi; există
variante prescurtate utilizabile fie pentru trieri rapide, fie pentru reexaminări: FPI K cu 76 itemi,
FPI HA şi FPI HB a câte 114 itemi
FPI-ul se administrează in grup sau individual, fără limită de timp (obişnuit completarea
chestionarului durează 30—40 minute)
Chestionarul se administrează persoanelor cu nivel educaţional şi de dezvoltare
intelectuală medie, capabile să surprindă semnificaţia itemilor
Pentru corectarea fişelor de răspuns se utilizează un set de grile sau calculatorul

2. Descriere scale FPI şi interpretare

Denumirile celor nouă dimensiuni bipolare ale FPI-ului şi semnificaţia lor este
următoarea:
FPI 1-N1-(Nervozitate):cu tulburări psihosomatice / fără tulburări psihosomatice, 34
itemi).
FPI 2-A2-(Agresivitate): agresivitate spontană, imaturitate emoţională / lipsă de
agresivitate, stăpânire de sine, 26 itemi)
FPI 3-D3-(Depresie), prost dispus nesigur de sine / mulţumit, sigur de sine, 28 itemi)
FPI 4-E4-(Emotivitate, excitabilitate): iritabil, sensibil Ia frustrare / liniştit, insensibil, 20
itemi)
FPI 5-S5+(Sociabilitate), sociabil, voios/nesociabil, reţinut, 16 itemi)
FPI 6-C6+(Calm): încrezător ia forţele proprii, bine dispus/ iritabil, şovăitor, 20 itemi),
20 itemi)
FPI 7-TD7-(Tendinţă de dominare), agresivitate reactivă, caută să se impună /
îngăduitor, moderat, 20 itemi)
FPI 8-I8-(Inhibiţie):inhibat, încordat/degajat, capabil de contact, 20 itemi).
FPI 9-FD9+(Firea deschisă)-sincer, deschis/rezervat, închis la fire, disimulant)
FPI 10-E10+ (Extraversiune)-extravertit/ introvertit, 14 itemi)
FPI 11-Nle11-(Labilitate emoţională) –emoţional labil/emoţional stabil, 24 itemi)
FPI 12-M12+(Masculinitate):autocaracterizare tipic masculină / tipic feminină, 26 itemi)

Interpretarea chestionarului presupune utilizarea descrierilor comportamentale — care

explică cei doi poli ai fiecărei scări — redate în manualul testului;în plus, pe baza studiului
intercorelaţiilor dintre scările chestionarului s-au stabilit anumite relaţii între ele, fapt ce permite
o interpretare mai nuanţată a sa.
De asemenea, au fost studiate relaţiile scărilor FPI cu variabile ca sex, nivel de
şcolarizare etc.
Există o tendinţă de asociere a variaţiei scorurilor la diferite scale, astfel:
cotele mari la FPI 1(N1-nervozitate) atrag şi cote mari la FPI 3(D3-depresie), FPI
4(E4-excitabilitate, emotivitate), FPI 8(I8-inhibiţie) şi cote mici la FPI M(M12-masculinitate);
cotele mari la: FPI 2(A2-agresivitate) se asociază cu aceeaşi creştere la FPI 4(E4-
excitabilitate, emotivitate), FPI 7(TD7-tendinţa spre dominare), FPI 9(FD9-firea deschisă,
autocritică), FPI 10(E10-extravertit) şi FPI 12(M12 cu masculinitate autodescrisă)
cotele mari la FPI 3(D3-deprezivitate) se asociazâ cu note ridicate la FPI 1(N1-
nervozitate), FPI 4(E4-excitabilitate, emotivitate), FPI 7(TD7-tendinţa de dominare), FPI
8(I8-inhibiţie), FPI 9(FD9-firea deschisă) şi cote mici la FPI 12(M12-masculinitate);
 - 47 -
cote mari la FPI 4(E4-excitabilitatea) atrag cote mari la scalele 1(N1-nervozitate),
2(A2-agresivitate), 3(D3-depresie), 7(TD7-tendinţa de dominare), FPI 11(N11-labilitate
emoţională); FPI 5(S5-sociabilitate), cote ridicate la FPI 10(E10-extraversia) şi cote mici la
FPI 8(I8-inhibiţia);
creşterea lui FPI 7(TD7-tendinţa spre dominare) atrage creşteri la scalele 2(A2-
agresivitate), 3(D3-depresivitate), 4(E4-excitabilitea) şi FPI 11(N11-labilitate emoţională)
cotele mari la FPI 8(I8-inhibiţie) se asociază cu creşteri la scalele 1(N1-nervozitate),
3(D3-depresivitate), 11(N11-labilitate emoţională) şi mici la FPI 5(S5-sociabilitatea) şi
12(M12-masculinitatea);
cotele mari la FPI 9(FD9-firea deschisă) se asociază cu creşteri la scalele 2(A2-
agresivitatea), 3(D3-depresivitatea), 11(N11-labilitatea emoţională);
cotele mari la FPI 11(N11-labilitate emoţionqală) se asociazâ cu creşteri la scalele
1(N1-nervozitatea, 2(A2-agresivitate), 3(D3-depresia), 4(E4-excitabilitatea), 7(TD7-tendinţa
spre dominare), 8(I8-inhibiţia), 9(FD9-firea deschisă) şi cote mici la FPI 12(M112-
masculinitate);
creşterea notei la FPI 12(M12-masculinitate) se asociazâ cu creşteri la FPI 1(N1-
nervozitate), 3(D3-depresivitate), 8(I8-inhibiţie) şi 11(N11-labilitatea emoţională)
Singura scala complet independenta este FPI 6(C6-calm).
Aceste asocieri indică pentru interpretarea datelor exact structura funcţională a scalelor,
din alcătuirea chestionarului

Datele provin din experimentarea şi aplicarea pe populaţia românească (Pitariu, lernuţan,

1984, Pitariu, 1986 (Utilizarea inventarului de personalitate Freiburg-FPI-în investigarea
capacităţii de adaptare la viaţa militară, Revista sanitară militară, 1984, p.47-55)

3. Grilele de corecţie sau unde şi cum se cotează itemii scalelor FPI

FPI 1 (N1-nervozitatea - 34 itemi)

DA: 8, 9, 10, 16, 21, 22, 27, 31, 37, 38, 42, 43, 48, 49, 54, 63, 67, 79, 8o, 81, 104, 110,
112, 116, 126, 127, 153, 154, 159, 16o, 17o, 196, 197.
NU: 91

FPI 2(A2-agresivitatea - 26 itemi)

DA: 18, 25, 45, 58, 59, 64, 68, 84, 93, 94, 95, 96, 114, 123, 128, 139, 145, 165, 169, 171,
182, 192, 208, 212
NU:119, 185

FPI 3(D3-depresivitatea-28 itemi)

DA: 6, 3o, 39, 41, 52, 55, 56, 6o, 77, 88, 89, lo3, 108, 13o, 138, 14o, 147, 152, 157, 158,
164, 177, 187, 189, 193, 2o5, 206
NU:178.

FPI 4 (E4-excitabilitatea, emotivitatea - 20 itemi)

DA:11, 17, 44, 46, lo5, 122, 133, 136, 146, 149, 155, 162, 163, 175, 191, 194, 2oo, 2o3,
21o
NU:61

FPI 5(S5-sociabilitate-28 itemi)

DA:26, 34, 62, 35, 98, lo2, 12o, 172, 174, 161, 186, 199
NU:3, 7, 13, 14, 2o, 4o, 73, 100, 117, 125, 134, 142, 176, 18o, 188, 211

FPI 6 (C6-Caracter calm-20 itemi)

 - 48 -
DA:4, 24, 36, 57, 71, 74, 75, 99, lo6, 118, 132, 156, 166, 167, 173, 198, 2ol, 2o4, 2o7,
2o9
NU:-

FPI 7 (TD7-tendinţa de dominare-20 itemi)

DA:23, 28, 29, 32, 33, 5o, 51, 69, 7o, 76, 78, 82, 92, 115, 131, 150, 161, 183, 184
NU:5.

FPI 8 (I8-inhibiţie-20 itemi)

DA:15, 19, 35, 53, 72, 87, lo7, 111, 135, 137, 143, 144, 148, 151, 2o2
NU:65, 86, 9o, 124, 129

FPI 9 (FD9-firea deschisă-14 itemi)

DA:12, 47, 66, 83, 97, 101, 109, 113, 121, 141, 168, 179, 19o, 195
NU:-

FPI 10 (E10-extraversia-24 itemi)

DA:2, 25, 34, 57, 62, 85, 86, 98, lo2, lo5, 12o, 122, 123, 139, 165, 172, 181, 199
NU:3, 2o. 26, 117, 134, 142

FPI 11 (N11-labilitatea emoţională-24 itemi)

DA:3o, 41, 52, 55, 56, 89, lo3, 113, 138, 14o, 152, 155, 157, 158, 163, 164, 168, 175,
189, 194, 2oo
NU:61, 99, lo6

FPI 12 (M12-masculinitatea-26 itemi)

DA: 25, 33, 59, 64, 98, 121, 124, 129, 167, 178, 198, 2o7
NU:9, 14, 27, 37, 81, 87, 127, 143, 144, 147, 148, 151, 196, 197

4. Documente pentru utilizarea chestionarului FPI

4.1.Chestionar FPI forma G
4.2. Formular de răspunsuri (FR)
4.3. Etaloane pe populaţia românească
4.4. Fişă de profil
 - 49 -
T9. Chestionarele multifazice de personalitate Cattell - 16 PF şi Melnikov şi
Iampolski CP -14F

1. Chestionarul de personalitate 16 PF (Catell)

Prezentare generală
Pentru Cattell “trăsăturile de personalitate” sunt acei factori rezultaţi din aplicarea
metodei analizei factoriale pe marea masă de măsurători asupra a numeroase eşantioane de
subiecţi în baza unor constructe ipotetice (simboluri) privind atributele personalităţii umane;
Reducerea treptată prin analiză a numărului de simboluri privind personalitatea şi
comportamentul uman de la 4500 (Allport şi Odbert – pt. lb. engleză), la 171 prin operaţiile de
sinonimare (Cattell), până la 53 clusteri nucleari rezultaţi prin intercorelaţiile statistice, apoi în
final la 12 trăsături ca surse primare (bazale) ale personalităţii (Cattell)
Chestionarul celor 16 factori ai personalităţii – 16 PF este publicat de Cattell în anul
1950;
Conţine 12 scale (trăsături sursă) de ordinul I şi 4 scale (trăsături de suprafaţă, însă
integratoare) de ordinul al II-lea;
Iniţial chestionarul 16 PF avea 2 forme paralele A şi B, a câte 187 itemi fiecare, aplicate
de regulă, împreună, pentru validarea reciprocă aprofilului de personalitate obţinut;
Itemii chestionarului sunt alcătuiţi sub formă de afirmaţii la persoana I-a, urmaţi de 3
variante de răspuns, la alegere, şi anume, a), b), şi c);
Răspunsurile semnificative la itemii aferenţi pentru fiecare scală, sunt a sau c, care
primesc cate 2 puncte, răspunsul b, la itemii semnificativi ai fiecărei scale, sunt cotaţi cu un
punct;fac excepţie răspunsurile la itemii semnificativi pentru scala B, care sunt cotaţi cu câte un
punct, indiferent de alegerile, a, b sau c, efectuate de subiect(v.tabelele cu grila de cotare).
Verificarea empirică a fiecărui factor a fost făcută prin apreciere interpersonală (în
grupuri în care membrii componenţi se cunoşteau de multă vreme, numite şi grupuri autoanalitice
componente) în care fiecare subiect a fost evaluat pe o scală de 3 valori: deasupra mediei (2
puncte), mediu (1 punct) şi sub mediu (0 puncte);
Cercetările au demonstrat o mare fidelitate a acestor 2 forme A şi B pentru toate cele 16
scale ale chestionarului (de la •50 la •88), coeficientul de omogenitate (de la •22 la •74) şi de
validitate (de la •32 la •86), ceea ce îndreptăţeşte o echivalare a scorulilor pentru forma A şi B.
Cei 16 factori sunt constructe bipolare : cei doi poli devin manifeşti în mod semnificativ
mai ales la extremităţile scalei, nu în zona de mijloc sau zona de semnificaţie medie;
Sistemul de normare pe care l-a utilizat Cattell a fost cel în 11 clase normalizate, astfel
încât zona de semnificaţie medie era formată din clasele 4, 5 şi 6, clasele 10 şi 0 indicând un
maximum de activism al fiecărei trăsături în paternul de personalitate, care se exprimă în
caracteristicile specifice polului respectiv;
Pentru interpretarea profilului de personalitate (în ecuaţia proprie subiectului) se extrag
acei factori primari care sunt deosebit de activi începând cu factorii care au note standard 10 şi 0,
apoi se continuă cu factorii care au notele 9 şi 1 după aceea cei cu notele 8 şi 2 şi în finalul listei
factorii cu notele standard 7 şi 3;
Se calculează (a se vedea o ecuaţie stabilită pentru calculul fiecărui factor de ordinul al II-
lea) şi se interpretează şi factorii de ordinul al II-lea, în aceleaşi numere ca şi factorii primari.

