Ca instituţie de învăţământ, școala constituie cadrul desfăşurării unor activităţi

complexe, esenţiale în raport cu adaptarea şi dezvoltarea tinerei generaţii la

condiţiile de viaţă actuale şi la cerinţele sociale.
Consilierul psiholog educaţional sau „consilierul şcolar” îndeplineşte funcţia de
completare a procesului instructiv şi cel a celui educativ, a relaţiei şcoală-familie-
societate.
Consilierea psihologică în şcoală reprezintă un ansamblu de activităţi de asistenţă
psiho-pedagogică a elevilor şi persoanelor implicate în procesul educaţional. Se
axează pe unitatea familie-copil-şcoală-societate, în vederea desfăşurării unei
educaţii eficiente şi a dezvoltării optime a personalităţii copilului şi a relaţiilor sale.
Consilierea psihopedagogică are drept obiectiv dezvoltarea unui sistem coerent de
scopuri în viaţă şi întărirea comportamentului intenţional.
Rolul consilerii este de a face „clientul” (elevul, părintele, cadrul didactic, familia)
să manifeste autonomie personală şi auto-înţelegere, să simtă mulţumire şi că
dispune de suficiente resurse adaptative.
Consilierea psihologică în educaţie are ca obiectiv final armonizarea relaţiei
profesor-elev-părinţi orientată atât în direcţia optimizării procesului instructiv-
educativ cât şi în direcţia dezvoltării personale a fiecărui element al ecuaţiei, din
punct de vedere psiho-social.
Consilierul şcolar colaborează permanent cu părinţii şi cadrele didactice pentru a
obţine informaţii necesare cunoaşterii elevilor, a oferi îndrumări, sugestii atât
profesorilor şi părinţilor, a aplica şi evalua eficienţa metodelor aplicate, a proiecta
viitoarele direcţii de acţiune.
Organizarea de cursuri, work-shop-uri adresate părinţilor, profesorilor şi medierea
prin participarea la şedinţele cu părinţii reprezintă activităţi curente.
Calitatea serviciilor de consiliere se reflectă prin două aspecte: livrarea de servicii
de calitate elevilor şi oferirea unor produse/ elevi de calitate societăţii prin
atitudinile, comportamentele, normele morale imprimate elevilor, prin dezvoltarea
calităţii vieţiii la nivel general.
Rolurile consilierului şcolar
Activitatea de consilier şcolar în instituţiile de învăţământ preuniversitar (gradiniţă,
şcoală, liceu) este una dintre cele mai complexe profesii, presupunând, pe de o
parte serviciile de consiliere propriu-sisă a elevilor, părinţilor, altori actori din
sistem, pe de altă parte activitatea de management educaţional, managemnentul
calităţii, cercetare-dezvoltare instituţională.
Consilierul şcolar îndeplineşte roluri de:
 prevenţie a unor situaţii problematice - dificultăţi de învăţare, de adaptare
psihosocială - realizează acţiuni de diagnoză, desfăşoară programe de
dezvoltare a aptitunilor sociale, organizează workshop-uri cu părinţii,
participă la şedinţele cu părinţii şi la alte activităţi ale cadrelor didactice;
 intervenţie în situaţii de criză educaţională sau personală ce ar afecta
adaptarea la solicitările şcolii/ vieţii, a procesului instructiv-educativ sau
ambianţei mediului şcolar – consilierul întreprinde procese de asistenţă
psihologică: psihodiagnostic, consiliere-psihoterapie individuală, de familie;
 dezvoltare personală - aplică tehnici de dezvoltare a creativităţii, abilităţilor
sociale, capacităţii de auto-cunoaştere, etc.;
 optimizarea procesului instructiv-educativ – furnizează materiale
informative, susţine workshop-uri pe teme de pedagogie şi psihologia
învăţării, are întrevederi cu toţi participanţii la acţiunile educative.
Consilierul are responsabilitatea colaborării cu toţi factorii implicaţi în procesul
instructiv-educativ al elevului şi anume profesori şi părinţi, dar şi alţi specialişti.
Profesia de psiholog are printre multe aspecte de specificitate şi una aparte –
nevoia de a câştiga încrederea partenerilor. Încrederea este vitală, fără aceasta nu se
poate desfăşura procesul consilierii. Dacă încrederea este redusă, atunci consilierea
devine un demers formal.
Abilitatea - constituie acea grupare de aptitudini, competenţe şi caracteristici care
dau posibilitatea persoanei să realizeze şi să finalizeze în cele mai bune condiţii, la
parametrii aşteptaţi sarcinile muncii. Consilierii educaţionali au ocazia să câştige
respect şi apreciere, numai dacă se pregătesc continuu .
Bunăvoinţa este măsura în care o persoană căreia i se acordă încredere este
percepută ca având dorinţa de a face bine. Bunăvoinţa sugerează un anumit
ataşament faţă de cel care acordă încrederea (Mayer, Davis şi Schoorman, 1995).
Integritatea - implică percepţia celui care investeşte încredere asupra aderenţei
celuilalt la un set de principii pe care cel dintâi le consideră acceptabile.
Competenţa, deschiderea, preocuparea, coerenţa şi identificarea sunt alte
dimensiuni ale încrederii, pe care consilierii le pot viza. Competenţa presupune
ceva mai mult decât „abilitatea”: un nivel superior al realizării unor acţiuni
complexe.
Deschiderea - receptivitatea şi onestitatea consilierului faţă de părerile/ ideile
partenerilor.
Preocuparea/ grija - presupune percepţia prin care consilierii sunt apreciaţi pentru
că se implică „profesional”, dar, în plus, „le pasă” de „clienţii lor.
Coerenţa/ siguranţa - ţine de expectaţiile celorlalţi asupra comportamentelor sigure,
stabile.
Identificarea - se referă la modul în care indivizii fac faţă asocierii/ afilierii ca
membrii ai organizaţiei.
Consilierii au nevoie că dezvolte câteva forme ale încrederii, astfel încât partenerii
din educaţie să le acorde credibilitate.