SPLANCHNOLOGIA

CAVITATILE SPLANCHNICE ALE ORGANISMULUI

cavitatea toracica (Cavum thoracis)

cavitatea abdominala (Cavum abdominalis)
cavitatea pelvina (Cavum pelvis).
Cavitatea toracica

Apertura craniala = intrarea pieptului, este delimitata dorsal de corpul primei vertebre
toracice, bilateral de prima pereche de coaste iar ventral de manubriul sternal.
Apertura caudala este practic ocupata de diafragma, delimitata dorsal de corpurile ultimelor
vertebre toracice, iar ventral de sternebre si de procesul/cartilajul xifoid.
Peretele dorsal sau plafonul cavitatii toracice este reprezentat de corpul vertebrelor toracice
si de extremitatile dorsale ale coastelor.
Peretele ventral se mai numeste si planseul cavitatii toracice, este n general ngust si excavat,
avnd ca baza osoasa sternul si cartilajele sternale, acoperite de muschiul transvers toracal.
Peretii laterali ai cavitatii toracice sunt n general netezi, concavi si acoperiti pe fata lor
mediala de fascia endotoracica si de pleura costala. Baza anatomica este reprezentat de coaste si de
muschii intercostali.
Mediastinul reprezinta spatiul cuprins ntre cele doua cavitati pleurale
o
o
o

Mediastinul cranial = precardiac este strabatut de esofag, trahee, vase, nervi si gazduieste
limfonodurile mediastinale craniale, iar la animalele tinere si timusul care este plasat cranial de
cord.
Mediastinul mijlociu = cardiac contine cordul si baza marilor vase nvelite de pericard, este
parcurs de esofag, trahee, nervii frenici, limfonodurile mediastinale caudale.
Mediastinul caudal = postcardiac este traversat de esofag, vase sanguine, nervi, limfonodurile
mediastinale caudale. Este cel mai voluminos, de aspect aproximativ triunghiular si se ntinde
ntre radacinile plamanilor si diafragma. n mediastinul caudal se afla o mica cavitate seroasa,
plasata ventral de aorta si la dreapta de esofag care reprezinta cavitatea seroasa mediastinala
(Cavum mediastini serosum) sau bursa infra-cardiaca .
Cavitatea abdominala si pelvina

Cavitatea abdominala este captusita la interior de fascia endoabdominala sau transversa, sub
care se gaseste peritoneul ( Peritoneum), care va circumscrie cavitatea peritoneala (Cavum
peritonaei). Caudal de linia terminala a osului ilium, peritoneul se continua cu sacul peritoneal care
formeaza astfel portiunea peritoneala a cavitatii pelvine.
Cavitatea pelvina adaposteste la ambele sexe portiuni ale vezicii urinare, rectul si anusul, la
masculi portiunea pelvina a uretrei si glandele genitale accesorii, n timp ce la femele adaposteste
segmentele caudale ale aparatului genital.

APARATUL DIGESTIV
3 segmente:
1

segmentul ingestiv, alcatuit din organe care conduc alimentele pna la stomac (cavitatea bucal,
faringe i esofag);
segmentul digestiv, format din organe care realizeaza digestia (stomac, intestin subtire si
primele 2 portinuni ale intestinului gros: cecul si colonul);
segmentul ejectiv, ultima portiune a aparatului digestiv care este compus din organe care asigura
eliminarea dejectiilor la exterior (rect si anus).
glande anexe
glandele salivare
ficatul
pancreasul
Diafragma mparte aparatul digestiv ntr-o:
portiune prediafragmatica - sunt dispuse: cavitatea orala, limba, dintii, glandele salivare,
faringele si esofagul
portiune postdiafragmatica - este reprezentata de: stomac, intestinul subtire, intestinul gros si
glandele anexe (ficatul si pancreasul)

CAVITATEA ORALA
Cavitatea orala comunica:
o rostral cu exteriorul prin fanta orala (Rima oris),
o caudal cu faringele prin istmul gtlejului.
Dorsal este delimitata de un plafon, ventral de un planseu, iar bilateral de catre peretii cavitatii
orale.
Cele doua arcade dentare superioara si inferioara mpart cavitatea orala n:
- vestibulul oral (Vestibulum oris)
- cavitate orala propriu-zisa (Cavum oris proprium).
Fanta orala este delimitata de buze (Labia oris), buza superioara (Labium superium) si buza
inferioara (Labium inferium), care se reunesc bilateral la nivelul unghiurilor orale (Angulus oris)
numite si comisuri orale.
Buza superioara este n general mai dezvoltata dect buza inferioara, aspect putin marcat la
ecvine si rumegatoare mici, dar sesizabil la bovine, suine, carnivore si leporide. Buza superioara este
parcursa medio-dorsal de un sant subnazal sau filtru (Philtrum).
Buza superioara alcatuieste mpreuna cu vrful nasului:
planul rostral la suine,
planul nazo-labial la bovine
planul nazal la celelalte specii.
De la nivelul buzei inferioare medio-ventral se reliefeaza barbia sau motul mentonier
(Mentum).
Buzele sunt captusite la exterior de piele si prevazute cu peri tactili, rari, fini, mai scurti sau
mai lungi care vor forma mustatile, iar la interior sunt captusite de mucoasa labiala neteda ,
umeda , de culoare roz, pigmentata la unele specii si perforata de orificiile glandelor labiale, mai
vizibile la ecvine si mai numeroase aproape de unghiurile orale. Baza anatomica a buzelor este
reprezentata de muschiul orbicularul buzelor.
Obrajii (Bucca) formeaza peretii laterali ai cavitatii orale, fiind mai extinsi si mai putin
delimitati pe fata lor externa dect pe fata lor interna.
La interior, obrajii sunt delimitati, rostral de unghiurile orale, caudal de pliurile
pterigomandibulare (Plica pterigomandibularis), un pliu mucos care leaga palatul dur de
2

