Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie

Lucrarea practică nr. 8

APARATUL DIGESTIV PREDIAFRAGMATIC

Aparatul digestiv este format din:

- organe digestive prediafragmatice, cu rol în prehensie, masticaţie, formarea şi conducerea

bolului alimentar.
- organe digestive postdiafragmatice cu rol în digestie şi absorbţie, apărare locală şi depozite de
păstrare şi evacuare a reziduurilor alimentare.

Aparatul digestiv prediafragmatic cuprinde următoarele organe:

- cavitate orală;
- faringe;
- esofag;
- glande anexe: glandele salivare.

Cavitatea orală - prima porţiune a tubului digestiv delimitată de oasele incisiv, maxilar, palatin
şi mandibulă.
Pentru descriere prezintă:
- două orificii:- oral, pentru comunicare cu exteriorul;
- oro-faringian, pentru comunicare cu faringele;
- un plafon;
- un planşeu;
- doi pereţi laterali.

Cavitatea orală este împărţită de arcadele dentare, superioară şi inferioară, în două compartimente,
vestibulul oral şi cavitatea orală propriu-zisă.
Cavitatea orală adăposteşte limba şi dinţii şi este căptuşită cu o mucoasă bucală.
La rumegătoare, mucoasa bucală (în special la nivelul comisurii buzelor) prezintă ridicături înalte
şi cornificate denumite papile odontoide

În mucosa bucală sunt inserate glande salivare intramurale care, după localizare, pot fi
buccinatorii, palatine, labiale.

Orificiul oral – aspect de fantă transversală, delimitată de două buze, superioară şi inferioară.
Buzele sunt formaţiuni epitelio-musculo-cutanate, unite lateral la nivelul comisurilor.
Baza lor anatomică este reprezentată de muşchiul orbicularul buzelor.
O buză prezintă:
- două feţe (externă, internă);
- două margini (liberă, aderentă).

Faţa externă este acoperită cu piele prevăzută cu peri fini, printre care se află câţiva peri lungi,
tactili, glande sebacee şi sudoripare.
Faţa internă este căptuşită cu mucoasa labială, de culoare roz sau pigmentată, umedă şi perforată
de orificiile de deschidere ale glandelor labiale.
Marginea liberă reprezintă limita dintre piele şi mucoasă.
Marginea aderentă (gingivo-labială) - delimitată de şanţul gingivo-labial.

1
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie

La cabaline, buzele extrem de mobile; buza superioară este puţin marcată de un şanţ subnazal sau
filtru, iar buza inferioară prezintă o îngroşare submandibulară, denumită moţul mentonier sau „moţul
bărbiei”.
La bovine, buzele sunt mai puţin mobile. Buza superioară prezintă o zonă uşor mamelonată, zona
epidermică a botului, de culoare roz şi diferit pigmentată, umectată în permanenţă de numeroase glande
sudoripare
La ovine şi caprine buzele sunt subţiri şi foarte mobile; la capră, buza inferioară prezintă un smoc
de păr care constituie „barbişonul”.
La suine, buza inferioară este puţin dezvoltată şi este ascuţită; buza superioară realizează
împreună cu vârful nasului planul rostral.
La canide, buzele sunt mobile, prevăzută cu peri tactili, numeroşi şi lungi; buza superioară, mai
dezvoltată marcată de un filtru evident.
La feline, buzele sunt acoperite cu piele fină, prevăzută cu peri tactili lungi; buza superioară
prezintă un filtru evident.
La leporide, buza superioară prezintă un filtru adânc, care împreună cu nările, are aspectul literei
Y”. Perii tactili sunt numeroşi.
Buzele au rol în prehensia furajelor, în supt şi băut.

Obrajii:
- reprezintă pereţii laterali ai cavităţii bucale;
- prezintă ca bază anatomică muşchiul buccinator şi muşchiul maseter, acoperiţi la exterior de
piele cu peri fini, iar la interior de mucoasa bucală;
- în mucoasa bucală, în dreptul premolarilor sau molarilor superiori se află tuberculul parotidian,
locul de deschidere al canalului Stenon al glandei salivare parotide.

Plafonul (bolta palatină ):

- separă cavitatea bucală de cavităţile nazale;
- este alcătuit din palatul dur şi palatul moale (vălul palatin).
- baza anatomică a bolţii palatine o constituie: porţiunea orizontală a osului palatin, procesele
palatine ale oaselor incisive şi procesele palatine ale maxilarelor, acoperite cu mucoasa palatină.