Prezentarea factorilor primari

Pentru rigoarea analizei Cattell introduce în denumirea factorilor simboluri : litere şi
numere, precum şi un Index Universal –UI, care să diferenţieze prin coduri, factorii de tip mintal,
de cei temperamentali şi de cei dinamici.
 - 50 -

Zonă cu scoruri standard mici Zona medie Zona cu scoruri standard mari
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Schizotimic: Factorul A Ciclotimic:
Orgolios, critic, rece şi indiferent, Bun, amabil, prietenos, serviabil,
suspicios, rigid. interesat de ceilalţi, blând,
încrezător, adaptabil şi cald.
Abilitate rezolutivă generală mică: Factorul B Abilitate rezolutivă generală
Abilitate, mentală redusă, lipsit de mare:
interes pentru cultură şi activităţi Inteligent, cultivat, cu gândire
intelectuale, gândire preponderent logică abstractă, curios şi
concretă, practică. perseverent în activităţi
intelectuale şi în rezolvarea
problemelor.
Instabilitate emoţională: eu slab, Factorul C Stabilitate emoţională:
emotiv, imatur afectiv, excitabil şi Eu puternic, calm, stabil,
hiperactiv, lipsit de responsabilitate, cu constant în interese, echilibrat
tendinţe nevrotice şi spre tulburări emoţional, uneori prea flegmatic
psihosomatice, lipsit de rezistenţă la sau placid, realist, rezistent la
stres, conflictual, tensionat, obosit, stres şi neconflictual.
nervos.
Supunere: Factorul E Dominanţă
Blând, supus, dependent, conformist, Agresiv, combativ, încăpăţânat,
binevoitor, naiv, uşor de dominat, sigur de sine, sever, dur şi ostil,
suficient sieşi, uneori nevrotic auster, rebel, nonconformist,
dominator, uneori chiar
antisocial
Nonexpansivitate: Factorul F Expansivitate
Prudent, moderat, taciturn, lent, Impulsiv, entuziast, vesel, direct,
necomunicativ, interiorizat, legat de plin de viaţă, spontan, optimist,
valori personale, înclinat spre deprimare dependent de grup, expresiv
şi reverie, uneori anxios.
Supraeu slab: Factorul G Supraeu puternic:
Intolerant, cu rezistenţă redusă la Respectuos, metodic, cu
frustrare, inconstant şi nesigur, capacitate de concentrare,
influenţabil, emotiv, neglijent cu autocontrolat, preferă compania
obligaţiile sale, disimulant, nestăpânit, celor competenţi, perseverent,
uneori furios şi neglijent cu legea înclinat spre liderat, tenace,
adesea performant
Threctia (sensibiliatea la timiditate şi la Factorul H Parmia (lipsă de sensibilitate,
ameninţare): prudent, rezervat, distant, curaj): sociabil, cu simţ gregar,
rece, dezinteresat de sexul opus, îndrăzneţ, activ, curajos, cu
moderat şi conştiincios, lipsit de simţ interes pentru sexul opus, cu
artistic sau afectiv, uneori timid cu interes artistic, neliniştit,
simţul pericolului dezvoltat impulsiv, uneori frivol
Harria (spirit practic, realist dar şi dur, Factorul I Premsia (sensibil la estetic),
matur, dar cinic): instabil faşă de exigent, dar nerăbdător, relativ
ceilalţi, matur emoţional, însă chiar imatur emoţional, prietenos,
cinic, fără simţ artistic, insensibil la caută ajutorul şi simpatia
frumos, nu ia în seamă incomodităţile celorlalţi, blând, indulgent cu
fizice şi nu aşteaptă lucruri sine şi cu ceilalţi, dificil de
extraordinare de la ceilalţi, duritatea, satisfăcut în problemele de artă,
 - 51 -
masculinitatea şi spiritul practic, realist, imaginativ şi introspectiv,
sunt dominante comportamentale acţionează prin intuiţie, dornic să
atragă atenţia, manifestă uneori
frivolitate, este neliniştit, chiar
ipohondru (specialiştii în
psihiatrie, artiştii şi femeile au
cote mai mari).
Alexia (încredere, adaptabilitate): Factorul L Protension (neîncredere,
încrezător, adaptabil şi cooperant, lipsit gelozie, timiditate): neîncrezător,
de sentimentul geloziei sau invidiei, înclinat spre gelozie şi
spiritual, interesat de ceilalţi, fără suspiciune, rigid, dur şi
spiritul rivalităţii şi al competiţiei. indiferent faţă de ceilalţi,
egocentric, rigid în relaţiile cu
ceilalţi interesat mai mult de
viaţa sa interioară, decât de
ceilalţi
Prexermia (practic, conştiincios, Factorul M Autia (imaginativ, boem,
formalist), capabil de sânge rece, lipsit neglijent): nonconvenţional,
de imaginaţie, spirit logic, deschis. excentric, imaginativ, mai puţin
conştiincios, calm, cu izbucniri
rare, dar isterice, independent,
dezinteresat de valorile
materiale.
Naivitate (comportament direct, naiv, Factorul N Subtilitate (comportament
sentimental): uneori stângaci, interesat rafinat, perspicace şi lucid):
de alţii şi uşor de satisfăcut. civilizat şi subtil în general, dar
rece, indiferent faţă de alţii şi
dificil de satisfăcut.
Încredere (comportament calm, Factorul O Tendinţa spre culpabilitate
încrezător în sine) liniştit, rezistent la (lipsă de securitate,
stres, eficient, viguros, uneori brutal, comportament anxios, depresiv):
fără fobii. bănuitor
Conservatorism: necritic în acceptarea Factorul Q1 Lipsă de respect faţă de
normelor convenţii: deschis spre nou,
inovator, critic, analitic
Dependenţă de grup: tip dependent de Factorul Q2 Independenţa personală: tip
norme şi de grup, conformism al modei raţional, autonom, cu unele
dificultăţi de integrare în grup
Sentiment de sine slab: lipsit de Factorul Q3 Sentiment de sine puternic:
autocontrol, emotiv, instabil şi lipsit de disciplinat exigent cu voinţă
orientare dezvoltată, bun organizator, cu
tendinţe de afirmare şi liderat,
stabil şi orientat
Tensiune ergică slabă: Factorul Q4 Tensiune ergică ridicată:
Distins, calm, nonşalant, satisfăcut de încordat, tensionat, excitabil,
sine iritabil, agitat.
 - 52 -
Chestionarul 16 PF - prezentarea factorilor de ordinul II
se calculează cu notele standard din factorii de ordinul I printr-un sistem care suferă de
imprecizie

Zonă cu scoruri standard mici Zona medie Zona cu scoruri standard mari
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Adaptare : satisfăcut de sine şi de Factorul 1 Anxietate : stare de neadaptare,
ceilalţi nesatisfăcut de modul cum
răspunde la solicitările vieţii şi
cum îşi realizează dorinţele:
anxietatea puternică perturbă
randamentul persoanei şi atrage
tulburări somatice
Introversie: tendinţa spre timiditate şi Factorul II Extraversie: lipsa inhibiţiei
inhibiţie în relaţiile cu ceilalţi (poate fi sociale plus o satisfacţie generală
de bun prognostic pentru reuşita faţă de propria persoană
academică) (predicţie bună pentru succesul
în activităţi sociale)
Inhibiţie: emotiv difuz, care poate fi de Factorul III Dinamism: dinamic,
tip depresiv şi frustrant pentru persoană întreprinzător şi decis, competent
Supunere : pasiv, dependent de ceilalţi, Factorul VI Independenţă : tendinţa spre
necesită sprijin din partea celorlalţi agresivitate, îndrăzneală,
iniţiativă, hotărâre

Chestionarul 16 PF – modalitate de calcul a factorilor secundari

Denumire factor Ecuaţie

1.Adaptare vs. anxietate 2L(0, 10)+3O(0, 30)+4Q4(0, 38)-2C(-0, 18)-2H(-0, 17)-2Q3
la totalul obţinut se adună constanta 34(3, 4) şi totul se
împarte la 10
2.Inhibiţie vs. dinamism 2C(0, 19)+2E(0, 17)+2F(0, 23)+2N(0, 20)-4A(-0, 42)-6I(-0,
55)-2M(-0, 1) totalului i se adaugă constanta 69 (6, 85), iar
rezultatul se împarte la 10
3.Introversie vs. extraversie 2A(0, 17)+3E(0, 33)+4F(0, 41)+5N(0, 48)-2Q2(-0, 16) din
total se scade 11(-1, 15), iar rezultatul se împarte la 10
4.Supunere vs. independenţă 4E(0, 44)+3M(0, 32)+4Q1 (0, 39)+ 4Q2 (0, 36) –3A(-0, 27)-
2G(-0, 016)
Nu există constantă(numai pt. forma zecimală, -0.40).
Rezultatul se împarte la 10.

Grila de cotare (cheia) chestionarului 16PF

Scor
Factor Răspunsul a Răspunsul b Răspunsul c
max.
A 20 3, 52, 101, 126, 176 26, 27, 51, 76, 151
B 13 152, 177, 178 28, 53, 54, 103, 128 77, 102, 127, 153
C 26 4, 30, 55, 104, 105, 130, 179 5, 29, 79, 80, 129, 154
E 26 7, 56, 131, 155, 156, 180, 181 6, 31, 32, 57, 81, 106
F 26 33, 58, 83, 132, 133, 182, 183 8, 82, 107, 108, 157, 158
G 20 109, 134, 160, 184, 185 9, 34, 59, 84, 159
H 26 10, 36, 110, 111, 135, 136, 186 35, 60, 61, 85, 86, 161
 - 53 -
I 20 12, 37, 112, 138, 163 11, 62, 87, 137, 162
L 20 38, 88, 113, 114, 164 13, 63, 64, 89, 139
M 26 39, 40, 65, 91, 115, 116, 140 14, 15, 90, 141, 165, 166
N 20 17, 42, 117, 142, 167 16, 41, 66, 67, 92
O 26 18, 43, 69, 94, 118, 119, 143 19, 44, 68, 93, 144, 168
Q1 20 20, 46, 70, 145, 169 21, 45, 95, 120, 170
Q2 20 47, 71, 72, 146, 171 22, 96, 97, 121, 122
Q3 20 48, 73, 98, 148, 173 23, 24, 123, 147, 172
Q4 26 49, 50, 74, 99, 124, 149, 174 25, 75, 100, 125, 150, 175

1.4. Exemplificarea interpretării unui profil

Scale A B C E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4
6 9 4 4 8 4 5 5 3 5 7 6 7 3 6 5

I.5; II.7; III. 6; IV.5

comportamentul este dominat de inteligenţă, de luciditate (v.B 9) reţinere în tot ceea ce
face (v.F 8), se manifestă spontan şi expansiv (v.Q1 7, N 7), nu reuşeşte să-şi controleze suficient
emoţiile (v.C 3), este legat de ceilalţi (v.Q2 3), plăcut, vesel, relativ cooperant şi adaptabil la grup
(II, 7); relativ dinamic şi oarecum îndărătnic, rigid(L 3).

Etalon orientativ al chestionarului 16PF

Foarte
11clas. Foarte
scăzut Scăzut (S) Mijlociu (M) Ridicat (R)
Factor ridicat (FR)
(FS)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A 0-1 2-4 5-6 7 8-9 10 11 - 12 13-14 15-20
B 0-3 4-5 6 7 8 9 - 10 11 12 13
C 0-5 6-7 8-9 10-11 12-13 14-15 6-17 18 19 20-21 22-26
E 0-3 4-5 6 7-9 10 11 12 13-14 15-16 17-19 20-26
F 0-2 3-4 5 6 7-8 11 1 13 14-17 18 19-26
G 0-6 7-9 10-11 12 13-14 15 16 17 18 - 19-20
H 0-4 5-6 7-8 9-10 11 12-13 14-15 16-17 18-21 22-24 25-26
I 0-2 3-4 5 6-8 9 10 11-12 13 14 15-17 18-20
L 0-2 3-4 5 6 7 8 9 10-11 12 13-14 15-20
M 0-3 4-5 6-7 8 9-10 11 12 13 14 15-16 17-26
N 0-5 6 7 8 9 10 11 12 13 14-16 17-20
O 0-2 3-5 6 7 8-9 10-12 12 13-14 15 16-21 2-26
Q1 0-2 3-4 5 6 7-8 9 10 11 12 13-14 15-20
Q2 0-6 7-9 10-11 12 13-14 15 16 12 13-14 15 16-20
Q3 0-4 5-6 7-9 10 11 12-13 14 15 16 17 18-20
Q4 0-3 4-5 6-7 8 9-10 11-12 13-14 15-16 17 18-21 22-26

Etalon orientativ pentru factorii de ordinul al II-lea

FS S M R FR
Adaptare - Anxietate -20-(-1, 7) -1, 6-(2, 4) 2, 5-6, 7 6, 8-10, 4 Peste 10, 4
 - 54 -
Dinamism -Inhibiţie -5, 1-(-0, 7) -0, 6-(2, 3) 2, 4-5, 8 5, 9-8, 3 Peste 8, 3
Introversie - Extraversie -3, 1-(7, 8) 7, 9-13, 00 13, 1-16, 3 16, 4-19, 9 Peste 19, 9
Independenţă - Supunere -5-(5, 5) 5, 6-8, 00 8, 1-10, 00 10, 1-13, 5 Peste 13, 5

2. Chestionarul de personalitate CP 14F (Melnikov, Iampolski)

A fost publicat în anul 1985, odată cu apariţia într-o editură din Moscova a lucrării
“Introducere în psihologia experimentală a personalităţii”
Autorii acestei cărţi sau manual pentru studenţii Institutului de psihologie pedagogică sunt
Melnikov şi Iampolski, care au creat odată cu acest inventar de personalitate o metodologie
naţională pentru traducerea şi adaptarea chestionarelor de personalitate apărute în SUA şi în
celelalte state occidentale.
Această metodologie se bazează pe analiza latent-structurală şi pe analiza factorială
cu ajutorul cărora dintr-o mulţime de itemi şi scale din diferite chestionare, deja validate în
străinătate, se obţin instrumente noi, extrem de concentrate şi cu proprietăţi psihodiagnostice şi
prognostice sporite.

Prezentare generală
CP- 14F a fost obţinut prin analiza latent – structurală şi analiza factorială a itemilor celor
două inventare de personalitate extrem de laborioase apărute în SUA şi anume MMPI şi 16 PF;
Din analiza celor două instrumente de diagnoză a structurii personalităţii a rezultat un
chestionar nou cu 14 scale consistente şi valide, totalizând, într-un mod foarte concentrat, un
număr de 173 de itemi.
Alcătuirea scalelor (factorilor) chestionarului multifazic are la bază un model
structural-ierarhic al personalităţii, format din 10 factori primari(N1 –nevrotismul, P2-
psihotismul, D3- depresia, C4-conştiinciozitatea, Im5-impulsivitatea, A6- activismul, Ti7-
timiditatea, S8-sociabilitatea, Se9- ensibilitatea estetică, Fe10- feminitatea) şi 4 factori
superiori de ordinul 2 (Ip11- instabilitatea psihică, AS12- asocialitatea, I13- introversiunea şi
Sz14- senzitivitatea).
Autorii ruşi au utilizat acelaşi sistem normativ de etalonare ca şi Cattell – sistemul de 11
clase normalizate (de la 0 la 10) existând şi scorul standard 0 care denotă lipsa elementelor
dimensiunii polare care este vizată de scala respectivă.

