Hipoprosexiile:

 în stări confuzionale -> aprosexie;

 apar în:
-surmenaj;
-irascibilitate;
-anxietate;
-oligofrenii;
-deteriorări cognitive;
-schizofrenie – caracter particular prin comutările motivaţionale
incomprehensibile;
-stări confuzionale – legate de starea de trezire (arousal) corticală şi
mezencefalică;
- mecanismele neuro-fiziologice ale atenţiei:
 formaţiunea reticulată (FR) – în trunchiul cerebral (bulb + punte + mezencefal) =>
SRAA şi în diencefal => SRDP (sistemul reticulat difuz de proiecţie);
 stimularea FR din trunchiul cerebral (SRAA) => efect tonic, de lungă durată,
remanent => menţine atenţia;
 stimularea FR din diencefal (SRDP) => efect scurt, limitat topografic, egal cu
stimularea => comută atenţia;
 FR poate fi stimulată prin orice modalitate senzorială (acustică, optică, tactilă);
 dacă FR este distrusă => cortexul nu mai e activat;
 lezarea căilor senzoriale specifice deasupra FR => reacţia de trezire;
 impulsurile nervoase - > 2 căi:
o nespecifică – prin FR -> responsabilă de reactia de trezire a cortexului;
o specifică – pe căile proprii fiecărui analizator;
 FR:
o trezeşte scoarţa cerebrală -> rol activator;
o realizează convergenţa impulsurilor senzoriale;
o unele impulsuri sunt selecţionate => „permis de liberă trecere” -> sunt
amplificate – rol potenţator;
o rol protector pentru cortex (de ocluzie) – ajung numai mesajele specifice
– influenţează fixarea;
 cu cât FR este mai excitată, cu atât sunt inhibate mai multe mesaje senzoriale = >
starea de vigilitate, de veghe – datorată FR;
 există şi alte puncte corticale a căror stimulare determină reacţia de trezire-> există
circuite cortico – reticulo – corticale pentru atenţia voluntară: o excitaţie aplicată
unui punct cortical e amplificată şi retrimisă întregului cortex;
 atât stimulii periferici, cât şi stimulii centrali, prin FR, determină reacţia de trezire;
- investigarea atenţiei:
 metoda grafică – pentru componenta somatică: tonus muscular, respiraţie, puls;
 tahistoscopul (concentrare, volum, intensitate): un număr de figuri, în timp limitat, rapid –
subiectul trebuie să reproducă câte figuri poate;
 metoda Kraepelin: să numere înapoi de la 100 (din 3 în 3, din 7 în 7, din 13 în 13) –
presupune concentrare şi stabilitate – sau să numească invers lunile anului, zilele
săptămânii;
 metoda Bourdon: proba barajului – să taie anumite litere dintr-un text.