Mucoasa palatină, caudal de incisivii superiori, prezintă o proeminenţă redusă - papila incisivă, cu
aspect diferit în funcţie de specie. De la papila incisivă porneşte în sens oralo-aboral şanţul median sau
rafeul palatin; lateral de acesta se dispun două şiruri de cute ale mucoasei - crestele palatine, variate ca
număr, aspect şi dezvoltare în funcţie de specie.
De o parte şi de cealaltă parte a papilei, iar la unele specii în dreptul celei de a doua creste
palatine, se deschid canalele vomero-nazale, care fac legătura între cavitatea orală şi cavităţile nazale;
excepţie fac cabalinele a căror deschidere în cavitatea orală este acoperită de mucoasă.

Palatul moale (vălul palatin)

- formaţiunea musculo-membranoasă, mobilă; separă cavitatea bucală de faringe.
Prezintă pentru descrierea anatomică:
- două feţe: orală, faringiană;
- patru margini: dorsală, ventrală, două laterale.

Faţa orală este căptuşită cu mucoasă de tip digestiv.

Faţa faringiană este căptuşită cu mucoasă de tip respirator.
Cele două feţe sunt prevăzute cu cute mucoase denumite stâlpi (orali, aborali), care delimitează
fosa amigdaliană, în care este localizată amigdala palatină.
Marginea ventrală delimitează împreună cu baza limbii orificiul oro-faringian.

La cabaline, vălul palatin se sprijină pe epiglotă, ceea ce face imposibilă respiraţia pe gură.

2
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie

Mucoasa palatină la porc

Mucoasa palatină la câine

3
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie
Planşeul:
- delimitat de arcadele dentare inferioare;
- prezintă ca bază anatomică corpul mandibulei şi muşchii dispuşi în spaţiul intermandibular.
Lateral, mucoasa formează două cute - carunculii sublinguali - locul de deschidere al canalelor
glandelor salivare mandibulare şi sublinguale monostomatice.

Limba

Limba:
- organ mobil, epitelio-musculo-vasculo-nervos;
- situat în cavitatea bucală, deasupra planşeului pe care se sprijină prin faţa sa inferioară; prin bază
se leagă la osul hioid
Rol: în prehensie, masticaţie, deglutiţie, reprezintă sediul receptorilor gustativi.

Limba prezintă anatomic:

- o bază (rădăcină);
- un corp;
- porţiune liberă.

Baza limbii:
- este fixată la hioid şi situată sub vălul palatin, cu care circumscrie orificiul oro-faringian.
-prezintă o faţă orientată dorsal şi două margini laterale.
Corpul limbii:
- este masiv şi are aspect de piramidă triunghiulară;
- prezintă: trei feţe (o faţă dorsală şi două feţe laterale); trei margini (două margini laterale şi o
margine ventrală).
Faţa dorsală poate fi străbătută de un şanţ median şi reprezintă locul de deschidere a glandelor
salivare linguale diseminate.
Feţele laterale sunt orientate latero-ventral şi vin în contact cu arcadele molare inferioare.
La limita lor ventrală, feţele laterale prezintă o creastă linguală, locul de deschidere a canalelor
glandelor salivare sublinguale polistomatice.

Porţiunea liberă:
- turtită dorso-ventral, relativ lăţită şi se sprijină pe corpul mandibulei.
- prezintă: două feţe (dorsală, ventrală), două margini laterale şi un vârf.
Faţa dorsală prezintă la unele specii un silon median (la cal), sau o creastă longitudinală (la
porc).
Faţa ventrală este netedă şi prezintă la locul de unire cu corpul limbii o cută mucoasă - frâul
limbii.

La cabaline vârful limbii este lăţit, prezentând un şanţ median redus.

4
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie

La rumegătoare corpul limbii este dezvoltat şi prezintă pe faţa dorsală o proeminenţă dezvoltată
tor lingual pe care se află papile lenticulare.

5
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie

La suine limba prezintă pe faţa dorsală un burelet alungit rostro-caudal.

La canide limba este subţire şi foarte mobilă. Pe faţa ventrală a vârfului limbii se dezvoltă un
cordon fibros numit „Lyssa” sau viermele turbării.

6
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie
La feline limba este foarte mobilă.

