CONSILIERE PSIHOTERAPEUTICA

(Prof. TANASESCU IRINA)

CURS 8
13.12.2017

Transferul si contratransferul

Transferul
Acceptarea de catre cel analizat a unor noi semnificatii privind conduita sa si
schimbarea acesteia in functie de ele, se bazeaza pe functionarea fenomenului de
transfer, al carui rol este esential pentru succesul terapiei psihanalitice.

Transferul reprezinta ansamblul de reactii, sentimente, atitudini,

comportamente pe care pacientul le manifesta fata de terapeut in cadrul curei
psihanalitice. Pilon de sustinere al demersului terapeutic, fenomenul de transfer avea
sa constituie si un instrument de intelegere al proceselor relationale din cadrul curei
analitice si, ulterior, din cadrul oricarei terapii.
Freud constata ca pe parcursul derularii psihanalizei ia nastere, fara nicio
interventie din partea terapeutului in acest sens, o intensa relatie afectiva a
pacientului fata de el. Natura sa poate fi pozitiva sau negativa, variind intre o
”dragoste marcat senzuala, si ultima expresie a revoltei, indignarii si urii”.
Cat timp exista o afectiune ponderata, atitudinea emotionala a pacientului
constituie un transfer pozitiv, care devine purtatorul influentei terapeutului si
constituie o adevarata forta motrice a activitatii psihanalitice. Cu ajutorul lui
psihanaliza progreseaza rapid, bolnavul raspunde solicitarilor, isi revogoreaza
aminitirile, face cu usurinta asociatii libere, iar acestei atitudini pozitive ii
corespunde o ameliorare obiectiva a starii sale morbide.
Se constata ca dupa o vreme aceasta atitudine se schimba: pacientul da
impresia ca nu mai este interesat de analiza, incalca in mod vizibil regula
psihanalitica fundamentala, declara ca nu-i mai vine nimic in minte si asociatiile
libere se blocheaza. In mod evident, terapeutul se afla in fata unei rezistente care
impiedica activitatea ideatica a pacientului si capacitatea de a face asociatii, punand
astfel in pericol insusi rezultatul tratamentului. Investigarea acestei rezistente arata
ca in spatele ei se afla un puternic fenomen de transfer, care poate avea doua
continuturi opuse: fie atasamentul initial, plin de caldura, simpatie, tandrete, s-a
transformat intr-o traire erotica atat de intensa incat s-a declansat impotriva ei o
rezistenta interna, fie sentimentele de iubire s-au trasnformat in trairi ostile, intr-un
transfer negativ, stavilit la randul sau tot printr-o rezistenta. Sentimentele ostile,
sublinieza Freud, se afla intotdeauna in spatele celor de iubire, chiar daca ele apar in
general mai tarziu, existenta simultana a celor doua tipuri de trairi fiind expresia
ambivalentei ce caracterizeaza procesele sufletesti.
Pentru Freud este limpede ca transferul, pozitiv sau negativ, blocheza la un
moment dat derularea terapiei, fapt ce impune psihanalistului sa manevreze intr-un
fel acest transfer.
 Incercand sa descifreze sursa si semnificatia exacta a fenomenului de transfer,
Freud ajunge la concluzia ca relatia transferentiala nu-si poate gasi explicatia nici in
atitudinea terapeutului, nici in raporturile personale reale dintre acesta si pacient, cu
atat mai mult cu cat transferul se manifesta la pacient inca de la inceputul
tratamentului.
Investigatia clinica ii releva lui Freud adevarata semnificatie a transferului,
aceea ca el actualizeaza in relatia cu terapeutul diversele conflicte refulate ale
pacientului.
In cadrul transferului persoana repeta acele trairi si atitudini conflictuale, reale
sau fantasmatice, care au condus la nevroza. Ca urmare, pe parcursul psihanalizei
apare o nevroza de transfer, care este o nevroza artificiala ce reediteaza in cadrul
tratamentului nevroza infantila. Manifestarea ei este absolut necesara deoarce
vindecarea impune dezvoltarea in actualitate a conflictului refulat.
Manevrarea transferului ramane cea mai dificila, dar si cea mai importanta
parte e tehnicii psihanalitice. Ea impune terapeutului sa conduca reactiile pe care
pacientul i le adreseaza, incat acestea sa parcurga 3 etape:
- initierea transferului si castigarea increderii in terapeut:
- consolidarea transferului si manifestarea nevrozei de transfer;
- lichidarea transferului si a nevrozei de transfer prin interpretarea continutului lor,
fapt ce echivaleaza cu aducerea in constiinta a nevrozei initiale si cu vindecarea ei
prin trairea constienta a conflictului.