Echipamentul standard necesar pt.utilizarea chestionarului CP14F în adaptare

românească (Perţea, 1997)
1. Prezentarea constructului şi a scalelor chestionarului
2. Caietul chestionar cu cei 173 de itemi
3. Grila de cotare cu ponderarea răspunsurilor semnificative pe fiecare factor(14F)
4. Etalon orientativ în note T pt. interpretarea scorurilor brute pe fiecare factor
5. Intervalele notelor T şi interpretarea lor în 10 trepte de intensitate a fiecărui factor
6. FR CP14F- Formularul de răspuns

CP 14F - grilă de cotare pt. scalele bazale

SCALA Scor Max.:

Numărul itemilor şi ponderea lor
/ tip-ul de răspuns brut/valorificat
N1 - Nevrotism 2(4), 3(1), 4(4), 31(1), 32(3), 33(3), 34(2), 61(1), 25
A 62(3), 91(2), 92(2), 94(2), 121(2), 122(2), 123(2),
 - 55 -
124(2), 151(2), 152(2),
153(2), 155(3)
F 1(1), 63(2), 64(3), 93(2), 154(2) 56
P2- A 5(1), 6(3), 7(1), 8(2), 36(2), 37(1), 38(2), 65(1), 25
Psihotism 66(2), 67(1), 68(2), 95(1), 96(2), 97(1), 98(2),
125(2), 126(1), 127(1), 128(2), 129(2), 156(2),
157(2), 159(2)
F 35(1), 158(2) 41

CP 14F - grilă de corecţie pt. scalele bazale

Scor Max.:
SCALA
Numărul itemilor şi ponderea lor Brut
/ tip-ul de răspuns
/valorificat
D3 – A 9(1), 10(4), 12(1), 39(3), 40(1), 41(3), 42(1), 69(3), 70(1), 25
Depresie 71(3), 72(2), 99(3), 100(2), 101(2), 102(2), 103(2), 130(2),
131(2),
132(2), 133(2), 160(2), 162(2)163(2)
F 161(2) 54
C4 – A 13(3), 14(1), 15(2), 43(4), 44(2), 45(3), 73(3)74(2), 75(2), 15
Conştiinciozitate 104(2), 105(2), 134(2), 135(2), 164(2), 165(3)
F 35
Im5 – A 16(4), 17(3), 47(1), 76(1), 106(2), 107(5), 108(1), 136(2), 15
Impulsivitate 137(1), 166(2), 168(2)
F 46(1), 77(2), 138(2)167(2) 31
A6 – A 18(3), 19(3), 48(2), 50(2), 78(3), 79(1), 80(4), 108(3), 15
Activism 109(1), 110(4), 139(1), 169(3),
170(2)
F 49(2), 140(3)
Ti7 – A 20(2), 21(2), 22(2), 51(1), 52(3), 81(1), 112(1), 141(3), 15
Timiditate 142(1), 143(2)
F 53(1), 83(2), 111(1), 113(1) 25
S8– A 23(1), 24(3), 25(4), 53(4), 54(1), 84(4), 85(3)114(3), 15
Sociabilitate 145(1)
55(2), 86(2), 115(3), 116(1), 144(2), 146(3)
F 36
Se9 – A 28(4), 57(1), 87(2), 88(2), 89(1), 117(2), 148(2), 149(1) 15
Sensibilitate F 26(4), 27(2), 56(3), 58(2), 119(1), 147(3) 31
estetică
Fe10 – A 29(3), 30(2), 59(2), 60(2), 89(3), 90(1), 120(2), 149(2), 10
Feminitate 150(4)
F 119(2) 22

CP-14F-grilă de corecţie pt. scalele de ordinul II

Scor Max.:
SCALA
Numărul itemilor şi ponderea lor Brut
/ tip-ul de răspuns
/valorificat
Ip11 – A 2(2), 4(2), 10(2), 11(3), 32(2), 39(2), 41(1), 69(2), 71(1), 20
Instabilitate 99(1), 101(2), 121(1), 124(2), 151(2), 153(1), 155(2),
psihică 156(1), 162(1)
 - 56 -
F 154(1), 161(1) 32
As12 – A 16(3), 17(3), 106(3), 107(4), 134(1), 166(3) 15
Asocialitate F 13(1), 43(4), 44(2), 45(1), 73(3), 77(3), 138(3), 165(1), 38
167(3)
I13 – A 21(3), 22(3), 51(1), 52(4), 81(3), 82(2), 112(2), 115(1), 20
Introversie 141(4), 142(1), 143(3)
F 24(3), 25(1), 53(2), 83(3), 84(1), 111(2), 113(2), 114(1), 43
172(1)
Sz14 – A 28(3), 29(1), 88(2), 89(1), 117(2), 118(2), 120(1), 150(1), 15
Senzitivitate 171(1)
F 26(3), 27(2), 56(2), 58(2), 119(2), 147(2) 27
 - 57 -
T10. Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota – MMPI si MMPI – 2

Prima editie a testului apare în 1951, autorii fiind Stark R. Hathaway si J. Charnley
McKinley, de la Universitatea Minnesota. Ultima editie a fost realizata în 1990 de o echipa
formata din J. Butcher, G. Dahlstrom, J. Graham si A. Tellegen si poarta numele de MMPI – 2.
MMPI fiind un test dstinat evaluarii clinice, problema care apare legat de acesta priveste
relatia dintre modificarea conceptiilor privind psihopatologia si conceptia despre evaluarea
psihologica de-a lungul a celor peste 50 de ani de existenta si utilizare a testului. Varianta din
1951 a testului apartine ca si conceptie unei generatii trecute de teste clinice si a fost supusa unor
repetate reevaluari, varianta MMPI 2 (aflata în uz curent în momentul de fata) fiind diferita fata
de prima varianta ca mod de concepere a diagnosticului. Validarea prin criteriul extern (care în
momentul constructiei testului a constituit o mare realizare), în prezent constituie o sursa de
discutii privind validitatea diagnostica a scalelor separate, categoriile nosologice psihiatrice
modificându-se destul de mult în acest interval de timp.
Interpretarea se face separat pe cele 2 sexe, existând seturi de norme diferentiate. Vârsta
minima de aplicare este 16 ani.

Scale de validare a profilului

În varianta 1951
1. Scala „?”
Scorul brut indica umarul de itemi la care subiectul a raspuns Nu stiu. Când scorul este
foarte ridicat, rezultatele întregului test nu sunt valide. Scorurile înalte indica o subevaluare în
ansamblul profilului.
Psihastenicii si melancolicii obtin în general rezultate relativ ridicate.

2. Minciuna – „L” (Lie)

Are 15 itemi care au fost retinuti în baza criteriului ca subiectul ar putea admite un
comportament nefavorabil si sunt notati în maniera inversata, punctându-se respingerea. S-a
constatat ca unele tipuri de comportamente nefavorabile sunt admise de peste 95% dintre
subiectii normali. Un scor înalt indica tendinta subiectului spre a se prezenta (constienta sau
cvasiconstienta) într-o lumina favorabila, ceea ce conduce spre o subapreciere a notelor
patologice. Scala nu invalideaza posibilitatea de a interpreta profilul, ci indica o subestimare a
scalelor psihopatologice (scorurile la acestea fiind în realitate mai înalte).
La subiectii normali s-a constatat o corelatie între rigiditate si o nota L ridicata.
Semnificatia unei note ridicate:
- în isterie ridicarea notei rezulta dintr-o atitudine inconstienta
- la unii paranoici si în psihopatii nota ridicata traduce o dorinta constienta a subiectului
de a se prezenta într-o lumina favorabila.
Ideea este deci aceea de a interpreta corelativ scorurile la L.

3. Scala „F”
Are un total de 24 itemi, care întrunesc de regula acordul majoritatii subiectilor. Nota
bruta medie se situeaza între 4 si 10.
Raspunsurile la itemi fiind de tip conventional, exista si tendinta a subiectilor
neconventionali de a prezenta scoruri brute ridicate, de obicei între 10 si 20.
Un scor brut peste 20 indica fie faptul ca subiectul nu a înteles proba, fie faptul ca
subiectul prezinta o anomalie mentala serioasa. În aceasta ultima situatie (în cazul unui subiect cu
IQ normal) nota ridicata F indica gradul de anormalitate a subiectului.

4. Scala „K”
A fost construita pentru a se putea corija o eventuala influenta a atitudinii subiectului, dar
poate evidentia si unele simptome patologice.
 - 58 -
Este strâns legata de L si F însa exploreaza un alt tip de variabile ce pot conduce la
distorsiune.
Subiectii cu scor ridicat tind sa adopte o atitudine defensiva fata de obiceiurile lor
psihologice si de aceea tind sa prezinte un profil „normalizat”. Subiectii cu scor scazut au o
tendinta contrara, spre autocritica si admiterea unor simptome anormale, chiar daca importanta
reala a acestora este nesemnificativa.
Nota la K are si o semnificatie în sine, scorul ridicat fiind un prognostic bun pentru un
bolnav mental prin aceea ca indica capacitatea acestuia de a-si rezolva propriile probleme.
Diferenta F – K (indicele de disimulare)
Calculul acestei diferente permite investigarea existentai unui trucaj deliberat al
raspunsurilor. În mod normal diferenta este cuprinsa între +11 si -12, media fiind de -9.
Gough considera ca o diferenta cuprinsa între +4 - +7 ridica o usoara îndoiala, una
cuprinsa între +7 - +11 este suspecta iar una superioara sau egala cu +12 este în mod sigur legata
de o falsificare în sens patologic.
Atunci când diferenta F – K indica o falsificare a raspunsurilor profilele au o forma
atipica, fie în forma de dinti de fierestrau, fie flotante (note T superioare lui 70).

În varianta MMPI – 2, fata de scalele enumerate, apar suplimentar urmatoarele scale de

validare

Scala Backside F sau B(F)

Contine itemi din cea de-a doua jumatate a chestionarului si controleaza tendinta de
distorsionare a raspunsurilor pe parcursul avansarii in chestionar. Daca scorul sugereaza
invaliditate iar scala F sugereaza validitate, va fi necesara precautie in interpretarea scalelor
suplimentare si de continut ale chestionarului. Daca si B(F) so F sugereaza invaliditate, profilul
nu poate fi interpretat.

Scala TRIN (true response inconsistency)

Contine 23 perechi de itemi cu continuturi opuse. Un scor inalt sugereaza tendinta
subiectului de a raspunde cu Da iar un scor scazut tendinta de a raspunde cu Nu

Scala VRIN (variable response inconsistency)

Un scor inalt la scala VRIN (peste 80 note T) indica tendinta subiectului de a raspunde
inconsistent. Un scor inalt la F asociat cu un scor inalt la VRIN sugereaza o maniera de raspuns la
intamplare, o stare de confuzie sau inabilitati legate de citire. Un scor inalt la F impreuna cu un
scor mic la VRIN sugereaza exagerarea raspunsurilor sau o stare psihotica.

Scala S (superlative self assessment scale)

A fost construita pentru a tria in maniera de screening pilotii de avion si are in
componenta 5 subscale: 1. Credinta in bunatatea umana, 2. Serenitate, 3. Satisfactia de viata, 4.
Rabdare / negarea furiei si iritabilitatii si 5. Negarea viciilor morale.

Scala F(P) – Infrequency – psychopathology scale

Scala are 27 de itemi care sunt acceptati cu frecventa foarte redusa atat de subiectii
normali cat si de cei patologici si se utilizeaza impreuna cu scala F. Scala permite asadar
diferentierea intre subiectii normali si cei patologici.

Scalele clinice MMPI

1. Ipohondrie – Hs (Hypocondriasys)
2. Depresie – D (Depression)
3. Isterie – Hy (Histery)
4. Deviatie psihopata – Pd (Psychopatic deviation)
 - 59 -
5. Masculinitate / Feminitate – Mf (Masculinity / Femininity)
6. Paranoia – Pa (Paranoia)
7. Psihastenie – Pt (Psychastenia)
8. Schizofrenie – Sc (Schizofrenia)
9. Hipomanie – Ma (Hypomania)
10. Introversie sociala
Nu este o scala clinica propriuzisa, ea putând fi aplicata si subiectilor normali. A fost
construita prin discriminarea între un lot de studenti care se angajeaza în putine activitati
extracurriculare si un lot cu caracteristici opuse. Scorurile ridicate indica tendinta de evitare a
contactelor sociale.
Suplimentar, pot fi calculate scorurile pentru:
11. Anxietate – Ai
12. Raportul de interiorizare – Ir

In MMPI - 2, suplimentar fata de scalele clinice de baza, apar o serie numeroasa de scale
aditionale sau subscale ale scalelor de baza, care pot fi grupate in 3 categorii:

a. Subscale dezvoltate de Harris si Lingoes

1. Depresie subiectiva – D1
2. Retardare psihomotorie – D2
3. Disfunctionalitati fizice – D3
4. Lentoare mentala – D4
5. Ruminare (Brooding) – D5
6. Negarea anxietatii sociale - Hy1
7. Nevoia de afectiune – Hy2
8. Oboseala – indispozitie – Hy3
9. Acuze somatice – Hy4
10. Inhibarea agresivitatii – Hy5
11. Neintelegeri familiale – Pd1
12. Probleme cu autoritatea – Pd2
13. Imperturbabilitate sociala – Pd3
14. Alienare sociala – Pd4
15. Alienare de sine – Pd5
16. Idei de persecutie – Pa1
17. Hipersenzitivitate (Poignancy) – Pa2
18. Naivitate – Pa3
19. Alienare sociala – Sc1
20. Alienare emotionala – Sc2
21. Slabiciunea managementului de sine(autoreglare – Ego Mastery), Cognitiv – Sc3
22. Slabiciunea managementului de sine, Conativ – Sc4
23. Slabiciunea managementului de sine, Inhibitie defectuoasa – Sc5
24. Experiente senzoriale bizare – Sc6
25. Amoralitate – Ma1
26. Accelerare psihomotorie – Ma2
27. Imperturbabilitate – Ma3
28. Inflatie Eului – Ma4
29. Timiditate – Si1
30. Evitare sociala – Si2
31. Alienare – Sine si ceilalti – Si3

b. Scale de continut
1. Anxietate – ANX
 - 60 -
2. Temeri – FRS
3. Obsesivitate - OBS
4. depresie – DEP
5. Preocupari (ingrijorari) legate de sanatate – HEA
6. Gandire bizara – BIZ
7. Furie - ANG
8. Cinism – CYN
9. Practici antisociale – ASP
10. Prsonalitate de tip A – TPA
11. Stima de sine scazuta – LSE
12. Disconfort social – SOD
13. Probleme familiale – FAM
14. Interferenta cu munca – WRK
15. Indicator (atitudine) negativ pentru tratament – TRT

c. Scale suplimentare
1. Anxietate – A
2. Reprimare – R
3. Taria Eului – Es
4. Scala de alcoolism revizuita a lui MacAndrew – MAC-R
5. Scala de potenţial adictiv – APS
6. Scala de admitere a dependentei (Adiction Admission Scale) – AAS
7. Ostilitate supracontrolata – OH
8. Dominanta – Do
9. Responsabilitate sociala – Re
10. Inadaptare in mediul universitar (College Maladjustment) - Mt
11. Rol masculin - GM si Rol feminin – GF (Gender)
12. Scala de stres posttraumatic a lui Keane – PK
13. scala de stres posttraumatic a lui Schlenger – PS
14. Scala de stres marital.
 - 61 -
T11. Inventarul psihologic California – CPI

Autor: Harrison G. Gough

Variante 1951 1957 1972 1987 1996 2002

Nr. Scale 15 18 18 20 29 29
Nr. Itemi 548 468 + 12 480 462 434 260

Aplicabilitate: începând de la vârsta de 13 ani

Tip de răspuns: dihotomic - Adevărat / Fals
Fidelitate: tip test – retest, între 0.55 si 0.75 dupa un an.
Validitate: peste 1000 de studii destinate validarii, experimentarii, predictiei si aplicarii pe
noi populaţii. O serie de studii indica o buna validitate de construct.