mandibula , caudal de ultimul molar superior si inferior. Pe fata lor interna , obrajii sunt n general
netezi, cu exceptia rumegatoarelor care prezinta papilele labiale (Papillae labiales) si a leporidelor
la care prin rasfrngerea spre interior a pielii buzelor, pe fata interna a obrajilor se gasesc peri
vestibulari. n vestibulul oral se deschide canalul parotidian la nivelul papilei parotidiene (Papilla
parotidea) situat diferit n functie de specie, n dreptul premolarilor sau molarilor superiori.
Baza anatomica a obrajilor este reprezentata de muschii buccinator si maseter. Peretii
obrajilor la nou-nascuti contin cte un corp adipos (Corpus adiposum bucae) numit n trecut bula lui
Bichat.
Plafonul cavitatii orale (Palatum) denumit si bolta palatina , este alcatuit din:
palatul dur (Palatum durum) - dorsal
palatul moale (Palatum molle) sau valul palatin (Velum palatinum)
Palatul dur - prezinta papila incisiva, rafeul palatin si crestele palatine.
Papila incisiva (Papilla incisiva) este o formatiune impara, situata caudal de incisivii centrali
superiori, cu aspect diferit n functie de specie si care este ncadrata bilateral de deschiderea orala a
canalului incisiv a organului vomero- nazal, de aspectul literei "T" culcat, care se deschide ventral n
cavitatea orala si dorsal n cavitatea nazala
Rafeul palatin (Raphe palati) ncepe imediat caudal de papila incisiva si se ntinde caudal pna
n apropierea palatului moale. Are un traiect diferit n functie de specie, aproape rectiliniu sau n
zig-zag.
Crestele palatine (Rugae palatinae ) sau ridurile palatine sunt reliefuri transverse care se
formeaza la nivelul rafeului si se ntind nspre marginile bilaterale ale palatului dur. Numarul
crestelor palatine difera n functie de specie.
Palatul moale reprezinta prelungirea caudala a palatului dur, fiind dispus oblic caudo-ventral.
Este mobil si separa cavitatea orala de nazo-faringe. mpreuna cu radacina limbii delimiteaza
gtlejul (Fauces) care apartine faringelui. Valul palatin prezinta pentru descriere doua a fete si patru
margini.
Prezinta la suine o proeminenta , uvula palatina (Uvula palatina) numit omusor sau lueta .
Bilateral exista o depresiune numita fosa tonsilara (Fossa tonsilaris) care adaposteste tonsila
palatina (Tonsilla palatina) numita si amigdala palatina .
Palatul moale este mobilizat de 5 perechi de muschi.
Muschiul palatin - Prin contractie scurteaza lungimea palatului moale.
Muschiul palatofaringian - Este ridicator al palatului moale.
Muschiul palatoglos - Are rol de tensor al palatului moale.
Muschiul tensor al valului palatin - Are originea pe procesul muscular al stncii temporalului
.Are rol de tensor al palatului moale.
Muschiul ridicator al valului palatin - Are originea pe procesul muscular al stncii
temporalului. Este ridicator al palatului moale, constrictor si dilatator al orificiului faringian al tubei
auditive.
n mucoasa palatului moale sunt prezente glande salivare diseminate, att pe fata orala ct si
pe fata faringiana.
n fiziologia digestiei, palatul moale are rolul de a regla tranzitul bolului alimentar spre orofaringe si esofag, mpiedicnd ntoarcerea lui n cavitatea orala.
Planseul cavitatii orale reprezentat de planseul sublingual este circumscris de catre arcadele
dentare inferioare, gazduieste limba, neputnd fi examinat dect dupa ridicarea limbii. Este divizat
ntr-o portiune prefrenulara si 2 recesuri sublinguale laterale.
Portiunea prefrenulara se ntinde rostral de frul limbii (Frenulum linguae), prezentnd
bilateral si caudal de incisivii inferiori carunculii sublinguali (Caruncula sublingualis), pliuri mucoase
la nivelul carora se deschid glanda salivara mandibulara si glanda sublinguala monostomatica. La
unele specii (ecvine, caprine) n vecinatatea carunculilor sublinguali sunt situate glandele
paracarunculare (Glandulla paracaruncularis).
3

n mucoasa planseului sublingual pot fi gasite la unele specii rudimente de tonsile sublinguale
(Tonsilla sublingualis).
Fiecare reces sublingual lateral (Recessus sublingualis lateralis) este profund, divergent si se
ntinde caudal pna la nivelul ultimului molar inferior, pentru a se termina lateral pe arcul
palatoglos. n portiunea sa rostrala proemina o creasta longitudinala, care ncepe n dreptul frului
limbii si se termina la nivelul primilor molari inferiori, formnd pliul sublingual (Plica sublingualis) la
nivelul careia se deschid canalele glandei salivare sublinguale polistomatice.
PARTICULARITATI SPECIFICE ALE CAVITATII ORALE
Ecvine.
Buzele sunt foarte mobile si au un rol important n prehensiunea alimentelor.
Filtrul este larg si putin profund.
Medio -ventral de la nivelul buzei inferioare se reliefeaza "motul barbiei".
Palatul dur este lung, papila incisiva este patrulatera, iar deschiderea orala a canalelor incisive ale
organului vomero-nazal sunt obliterate.
Crestele palatine sunt n numar de 17-18 perechi, concave caudal si care ocupa aproape n totalitate
palatul dur.
Planseul cavitatii orale este ngust, carunculii sublinguali sunt aplatizati dorso-ventral, la vrful lor
deschizndu-se canalul glandei mandibulare.
Putin rostral de carunculii sublinguali exista o glanda salivara mica, particulara, numit glanda
paracarunculara.
Bovine .
Buza superioara este mai dezvoltata si acopera partial buza inferioara.
Palatul dur este alungit, iar rostral incisivii superiori sunt nlocuiti de pernita dentara (
Pulvinus dentalis).
Papila incisiva are aspect triunghiular, flancat de orificiile orale ale canalelor incisive.
Planseul cavitatii orale este ngust, carunculii sublinguali aplatizati, avnd marginea libera
crenelata, pe ea deschizndu-se canalul glandei mandibulare si canalul glandei sublinguale
monostomatice. Uneori este prezent un rudiment de glanda paracarunculara, situata n vecinatatea
frului limbii. Organul oro-bazal este plasat foarte aproape de planul median.
Ovine si caprine.
La caprine, barbia este prevazuta cu un smoc de par care formeaza "barbisonul".
Papila incisiva are aspect triunghiular, crestele palatine sunt n numar de 14-15 la ovine si de
12-13 la caprine.
La nivelul planseului cavitatii orale, glandele paracarunculare sunt mai bine dezvoltate la
caprine, iar n recesurile sublinguale laterale proemina papile bine dezvoltate.
Suine.
Buzele sunt inegale, buza superioara fiind mai dezvoltata dect buza inferioara si realizeaza cu
vrful nasului planul rostral, de forma circulara, la nivelul caruia sunt situate narile.
Papila incisiva are aspect romboidal, rafeul palatin este lung si de forma unui sant ngust, n
zig-zag, nsotit bilateral de 20-23 de perechi de creste palatine proeminente.
Palatul moale este mai lung dect larg si prezinta median pe marginea sa libera un rudiment de
uvula. Organul oro-bazal este rudimentar, iar carunculii sublinguali sunt slab evidentiati si rotunjiti.
Canide. Cavitatea orala prezinta variatii multiple n functie de rasa.
Buza superioara acopera lateral buza inferioara, ambele fiind captusite cu piele fina cu peri
tactili, numerosi, lungi si care formeaza mustatile.
Filtrul este adnc, evident si prelungit pna ntre narine.
Papila incisiva este mamelonata, eliptica sau rotunda. Rafeul palatin este slab evidentiat,
uneori absent. Crestele palatine sunt mai putin numeroase, 6-10 perechi, puternic evidentiate.
Palatul moale este relativ lung. Planseul cavitatii orale este larg, situat de-o parte si de alta a
frului limbii, carunculii sublinguali sunt slab evidentiati, organul oro-bazal redus.
Feline.
4

Buzele sunt acoperite de piele fina, prevazute cu peri tactili lungi, care la nivelul buzei
superioare formeaz "mustatile".
Buza inferioara are marginile libere putin festonate.
Palatul dur prezinta 67 perechi de creste palatine, rafeul palatin este sters, pe fata orala a
palatului moale se observa papile filiforme lungi.
Leporide.
Buzele sunt inegal dezvoltate, acoperite de piele cu peri tactili, mai numerosi la nivelul buzei
superioare. Filtrul este evident, profund si mpreuna cu narile are aspectul literei "Y". Obrajii sunt
lungi si prezinta pe fata lor interna datorita rasfrngerii pielii, peri vestibulari (Pili vestibulares).
Pe palatul dur, rafeul palatin este sters, papila incisiva este mamelonata, crestele palatine sunt
n numar de 22 - 33 perechi, evidente si dispuse pe toata lungimea palatul dur.
Planseul cavitatii orale se caracterizeaza prin prezenta la nivelul fiecarui reces sublingual a
unor pliuri mucoase, un pliu mucos principal si 5-6 pliuri mucoase secundare, medial de precedentul.

LIMBA
Limba

portiune libera, situat rostral numita apex sau vrf

portiune fixa, reprezentat de corpul si radacina limbii.

