CONSILIERE PSIHOTERAPEUTICA

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Psihoterapia şi consilierea sunt metode de intervenţie asupra psihicului uman, ce se înscriu în

aria largă a asistenţei psihologice.
Etimologic, termenul de asistenţă provine de la assisto-ere / adsisto-ere care înseamnă a fi / a
sta lângă, semnificaţia sa fiind aceea de a fi mereu alături de cineva pentru a-l sprijini, a-l susţine.
În sens larg, asistenţa exprimă prezenţa societăţii alături de individ, prin instituţiile sale
specializate. În sens restrâns, asistenţa se referă la intervenţia individualizată în rezolvarea unor
probleme, bazată pe cunoaşterea obiectivă a fiecărui caz în parte.
Există mai multe tipuri de asistenţă: asistenţă medicală; asistenţă socială (presupune: măsuri
care să contribuie la rezolvarea unor dificultăţi de natură materială - ajutoare financiare, servicii,
locuinţe pentru persoanele defavorizate; măsuri de susţinere educaţională / culturală - burse de studii,
accesul în instituţii şi organizaţii cu un anumit profil; măsuri care să asigure accesul în instituţiile de
ocrotire şi în azilurile de bătrâni), asistenţă pastorală sau spiritual-creştină (sfaturi prin care se oferă
suport psihologic enoriaşilor); asistenţă pedagogică; asistenţă psihologică.

Asistenta psihologica

Asistenţa psihologică constă într-un ansamblu de îndrumări, acţiuni şi măsuri prin care se
intervine în:
- rezolvarea unor probleme care apar în dezvoltarea normală a personalităţii;
- gestionarea unor situaţii conflictuale, stresante, de criză şi înlăturarea consecinţelor acestora;
- înţelegerea structurii psihice a individului de către sine (autocunoaştere şi dezvoltare personală), dar
şi de către cei din jurul său având drept consecinţă îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale;
- orientarea vocaţional-profesională în funcţie de fondul aptitudinal şi de anumite dominante ale
personalităţii, corelate cu posibilităţile oferite de contextul social.

Definitii

Psihoterapia este metoda de tratare a unor tulburări de natură psihogenă, prin

influenţarea sistematică a persoanei suferinde pe baza comunicării verbale directe, desfăşurată
conform unor tehnici precise.
Consilierea este acţiunea prin care individul este ajutat să descopere modalităţi de a
proceda, comportamente ce trebuie adoptate, fie în anumite situaţii, fie în existenţa şi activitatea
cotidiană în general. Consilierea este o intervenţie psihologică ce se înscrie, după numeroşi
specialişti, în aria psihoterapiei, a celei de orientare cognitiv-comportamentală, deşi există şi opinii
care îi contestă acest statut.

Psihoterapia şi consilierea sunt acţiuni psihologice organizate şi intenţionale, bazate pe

sisteme teoretice clar structurate şi care presupun aplicarea sistematică a unor mijloace
psihologice de influenţare a comportamentului uman. În cazul ambelor, demersul terapeutic
pleacă de la câteva premise.
1. Modul cum individul îşi percepe / semnifică propria stare joacă un rol esenţial în evoluţia
tulburărilor sale psihice şi somatice.
2. Strategiile adaptative de care dispune persoana au influenţă hotărâtoare asupra evoluţiei
tulburărilor.
( Demersul terapeutic trebuie să modifice 1 şi să construiască 2.)
1
3. Persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica învăţând:
a) noi maniere de a percepe situaţiile şi propria persoană;
b) noi maniere de a interpreta cele percepute, o nouă înţelegere a relaţiilor persoanei cu sine şi
cu ceilalţi;
c) noi modalităţi de a trăi emoţional situaţiile - mai detaşat şi mai relaxat, fără a fi vorba de
adoptarea unei atitudini de indiferenţă, ci de a reacţiona cu măsură, de o investire
emoţională proporţională cu semnificaţia reală a problemelor, aspect ultim ce ţine de
capacitatea de a percepe corect realitatea;
d) noi comportamente, mai adaptative.
(Premisa 3 dă asigurări că modificare lui 1 şi construirea lui 2 sunt posibile.)