Conceptia privind evaluarea personalitatii si constructia testului

Preocuparea prima a lui Gough nu a fost crearea si expereimentarea de instrumente, ci
acea de a dispune de un instrument de evaluare centrat pe persoana. Aceasta nevoie a stat la baza
initiativei sale, a constructiei si experimentarii chestionarului sau. Chestionarul nu cauta în primul
rând norma, tipologiile sau dimensiunile generale ale personalitatii, ci un mod de a întelege
persoana, cazul viu.
În constructia scalelor CPI nu a adoptat o viziune formala asupra personalitatii (autorul
fiind sceptic privind posibilitatile de aplicare în practica a pozitiilor teoretice), ci a adoptat o
metoda care porneste de la situatiile în care se cerea utilizat testul. În functie de aceste situatii, a
construit masuratori care se bazau pe acele constructe deja operationale în felul în care se
comporta indivizii în contexte specifice. Conceptia este aceea a derivarii scalelor pe cale empirica
si se bazeaza pe de o parte pe traditia empirista a Universitatii Minnesota iar pe de alta parte pe
experienta lagata de MMPI, CPI voindu-se a fi un instrument simetric fata de acesta. Daca MMPI
era destinat psihopatologiei, CPI a fost construit în replica pentru evaluarea normalitatii, a
persoanei sanatoase psihic în ipostaza ei reala, dinamica, adica în interrelationare. Daca MMPI
fusese construit pornind de la variabilele clinice, de la concepte derivate empiric din experienta
clinica, în cazul Cpi s-a pus problema gasirii realitatilor, a variabilelor fiintei normale aflata în
relatii sociale.
Perspectiva de la care a pornit Gough a fost dubla: de la contextul de utilizare si de la
acele concepte populare, care exista feja în domeniul comportamentului interpersonal. Este vorba
despre acei termeni descriptivi pe care oamenii îi folosesc în mod uzual pentru a-si descrie
modurile de a se comporta si caracteristicile ce tin de personalitate. Gough priveste un concept
popular nu doar ca pe un termen utilizat în vorbirea curenta, ci si ca pe unul care are calitatea de a
transcende o societate particulara, aparând în vorbire acurenta a diferitelor societati. El se sprijina
pe si cauta aceio termeni care apar în relationarea sociala curenta si în limbajul cotidian, atribute
ce se pot regasi în toate culturile si care au o relatie directa si integrala cu formele de
interrelationare sociala.
Pentru Gough scopul fiecarei scale este sa reflecte cât de fidel posibil un aspect anume, o
tema a comportamentului interpersonal, altfel spus sa evasueze tocmai constructul asa cum este
definit cultural, cu toate conotatiile sale subtile si denotatiile formale.

Critici aduse chestionarului

1. Critici legate de validitatea scalelor: scalele nu au validitate de construct si semnificatie
precisa; conceptele populare sunt cuvinte cu un bagaj excesiv de înteles conotativ, devenind
astfel imposibila operationalizarea si definirea stiintifica exacta.
2. Lipsa de omogenitate a scalelor si redundanta acestora, ele neprezentând toate puritatea
factoriala caracteriristica altor teste, toate corelând relativ înalt între ele (Thorndike arata ca doar
 - 62 -
4 din cele 18 nu coreleaza cel putin în masura de 0.5 cu unele dintre celelalte) si cu dezirabilitatea
sociala. Exista de asemenea o serie de itemi ai testului care sunt comuni pentru mai multe scale.
Gough încearca sa rezolve aceasta problema prin utilizarea sistematica în constructia scalei a
analizei conceptuale, care include atât validarea practica cât si pe cea de construct si chiar le
depaseste.
Goldberg 1972 si Gough însusi argumenteaza ca de obicei scalele CPI conduc catre 4
factori de personalitate (cele 4 grupe descale) iar Mc Crae si John (1992) afirma ca cei 5
superfactori Big Five pot fi gasiti în CPI.
3. Lipsa de semnificatie psihologica a scalelor. Conform normelor prescrise de Cronbach
(1959), unele criterii utilizate în dezvoltarea scalelor CPI nu au fost adecvate pentru definirea
constructului, un bun exemplu fiind scala de sociabilitate în care au fost selectati acei itemi care
corelau cu un numa de activitati extracuriculare.

Variantele 1996 (434 itemi) si 2002 (260 itemi)

Ultima revizie a CPI a fost facuta în 1996, fiind restandardizat (reetalonat) cu ajutorul
unui esantion de 3000 barbati si 3000 femei. Este vorba despre varianta cu 434 itemi a testului.
Tot cu ocazia acestei revizii a fost realizat un studiu privind utilizarea testului începând cu vârsta
de 13 ani.
Aceasta varianta a testului pastreaza un numar de 158 itemi comuni cu MMPI 2 si
necesita din partea subiectului abilitati de citire simple (clasa a V-a la americani).
Studii recente cu ajutorul analizei factoriale au identificat 5 factori în cadrul testului,
numiti:
1. Ascendenta (Ascendance),
2. Dependability (Dependenta?),
3. Comunalitate / Conventionalitate (Communality / Conventionality),
4. Originalitate (Originality) si
5. Feminitate / Masculinitate (Femininity / Masculinity)
Aceasta varianta cuprinde 29 scale (31 pentru varanta româneasca): 20 scale populare, 3
scale vectoriale, 6 scale speciale. Versiunea româneasca prezinta 8 scale speciale, aparând
suplimentar scalele Hos (Hostility – Ostilitate) si Fght (Fighter Factor – Luptator)
Varianta din 2002 poarta numele de Spectrum CPI 260™. Ea cuprinde 29 scale (31 pentru
varianta româneasca): 20 scale populare, 3 scale structurale si 6 scale speciale. Versiunea
româneasca prezinta 8 scale speciale, aparând suplimentar scalele Hos (Hostility – Ostilitate) si
Fght (Fighter Factor – Luptator).
Faptul ca numarul de itemi este redus la aproape jumatate (260 fata de cei 434 ai variantei
din 1996) reduce timpul de aplicare cu 40%, ceea ce face din CPI 260 un instrument relativ usor
de utilizat în domeniul organizational.
Aceasta varianta a fost tradusa si etalonata în România pe un esantion de 3200 subiecti
(1600 barbati si 1600 femei), vârste cuprinse între 14 si 82 de ani (cu o medie de 30 si o abatere
stadard de 10.2). Esantionul american pe care a fost realizata proba a fost format din 6000
subiecti (3000 barbati si 3000 femei). Ambele esantioane au fost formate din studenti, absolventi
de liceu si angajati în diferite profesii.
Cu exceptia scalei Ac unde s-a obtinut o corelatie de 0.56, între scalele CPI 260 si cele
similare ale CPI 434 exista corelatii cuprinse între 0.85 si 0.99. Valoarea consistentei interne
pentu scalele CPI 260 RO variaza între 0.34 (scala Re) si 0.93 (vectorul 3).
Ambele variante permit evaluatorului calcularea urmatorilor indici de validitate a
protocolului:
Fake good – tendinta de falsificare în sens pozitiv a raspunsurilor = 32.30 + 0.49 Do +
0.67 Em + 1.12 Gi - 0.62 wb - 0.58 Fx. Scorul critic pentru acest indice este 65.50. un scor mai
mare indica tendinta de falsificare în sens pozitiv.
Fake bad – tendinta de falsificare în sens negativ = 100.67 – 2.32 Cm – 0.44 Wb – 0.31
Fx + 0.18 Ac.
 - 63 -
Daca scorul la fake bad este mai mare sau egal cu 66 si daca scorul la Random este mai
mic sau egal cu 51.49, protocolul este considerat fake bad.
Daca scorul la fake bad este mai mare sau egal cu 66 si daca scorul la Random este mai
mare sau egal cu 51.50, protocolul este considerat random.
Random – tendinta de a raspunde la întâmplare = 42.77 + 0.30 In + 0.37 Gi + 0.49 To –
0.29 Cm.
Random vs fake – raportul random / fake

Cele 20 de dimensiuni ale personalitatii normale (scalele populare)

Pentru fiecare scala, manualul furnizeaza pentru zonele de semnificatie ale acesteia (peste
sau sub medie) atât aspectele care au format continutul propriuzis al itemilor, cât si unele atribute
care reprezinta felul în care persoanele evaluate sunt descrise de altii, deci perceptia sociala
asupra lor.
Cele 20 de scale populare sunt sunt structurate in 4 grupe sau domenii de evaluare.
1. Prima grupa cuprinde 7 scale, care evalueaza calitatile interpersonale ale individului:
încredere în sine, echilibru, amitie si eficienta pe planul relatiilor sociale. Gruparea defineste si
ceea ce la nivel comun se numeste inteligenta sociala. Ea se refera la dimensiunile personalitatii
care intervin în afirmarea persoanei, imaginea de sine si adecvarea interpersonala. Este formata
din scalele:
1. Dominanta – Do,
2. Capacitate de statut – Cs,
3. Sociabilitate – Sy,
4. Prezenta sociala – Sp,
5. Acceptare de sine – Sa,
6. Independenta – In,
7. Empatie - Em

2. A doua grupa cuprinde 7 scale, care evalueaza valorile interne si standardele asteptate
de ceilalti, ceea ce s-ar putea numi management de sine: maturitate, autocontrol, responsabilitate.
Grupa indica acele dimensiuni ale personalitatii care sunt implicate în optiunile valorice si
maturitatea interrelationala a persoanei. Este formata din scalele:
8. Responsabilitate – Re,
9. Conformism social – So,
10. Autocontrol – Sc,
11. Impresie buna – Gi,
12. Comunalitate – Cm,
13. Sanatate (Bunastare personala) – WB,
14. Toleranta – To.

3. A treia grupa cuprinde 3 scale, care evalueaza nevoia de realizare si atributele

cognitive individuale, motivatii si stil de gândire: motivatie, tenacitate, perseverenta, capacitate
de organizare.
Evaluarea vizeaza mai ales nivelul motivational în sensul potentialului de realizare
personala si al focalizarii pe valorile intelectuale. Este formata din scalele:
15. Realizare prin conformism – Ac,
16. Realizare prin independenta – Ai,
17. Eficienta intelectuala – Ie.

4. A patra grupa cuprinde 3 scale, care evalueaza unele caracteristice personale definite
prin aspecte precum: capacitate de adaptare, sensibilitate. Gruparea face trimitere catre unele
modalitati întelectuale care modeleaza un stil personal. Este formata din scalele:
18. Intuitie psihologica – Py,
 - 64 -
19. Flexibilitate – Fx,
20. Feminitate / Masculinitate – F/M

Scale vectoriale si Modelul cuboid

Exista 3 scale vectoriale, care configureaza 4 stiluri de viata / tipologii umane. Aceste
scale se bazeaza pe un model cuboid asupra personalitatii umane, elaborat de Gough în 1987 cu
ajutorul analizei factoriale.
Unele teste de personalitate cum ar fi MMPI sau MCMI (Millon Clinical Multiaxial
Inventory) prezinta avantajul ca odata trasat profilul, este suficient sa examinam scalele pentru a
putea sti un diagnostic al pacientului, mai precis daca acesta este nevrotic, psihotic sau nu este un
subiect patologic. Versiunea originala a CPI nu oferea examinatorului o astfel de posibilitate,
motiv pentru care Gough a dezvoltat o modalitate de interpretare structurala a scorurilor CPI, cu
scopul de a alerta psihologul în legatura cu tipul de personalitate pe care o evalueaza. Aceasta
modalitate este disponibila începând cu varianta din 1987 a testului.

Cei trei vectori

Vectorul 1 - Prima dimesiune se refera la extraversie, ascendenta sociala si asigurare de
sine (selfassurance).
Vectorul 2 - Cel de-al doilea vector reprezinta gradul în care individul raspunde si adera
la normele sociale (numit de Gough Norm favoring / Norm questioning).
Vectorul 3 - Cel de-al treilea vector evalueaza gradul în care persoana si-a realizat sau
integrat propriul tip de baza (de personalitate).

Cele 4 tipuri de personalitate

Gough a numit aceste tipuri de baza cu litere din alfabetul grec vechi: Alfa, Beta, Gama si
Delta si a folosit un sistem de scorare în 7 trepte pentru vectorul 3 (1 – foarte scazut, 2 – mult sub
medie, 3 – sub medie, 4 – mediu, 5 – peste medie, 6 – mult peste medie, 7 – foarte înalt) pentru a
specifica taria relativa cu care se manifesta fiecare tip în personalitatea si interactiunile persoanei.
Deci, un scor 7 la Alfa reprezinta un tip alfa pe deplin realizat. Gough a determinat faptul ca
aceste 4 tipuri sunt relativ egal distribuite în populatia generala.

Tipul Alfa – Stilul de viata bazat pe implementare

Combina aderenta la norme cu o orientare catre exterior în ceea ce priveste relatiile
interpersonale si este considerat un stil foarte managerial. Sunt oameni de baza în majoritatea
organizatiilor si au un stil de interactiune participativ. Sunt focaslizati pe sarcini si productivi.
Sunt vazuti de ceilalti ca fiind puternici, ambitiosi, asertivi, extraverti si orientati catre actiune.
Ca manageri, ei sunt centrati pe atingerea scopurilor orgamnizationale, respectarea termenelor
limita si sunt vazuti ca fiind influenti.
La scorurile foarte înalte întâlnim lideri carismatici.
La scorurile foarte joase întâlnim persoane manipulative si centrate pe sine (intolerante
fata de persoanele care nu sunt în acord cu ei, autoritari, punitivi si preocupati doar de atingerea
propriilor scopuri).

Tipul beta – Stilul de viata suportiv

Combina acceptarea normelor cu o orientare mmai degraba introverta fata de lume. Sunt
persoane percepute ca fiind lente, responsabile, stabile, dependente, moderate, pricepute si
predicitbile. Sunt cei care pastreaza normele si valorile într-un grup. Ca manageri, ei sunt centrati
tot pe realizarea scopurilor organizationale, numai ca într-un mod mai lent si mai asezat. Sunt
persoane care au nevoie sa le fie trasate directii de catre manageri si sunt buni în roluri executive.
La scorurile foarte înalte sunt modele din care te poti inspira în legatura cu proprietatea si
bunatatea si de asemenea modele parentale.
 - 65 -
La scorurile foarte joase sunt persoane foarte precaute, rigide, caracterizate printr-un
conformism temator.

Tipul Gama – Stilul de viata inovator

Combina evaluarea (respingerea) normelor cu o orientare extraverta. Sunt vizionari, poate
acei lideri strtategici ce pot schimba orientarea unei organizatii. Contesta si pun sub semnul
întrebarii status-quo(urile). Ca manageri, pun sub semnul întrebarii misiunea si scopurile
organizationale, prefera sa schimbe directivele organizationale si sunt orientati catre inovatie.
Sunt perceputi ca inovativi, inteligenti si aventurosi.
La scorurile foarte înalte sunt creativi, vizionari, imaginativi, inovativi.
La scorurile foarte scazute sunt rebeli, impulsivi, intoleranti, autoindulgenti si disruptivi.