Vrful limbii (Apex linguae) este mobil, avnd forma diferita n functie de specie.
Prezinta o:
fata dorsala, care la unele specii este parcursa median de un sant
fata ventrala neteda, care n portiunea sa caudala se fixeaza de planseul cavitatii orale
printr-un pliu mucos numit frul limbii (Frenulum linguae).
Portiunea fixa
corp (Corpus linguae)
radacina limbii (Radix linguae).
Prezinta GLANDE LINGUALE si PAPILE:
cu rol tactil - papile filiforme, papile conice, papile lenticulare
cu rol gustativ - papile fungiforme, papile valate, papile foliate.
Papilele filiforme (Papillae filiformis) sunt cele mai numeroase si acopera toata fata dorsala a
limbii, conferindu-i o senzatie catifelata la palpare, exceptie fac rumegatoarele si felinele la care
acest tip de papile au rol gustativ.
Papilele conice (Papillae conicae) sunt asemanatoare cu cele filiforme, dar sunt mai groase si
confera numai la bovine si feline o senzatie aspra la palpare.
Papilele lenticulare (Papillae lenticulares) sunt specifice rumegatoarelor si sunt plasate pe
torul lingual, intervenind n triturarea furajelor.
Papilele fungiforme (Papillae fungiformes) sunt aproximativ rotunde, avnd aspect de
ciuperca. Sunt mai putin numeroase dect papilele filiforme si conice, fiind diseminate att pe fata
dorsala a vrfului limbii ct si pe marginile laterale ale limbii.
Papilele valate ( Papillae valatae ) numite si papile caliciforme sau circumvalate, sunt foarte
vizibile la extremitatea caudo-laterala a dorsului limbii. Sunt aplatizate si discoidale, nconjurate de
un sant papilar (Sulcus papillae) si nvelite de un val papilar (Vellum papilae). La baza santului se
deschid canalele glandelor tubulo-acinoase (glandele Ebner) care, prin secretiile lor au rolul de a
curata regiunea de resturile alimentare.
Papilele foliate (Papillae foliatae) sunt plasate bilateral, la limita dintre corpul si radacina
limbii fiind alcatuite din foi papilare (Folium papillae) de aspectul unor lamele despartite de santuri
papilare.
5

Muschii limbii sunt sistematizati n:

muschi extrinseci, cu originea pe mandibula sau hioid si cu terminatia pe scheletul
conjunctivo-fibros al limbii
muschi intrinseci sau muschii proprii ai limbii.
MUSCHII EXTRINSECI
Muschiul stiloglos - Trage limba caudal si lateral.
Muschiul hioglos -Trage limba ventro-caudal.
Muschiul genioglos - Trage limba rostral, caudal si ventral.
MUSCHII INTRINSECI
Muschiul lingual propriu - da forma limbii, iar n functie de necesitaile fiziologice are
proprietatea de a modifica forma si consistenta limbii.
PARTICULARITATI SPECIFICE ALE LIMBII
Ecvine
Papilele filiforme sunt raspndite pe toata fata dorsala a limbii, papilele fungiforme sunt
plasate pe vrful si marginile limbii. Papilele valate sunt n numar de doua, cte una pe fiecare
parte, iar papilele foliate formeaza un organ gustativ de 1-3 cm lungime.
Bovine
Pe fata dorsala a corpului limbii se reliefeaza torul lingual (Torus linguae), pe care, sunt
plasate papilelele lenticulare. Rostral de torul limbii este situata o depresiune, fosa limbii ( Fossa
linguae) unde se pot acumula si nfige aristele gramineelor.
Papilele filiforme si conice sunt cornificate, raspndite pe fata dorsala a limbii si confera
senzatia de aspru la palpare, iar papilele fungiforme sunt dispuse pe marginile laterale ale limbii.
Papilele valate sunt aranjate pe doua a rnduri, caudo-lateral de torul limbii, n numar de 8-16 pe
fiecare parte. Lipsesc papilele foliate.
La ovine si caprine
Torul limbii este mai larg dar mai scund dect la rumegatoarele mari, iar papilele lenticulare
mai mici.
Papilele filiforme sunt cornificate, papilele fungiforme sunt numeroase si raspndite pe fata
dorsala a limbii. Papilele valate sunt n numar de 18-24, dispuse pe doua a rnduri. Papilele foliate
sunt absente.
Suine
Dorsul limbii prezinta un relief median longitudinal, ngrosat ca o creasta.
Papilele filiforme si fungiforme sunt plasate pe fata dorsala si pe marginile laterale ale limbii.
Papilele valate, n numar de doua, plasate cte una de fiecare parte a planului sagital al limbii.
Papilele foliate formeaza un organ gustativ de aproximativ 1 cm.
Canide
Papilele filiforme sunt raspndite pe fata dorsala a limbii, dau aspect catifelat la palpare.
Printre ele si mai ales pe apex sunt dispuse papilele fungiforme. Papilele valate sunt n numar de 2 -3
pe fiecare parte, iar papilele foliate formeaza un organ gustativ de ctiva mm lungime. Pe fata
ventrala a apexului limbii se dezvolta un cordon fibros numit lisa (Lyssa) sau viermele turbarii.
Feline
Papilele conice sunt cheratinizate, curbate caudal si aspre la palpare, papilele fungiforme sunt
raspndite pe marginile laterale ale limbii, iar papilele valate sunt n numar de 2-3 pe fiecare parte.
Papilele foliate sunt mai putin dezvoltate si alcatuiesc un organ gustativ mai mic dect la canide.
Lisa este prezenta dar mai putin dezvoltata.
6

Leporide
Torul lingual, redus.
Papilele filiforme si fungiforme sunt dispuse att pe fata dorsala a apexului ct si pe marginile
laterale. Papilele valate sunt n numar de doua a, cte una pe fiecare parte, iar papilele foliate
alcatuiesc un organ gustativ de form eliptica.

Limba la vaca (dupa Barone, 1984)

Limba si faringele la porc (dupa Barone, 1984)

Limba la canide (dupa Barone, 1984)

Limba la feline (dupa Barone, 1984)

10

Limba la leporide (dupa Barone, 1984)

Structura dintelui (dupa Barone, 1984)

11

DINTII
Localizati n alveolele dentare maxilare si mandibulare, formnd arcada dentara superioara si
arcada dentara inferioara .
arcada dentara superioara se suprapune perfect peste arcada dentara inferioara dantura este
izognata,
suprapunerea arcadelor dentare nu este perfecta atunci dantura este anizognata.
n seria mamiferelor domestice nu exista niciodata izognatie veritabila.
Mamiferele domestice, cu foarte rare exceptii sunt heterodonte, adica dintii se deosebesc
morfologic ntre ei, fiind clasificati n dinti: incisivi (Dentes incisivi), canini (Dentes canini),
premolari (Dentes premolares) si molari (Dentes molares).
Animalele care au toti dintii asemanatori morfologic sunt izodonte, ca de ex. pestii si reptilele.

n general, mamiferele domestice sunt specii difiodonte, adica au 2 generatii de dinti:

dentitia deciduala = dinti de lapte sau caduci, o dentitie temporara
dentitia permanenta care nlocuieste treptat dentitia deciduala.