Mucoasa linguală, pe faţa dorsală, este groasă şi prezintă numeroase papile, clasificate după
formă în:
- filiforme;
- fungiforme;
- caliciforme (valate);
- foliate;
- lenticulare (numai la rumegătoare).

Papilele filiforme sunt răspândite pe toată suprafaţa limbii, conferă aspect catifelat la palpare şi
au rol mecanic.
La feline şi bovine, papilele filiforme sunt mari şi cornificate, conferind un aspect rugos la
palpare.
Papilele fungiforme sunt răspândite pe faţa dorsală a vârfului şi pe marginile laterale ale limbii.
Papilele caliciforme (valate) sunt situate la limita dintre baza şi corpul limbii; au aspect
discoidal.
La cabaline, suine şi leporide sunt în număr de două, plasate de o parte şi de alta a planului
median.
La canide şi feline sunt prezente în număr de 4-6, câte 2-3 pe fiecare parte a planului median,
dispuse sub forma literei „V”, cu deschiderea orală.
La bovine sunt aranjate pe două rânduri, câte 8-16 pe fiecare parte.
La ovine şi caprine sunt dispuse pe două rânduri, câte 18-24 pe fiecare rând.
Papilele foliate au aspectul unor lamele, prezente pe marginile limbii, la limita dintre bază şi
corp.

În epiteliul papilelor foliate, fungiforme şi caliciforme sunt implantaţi mugurii gustativi (receptori
gustativi ai organului).

Dinţii. Dentiţia. Formula dentară

Dinţii:
- organe dure, implantate în alveolele dentare maxilare, mandibulare şi incisive;
- formează arcada dentară superioară şi arcada dentară inferioară.
Rol:

7
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie
- prehensie;
- tăiere;
- triturarea alimentelor,
- apărare.

Dacă arcadeledentare se suprapun perfect –dantură izognată.

Dacă arcadele dentare nu se suprapun perfect – dantură anizognată.
Mamiferele domestice sunt în general specii heterodonte, prezentând mai multe categorii de dinţi:
incisivi, canini, premolari şi molari.

Numărul total de dinţi ai unui animal constituie dentiţia.

Mamiferele domestice sunt specii difiodonte (au două tipuri de dentiţie): deciduală sau „de
tinereţe” formată din dinţi caduci sau de lapte şi permanentă sau „de maturitate”.
Pentru exprimarea numărului total de dinţi de pe cele două arcade se utilizează formula dentară.

Formula dentară:
- un sistem fracţional, în care numărătorul exprimă numărul dinţilor de pe arcada superioară, iar
numitorul exprimă numărul dinţilor de pe arcada inferioară.

Fiecare categorie de dinţi este indicată în formulă prin litera iniţială: I, C, P, M.

Tipuri de formulă dentară

Formula dentară unilaterală prezintă doar dinţii de pe jumătate de arcadă superioară, respectiv
inferioară.
Formula dentară bilaterală exprimă toţi dinţii de pe cele două arcade.
Formula dentară dezvoltată în care dinţii caduci sunt notaţi cu cifre romane, dinţii permanenţi
sunt notaţi cu cifre arabe, iar dinţii lipsă cu 0.

La cabaline dentiţia permanentă cuprinde 36 dinţi la iapă şi 40 la armăsar.

Formula dentară unilaterală permanentă:
I 3/3, C 0/0, P 3/3, M 3/3 = 18 x 2 =36 dinţi la iapă;
I 3/3, C 1/1, P 3/3, M /3/3 = 20 x 2 = 40 dinţi la armăsar.

La rumegătoare dentiţia permanentă cuprinde 32dinţi.

Formula dentară unilaterală permanentă: I 0/4, C 0/0, P 3/3, M 3/3 = 16 x 2 =32 dinţi

Incisivii de pe arcada dentară superioară lipsesc, fiind înlocuiţi cu o îngroşare a mucoasei

gingivale, numită burelet gingival.

La suine dentiţia permanentă cuprinde 44 dinţi.

Formula dentară unilaterală permanentă: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 3/3 = 22 x 2 = 44 dinţi

La canide dentiţia permanentă cuprinde 42 dinţi.

Formula dentară unilaterală permanentă: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 2/3 = 21 x 2 = 42 dinţi

La feline dentiţia permanentă cuprinde un număr de 30 dinţi.