Tipul Delta – Stilul de viata vizionar

Combina îndoiala legata de norme cu o orientare detasata si introverta. Sunt persoane
reflexive, detasate de mediu, preocupate si perceptive si au tendinta de a fi experti tehnici sau
stiintifici. Ca manageri tind sa lucreze cel mai bine în colective mici sau organizatii mici în care
pot fi cumva independenti.
La scorurile foarte înalte gasim persoane idealiste, preocupate, imaginative, artistice sau
vizionare.
La scorurile foarte scazute persoane rezervate, conflictuale, bulversate si fragmentate. La
extrema de jos a sorurilor putem vorbi de fragmentare si dezorganizare la nivelul personalitatii.
Astfel de scoruri obtin pacientii psihiatrici cronici.

Scale speciale ale CPI

Scalele speciale sunt utilizate în special în scop de cercetare sau atunci când în evaluare
sunt necesare date suplimentare. Ele reflecta constructe ale personalitatii implicate in special in
activitatea de munca si dezvoltarea carierei. Cele 8 scale speciale in varianta romaneasca a CPI
260 sunt:
1. Potential managerial - Mp
2. Orientarea catre munca – Wo
3. Temperament creativ – CT
4. Leadership – Lp
5. Amicabilitate – Ami
6. Orientare spre aplicarea legii – Leo
7. Ostilitate – Hos
8. Luptator - FF

Interpretarea profilului CPI

Consideratii generale
Autorul atrage atentia asupra muncii de construire de ipoteze de natura explicativa si de
interpretarea în lucrul cu profilele CPI, spre deosebire de situatia alltor teste în care trasarea
profilului reprezinta cumva pasul final. În CPI nu lucram cu o simpla însiruire de trasaturi, ci
evoluam treptat în interpretare spre o structura care ne poate deschide noi ipoteze.
Interpretarea profilului se poate face doar de catre un profesionist care cunoaste foarte
bine pe de o parte testul, pe de alta teoriile asupra persoanlitatii, teoriile dezviltatii, teoriile despre
motivatie si valori. Cel mai adecvat mod de învatare este lucrul împreuna cu un specialist care are
experienta în lucrul cu testul. Începatorul poate de asemenea sa foloseasca mai multe instrumente
dintre care unele pe care le cunoaste mai bine si sa lucreze într-o maniera comparativa sau
corelativa. Lucrul pe scorurile obtinute de persoane care apartin unor populatii clar determinate
poate fi o alta strategie.
 - 66 -
Al alta modalitate este învatarea din erori. Se recomanda ca în perioada de formare
psihoogul sa se centreze pe extragerea câtor mai multe informatii din profilul cu care lucreaza,
lucrând preferabil în orb (fara a cunoaste alte date despre persoana pe care o evaluaeza).

Pasi in interpretarea profilului

1. Determinarea validitatii profilului utilizând scorurile subiectului la scalele de validare:
Gi, Cm si Wb.
Scorurile mici la Wb si Cm (începând de lascorul de 30 dar mai ales cele sub 20 note
standard) indica tendinta subiectului de a raspunde acceptând ca adevarati itemi de tip
simptomatic, deci tendinta de falsificare în sensul înrautatirii.
Scorul scazut la Gi este în acest sens si mai relevant pentru aceasta tendinta de falsificare
în sensul înrautatirii. Scorul critic este de 30 exprimat în note standard.
Invalidarea în acest sens a profilului nu ne va permite sa utilizam adecvat chestionarul
pentru a diagnostica forta sau slabiciunea eului sau pentru a evalua dinamica si tendintele
conflictuale.
Scorurile înalte la Gi (peste 70 note standard) indica tendinta subiectului de a falsifica în
sens pozitiv, cu scopul de a se pune într-o lumina favorabila. De obicei acest gen de falsificare
determina o crestere a scorurilor pe ansamblu (la majoritatea scalelor). Un studiu a demonstrat ca
un grup de alcoolici (cunoscuti pentru tendinta de disimulare în sens pozitiv) a scos pe ansamblu
scoruri mai înalte la Gi decât un grup de subiecti caruia i s-a cerut sa falsifice în mod intentionat.
Depistarea acestei tendinte, la fel ca si în cazul celei mentionate anterior, nu face
improprie interpretarea profilului ci aduce în atentia examinatorului necesitatea unei precautii în
interpretatre si în special în desprinderea unor concluzii privind subiectul. El va interpreta
scorurile acestuia în lumina tendintei prezentte, relativizând oarecum concluziile desprinse si
punând un accent sporit pe corelarea cu alte surse informationale.
Incepand cu varianta 1987 sunt disponibile unele ecuatii de regresie cu semnificatie
statistica care elimina treptat posibilitatea diferitelor genuri de atitudini si falsificari (Fake Good,
Fake Bad si random). Invalidarea nu semnifica imposibilitatea interpretarii, ci da o cheie de acces
catre unghiul din care vor fi facute interpretarile.
2. Interpretarea structurala a scalelor (modelul cuboid), respectiv analiza tipului de
personalitate si a nivelului de integrare a tipului personal.
3. Interpretarea scalelor individuale si analiza interactiunilor între scale care pot afecta
semnificatia unor scale individuale.
Aprecieri mai exacte privind unele scoruri individuale se pot face utilizând normele unor
grupuri de referinta, situatie în care interes vor prezenta în special scorurile extreme (estew
situatia în care comparam scorurile unui student la psihologie cu scorurile unei populatii mai largi
de psihologi, în scop predictiv).
a. Un prim demers în interpretare priveste listarea scalelor cu scoruri înalte si scoruri
scazute si desprinderea semnificatiei acestor scoruri prin analiza conceptuala. De mentionat ca în
acest tip de interpretare trebuie tinut cont de interactiunile posibila între scale, dintre care unele
deja mentionate de autor.
b. Analiza modurilor de relationale între scale sau analiza de pattern reprezinta un alt
demers în interpretare, cu scop de a verifica ipotezele aparute din analiza celor 4 grupari de scale.
De interes aici este ideea ca interpretarea unei scale îsi capata sensul complet numai prin
corelarea cu alte scale, deci printr-o analiza structurala. Modul de manifestare a unei trasaturi
evidentiata prin test va fi reliefat prin semnificatia altor scale (în raport cu care capata sens
comportamental).
Astfel de grupari senificative între scale sunt cele între Do si Gi sau Sy, între So si Sc, Re
si Cs, Re si Do, Ac si Ai.
Daca si Do si Gi prezinta scoruri înalte în cadrul unui profil, putem vorbi despre o
persoana care doreste sa domine, sa conduca, însa acordând respect celorlalti. Daca avem situatia
Do înalt si Gi scazut putem vorbi despre un conducator egocentric. Combinatia Do scazut si gi
 - 67 -
înalt poate conduce catre ipoteza ca este o persoana care evita potitii de responsabilitate sociala.
Pentru domeniul scorurilor submedii putem vorbi despre un subiect retras, mai putin eficient
social, usor de ofensat.
Daca So si Sc au împreuna scoruri înalte putem vorbi despre o persoana statornica în felul
de a se manifesta, cu gravitate si siguranta de sine. So ridicat si sc scazut traduc un comportament
critic, combativ si dominant. So scazut si Sc ridicat indica o persoana cu un comportament mai
degraba fals, defensiv, care nu prezinta încredere. So si Sc scazute amândoua indica agresivitate,
încapatânare, un mod excitabil si refractar de afi.
4. Investigarea patternurilor scorurilor în interiorul celor 4 grupe de scale. Diferite zone
problematice sau de dezechilibru subiectiv pot fi evidentiate considerând aceste grupari ca de sine
statatoare, facând fiecare trimitere catre o anunmita sfera a vietii si personalitatii subiectului.
Pentru majoritatea scalelor CPI scorurile peste medie (50 + 10 note standard) sugereaza sanatate
si echilibru, în timp ce sorurile sub medie (50 – 10 note standard) sugereaza dezechilibre si
probleme legate de comportament.
5. Integrarea datelor despre subiect recoltate prin CPI cu datele disponibile din alte surse.
 - 68 -
T12. Indicatorul tipologic Myers–Briggs privind stilurile cognitiv- apreciative-MBTI

1.Descrierea conceptului şi scalelor MBTI forma G

Myers-Briggs Type Indicator (Indicatorul tipologic Myers-Briggs, MBTI) este un
chestionar de evaluare a personalitaţii, creat de Katherine Briggs si Isabel Myers, mama si fiică,
care au plecat în cercetarile lor de la teoria jungiana a tipurilor psihologice.
Conform acestei teorii, eul se raportează la mediul înconjurător şi îl cunoaşte prin
intermediul a patru funcţii posibile dintre care doua sunt raţionale, funcţia logică(T) si funcţia
valorică sau afectivă(F), si două iraţionale, respectiv funcţia senzorială(S) si funcţia intuiţiei(N).
Teoria tipurilor porneşte de la datele empirice care indică o predispoziţie a indivizilor spre
a prefera o anumită atitudine şi o anumită funcţie de cunoaştere, care, prin exersare conduce la un
sentiment de "competenţă personală iar întărirea succesului se generalizează şi pentru alte zone
de activitate care se rezolvă prin implicarea aceloraşi abilităţi. (Minulescu, 2003)
Tipologia jungiană descrie reacţii şi preferinţe curente, aspecte forte si aspecte limitative
pentru 8 tipuri principale în funcţie de orientarea şi funcţia dominantă la nivelul eului conştient:
introvert senzorial(IS), extravert senzorial(ES), introvert intuitiv(IN), extravert intuitiv(EN),
introvert logic(IT), extravert logic(ET), introvert afectiv(IF), extravert afectiv(EF). Sunt, de
asemenea descrise si 16 tipuri secundare, în situaţia când preferinţei dominate i se adaugă
funcţia secundară.
Rezultatele MBTI surprind diferenţe valoroase între indivizii normali; chestionarul se
adresează personalităţii normale şi nu este conceput ca un test clinic.
Indicatorul tipologic Myers- Briggs a fost publicat în 1962. Testul este larg folosit atât în
cercetare cât si în psihologia aplicată.
Forma G este forma standard a MBTI, iar forma F este recomandată pentru consiliere sau
cercetare.
Teoria tipurilor - preferarea unei anumite funcţii în faţa celorlalte.
Utilizarea continuă şi constantă a funcţiei preferate constituie un stimul şi motivator
puternic pentru a avea încredere şi a se ataşa respectivului mod de a privi lumea.
În timp ce are loc dezvoltarea unei funcţii preferate, există o relativă neglijare a polului
opus acelei preferinţe.
Pentru fiecare tip, doua dintre cele patru funcţii ale lui Jung sunt mai interesante si deci
este mai posibil să fie dezvoltate si folosite în mod conştient.
Celelalte funcţii mai puţin preferate sunt considerate mai puţin adecvate si sunt de cele
mai multe ori neglijate.
De obicei, în tinereţe este dezvoltată prima funcţie (cea "dominantă") şi, complementar
ei, o a doua ("auxiliara"). În timpul vieţii de adult indivizii capată mai mult sau mai puţin
control si asupra celorlalte doua funcţii mai puţin preferate.
Folosirea optimă a celor patru funcţii nu trebuie şi nu se poate obţine prin egalizare, ci
prin dezvoltarea selectivă a fiecăreia în parte.
Dezvoltarea coerentă în planul dezvoltării capacităţii eului de a le utiliza conştient ar
necesita, în concluzie: perfecţionarea în procesul favorit, dominant; dezvoltarea adecvată, dar nu
egală, a procesului auxiliar; admiterea eventuală a proceselor mai puţin dezvoltate pentru
folosirea lor conştientă si utilă, în serviciul procesului dominant, chiar dacă aceasta ar necesita ca
procesul dominant şi cel auxiliar să "predea" temporar controlul conştientului, precum şi
capacitatea de a folosi fiecare funcţie pentru sarcinile la care se pretează cel mai bine.
1.2. Descrierea scalelor MBTI
Cele patru scale măsurate de MBTI sunt:
EI: preferinţa pentru focalizarea atenţiei: Extravertire - Introvertire
SN: preferinţa pentru culegerea(constituirea) informaţiei din mediu: Senzorialitatea
-Intuiţia
TF: preferinţa pentru luarea deciziilor: Gândirea logică - Afectivitatea
JP: preferinţa pentru orientarea faţă de lumea exterioară: Judecata - Percepţia
 - 69 -
Scala E-I: descrie modul cum este orientată energia la dispoziţia eului Extravert(E)
Cei care preferă extraversia tind sa-şi fixeze atenţia către lumea exterioară si catre mediul
exterior. Extravertii sunt stimulaţi de ceea ce se întâmpla în lumea din jurul lor si tind sa-si
focalizeze energia catre mediu.
Ei prefera sa comunice prin viu grai si nu prin scris. Simt nevoia sa experimenteze lumea
pentru a o înţelege si de aceea tind spre acţiune.
Introvert(I)
Introverţii sunt stimulaţi si incitaţi de ceea ce se întâmplă în lumea lor interioară şi aceasta
este zona către care tind sa-şi direcţioneze energia.
Introverţii sunt mai interesaţi si mai în largul lor atunci când munca sau activitatea
desfăşurată le cere ca o mare parte din timp să stea singuri.
Ei prefera să înţeleagă lumea înainte de a o experimenta şi, astfel, înainte de a acţiona,
adesea meditează la ce au de făcut.
Scala S-N: descrie modul cum este percepută(constituită) informaţia
Senzorial(S)
Simţurile (vizual si auditiv în principal) îi spun acestui tip uman despre ceea ce exista
"acolo", ori se întâmpla efectiv. Chiar si imaginile mentale nu sunt vagi, metaforice, ci pline de
putere de evocare, vizuale, colorate, grăitoare. Tipurile senzitive tind sa accepte si sa lucreze cu
ceea ce este dat "aici si acum", fiind astfel realişti si practici. Excelează în situaţiile în care este
necesară rememorarea si mânuirea unui mare număr de fapte sau date concrete.
Intuitiv(N)
Cealaltă cale de a afla este intuiţia, care îţi dezvăluie înţelesul, realităţile si posibilităţile ce
se află dincolo de informaţia transmisă de simţuri. Intuiţia cercetează ansamblul şi caută să
descopere ceea ce este esenţial. Dacă preferi intuiţia, devii expert în descoperirea de noi
posibilităţi şi căi de a face lucrurile. Tipul intuitiv apreciază imaginaţia si inspiraţia.
Scala T-F indică felul cum iei decizii.
Scala T-F este singura scala care se cotează diferenţiat în funcţie de sexul subiectului.
Logic, raţional sau afectiv, sentimental, personal.
Odată dobândită informaţia printr-una din căile perceptive, ea trebuie folosită.
Tipurile "T" folosesc gândirea ca metoda conclusivă, prezicând consecinţele logice ale
unei alegeri specifice sau ale unui act particular.
Când foloseşti gândirea decizi în mod obiectiv, pe baza cauzei şi efectului, iei decizia
analizând si cântărind dovezile, inclusiv realităţile neplăcute.
Oamenii ce prefera gândirea caută un standard obiectiv al adevărului.
Ei excelează adesea în analiza situaţiilor de criză, ori care cer adaptabilitate mărită, dar nu
în cazurile în care se manifestă situaţii ambigue.