Speciile de animale care prezinta o singura generatie de dinti n tot timpul vietii lor se numesc
monofiodonte , de ex. cetaceele si chiropterele,
Speciile de animale care au mai multe generatii de dinti sunt polifiodonte, de ex. rechinii.
n cadrul dentitiei difiodonte se ntlnesc:
- dinti monofizari, care nu au precursori n dentitia caduca , cum sunt molarii si caninii la
armasar
- dinti difizari care au precursori n dentitia de lapte.
Numarul total de dinti de pe cele doua arcade este reprezentat de formula dentara. (la
numarator se nscriu dintii de pe arcada dentara superioara, iar la numitor sunt trecuti dintii de pe
arcada dentara inferioara)
n cadrul formulei dentare fiecare categorie de dinti este reprezentata de litera initiala: I, C, P,
M.
Formula dentara poate fi: unilaterala, care cuprinde dintii de pe jumatatea arcadelor dentare,
ex. si 3/3, C 1/1, P 4/4, M 3/3; bilaterala, care cuprinde toti dintii de pe cele doua arcade, ex. si 33 / 3-3, C 1-1 / 1-1, P 4-4 / 4-4, M 3-3 / 3-3;
Structura si forma dintilor
Dintii sunt plasa si n alveolele dentare si prezinta:
coroana - portiunea de dinte care se vede,
col - colet
radacina - portiunea dintelui nfipta n alveola dentara.
Coroana dintelui prezinta mai multe fete:
fata vestibulara (Facies vestibularis) orientata spre vestibulul oral,
fata linguala (Facies lingualis) orientat spre limba,
fata de contact (Facies contactus) orientata spre dintii adiacenti si fata ocluzala (Facies
occlusalis) care vine n contact cu fata ocluzala a dintelui de pe arcada opusa
pentru premolari si molari se mai descriu cte o fata meziala (Facies mesialis) si o fata distala
(Facies distalis), fata distala a unui dinte vine n contact cu fata meziala a dintelui urmator.
Structural, dintele este constituit din:
dentina ( Dentinum) sau ivorium care gazduieste cavitatea dentara (Cavum dentis) si care
circumscrie pulpa dintelui (Pulpa dentis) format din tesut conjunctiv, pulpocite, fibre de
colagen izolate sau dispuse n fascicule, o retea hemocapilara si un bogat plex venos.
Dentina este de doua tipuri, dentina primara formata nainte de eruptie si dentina
12

secundara care apare dupa eruptie. La ierbivore, n urma tocirii dintilor incisivi, fata
ocluzala a dintelui se va oblitera cu dentina secundara si va forma steluta dentara.
email (Enaleum) sau smalt, o substanta foarte dura, translucida si care contine 3% materie
organica, restul fiind substante minerale.
Dentina radacinii dintelui este acoperita de cement ( Cementum), o substanta dura, opaca, de
culoare gri-galbuie si cu structura asemanatoare esutului osos si care contine cementocite.
Vrful radacinii dintelui este perforat de gaura dintelui (Foramen apicis dentis) prin care
cavitatea dintelui comunic cu alveola dentara si prin care intra si ies vasele si nervii dintelui.

Dintii de pe arcada dentara inferioara la cal (dupa Barone, 1984)

13

Ecvine, dentitia este de tip difiodonta, heterodonta si izognata.

Formula dentara unilateral este: I 3/3, C 1/1 la masculi si 0/0 la femele, P 4(3)/3, M 3/3.
Rumegatoarele au denti ia difiodonta, heterodonta, anizognata, difizara (exceptie molarii).
Formula dentara unilaterala este: I 0/4, C 0/0, P 3/3, M 3/3.
La suine dintii sunt difiodonti, heterodonti, difizari, brahiodonti si bunodonti.
Formula dentara unilaterala acuprinde: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 3/3.
Canidele au n general dinti de tip difiodont, heterodont, difizar, brahiodont, secodont.
Formula dentara unilaterala cuprinde: I 3/3, C 1/1, P 4/4, M 2/3.
Dentitia la feline este asemanatoare cu cea de la canide.
Formula dentara unilaterala este: I 3/3, C 1/1, P 3/2, M 1/1.
La leporide dintii sunt difiodonti, hipselodonti, selenodonti. Incisivii superiori sunt dispusi pe
doua rnduri, cei rostrali sunt mai dezvoltati si curbati, iar cei caudali sunt mai redusi, cresc
continuu si sunt aradiculari.
Formula dentara unilaterala cuprinde: I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3.

Arcada dentara superioara si inferioara la canide (dupa Barone, 1984)

14

Formula dentara bilaterala la canide (dupa Barone, 1984)

GLANDELE SALIVARE

Glandele salivare ( Glandulae oris ) sunt glande anexe ale cavitatii orale, n care se varsa
produsul de secretie - saliva. Au rol n mentinerea umiditaii cavitatii orale si n fluidificarea
alimentelor.
Glandele salivare aglomerate
Glandele salivare difuze (diseminate)
Glandele salivare aglomerate - Sunt clasificate n: glande seroase pure (glanda parotida) si glande
mixte (glanda mandibulara , glanda sublinguala ).
Glanda parotida (Glandulae parotis) este cea mai voluminoasa dintre glandele salivare, fiind o
glanda de tip seros, care si varsa produsul de secretie prin canalul parotidian ( Ductus parotideus),
denumit n trecut canalul lui Stenon, care se deschide n vestibulul bucal la nivelul unei papile
parotidiene situata diferit n functie de specie, n dreptul arcadei premolare si molare superioare.
Glanda este plasata ventral de pavilionul urechii, lateral vine n contact cu pielea de care este
despartita printr-o fascie parotidiana. Dorsal se muleaza pe baza pavilionului urechii, iar ventral este
variabila ca forma si dispozitie n functie de specie.
Ecvine
- culoare alb-galbui
- inconjoara baza pavilionului urechii, formnd un unghi preauricular si un unghi postauricular
- canalul parotidian P3.
Bovine
- culoare brun-rosietica
- mai putin dezvoltata ca la ecvine
- canalul parotidian P2
Ovine si caprine
- mai dezvoltata n comparatie cu cea de la bovine
- canalul parotidian M1
Suine
- cea mai dezvoltata n seria mamiferelor domestice,
- culoare gri-rozie sau galbuie,
- canalul parotidian P3
- aspect triunghiular
Carnivore
- este redusa si plasata la baza urechii, avnd aspectul literei "V"
- culoare brun-rosietic
- canalul parotidian P4 - maselei carnasiere superioare. Pe traiect, canalul parotidian poate fi
nsotit de glande parotide accesorii mici.
Leporide
- culoare alb-galbuie,
- canalul parotidian M ultim
Glanda mandibulara = glanda submaxilara, este o glanda mixta, sero-mucoasa, plasata mediocaudal de ramura mandibulei, lateral de regiunea hioidiana si faringiana. Canalul glandei
mandibulare (Ductus mandibularis), denumit n trecut canalul lui Wharton, are un traseu rostral,
trece printre muschii milohioidian, hioglos si stiloglos, pe fata mediala a glandei sublinguale pentru
a se deschide mpreuna cu canalul glandei sublinguale monostomatice (la speciile la care exist ) pe
planseul cavitatii orale, aproape de frul limbii, la nivelul carunculei sublinguale.