Formula dentară unilaterală permanentă: I 3/3, C 1/1, P 3/2, M 1/1 = 15 x 2 = 30 dinţi

La leporide incisivii superiori sunt în număr de patru, doi fiind dezvoltaţi, curbaţi şi dispuşi
rostral, iar ceilalţi doi sunt dispuşi caudal.
Formula dentară unilaterală permanentă: I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3 = 14 x 2 = 28 dinţi

8
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie
Structura dintelui

Dintele prezintă:
- rădăcină;
- coroană;
- col.

Rădăcina :
- porţiunea implantată în alveola dentară, cu aspect conic şi se termină printr-un vârf cu un
orificiu, gaura dintelui, reprezentând locul de pătrundere în dinte a vaselor şi nervilor;
- poate fi unică la incisivi şi canini sau multiplă la premolari şi molari.
Coroana:
- porţiunea vizibilă a dintelui, de culoare albă-sidefie,
- are formă diferită de la o categorie la alta de dinţi şi de la o specie la alta.
Colul este porţiunea dintre coroană şi rădăcină.

Structural, dinţii sunt alcătuiţi din:

- formaţiuni dure;
- formaţiuni moi.

Formaţiunile dure: dentina, smalţul şi cementul.

Formaţiunile moi: pulpa dentară şi ligamentul alveolo-dentar (periodontul).

Glandele salivare

Glandele salivare:
- glande anexe ale aparatului digestiv, care îşi deversează produsul de secreţie în cavitatea bucală.
- produsul de secreţie – saliva facilitează formarea şi alunecarea bolului alimentar iar, prin
enzimele conţinute, intervine în descompunerea chimică a alimentelor.

Glandele salivare:
- aglomerate (majore, individualizate);
- diseminate (difuze).

Glandele salivare aglomerate:

Glanda parotidă:
- cea mai voluminoasă glandă salivară, situată între ramura recurbată a mandibulei şi aripa
atlasului;
- produsul de secreţie este drenat prin canalul Stenon, la nivelul tuberculului parotidian.
- prezintă o secreţie seroasă, fiind constituită la majoritatea animalelor din acini seroşi.

Glanda submandibulară:
- situată în jgheabul intermandibular;
- produsul de secreţie se drenează prin canalul Wharton, la nivelul carunculilor sublinguali;
- prezintă în general o secreţie sero-mucoasă, fiind alcătuită din acini micşti.

Glanda sublinguală:
- situată pe părţile laterale ale bazei limbii;
- este formată dintr-o porţiune monostomatică (lipseşte la cal), care se deschide în dreptul frâului
limbii prin canalul subligual principal (Bartholin) şi o porţiune polistomatică, care se deschide în cavitatea
orală prin canalele sublinguale accesorii (Rivinus);
- secreţia este predominant mucoasă la rumegătoare, suine şi rozătoare, iar la carnivorele mici,
cabaline şi om este mixtă.

Glandele salivare diseminate:

9
Disciplina: Anatomie-Histologie-Embriologie
- sunt formate din unităţi secretorii mici, diseminate în mucoasa bucală:
- se împart în glande:
- molare (în mucoasa arcadelor dentare);
- labiale (în mucoasa buzelor);
- linguale (în mucoasa limbii);
- palatine (în mucoasa vălului palatin).

Faringele

Faringele:
- organ musculo-membranos la nivelul căruia, calea digestivă se întretaie cu cea respiratorie.
- este suspendat la baza craniului prin musculatură şi prin aparatul hioidian.
- prezintă şapte orificii de comunicare:
- oro – faringian;
- faringo – esofagian;
- faringo – laringean;
- două orificii nazo - faringiene –choane;
- două orificii faringo - timpanice prin care comunică cu urechea medie.

Esofagul

Esofagul:
- conduct musculo-membranos, cu pereţii uşor dilatabili.;
- realizează legătura dintre faringe şi stomac.
Rol:
- conduce bolul alimentar prin mişcări voluntare şi involuntare în stomac.
Topografic, esofagul este divizat în trei segmente:
- cervical;
- toracic;
- abdominal.
Segmentul cervical este cel mai lung. În treimea cranială, el este situat dorsal de trahee, iar în
treimea mijlocie şi caudală a gâtului, deviat la stânga de trahee.
Segmentul toracic se întinde de la intrarea pieptului, unde este plasat pe partea stângă a traheei,
până la diafragmă, pe acest traseu fiind aşezat dorsal de trahee.
Segmentul abdominal este cel mai scurt. Se întinde de la orificiul esofagian al diafragmei, la
orificiul cardia.

10