Afectiv(F)
Tipurile "F" folosesc afectivitatea ca metodă conclusivă.
În acest fel, tipurile "F" iau în consideraţie ceea ce este important pentru ei si pentru cei
din jur, fară să pretindă că acest lucru este şi logic.
Aceşti oameni preferă să devină empatici, favorabili şi plini de tact în deciziile lor.
Este important de înţeles ca termenul "afectivitate" se foloseşte în acest context cu sensul
de "decizii luate pe bază de valori" şi nu se referă la sentimente sau emoţii în sine.
Scala J-P implică răspunsul la problema modului cum abordezi raţional sau iraţional
datele de informaţie asupra realităţii interioare sau exterioare? Raţional (tradus uneori ca
”judicativ”)
Aceasta scala descrie stilul de viaţă pe care îl adopţi în confruntarea cu lumea exterioară si
modalităţile prin care te orientezi în relaţie cu ea.
Dihotomia descrisă aici se bazează pe două din scalele anterioare: în relaţionarea cu
mediul fie preferi o atitudine bazată pe evaluare conştientă şi pe concluzii proprii (indiferent dacă
ele sunt raţional-logice ori afectiv-valorice), fie preferi o atitudine non-raţională bazată pe
 - 70 -
percepţie (senzorială sau intuitivă).
Cei care prefera o atitudine raţională tind sa trăiască în mod ordonat, planificat, sa-si
regleze şi controleze viaţa. Ei preferă să păstreze "frânele" situaţiei, preferă să ia decizii. Sunt
organizaţi si structuraţi şi vor ca lucrurile să-şi urmeze calea planificată, să fie bine stabilite

Perceptiv(P)
Cei care preferă procesul perceptiv (fie prin senzorialitate, fie prin intuiţie) preferă sa
trăiască într-un mod flexibil şi spontan.
Preferă să-şi trăiască viaţa, mai degrabă decât să o înţeleagă sau controleze, rămân
deschişi experienţei, bucurându-se de ea şi având încredere în abilitatea lor de a se adapta
momentului.

2.1. Itemii şi ponderea lor în cadrul scalelor

A NR.
SCALA B ITEMI
NR. ITEM ŞI PONDERE
RĂSPUNS C Punctaj
D maxim
A 3(2), 7(1), 10(2), 19(2), 23(1), 26(1), 31(1)66(1), 68(1), 18
Exraversie
72(1), 79(1), 86(1), 90(1)
E
B 13(2), 16(2), 37(2), 40(1), 75(2) 26
A 13(1), 16(1), 37(1), 40(1), 75(1) 19
Introversie B 3(2), 7(2), 10(2), 19(2), 23(1), 31(2), 55(1), 66(1), 72(1), 28
I 77(2), 79(2), 86(1), 90(2)
C 81(2)
A 2(2), 9(2), 11(1), 25(1), 29(2), 33(2), 44(1)48(2), 50(2), 24
Senzorial
52(1), 58(1), 61(2), 67(1), 69(1), 71(1), 91(2)
S
B 5(1), 18(2), 22(1), 42(1), 46(2), 80(1), 83(1), 85(1) 34
A 5(2), 18(1), 42(2), 65(2), 83(2) 16
Intuitiv
N B 2(2), 9(2), 11(2), 25(1), 29(1), 33(1), 44(1)58(2), 61(1), 25
63(2), 71(1)
A 30(2), 32(2), 34(1), 36(1), 41(1), 43(2), 45(2), 60(2), 89(1) 20
Logic
B 6(1), 15(2), 21(2), 28(2), 38(1), 47(2), 49(2), 51(2), 54(1), 32
T
56(1), 92(2)
Afectiv A 6(1), 15(1), 21(2), 28(1), 38(1), 56(1), 73(1), 87(1), 94(1) 15
F B 30(2), 32(2), 34(2), 36(2), 41(1), 43(1) 20
A 1(2), 4(2), 12(2), 14(1), 20(1), 24(1), 27(2), 35(2), 39(2), 20
Judicativ 57(1), 59(1), 62(2), 84(2), 95(1)
J B 8(1), 53(1), 74(1), 78(1), 82(1) 28
C 17(1)
A 8(1), 17(1), 53(2), 64(1), 74(1), 76(2), 78(1), 82(1) 24
Perceptiv B 1(2), 4(1), 12(2), 14(1), 20(2), 24(1), 27(2)35(2), 39(2),
P 57(1), 61(1), 84(1), 88(1), 93(1)
C 14(1), 93(1) 32

2.2.1. Cum se stabileşte tipul de personalitate (MBTI)

Se scorează punctajul cu ajutorul a 8 grile de corecţie aplicate pe formularul de răspuns

completat de subiect; se înscrie pe formularul de răspuns în dreptul literelor E, S, T, J, I, N, F, P
– cota brută (CB) (a se observa în grila de corecţie faptul că un răspuns semnificativ la fiecare
item al scalei este ponderat cu 1 sau cu 2 puncte);
 - 71 -
Apoi se face scăderea cotei brute mai mici din cota brută mai mare la factorii pereche (E-
I, S-N, T-F, J-P)ceea ce permite stabilirea factorului dominant din cadrul fiecărei perechi de
factori polari, deci stabilirea literelor care înscriu tipul de personalitate  cele 4 litere ale
factorilor dominanţi.
3. Pentru determinarea intensităţii factorilor tipologici rezultaţi prin efectuarea diferenţei
dintre cota brută mai mare şi cota brută mai mică, se aplică o operaţie de transformare, propusă
de autorii chestionarului MBTI, astfel:
1. 2(CB mare – CB mică) -1 = când factorii dominanţi sunt: ESTJ;
2. 2(CB mare – CB mică)+1= când factorii dominanţi sunt: INFP
2.2.2. Cum se stabileşte tipul de personalitate (MBTI)
Pentru exemplificare prezentăm în continuare următoarea situaţie a cotelor brute rezultate
pentru fiecare factor polar din factorii pereche(literele pereche):
1. E19 I 6 E 25
2. S10 N 17 N 15
3. T25 F 7 T 35
4. J11 P 11 P 1
S-a procedat astfel:
1. 19-6=13; 2(13)-1=25
2. 10-17=-7; 2(7)+1=15
3. 25-7=18; 2(18)-1=35
4. 11-11=0;2(0)+1=1
Când diferenţa de scoruri brute este 0 atunci se aplică formula nr.2 aplicată factorilor I, N,
F, P.
2.2.3. Interpretarea unui tip de personalitate MBTI
După stabilirea tipului de personalitate MBTI (unul din cele 16 tipuri posibile, alcătuit din
4 factori, desemnaţi de cele 4 litere) se poate descrie profilul prin prisma ierarhiei funcţiilor de
constituire a informaţiei şi de luare a deciziei (a se vedea ierarhia funcţiilor - funcţia, dominantă,
funcţia auxiliară şi funcţiile secundare).
În modalitatea clasică de scorare un factor este conturat dacă are 19 puncte cel puţin;
peste 25 puncte începe să fie bine conturat.
Pentru a reda mai precis gradul de dezvoltare a unui factor în comparaţie cu gradul de
dezvoltare a acelui factor într-un eşantion de populaţie se transformă cotele brute în note standard
T şi se reportează astfel subiectul analizat la un etalon local de populaţie (vezi Etalon MBTI).
Tipul de personalitate MBTI poate fi analizat din punctul de vedere al punctelor forte,
puncte slabe şi capcane pentru fiecare tip, din punct de vedere al compatibilităţii cu diferite
activităţi profesionale sau din punct de vedere al stilului de conducere.
Unele cercetări stabilesc moduri diferite de a reacţiona la stres în funcţie de tipul de
personalitate MBTI
 - 72 -
T.13 Inventarul BarOn pentru determinarea coeficientului emoţional - BarOn EQ-I
(Emotional Quotient Inventory)

BarOn EQ-i este:

- elaborat de Reuven BarOn în 20 de ani de cercetare şi validat ştiinţific;
- primul instrument de evaluare a inteligenţei emoţionale care a fost comercializat(BarOn,
2002, apud Akers, C. et al., 2005);
- primul chestionar de evaluare a inteligenţei emoţionale care a fost trecut în revistă în
Buros Mental Measurement Yearbook în cadrul secţiunii personalitate (Plake &Impara, 1999,
apud BarOn, 2005);
- tradus de la elaborare în mai mult de 30 de limbi (BarOn, R., 2005);
- cea mai folosită măsură a inteligenţei emoţional-sociale până în prezent (BarOn, 2004,
apud BarOn, 2005).
Poate fi aplicat subiecţilor cu vârste de 16 ani şi mai mari.
Varianta principală a inventarului este un test bazat pe autoraportare, însă a fost elaborată
şi o variantă care permite evaluarea la 360 de grade şi este destinată în principal utilizării în
organizaţii.
Timpul de administrare este de aproximativ 30 de minute.

2. Instrumente alternative pentru determinarea inteligenţei emoţionale

Geneva Appraisal Questionnaire, realizat de Geneva Emotion Research Group.
Emotional Intelligence Appraisal, elaborat de Bradberry şi Greaves.
Emotional Competence Inventory 360 (ECI), elaborat de Daniel Goleman şi Richard
Boyatzis.
Work Profile Questionnaire – EQ version (WPQei).
Testul de inteligenţă emoţională Meyer-Salovey-Caruso (MSCEIT).
Genos EI, realizat de Ben Palmer şi de Organizational Psychology Research Unit
(OPRU).

3. Noţiunea de inteligenţă emoţională care a stat la baza construirii inventarului

Modelul BarOn al inteligenţei emoţional-sociale furnizează baza teoretică pentru EQ-i,
care a fost dezvoltat pentru a evalua diferite aspecte ale acestui construct şi pentru a examina
conceptualizarea acestuia(BarOn, R., 2006).
Modelul BarOn afirmă că inteligenţa social-emoţională este o transsecţiune a
competenţelor, deprinderilor şi facilitatorilor emoţionali şi sociali care determină cât de eficient
ne înţelegem şi exprimăm pe noi, îi înţelegem pe alţii şi ne relaţionăm cu ei şi facem faţă
solicitărilor zilnice(idem).
BarOn a precizat că inventarul său poate mai bine fi descris ca fiind o măsură bazată pe
autoraportare a comportamentului competent emoţional şi social care furnizează o estimare a
inteligenţei sociale şi emoţionale a unei persoane.

4. Etape în construirea testului

Dezvoltarea inventarului EQ a urmat şase stadii majore într-o perioadă de 17 ani (BarOn,
R., 2005):
1) identificarea şi clasificarea logică a diferitelor reflecţii referitoare la competenţele
emoţionale şi sociale pornind de la experienţa autorului ca psiholog clinician şi de la trecerea în
revistă a literaturii de specialitate.
2) definirea clară a clusterilor individuali esenţiali de competenţe, deprinderi şi facilitatori
rezultaţi din etapa anterioară.
3) generarea iniţială a aproximativ 1000 de itemi pornind de la experienţa profesională a
autorului, trecerea în revistă a literaturii de specialitate şi de la imputul practicienilor din
 - 73 -
domeniul sănătăţii care au fost solicitaţi să genereze, ghidaţi de definiţiile autorului, întrebările pe
care le-ar pune într-o situaţie de interviu.
4) includerea a 15 scale primare şi a 133 de itemi, selecţia acestora realizându-se pe baza
unei combinaţii de consideraţii teoretice şi date statistice rezultate din analiza itemilor şi analiza
factorială.
5) etalonarea iniţială a versiunii finale a instrumentului pe 3831 de adulţi din America de
Nord în 1996.
6) continuarea etalonării şi validării instrumentului pe diferite culturi.

5. Proprietăţi psihometrice
5.1. Fidelitatea
Conform lui BarOn(1997, apud Akers, C. et al., 2005) fidelitatea test-retest a fost de 0,
85 după o lună şi de 0, 75 după 4 luni.
Rezultatele estimării fidelităţii test-retest sunt de 0, 72 pentru bărbaţi(n=73) şi de 0, 80
pentru femei(n=276) la un interval de 6 luni(BarOn, 2004, apud BarOn, 2005).
Coeficientul global de consistenţă internă este de 0, 97 pe un eşantion de nord
americani (BarOn, 1997b, apud BarOn, 2005).
Consistenţa internă reexaminată pe 51623 adulţi din America de Nord, a relevat rezultate
aproximativ identice, găsindu-se o creştere uşoară a mediei cu 0, 025(BarOn, 2004, apud BarOn,
2005).
Valorile Alpha Cronbach publicate pentru EQ-i au fost cuprinse între 0, 69 şi 0, 86, cu
un coeficient mediu de consistenţă internă de 0, 76 (Jaeger, A.J., Caison, A.L., 2006).

5.2. Validitatea

5.2.1. Validitatea de construct a EQ-i confirmă faptul că modelul BarOn descrie

inteligenţa emoţională şi socială (BarOn, 2005). Autorul şi-a propus să demonstreze că EQ-i
corelează mai puternic cu alte instrumente de evaluare a ESI decât cu măsuri ale unor constructe
de natură diferită şi anume inteligenţa cognitivă sau personalitatea.
Potrivit lui BarOn(2005), cercetările au confirmat faptul că:
EQ-i are o parte mică de suprapunere cu testele cognitive;
EQ-i are un grad mai mare de suprapunere cu testele de personalitate decât cu rezultatele
la testele cognitive. Constatările redate la acest punct şi la cel anterior contribuie la demonstrarea
validităţii de construct divergente a inventarului BarOn.
cel mai mare grad de suprapunere a fost găsit între EQ-i şi măsuri ale inteligenţei
emoţionale şi sociale, ceea ce susţine validitatea de construct convergentă a inventarului
BarOn.
BarOn(2005), pornind de la prezentarea rezultatelor unor cercetări, afirmă că:
- nu mai mult de 4% din varianţa la EQ-i poate fi explicată prin inteligenţa cognitivă
potrivit unei metaanalize recente a 10 studii(n>5, 000).
- gradul de suprapunere dintre EQ-i şi testele de personalitate este probabil nu mai mare
de 15% bazându-se pe 8 studii la care au participat mai mult de 1700 de indivizi. Autorul observă
că această suprapunere este mai mică decât s-a crezut anterior şi sugerează că EQ-i evaluează
altceva decât trăsăturile de personalitate.
- rezultatele au indicat că gradul de suprapunere dintre EQ-i şi măsuri ale inteligenţei
emoţionale şi sociale este de aproape 36%, şi precizează că acesta reprezintă un procent
substanţial când se evaluează validitatea de construct conform lui Anastasi(1988).