Glandele salivare profunde la cal (dupa Barone, 1984)

Glanda sublinguala (Glandula sublingualis) este o glanda mixta, predominant mucoasa si
plasata n mucoasa recesului sublingual lateral.
Nu este o glanda unica ci este alcatuita din mai multi lobi care ar putea fi considerati glande
distincte.
lobii caudali vor constitui glanda sublinguala monostomatica (Gl. sublingualis monostomatica),
n care canalele excretoare vor conflua formnd un canal unic, satelit al canalului mandibular,
canalul sublingual principal (Ductus sublingualis major), numit n trecut canalul lui Bartholin.
portiunea rostrala formeaza glanda sublinguala polistomatica (Gl. sublingualis polystomatica)
care si dreneaza secretia n cavitatea orala prin mai multe canale sublinguale accesorii (Ductus
sublingualis minor), denumite n trecut canalele lui Rivinius.
Ecvine
- polistomatica

canalele sublinguale polistomatice sunt n numar de 15-20, flexuoase si se deschid pe creasta

sublinguala printr-un tubercul mic.
Rumegatoare
- 2 lobi, lobul rostral mai mare si lobul caudal mai mic,
- Canalul glandei sublinguale monostomatice nsoteste canalul glandei mandibulare pentru a se
deschide pe marginea carunculei sublinguale.
- Canalele glandelor sublinguale polistomatice se deschid pe planseul sublingual de-a lungul
crestei sublinguale.
Suine
- mai redusa dect glanda parotida
- 2 lobi, lobul rostral mai mic si lobul caudal, situat la fata profunda a parotidei.
- Canalul glandei monostomatice acompaniaza canalul glandei mandibulare pentru a se
deschide pe caruncula sublinguala.
- Canalele glandei polistomatice se varsa n cavitatea orala fie direct, fie prin intermediul
canalului glandei sublinguale monostomatice.
Carnivore
- este voluminoasa, aplatizata sau ovoida, plasata ventral de glanda parotida si caudal de
procesul angular al mandibulei, putnd fi palpata transcutanat n vecinatatea faringelui.
- Sunt prezente ambele tipuri de glande sublinguale, cea polistomatica este plasata rostral de
cea monostomatica. Glanda polistomatica este mai putin dezvoltata si uneori este absenta la
feline. Canalele glandelor polistomatice se deschid la nivelul crestelor sublinguale.
Leporide
- Glanda sublinguala se reduce numai la portiunea polistomatica, alcatuita din lobi eliptici si
care si varsa secretia prin canalele accesorii ce se deschid n recesul sublingual la nivelul
crestelor sublinguale.
Glandele salivare difuze (diseminate)

glandele labiale (Gl. labialis) sunt plasate sub mucoasa buzelor,

glandele palatine (Gll. palatinae) sunt localizate sub mucoasa fetei orale a palatului moale,
glandele linguale (Gl. linguales) se gasesc pe marginile si n submucoasa limbii.
glandele bucale (Gl. bucales) sunt sistematizate n:
o gl. bucale dorsale,
o gl. bucale intermediare
o gl. bucale ventrale.

!!! La canide si leporide, glandele salivare dorsale vor forma prin aglomerarea lor glanda
zigomatica (Gl. zygomatica), plasata medio-rostral de arcada zigomatica si care se deschide n
vestibulul oral, caudal de papila parotidiana n dreptul primului molar superior prin canalul glandei
zigomatice, denumit n trecut conductul lui Nck.

Glandele salivare la canide (dupa Barone, 1984)

Glandele salivare la porc (dupa Barone, 1984)

FARINGELE
Faringele (Pharynx) este un conduct musculo-membranos larg, comun aparatului respirator si
aparatului digestiv si care debuteaza la nivelul coanelor si a istmului gtlejului pentru a se continua
caudal cu esofagul.

Cavitatea faringiana (Cavum pharyngis) este delimitata dorsal de un plafon, ventral de

planseul faringelui si lateral de doi pereti.
Cavitatea faringiana este dispusa pe doua etaje: etajul dorsal care constituie nazofaringele si
etajul ventral care formeaza orofaringele.
Nazofaringele sau portiunea nazala a faringelui (Pars nasalis) comunica cu cavitaile nazale prin
intermediul coanelor.
Orofaringele sau portiunea orala a faringelui ( Pars oralis ) este divizat ntr-o portiune rostroventrala, gtlejul (Fauceus), care comunica cu cavitatea orala propriu-zisa prin orificiul faringian si o
portiune caudala numit orofaringele propriu-zis. n peretii laterali ai orofaringelui, se afla o
depresiune, mai mult sau mai putin profunda n functie de specie, fosa tonsilara (Fossa tonsillaris)
care adaposteste o formatiune limfoida importanta, tonsila palatina (Tonsilla palatina).
Faringele este actionat de 6 muschi constrictori si o pereche de muschi dilatatori.
Muschii constrictori sunt: muschiul palato- faringian, muschiul pterigo-faringian, muschiul stilofaringian rostral, muschiul hio-faringian, muschiul tireo-faringian si muschiul crico-faringian.
Muschii dilatatori sunt: muschiul stilo-faringian caudal

Formatiunile limfatice ale cavitatii orale si faringelui Tonsile = amigdale si formeaza la nivelul
faringelui arcul tonsilar faringian.
Structural, tonsilele sunt alcatuite din aglomerari de limfocite dispuse printre macrofage,
circumscrise si delimitate de o capsula conjunctiva.
Tonsila linguala (Tonsilla lingualis) n general impara, este plasata pe radacina limbii, fiind
formata din foliculi tonsilari la ecvine, bovine, suine.
Tonsila palatina ( Tonsilla palatina) este situata n fosa tonsilara, delimitat de arcul palato-glos
si arcul palato-faringian. Lipseste la suine, n schimb la carnivore este bine evidentiata.
Tonsila valului palatin (Tonsilla veli palatini) este plasata n mucoasa orala a palatului moale.
Bine evidentiata la suine si ecvine, rudimentara la celelalte specii.
Tonsila faringiana (Tonsilla pharyngea) este prezenta n mucoasa fornixului faringian la ecvine
si carnivore, iar la bovine si suine n mucoasa septului faringian.
Tonsila tubara (Tonsilla tubaria) este plasata n jurul ostiului faringian al trompei auditive.
Lipseste doar la carnivore.
Tonsila paraepiglotica (Tonsilla paraepiglottica) este ntlnita la ovine, caprine, suine si feline,
fiind situata n mucoasa de la baza epiglotei.

ESOFAGUL
Esofagul are originea dorsal de laringe, fiind plasat dorsal de trahee, traverseaza mediastinul
mijlociu si mediastinul caudal pentru a se plasa la stnga aortei pe care o nsoteste pna la diafragm,
pe care o traverseaza pe la nivelul ostiului esofagian al diafragmei si ajunge n cavitatea abdominala,
unde se deschide n stomac prin orificiul cardia.
3 parti inegale: cervicala, toracica si abdominala .