Contratransferul
In suprimarea transferului si vindecarea nevrozei poate interveni un factor
perturbator ce tine de terapeut. Este vorba de fenomenul de contratransfer, care
reprezinta totalitatea reactiilor inconstiente, pozitive sa negative, pe care le dezvolta
terapeutul in raporturile sale cu pacientul.
Aceste reactii sunt rezultatul influentei bolnavului asupra trairilor inconstiente ale
psihanalistului si ele apar datorita unor complexe si rezistente interne pe care acesta
le are si care sunt reactivare de problemele pacientului. Contratransferul pozitiv sau
negativ, exprima o abdicare de la neutralitatea afectiva care trebuie sa fie o trasatura
esentiala a terapeutului, lipsa ei conducand la alimentarea rezistentelor subiectului si
la insuccesul terapiei.
Pe parcursul activitatii sale Freud a facut referire la cateva imagini-tip care
trebuie sa exprime atitudinea analistului fata de pacient: ”confesor”, ”instructor”,
”interpret”, ”traducator”. Dincolo de acestea, adoptate in functie de etapa in care se
afla cura terapeutica, se afla in permanenta modelul ”analistului-oglinda” care ca
atitudine, asemanator unei oglinzi, nu trebuie sa raspunda (sa reflecte) decat la ceea
ce subiectul exprima fata de in mod constient.
Afirmatiile lui Freud par sa fie contradictorii: pe de o parte, el arata
necesitatea rezonatei emotionale a teraoeutului cu pacientul, care sa duca la cea
concordanta de faza dintre trairile lor, necesara pentru a intui mimentul optim al
interpretarii; pe de alta parte, terapeutul trebuie sa pastreze neutralitatea afectiva.
 In realitate, in discutie sunt doua planuri – cel al trairilor constiente si cel al
trairilor inconstiente, planuri in care evolueaza doua personaje – pacientul si
terapeutul. Pacientul exprima reactii constiente si inconstiente, iar in cazul sau
reactiile incosntiente (transferul) sunt absolut necesare succesului terapeutic.
Terapeutul trebuie sa exteriorizeze numai reactii controlate constient, pentru ca cele
inconstiente (contratransferul) conduc ia insuccesul activitatii sale.
Existenta contratransferului pune sub semnul intrebarii lichidarea transferului
si succesul curei. Conflictele nerezolvate ale terapeutului, reactivate de problemele
persoanei analizate, vor alimenta inconstient conflictul si rezistentele acestuia:
- in cazul unui contratransfer pozitiv (trairi afective pozitive) analistul recunoaste in
conflictele pacientului propriile sale conflicte si simpatizeaza inconstient cu ele
(acestea devin argumente si justificari inconstiente pentru sine); trairea terapeutului,
venita in prelungirea trairii pacientului, va intensifica pulsiunea interzisa si va obliga
Eul persoanei sa se apere prin cresterea rezistentei si impingerea conflictului in
profunzime; inconstient, bolnavul devine un obiect de investitie si inoculare
emotioanla pentru analist;
- in cazul unui contratransfer negativ (trairile fective negative) terapeutul recunoaste
in conflictele subiectului propriile conflicte si le condamna in mod inconstient
(persoana este detestata pentru o neputinta similara cu a sa); trairea analistului
alimenteaza rezistenta persoanei in a face dezvaluiri, ii amplifica refularea si
impinge conflictul in profunzime; inconstient, pacientul devine un obiect la
pedepsirii.
*Este absolut necesar ca orice persoana care va practica terapia psihanalitica sa-si
faca inainte de aceasta o minutioasa autoanaliza”.
* Psihanalistii in formare parcurg asa-numita analiza didactica, o munca de
investigare interioara si totodata de formare in domeniul practicarii psihanalizei,
desfasurata sub indrumarea unui analist confirmat.
Reunind cele patru componente fundamentale ale terapiei psihanalitice se
poate spune ca in cadrul ei persoana porneste de la un amplu demers asociativ
verbal, isi invinge rezistentele si integreaza interpretarea facuta conflictului sau de
catre terapeut, in conditiile manifestarii fenomenului de transfer. Prin aceasta
persoana isi constientizeaza conflictul refulat gasindu-i astfel solutii rationale de
rezolvare, fapt ce echivaleaza cu vindecarea nevrozei.