5.2.2. Validitatea predictivă

Validitatea predictivă este demonstrată prin faptul că inventarul prezice variate aspecte ale
comportamentului, performanţei şi eficienţei umane.
 - 74 -
Conform lui BarOn(2005), 20 de studii predictive, realizate pe 22971 de subiecţi din şapte
ţări, au examinat capacitatea inventarului său de a prezice performanţa în interacţiuni sociale, la
şcoală şi la locul de muncă, impactul inteligenţei emoţionale operaţionalizate cu ajutorul
inventarului asupra sănătăţii psihologice, asupra sănătăţii fizice, autoactualizării şi stării
subiective de bine. Au fost găsite relaţii pozitive între inteligenţa emoţională şi socială şi
variabilele menţionate anterior.
Coeficientul mediu de validitatea predictivă, rezultat din aceste studii, este de 0, 59, ceea
ce sugerează că modelul BarOn este capabil să prezică variate aspecte ale performanţei
umane(idem).

5.3. Relaţia dintre modelul BarOn al inteligenţei emoţionale şi sociale şi performanţa

la locul de muncă
Pornind de la şase studii realizate împreună cu colegii săi (BarOn, 1997, 2004; BarOn et
al., 2005; Handley, 1997; Ruderman & BarOn, 2003), dintre care 5 studii au avut ca subiecţi
militari, BarOn(2005) susţine că prin utilizarea inventarului său a demonstrat că există o relaţie
semnificativă între inteligenţa emoţională şi socială şi performanţa ocupaţională.
Coeficientul mediu de validitate predictivă pentru cele şase studii este deasupra valorii de
0, 54, ceea ce semnifică că aproximativ 30% din varianţa performanţei ocupaţionale este bazată
pe inteligenţa emoţional-socială descrisă de modelul BarOn (idem).

6. Aplicabilitate
BarOn EQi poate fi folosit în diferite medii şi situaţii. Este folosit în:
Domeniile: organizaţional, consiliere, clinic, educaţie, medicină, juridic şi în cercetare;
- dezvoltarea personalului managerial superior;
- coaching pentru indivizi şi grupuri;
- dezvoltare personală, a grupului şi organizaţională;
- măsurarea gradului de inteligenţă emoţională a unui individ, a potenţialului său de
sănătate emoţională şi stării sale psihologice de bine;
- evaluarea slăbiciunilor şi punctelor tari psihologice şi sociale;
- selecţia angajaţilor;
Printre utilizatorii potenţiali ai EQ-I se numără: profesioniştii în resurse umane,
consultanţii în dezvoltare organizaţională, consilieri de carieră, psihologi, psihiatrii, medici şi
asistenţi sociali.
Rezultatele trebuie întotdeauna combinate cu informaţii provenite din alte surse.

7. Date despre structura testului

BarOn EQ-i conţine 133 itemi, patru indici de validitate şi doi factori de corecţie.
Scorul EQ total ridicat indică indivizii care sunt conştienţi de emoţiile lor, se simt bine cu
ei înşişi, au un succes satisfăcător în realizarea potenţialului lor, înţeleg modul în care simt ceilalţi
şi au în general succes în relaţionarea cu alţi oameni, îşi administrează stresul bine şi rareori îşi
pierd controlul, sunt realişti, asertivi, au un succes satisfăcător în rezolvarea problemelor, sunt în
general fericiţi şi au o perspectivă pozitivă asupra vieţii.

Componentele inteligentei emoţionale şi sociale evaluate de inventarul de inteligenţă

emoţionala BarOn sunt următoarele:

DIMENSIUNEA INTRAPERSONALĂ (Intrapersonal) - scorurile înalte indică

indivizi care sunt conştienţi de emoţiile lor, se simt bine în raport cu sine şi au un sentiment
pozitiv în raport cu ceea ce fac în vieţile lor.
Subscale componente:
- Conştiinţa emoţionala de sine (Emotional Self-Awareness - ES) - abilitatea de a
recunoaşte propriile sentimente;
 - 75 -
- Asertivitatea (Assertiveness - AS) - reprezintă capacitatea de exprimare a
sentimentelor, credinţelor şi gândurilor şi susţinerea lor într-o manieră non-destructivă;
- Grija de sine (Self-Regard - SR) - reprezintă capacitatea de înţelegere, acceptare şi
respectare a propriei persoane;
- Autorealizarea (Self-Actualization - SA) – abilitatea unei persoane de a- şi utiliza
plenar capacităţile potenţiale, de a face ceea ce poate face, capacitatea persoanei de implicare în
căutarea unor scopuri, ţeluri care au o anumită semnificaţie pentru ea şi de a se bucura acţionând
în sensul realizării acestora;
- Independenţa (Independence- IN) - reprezintă capacitatea de a se ghida şi autocontrola
în gândire şi în acţiune; capacitatea de a fi independent emoţional.

DIMENSIUNEA INTERPERSONALĂ (Interpersonal) – scorurile înalte semnifică

indivizi responsabili şi de încredere care au deprinderi sociale bune, care îi înţeleg,
interacţionează şi se relaţionează bine cu alţii.
Subscale componente:
- Empatie (Empathy- EM) - reprezintă capacitatea de a înţelege şi aprecia emoţiile
celorlalţi, de a fi conştient de acestea;
- Responsabilitate socială (Social responsibility- SR) - reprezintă capacitatea unei
persoane de a fi un membru cooperant şi constructiv în societatea în care trăieşte;
- Relaţii interpersonale (Interpersonal Relationship- IR) - reprezintă capacitatea de a
stabili şi menţine relaţii mutuale satisfăcătoare cu alte persoane, caracterizate prin apropiere
emoţională, intimitate şi oferire/ acceptare de afecţiune.

ADAPTABILITATE (Adaptability) (ADeq) – scorurile la această scală compozită

identifică oamenii care sunt în general flexibili, realişti, eficienţi în înţelegerea situaţiilor
problematice şi competenţi în obţinerea soluţiilor adecvate, capabili să găsească modurile optime
de a aborda dificultăţile zilnice.
Subscale componente:
- Testarea realităţii (Reality Testing - RT) - reprezintă capacitatea de a realiza
corespondenţa între ceea ce este trăire emoţională şi ceea ce există obiectiv;
- Flexibilitate (Flexibility - FL) - reprezintă capacitatea persoanei de a-şi ajusta propriile
emoţii, judecăţi şi comportamentul la situaţiile şi condiţiile schimbătoare ale mediului
înconjurător;
- Rezolvarea problemelor (Problem Solving - PS) - reprezintă capacitatea de a
identifica şi defini problemele, precum şi găsirea şi implementarea eficientă a soluţiilor
potenţiale.

MANAGEMENTUL STRESULUI (Stress Management) (SMeq) - scorurile înalte

indică indivizii capabili să înfrunte stresul fără să cedeze sau să-şi piardă controlul. Aceştia sunt
în general calmi, rareori impulsivi şi lucrează eficient sub presiune.
Subscale componente:
- Toleranţa la stress (Stress Tolerance - ST) - reprezintă capacitatea de a trece peste
situaţii stresante, evenimente ce presupun divergenţe şi emoţii puternice fără a ceda nervos;
reprezintă capacitatea de a acţiona şi a rămâne pozitiv în situaţii stresante;
- Controlul reacţiilor (Impulse control - IC) - reprezintă capacitatea de a amâna sau de
a rezista, de a stăpâni propria tentaţie de a acţiona impulsiv, fără raţiune, pripit. Semnifică
controlul propriilor emoţii.

STAREA GENERALĂ (General Mood) (GMeq) – scorurile înalte indică indivizii

plăcuţi, optimişti, care ştiu cum să se bucure de viaţă. Acest atribut este o componentă
motivaţională importantă în rezolvarea problemelor şi tolerarea stresului.
Subscale componente:
 - 76 -
- Optimism (Optimism - OP) – reprezintă capacitatea individului de a privi partea
pozitivă a lucrurilor şi de a- şi menţine o atitudine pozitivă, chiar dacă simte aversiune sau are
sentimente negative;
- Fericirea (Happiness- HA) - reprezintă abilitatea persoanei de a se simţi mulţumită de
propria viaţă, de a se bucura de sine şi cu alţii, de a se distra şi exprima sentimente pozitive.

Indicii de validitate
rata de omisiune (OR) – OR tolerată este de 6%;
indexul de inconsistenţă – indică respondenţii care se contrazic sau răspund la întâmplare.
Un scor mai mare de 12 va determina punerea sub semnul întrebării a validităţii răspunsurilor;
scalele de impresie pozitivă(PT) şi negativă(NI) - sunt proiectate pentru a identifica
respondenţii ce afişează o imagine exagerat de pozitivă sau negativă. Când scorurile PT sau NI
depăşesc două deviaţii standard de la medie(30 puncte), rezultatele sunt considerate invalide.
Factorii de corecţie
Scorurile PT şi NI care sunt mai mici de 2 deviaţii standard sunt folosite pentru a crea un
factor de corecţie destinat ajustării (scăderii sau creşterii) scorurilor la scala totală şi la subscale
în raportul computerizat.

8. Cotarea itemilor şi calcularea scorurilor brute la scala totală, scalele compozite şi

la subscale
Toate întrebările din foaia de răspuns, exclusiv cele prezentate mai jos (notate cu E1 şi
E2), primesc numărul de puncte corespunzător scalei: 5 puncte – „Foarte adevărat pentru mine”,
4 puncte – „Adevărat pentru mine”, 3 puncte – „Uneori adevărat pentru mine”, 2 puncte – „Rar
adevărat pentru mine”, 1 punct – „Foarte rar adevărat pentru mine”.
E1 sunt întrebări duble. Dacă în fişa de răspuns nu au acelaşi răspuns, nu se acordă nici un
punctaj nici uneia din cele două întrebări din dublă. Dacă au acelaşi punctaj, se foloseşte cotarea
normală.
E2 cuprinde itemi cu cotare modificată, pentru care scala de cotare se inversează.
Pentru obţinerea scorurilor brute pentru fiecare subscală se foloseşte o formulă specială.
Pentru obţinerea scorurilor brute pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni se face media
aritmetică a rezultatelor obţinute la subscalele proprii.

9. Transformarea scorurilor brute în scoruri standard

Scorurile brute EQ sunt convertite în scoruri standard bazate pe o medie de 100 şi o
deviaţie standard de 15, ca şi în cazul scorurilor IQ.

10. Interpretarea scorului total, al scalelelor compozite şi subscalelor

Cu cât scorurile sunt mai mari, cu atât mai pozitivă este predicţia pentru funcţionarea
eficientă în înfruntarea cerinţelor şi provocărilor cotidiene. Scoruri EQ scăzute sugerează o
inabilitate de a fi eficient şi posibila existenţă a problemelor emoţionale, sociale şi/sau
comportamentale.
Semnificaţia scorurilor standard, cuprinse între 50 şi 150, este, după Akers, C. et al.
(2005), următoarea:
- 130+ - extrem de înalt – capacitate emoţională dezvoltată bine atipic;
- 120-129 - foarte înalt - capacitate emoţională extrem de bine dezvoltată;
110-119 - înalt – capacitate emoţională bine dezvoltată;
- 90-109 - mediu – capacitate emoţională adecvată;
- 80-89 - slabă – capacitate emoţională subdezvoltată, necesită îmbunătăţirea;
- 70-79 - foarte slab – capacitate emoţională subdezvoltată extrem, necesită îmbunătăţirea;
- Sub 70 - extrem de slab – capacitate emoţională disfuncţională atipic, necesită
îmbunătăţirea.
 - 77 -
Rezultatele obţinute prin testarea unui grup reprezintă predispoziţia grupului în general şi
nu sunt aplicabile fiecărui individ în parte.

11. Rapoarte ale evaluării cu inventarul BarOn EQ-i

Raportul individual sumar prezintă, în 4 pagini cu grafice, scorul EQ global, scorul
pentru fiecare din cele 5 scale compozite şi pentru cele 15 subscale şi scorurile la scalele de
validitate.
Raportul dezvoltării include informaţia disponibilă în sumarul individual ca şi explicaţia
profundă a semnificaţiei scorurilor, punctele individuale slabe şi cele tari şi acţiunile necesare
pentru îmbunătăţirea inteligenţei emoţionale.
Raportul resurse prezintă scorurile într-un format grafic util în dezvoltarea, coaching-ul
şi consilierea clientului. Este folosit în mod ideal pentru a împărtăşi rezultatele respondentului,
acest raport omite scorurile numerice în partea grafică şi foloseşte în locul acestora terminologie
cum ar fi “arie pentru îmbogăţire”, “funcţionare eficientă” şi “deprinderi crescute”.
Disponibilă atât în raportul de dezvoltare cât şi în cel referitor la resurse, există o secţiune
separată dedicată consilierilor ce conţine toate scorurile numerice, informaţii legate de validitate
şi alte date legate de scoruri.
Raportul Grup furnizează 30 de pagini cu sumarul rezultatelor la inteligenţa emoţională
pentru un grup de respondenţi.
Raportul individ de-a lungul administrărilor demonstrează una dintre cele mai
evidente caracteristici ale EQ – aceea că poate fi îmbunătăţit şi dezvoltat în timp. Raportul
compară două până la patru administrări la un respondent pentru a sublinia ariile care s-au
îmbunătăţit şi cele care necesită îmbunătăţiri viitoare.
Raportul individ în raport cu grupul compară rezultatele unui individ cu cele ale
grupului de care aparţine pentru a putea investiga dacă diferenţele sunt benefice sau împiedică
munca în echipă.
Raportul Grup faţă de grup permite compararea scorurilor a două grupuri.
Raportul grupuri de-a lungul administrărilor compară rezultatele a două până la patru
administrări pentru acelaşi grup. Acest raport este un instrument valoros pentru evaluarea
eficienţei eforturilor de intervenţie şi a programelor de training.

12. Materiale documentare şi de administrare

Manualul tehnic cuprinzător furnizează informaţii detaliate în legătura cu
administrarea, cotarea, interpretarea, dezvoltarea, etalonarea, fidelitatea şi validitatea
inventarului.
Ghidul facilitator explică cum se pot interpreta corect rezultatele la chestionar şi cum se
poate acorda feedback respondenţilor.
Manualul concis al utilizatorului este ideal pentru profesioniştii care au nevoie doar de
informaţia esenţială legată de administrare, cotare şi interpretare.
Ghidul administratorului furnizează utilizatorilor informaţie detaliată despre
procedurile de administrare, menţinerea confidenţialităţii şi obţinerea consimţământului informat.
Cu ajutorul software-ului, BarOn EQ-i poate fi rapid administrat, cotat şi pot fi raportate
rezultatele.
Subiecţii pot fi evaluaţi online complet cu inventarul BarOn. Răspunsurile sunt cotate de
MHS, firma care comercializează inventarul, şi se trimite un raport prin email, fax sau poştă.

13. Forme adiţionale ale BarOn EQ-i

13.1. BarOn EQ-interview RV

BarOn EQ-interview RV a fost elaborat pentru folosirea în timpul procesului de
intervievare după administrarea inventarului în scopul obţinerii unei înţelegeri mai profunde a
clientului. Pentru fiecare dintre cele 15 subscale ale inventarului, interviul furnizează întrebări de
 - 78 -
verificare elaborate pentru a obţine informaţie în legătură cu funcţionarea intervievatului în
fiecare arie. Folosind informaţia obţinută cu ajutorul întrebărilor de verificare, intervievatorul
evaluează individul în raport cu un număr de itemi. Evaluările sunt făcute pe o scală în 5 puncte
aranjate de la “Foarte rar adevărat” la “Foarte des adevărat”.