Portiunea cervicala - situat dorsal de trahee si n contact lateral cu muschiul lungul capului,
iar ventral cu cartilajul cricoid al laringelui. n treimea caudala a gtului deviaza la stnga de trahee,
venind n contact cu artera carotida comun stnga, cu cordonul vagosimpatic, cu nervul laringian
recurent. n aceast regiune esofagul poate fi palpat transcutanat.
Portiunea toracica - poate fi subdivizata n 4 segmente: segmentul initial care ncepe la nivelul
aperturii craniale a toracelui, venind lateral n contact cu traheea si cu ganglionul cervico-toracic;
segmentul secund, traverseaza mediastinul cranial, este plasat median pe fata dorsala a traheei si
este nsotit la dreapta de canalul toracic; segmentul tert, traverseaza mediastinul mijlociu, dorsal
de baza cordului, este plasat la dreapta arcului aortic si numai la ecvine, carnivore si leporide este
ncrucisat de vena azigos la dreapta. Ultimul segment este cel care corespunde mediastinului caudal,
plasat pe fata medial a pl mnilor si este nsotit dorsal si ventral de trunchiurile nervilor vagi si de
artera bronho-esofagian .
Portiunea abdominala (Pars abdominalis) este cea mai scurta. ncepe la nivelul ostiului
esofagian al diafragmei, care este situat ntre pilierii median stng si drept, traverseaza amprenta
esofagiana a ficatului, pentru a se termina n stomac la nivelul cardiei.
Esofagul este atasat de cartilajul cricoid printr-un tendon crico-esofagian (Tendo
cricoesophageus), scurt si cu originea pe creasta mediana dorsala a lamei cartilajului cricoid, iar
terminatia pe fata ventrala a esofagului.
PARTICULARITATI PE SPECII
La ecvine, esofagul are lungime si calibru diferit n functie de individ. Lungimea sa ajunge pna
la 150 cm, iar calibrul pna la 3 cm n repaus si 6 cm n distensie. Pe traiect, lumenul esofagului se
ngusteaza la origine si terminatie.
La rumegatoare, esofagul are o lungime de aproximativ 90 cm la bovine si 75 cm la ovine si
caprine, calibrul de 5-6 cm n portiunea cervicala si mediastinala craniala, care apoi creste progresiv
pna la 9 cm n portiunea mediastinala caudala. n mediastinul caudal esofagul vine n contact cu
limfonodurile mediastinale caudale, care n diferite stari inflamatorii comprima esofagul, genernd
obstructii ale tranzitului esofagian.
La suine, esofagul este relativ scurt, masoara aproximativ 35-45 cm, n functie de individ si
rasa si un calibru aproape uniform pe toata lungimea sa.
Canidele au esofagul lung si foarte dilatabil, masurnd n jur de 30 cm lungime si 2- 3 cm n
diametru. n distensie calibrul esofagului se poate tripla. Esofagul are peretele mai gros n regiunea
cervicala, se subtiaza n regiunea toracica si se ngroasa din nou n portiunea abdominala .
La feline, esofagul este asemanator cu cel de la canide, dar mai scurt, pna la 15 cm, cu un
calibru care se va ngusta la nivelul trecerii prin ostiul esofagian al diafragmei.
La leporide , esofagul este relativ lung n raport cu specia, avnd lungimea de 12-14 cm si un
calibru de 1 cm n segmentul cervical si care se ngusteaza n segmentul toracal.

STOMACUL
Stomacul (Ventriculus, s. Gaster) urmeaza esofagului de la nivelul cardiei si se continua cu
intestinul subtire prin pilor. Este situat n cavitatea abdominala, postdiafragmatic si retrohepatic, n
centrul cupolei diafragmatice.
Se disting 2 tipuri de stomac:
1. stomacul simplu sau monocompartimentat, ntlnit la ecvine, suine, carnivore si leporide;
2. stomacul compus sau policompartimentat, specific rumegatoarelor.
Stomacul simplu

Stomacul simplu este relativ mai bine dezvoltat la carnivore dect la ierbivore si omnivore,
avnd capacitate variabil n functie de specie si ras , 0,5-1 litru la carnivore pna la 10 -15 litri la
ecvine. Se numeste stomac "simplu" deoarece mucoasa stomacului este fie de tip glandular, unica, fie
prezinta o portiune proventriculara caracterizat prin existenta unei mucoase de tip esofagian mai
mult sau mai putin extinsa care ncepe la nivelul cardiei.
Conformatia exterioara - Prezinta 2 fete, 2 curburi si 2 extremitati .
Fata parietala (Facies parietalis) orientata cranial, este neteda convexa, vine n contact cu
ficatul n dreapta si cu diafragma n partea stnga.
Fata viscerala (Facies visceralis) este orientata caudal, vine n contact cu ansele intestinului
subtire si cu colonul transvers, avnd aspect neted si convex.
Curbura mica a stomacului ( Curvatura ventriculi minor) situata dorsal si spre dreapta este
concava, relativ scurta, ncepe la nivelul cardiei si se continua pna la incizura angulara (Incisura
angularis) care marcheaza limita dintre portiunea pilorica si restul organului. Pe mica curbura se
insera omentul mic.
Curbura mare a stomacului (Curvatura ventriculi major) este mai lung si foarte extensibil ,
orientat la stnga si ventral, ncepe la nivelul vrfului fundului stomacului si se ntinde pna la pilor.
Pe toata lungimea sa se insera omentul mare.
Fundul stomacului (Fundus ventriculi) este o formatiune cu aspect de fund de sac, rotunjit si
care este situat la stnga si dorsal de cardia. ntre fundul stomacului si cardia se delimiteaza
incizura cardiaca (Incisura cardiaca).
Portiunea pilorica (Pars pylorica) este orientata la dreapta, mai mult sau mai putin situata
dorsal n functie de specie si se termina prin pilor (Pylor). Initial prezinta o dilatatie antrul piloric
(Antrum pyloricum) care se va continua cu canalul piloric (Canalis pyloricus).
Corpul stomacului (Corpus ventriculi) este acea portiune a organului cuprins ntre fundul
stomacului si portiunea pilorica, delimitata ntre cele doua linii perpendiculare duse pe marea
curbura, una de la nivelul incizurii cardiace si cea de a doua de pe incizura pilorica.
Stomacul este consolidat n cavitatea abdominala prin omentul mic, omentul mare si ligamentul
gastrofrenic.
Omentul mic (Omentum minus ) sau micul epiploon, porneste de pe mica curbura a
stomacului, de la cardia pna la pilor si se continua pe portiunea proximala a duodenului pentru a se
termina la nivelul amprentei esofagiene a ficatului, n dreapta ficatului, trece apoi pe marginea
dorsala a ficatului nconjurnd lobul caudat. La nivelul ficatului, nconjoara canalul coledoc, artera
hepatica si portiunea terminala a venei porta.
Omentul mic prezinta 2 portiuni, ligamentul hepatogastric (Lig. hepatogastricum) ce leaga
stomacul de fata viscerala a ficatului si ligamentul hepato-duodenal (Lig. hepatoduodenale) care
leaga ficatul de duoden.
Extremitatea stnga a ligamentului hepatogastric se ataseaza de cardia, de terminatia
esofagului si de diafragm formnd ligamentul gastro-frenic (Lig. gastrophrenicum) . Extremitatea
dreapta a ligamentului hepato-gastric, uneori poate fi libera si formeaza marginea ventral a gaurii
epiplooice.
Omentul mare (Omentum majus) sau marele epiploon se prinde de marea curbura a
stomacului, de la nivelul ligamentului gastro-frenic pna la pilor, ajungnd pe marginea ventrala a
portiunii transverse a duodenului. Se dirijeaza caudo-ventral formnd peretele superficial, dispus
ntre masa gastro-intestinala si planseul cavitatii abdominale, nspre intrarea bazinului, apoi
realizeaza o curbur cranio-dorsala pentru a forma peretele profund care este situat dorsal de
peretele superficial. Acest perete profund ajunge cranial pna la fata viscerala a stomacului, ntre
aceasta si masa intestinala, pentru a se termina pe pancreas si pe colonul transvers, unindu-se cu
peritoneul visceral.
Pe fata viscerala a stomacului, ntre originea duodenului, ligamentul gastro -frenic, omentul
mic, ficat si pancreas, omentul mare concura la formarea unei cavitati numita bursa omentala
(Bursa omentalis), care comunica cu cavitatea peritoneala prin gaura epiploica (Foramen
epiploicum) numita si " hiatusul lui Winslow", delimitata cranial de baza lobului caudat al ficatului,

dorsal de vena cava caudala, ventral de vena porta si caudal de pancreas.

Din omentul mare se desprinde ligamentul gastrosplenic (Lig. gastrolienale) care face legatura
dintre stomac si splina si ligamentul gastrocolic (Lig. gastrocolicum), care leaga stomacul de colonul
transvers.
PARTICULARITATI SPECIFICE ALE STOMACULUI SIMPLU
Ecvine.
- Stomacul are o capacitate de 6-30 litri, variind n functie de talia animalului.
- Fundul stomacului este foarte pronuntat, formnd un veritabil sac cecal dorsal
Suine.
- Stomacul este foarte extensibil, avnd capacitatea medie de 4- 8 litri.
- fundul stomacului prezinta un diverticul gastric (Diverticulum ventriculi) asemanator cu o "glug
", curbat caudal si delimitat de fundul stomacului printr-un pliu mucos.
- Pilorul este obturat de un pliu muco-conjunctivo-adipos denumit tor piloric (Torus pylori).
Carnivore.
- Capacitatea stomacului este cuprins ntre 0,5-7 litri.
- Stomacul are aspect piriform
- Portiunea pilorica este delimitata de un sfincter puternic, avnd aspect de "gt de lebada".
Leporide.
Stomacul este alungit si cilindroid, cardia este larga si plasata dorsal pe mijlocul curburii mici,
incizura angulara este redusa.
Fundul stomacului depaseste dorsal cardia.
Stomacul compus
Stomacul compus sau policompartimentat este specific numai rumegatoarelor (bovine, ovine,
caprine, girufide, camelide), dar poate fi ntlnit si la cetacee, sireniene, unele rozatoare,
marsupiale, rinoceride, hipopotamide, la care numaraul, forma si structura compartimentelor
gastrice variaza de la un grup la altul.
La rumegatoare, stomacul este foarte voluminos, ocupa 4/5 din cavitatea abdominala si este
sistematizat n:
- rumen,
- retea,
- omas (foios),
care vor forma PROVENTRICULUL = PRESTOMACE
- abomasul (cheagul) sau STOMACUL propriu-zis.
Capacitatea stomacului la bovine variaza ntre 150-250 litri.
RUMENUL (Rumen) este cel mai mare compartiment gastric la rumegatoare, ocupnad partea
stnga si ventrala a cavitatii abdominale. Reprezinta aproximativ 80% din capacitatea totala a
stomacului.
Fata parietala (stg)
sant longitudinal stng sac dorsal (+atrium)
sac ventral (+recesul ruminal)
sant accesoriu stang
2 santuri coronare ventral sac cecal caudo-ventral
dorsal sac cecal caudo-dorsal
sant rumino-reticular rumen
retea
Fata viscerala (drt)
sant longitudinal drept sac dorsal (+atrium)
sac ventral
sant accesoriu drept
2 santuri coronare ventral sac cecal caudo-ventral
dorsal sac cecal caudo-dorsal

Sacul ruminal dorsal comunica cu sacul ruminal ventral printr-un orificiu vast numit ostiul
intraruminal (Ostium intraruminale), nconjurat de pilierii ruminali (Pilae ruminis).
sacul dorsal

sacul ventral

ostiul intraruminal
+
pilierii intraruminali:

pilierul cranial (Pila cranialis) separa atriul ruminal de recesul ruminal

pilierul caudal (Pila caudalis) separa sacul cecal caudo-dorsal de sacul cecal caudo-ventral

RETEAUA (Reticulum) al doilea compartiment al proventriculului, este plasat cranio-ventral de

rumen, sprijinindu-se dorsal pe procesul xifoid al sternului, ntre rumen si diafragm .
OMASUL (Omasum) numit si foios, ultimul compartiment al proventriculului, este precedat de
retea si urmat de abomas. Are form aproximativ sferica, fiind plasat cranial, pe partea dreapta a
abdomenului.
ABOMASUL (Abomasum) numit si cheag, reprezinta ultimul compartiment gastric la
rumegatoare, constituind stomacul veritabil la aceste animale. Are aspect piriform si este plasat
caudal de omas n partea dreapta a cavitatii abdominale.
ORIFICII:
RUMEN 2 orificii
Esofag O esofagian = cardia
Retea ORR (o rumino-reticular)
RETEA 3

orificii
Rumen ORR (o rumino-reticular)
Esofag
Foios ORO (o reticulo-omasal)

FOIOS 2 orificii
Retea ORO (o reticulo-omasal)
Cheag OOA (o omaso-abomasal)
CHEAG 2 orificii
Foios OOA (o omaso-abomasal)
Duoden O duodenal = pilor

INTESTINUL
Intestinul (Intestinum) este acea portiune a canalului alimentar care ncepe la nivelul pilorului
si se termina la anus.
prima portiune este mai ngusta si relativ distincta formnd intestinul subtire,
portiunea terminala este mai voluminoasa si spiralata, formnd intestinul gros.

INTESTINUL SUBTIRE
Intestinul subtire ( Intestinum tenue) 3 segmente: duoden, jejun, ileon.
DUODENUL (Duodenum) este cuprins ntre pilor si flexura duodeno-jejunala.
ampula duodenala + ansa sigmoida
portiunea craniala (Pars cranialis) a duodenului, relativ scurta, orientata spre dreapta si care
se termina la nivelul flexurii craniale (Flexura cranialis).
portiunea descendenta situata n partea dreapta a regiunii sublombare sau n fosa
paralombara dreapta. Se termina n vecinatatea regiunii iliace prin flexura caudala.
portiunea transversa
portiunea ascendenta - pna la flexura duodeno-jejunala
n portiunea descendenta a duodenului se deschid canalul coledoc si canalele pancreatice, la
nivelul unei formatiuni numite ampula hepato-pancreatica (Ampulla hepatopancreatica ), cunoscut
n trecut ca "ampula lui Vater", delimitata de un relief mucos, circular, papila duodenala mare
(Papilla duodeni major). La speciile care prezinta si canal pancreatic accesoriu, acesta se va
deschide la nivelul papilei duodenale mici (Papilla duodeni minor).
- Papila duodenala mare canal pancreatic + canal biliar
Papila duodenala mica canal pancreatic accesoriu
(vezi desene pancreas)
Duodenul este fixat n cavitatea abdominala printr-un mezou duodenal si suspendat de o serie de
ligamente.
Ligamentul hepato-duodenal
Pliul duodeno-colic
JEJUNUL (Jejunum) reprezinta portiunea cea mai lunga, fiind suspendat n regiunea lombara de
plafonul cavitatii abdominale, de mezenter (Mesenterium), formnd n acest fel ansele jejunale.
Limita dintre jejun si duoden este reprezentata de flexura duodeno-jejunala.
ILEONUL (Ileum ) reprezinta portiunea terminala. ntre jejun si ileon nu exista o demarcatie
precisa si din acest motiv segmentul poate fi socotit unitar, ca jejuno-ileon. Ileonul se deschide n
cecum prin ostiul ileal (Ostium ileale) la nivelul unei papile ileale (Papilla ilealis). Ileonul este
suspendat de cecum prin pliul ileo-cecal (Plica ileocecalis).
Mucoasa intestinala prezinta:
cute transversale si longitudinale care formeaza vilozitatile intestinale (Villi intestinales). n
grosimea mucoasei, mai ales la nivelul ileonului si jejunului se gasesc formatiuni limfoide,
izolate sau agregate, care se numesc placile Peyer.
glande intestinale (Glandulae intestinales), denumite n trecut "glandele lui Lieberkhn",
prezente n tot intestinul de la pilor pna la canalul anal
glande duodenale (Glandulae duodenales) denumite n trecut "glande Brunner", mai
prezente n portiunea craniala si descendenta a duodenului, dupa care dispar.