13.2. BarOn EQ-360

BarOn EQ-360, elaborat de Reuven BarOn şi Richard Handley, evaluează inteligenţa
emoţională şi socială a unui individ din perspectiva mai multor evaluatori(manageri, colegi,
subordonaţi direcţi, clienţi, membrii de familie sau prieteni, alţii evaluatori). Evaluarea la 360 de
grade este destinată neutralizării tendinţei evaluatului de a face o impresie favorabilă. Evaluările
observatorilor la EQ-360 sunt combinate cu rezultatele probei standard BarOn EQ-i bazată pe
autoraportare.
Evaluările BarOn EQ-360 sunt ideale pentru utilizarea în medii organizaţionale unde
dezvoltarea interacţiunii umane de succes la nivel interindividual, al echipelor şi organizaţilor
este esenţială(BarOn, Handley, 2007).
Evaluarea EQ-360 identifică punctele cheie puternice ale angajaţilor precum şi
impedimentele în raport cu performanţa de vârf ce pot fi îmbunătăţite sau dezvoltate mai
mult(BarOn, Handley, 2007). Procesul de evaluare poate fi de asemenea folosit pentru a măsura
progresul în cazul în care coachingul formal este folosit ca o strategie de dezvoltare pentru
îmbunătăţirea deprinderilor în domeniul inteligenţei emoţionale(idem).
 - 79 -

Bibliografie
T1. Introducere în tematica disciplinei

Bibliografie în limba română:

1. ALBRECHT, Karl, (2007), Inteligenţa socială, Noua ştiinţă a succesului, traducere din
lb. engleză, ed. Curtea Veche, Bucureşti
2. ALBU, Monica, (1998), Construirea şi utilizarea testelor psihologice, Editura Clusium
3. BIRCH, Ann, HAYWARDS, Sheila, (1999), Diferenţe interindividuale, trad. din lb.
Engleză, Editura Tehnică;
4. CONSTANTIN, Ticu, (2004), Evaluarea psihologică a personalului, Polirom;
5. CREŢU, Romeo, Zeno, (2005), Evaluarea personalităţii, Metodele alternative, Polirom;
6.DAFINOIU, Ion, (2002), Personalitatea, Metodele calitative de abordare, Observaţia şi
interviul, Polirom
7. DEWEY, Sadka, (2007), Teste de personalitate prin alegerea culorilor, Alegeţi-vă
culorile, schimbaţi-vă viaţa, trad. din lb. engleză, Meteor Press
8. GOLEMAN, Daniel, (2001), Inteligenţa emoţională, traducere din lb. Engleză, Ed.
Curtea Veche, Bucureşti
9. GOLEMAN, Daniel, (2004), Inteligenţa emoţională cheia succesului în viaţă, Ed.
ALLFA
10. GOLEMAN, Daniel, (2007), Inteligenţa socială, noua ştiinţă a relaţiilor umane,
traducere din lb. engleză, Editura Curtea Veche, Bucureşti
11. HAVÂRNEANU, Cornel, (2000), Cunoaşterea psihologică a persoanei, Posibilităţi de
utilizare a computerului, Polirom
12. MATHEWS, Gerald, DEARY, Ian J., WHITEMAN, Marta C., (2005), Psihologia
personalităţii, Trăsături, cauze, consecinţe, trad. din lb. engleză, Polirom
13. PERŢEA, Gh., (2002), Psihologie militară aplicată, Ed. Academiei de Înalte Studii
Militare, Bucureşti

Bibliografie în altă limbă:

1. BATARŞEV, A.B., (1999), Testirovanie, asnovnoi instrumentarii practiceskovo
psihologhia, Izdatelstvo „DELO”, Moskva
2. BRIGGS MYERS, Isabel, (1993), Introduction to Type, A description of the theory and
applications of the Myers-Briggs Type Indicator, Consulting Psihologists, Press, Inc. 3803 E.
Bayshore Road, Palo Alto CA94303
3. BODROV, B.A., MALKIN, V.B., POKROVSKI B.L., ŞPACENKO D.I. (1984)
Psihologhiceski otbor letcicov i cosmonavtov, Tom 48, Izdatelistvo „Nauka” Moskva;
4. EYSENCK, H.J., EYSENCK, B.G. Sybil, Manual of the EYSENCK, PERSONALITY
questionaire (junior &adult) University of London Press, LTD;
5. HIRSH, Sandra Krebs, KUMMEROW, Jean M. Introduction to Type in Organizations,
second edition;
6. MARIŞCIUK, B.L. BLUDOV, Ju.M., PLANTIENKO V.A., SEROVA, L.K. (1984),
Metodiki psihodiagnostiki v sporte, Proisvescenie, Moskva
7. MELNIKOV V.M., IAMPOLSKY L.T. (1985), Vvedenie v experimentalnuiu
psihologhiu licinostii, Proisvescenie, Moskva
8. PLATONOV, K.K. (1986), Structura i razvitie licinostii, Nauka, Moskva;
9. POTKAY, Charles R., ALLEN Bem P., (1986) Personality: Theory Reserch, and
Applications, Brooks/Cole Publishing Company Monterey, California
10. RISO, don Richard, (1995), Discovering Your Personality Type, The New Enneagram
Questioaire, Hougton Miffin Company, Boston, New York
 - 80 -
11. RISO, don Richard, (1990), Understanding the Enneagram, The practical guide to
personality Types, Houghton Miffin Company, Boston
12. STOLIARENKO L.D., (2000), Osnovî psihologhii practicum dlea studentov vuzov,
Fenix, Rostov-na-Dony

T4. Cerinţe, metode şi strategii în construirea, adaptarea şi experimentarea unui

chestionar de personalitate

Bibliografie în limba română:

1. ALBRECHT, Karl, (2007), Inteligenţa socială, Noua ştiinţă a succesului, traducere din
lb. engleză, ed. Curtea Veche, Bucureşti
2. ALBU, Monica, (1998), Construirea şi utilizarea testelor psihologice, Editura Clusium
3. BIRCH, Ann, HAYWARDS, Sheila, (1999), Diferenţe interindividuale, trad. din lb.
Engleză, Editura Tehnică;
4. CONSTANTIN, Ticu, (2004), Evaluarea psihologică a personalului, Polirom;
5. CREŢU, Romeo, Zeno, (2005), Evaluarea personalităţii, Metodele alternative, Polirom;
6. DAFINOIU, Ion, (2002), Personalitatea, Metodele calitative de abordare, Observaţia şi
interviul, Polirom
7. DEWEY, Sadka, (2007), Teste de personalitate prin alegerea culorilor, Alegeţi-vă
culorile, schimbaţi-vă viaţa, trad. din lb. engleză, Meteor Press
8. GOLEMAN, Daniel, (2001), Inteligenţa emoţională, traducere din lb. Engleză, Ed.
Curtea Veche, Bucureşti
9. GOLEMAN, Daniel, (2004), Inteligenţa emoţională cheia succesului în viaţă, Ed.
ALLFA
10. GOLEMAN, Daniel, (2007), Inteligenţa socială, noua ştiinţă a relaţiilor umane,
traducere din lb. engleză, Editura Curtea Veche, Bucureşti
11. MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică, GARELL PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
12. ROCO, Mihaela, (2004), Creativitate şi inteligenţă emoţională, POLIROM
13. ROŞCA, Mariana, (1972), Metode de psihodiagnostic, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
14. SEGAL, Jeanne, (1997), Dezvoltarea inteligenţei emoţionale, Teora
15. STAN, Aurel, (2002), TESTUL PSIHOLOGIC, Evoluţie, construcţie, aplicaţii,
POLIROM
16. ŞCHIOPU, Ursula, (2002), Introducere în psihodiagnostic, Editura Fundaţiei
HUMANITAS, Bucureşti
17. HAVÂRNEANU, Cornel, (2000), Cunoaşterea psihologică a persoanei, Posibilităţi de
utilizare a computerului, Polirom
18. MATHEWS, Gerald, DEARY, Ian J., WHITEMAN, Marta C., (2005), Psihologia
personalităţii, Trăsături, cauze, consecinţe, trad. din lb. engleză, Polirom

Bibliografie în altă limbă :

1. BATARŞEV, A.B., (1999), Testirovanie, asnovnoi instrumentarii practiceskovo
psihologhia, Izdatelstvo „DELO”, Moskva
2. BRIGGS MYERS, Isabel, (1993), Introduction to Type, A description of the theory and
applications of the Myers-Briggs Type Indicator, Consulting Psihologists, Press, Inc. 3803 E.
Bayshore Road, Palo Alto CA94303
3. BODROV, B.A., MALKIN, V.B., POKROVSKI B.L., ŞPACENKO D.I. (1984)
Psihologhiceski otbor letcicov i cosmonavtov, Tom 48, Izdatelistvo „Nauka” Moskva;
4. EYSENCK, H.J., EYSENCK, B.G. Sybil, Manual of the EYSENCK, PERSONALITY
questionaire (junior &adult) University of London Press, LTD;
 - 81 -
5. HIRSH, Sandra Krebs, KUMMEROW, Jean M. Introduction to Type in Organizations,
second edition;
6. MARIŞCIUK, B.L. BLUDOV, Ju.M., PLANTIENKO V.A., SEROVA, L.K. (1984),
Metodiki psihodiagnostiki v sporte, Proisvescenie, Moskva
7. MELNIKOV V.M., IAMPOLSKY L.T. (1985), Vvedenie v experimentalnuiu
psihologhiu licinostii, Proisvescenie, Moskva
8. PLATONOV, K.K. (1986), Structura i razvitie licinostii, Nauka, Moskva;
9. POTKAY, Charles R., ALLEN Bem P., (1986) Personality: Theory Reserch, and
Applications, Brooks/Cole Publishing Company Monterey, California
10. RISO, don Richard, (1995), Discovering Your Personality Type, The New Enneagram
Questioaire, Hougton Miffin Company, Boston, New York
11. RISO, don Richard, (1990), Understanding the Enneagram, The practical guide to
personality Types, Houghton Miffin Company, Boston
12. STOLIARENKO L.D., (2000), Osnovî psihologhii practicum dlea studentov vuzov,
Fenix, Rostov-na-Dony

T5.Chestionarele de personalitate Eysenck –EPQ şi Pichot-PNP

Bibliografie
EYSENCK, H.J., EYSENCK, B.G. Sybil, Manual of the EYSENCK, PERSONALITY
questionaire (junior &adult) University of London Press, LTD;
BĂBAN A., DEREVENCO, P., EYSENCK, Sybil, B.G., (1990), Un studiu intercultural
cu ajutorul Chestionarului de personalitate Eysenck, Revista de psihologie, Tom 36, (1), Editura
Academiei Române
MUREŞAN, Pavel, Edd., (1991), Inventare multifazice de personalitate, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei

T6. Chestionarele de temperament - Strelau - STI R şi Rusalov – CST

Bibliografie
1. MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică,
GARELL PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
2. MUREŞAN, Pavel, Edd., (1991), Inventare multifazice de personalitate, Institutul de
Ştiinţe ale Educaţiei
3. PERŢEA, Gh., (2002), Psihologie militară aplicată, Ed. Academiei de Înalte Studii
Militare, Bucureşti

T7. Chestionarul celor cinci superfactori NEO-PI-R

Bibliografie suplimentară
1. MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică, GARELL PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
2. MINULESCU, Mihaela, (2007), Psihodiagnoza modernă, Chestionarele de
personalitate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Ediţia a IV-a, Bucureşti
3. Perţea, Gheorghe (2009), Chestionarele în psihodiagnoza modernă a personalităţii,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

T8. Chestionarul de personalitate Freiburg – FPI

Bibliografie
 - 82 -
MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică,
GARELL PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
PITARIU, Horia, (1986), Adaptarea şi experimentarea inventarului de personalitate
Freiburg(FPI), Revista de psihologie, tom 32(4), Editura academiei RSR
PERŢEA, Gheorghe, (2003), Psihologia militară aplicată, Ed. Academia de Înalte Studii
Militare, Bucureşti

T9.Chestionarele multifazice de personalitate Cattell -16 PF şi Melnikov şi

Iampolski -14 PF

Bibliografie
MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică,
GARELL PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
MINULESCU, Mihaela, (2007), PSIHODIAGNOZA MODERNĂ, Chestionarele de
personalitate, Ed. Fundaţiei România de mâine, Ediţia a IV-a, Bucureşti
PERŢEA, Gheorghe, (2003), Psihologia militară aplicată, Ed. Academia de Înalte Studii
Militare, Bucureşti
PITARIU, Horia, (1986), Adaptarea şi experimentarea inventarului de personalitate
Freiburg (FPI), Revista de psihologie, tom 32(4), Editura academiei RSR

T12. Indicatorul tipologic Myers–Briggs privind stilurile cognitiv- apreciative-MBTI

Bibliografie
MINULESCU, Mihaela, (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică,
GARELL PUBLISHING HOUSE, Bucureşti
MINULESCU, Mihaela, (2007), PSIHODIAGNOZA MODERNĂ, Chestionarele de
personalitate, Ed.Fundaţiei România de mâine, Ediţia a IV-a, Bucureşti
PERŢEA, Gheorghe, (2003), Psihologia militară aplicată, Ed. Academia de Înalte Studii
Militare, Bucureşti
TIEGER, Paul D., BARRON-TIEGER, Barbara, (1995), Descoperirea propriei
personalităţi, Teora

T.13 Inventarul BarOn pentru determinarea coeficientului emoţional - BarOn EQ-I

(Emotional Quotient Inventory)

Bibliografie
Akers, C., Doerfert, D., Casabonne, K., Fraze, S., Davis, C.S., An Initial Investigation of
Emotional Intelligence And Level of Bias among Texas Agricultural Reporters, National AAAE
Research Conference, 2005, http://aaae.okstate.edu/proceedings/2005/ Articles/019.pdf
BarOn, R., The BarOn model of emotiona-social intelligence. In P. Fernández-Berrocal
and N. Extremera (Guest Editors), Special Issue on Emotional Intelligence. Psicothema, 17, 2005
BarOn, R., The BarOn model of emotional-social intelligence (ESI). Psicothema, 18,
supl., 13-25, 2006
Reuven BarOn, Handley, R., BarOn Emotional Quotient 360, http://www.eiworld.org
/docs/EQ360-short_2007.pdf.
Jaeger, A.J., Caison, A.L., Rethinking Criteria for Training and Selection: An Inquiry Into
the Emotional Intelligence of Resident Assistants, NASPA Journal, Vol. 43, no. 1, 2006,
http://publications.naspa.org/cgi/viewcontent.cgi?article=1575&context=naspajournal.