INTESTINUL SUBTIRE LA ANIMALELE DOMESTICE

Ecvine. Intestinul subtire are o lungime de 18-25 m si un calibru de 4-7 cm.
Duodenul prezinta la origine o dilatatie, ampula duodenala, evidenta , iar ansa sigmoida este
stearsa .
Duodenul este suspendat n cavitatea abdominala de 6 ligamente, pliuri si mezouri: lig. hepatoduodenal, lig. duodeno-renal, lig. duodeno-parietal, lig. duodeno-cecal, lig. duodeno-colic, lig.
duodeno-transvers.
Papila duodenala mare + papila duodenal mica .
Rumegatoare. Datorita compresiei exercitate de stomacul policavitar, intestinul ocupa etajul
dorsal drept al cavitatii abdomino-pelvine si imprima astfel ansamblul topografiei viscerale.
Lungimea este de circa 40 m, iar calibrul este mai redus dect la cal.
Duodenul este lung, ampula duodenala lipseste, dar prezinta o ansa sigmoida foarte bine
marcata n cea de a doua inflexiune si n care se deschide canalul coledoc.
Papila duodenala mare + papila duodenal mica .
Jejunul este foarte lung, aproximativ 35-40 m, realiznd numeroase circumvolutiuni cu aspect
de ghirlanda, atasate de mezenter n jurul colonului ascendent.
Ileonul este relativ scurt si plasat la marginea caudala a marelui mezenter, fiind atasat de
cecum printr-un pliu ileo-cecal lung.
Suine. Intestinul subtire are o lungime de 16-20 m si prezinta analogie cu cel de la
rumegatoare.
Papila duodenala mare + papila duodenal mica .
Jejunul formeaza numeroase circumvolutiuni, ocupa toata fosa paralombara dreapta si este
sustinut de mezenter.
Ileonul se desprinde de pe partea stnga a anselor jejunale si se orienteaza dorso-cranial la
dreapta colonului ascendent helicoidal.
Carnivore. Intestinul subtire are o lungime variabila n functie de rasa, talie si individ, variind
ntre 1,5-6 m.
Portiunea craniala si transversa a duodenului sunt foarte scurte n timp ce portiunea
descendenta este foarte lunga.
Papila duodenala mare + papila duodenal mica .
Leporide. Intestinul subtire masoara circa 3-5 m lungime si are calibrul de 0,5-1 cm.
Ampula duodenala este relativ redusa.
Papila duodenala mare + papila duodenal mica .
Jejunul prezint numeroase circumvolutiuni, fiind plasat n fosa paralombara stnga, sustinut de
un mezenter foarte larg. n mucoasa jejunului se gasesc limfonoduli agregati si voluminosi.
Ileonul este lung, situat ntre cecum si colon si prezinta nainte de deschiderea n cecum o
ampula ileala.

INTESTINUL GROS
Intestinul gros (Intestinum crassum) este acea portiune a tubului digestiv care se afla n
continuarea intestinului subtire si care se termina la nivelul anusului.
Intestinul gros se sistematizeaza n trei segmente distincte si succesive:
cecum,
colon,
rect.
CECUMUL - la majoritatea speciilor de animale domestice are forma unui fund de sac, cu o
capacitate foarte variabila.
Comunica cu ileonul prin ostiul ileal (Ostium ileale), plasat la nivelul unei papile ileale,
Comunica si cu colonul ascendent prin orificiul ceco-colic (Ostium cecocolicum).
Cecul este consolidat de ileon prin pliul ileo-cecal, iar de colon prin pliul ceco-colic (Plica
cecocolica).
La toate speciile de mamifere domestice, cecumul este plasat n fosa paralombara dreapta,

doar la suine cea mai mare parte a cecumului se gaseste n fosa paralombara stnga.
COLONUL (Colon) reprezinta portiunea majora a intestinului gros si se sistematizeaza n 3
portiuni:
colonul ascendent,
colonul transvers,
colonul descendent.
La ecvine si suine colonul este boselat, iar la canide si feline colonul are suprafata neteda si lipsit de
haustre.
RECTUL (Rectum ) reprezinta portiunea terminala a intestinului gros, fiind situata dorsal n
cavitatea pelvina si comunicnd cu exteriorul prin canalul anal.
Nu prezinta circumvolutiuni, are suprafata neteda , iar caudal se formeaza ampula rectala
(Ampulla recti).
Mucoasa rectului formeaza o serie de pliuri neregulate, pliuri transverse (Plica transversales)
sustinute de fibre musculare netede care determin aparitia numitelor coloane rectale (Columnae
rectales) si care n canalul anal se vor continua cu coloanele anale.
Rectul este consolidat n cavitatea pelvina printr-o serie de ligamente si muschi.
Mezoul rectal
Muschiul rectococcigian
Muschiul rectouretral
CANALUL ANAL ( Canalis analis) reprezinta portiunea terminala si cea mai scurta a tubului
digestiv, prin care rectul se deschide la exterior la nivelul anusului.
La interior, canalul anal este delimitat de rect prin linia anorectala (Linea anorectalis).
Mucoasa canalului anal formeaza o serie de cute longitudinale, coloanele anale (Columnae anales),
aceasta zona reprezentnd zona columnara (Zona columnaris ani). ntre coloanele anale se
delimiteaza sinusul anal (Sinus anales) ntlnit numai la carnivore.
n submucoasa zonei columnare se gasesc glande anale (Glandulae anales), care lipsesc la
ecvine si rumegatoare, iar la leporide exista glande paraanale sau paraproctale. Aceste glande si
varsa produsul de secretie n sinusul anal.
Caudal de zona columnara urmeaza zona intermediara (Zona intermedia), marginita caudal de
linia anocutanata (Linea anocutanea) ce delimiteaza mucoasa canalului anal de pielea anusului. n
aceasta zona ano-cutanata, pielea este foarte fina si contine glande sudoripare, glande sebacee care
la carnivore formeaza glandele circumanale (Gl. circumanales).
Numai la carnivore, sinusul paraanal este plasat ntre canalul anal si muschiul sfincter extern al
anusului, are forma unei nfundaturi rotunjite si care se deschide n canalul anal prin cte un canal
drept si larg. n sinusurile paraanale se acumuleaza produsul de secretie al glandelor paraanale.
Musculoasa anusului este reprezentat de muschiul sfincter intern al anusului, de muschiul
sfincter extern al anusului si de muschiul ridicator al anusului.
Muschiul sfincter intern al anusului (M. sphincter ani internus) este un muschi neted, care
provine din fibrele musculare circulare ale rectului.
Muschiul sfincter extern al anusului (M. sphincter ani externus) este un muschi striat, care se
ntinde de la perineu n regiunea coccigian .
Muschiul ridicator al anusului ( M. levator ani) este un muschi striat, plasat pe fata lateral a
rectului, cu originea pe fata medial a spinei ischiadice si terminatia pe perineu si pe anus.
Structural, intestinul gros este alcatuita din mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa.
Fibrele musculare longitudinale sunt dispuse fie regulat, ceea ce determina ca suprafata intestinului
sa fie neteda, uniforma, adica neboselata, fie fibrele musculare longitudinale se aglomereaza
formnd tenii (Taenie), ca niste benzi, care sunt mai scurte dect segmentul de intestin si care vor
determina aparitia unor haustre (Haustra) sau boseluri, care la interior vor forma pliuri semilunare.
INTESTINUL GROS LA ANIMALELE DOMESTICE
Ecvine. Intestinul gros este foarte dezvoltat si boselat, avnd o capacitate de aproximativ 150

litri.

Cecumul este foarte lung si are aspectul unei virgule enorme, ocupnd toata fosa paralombara
dreapta. Prezinta o baza (Basis ceci), un corp (Corpus ceci), un apex (Apex ceci), o curbura mare
(Curvatura ceci major) si o curbura mica (Curvatura ceci minor).
Colonul este divizat n colon ascendent, foarte lung si gros; colon transvers, mai scurt, colon
descendent, lung si flotant, cu calibru redus.
Colonul ascendent sau colonul mare este foarte lung, de aproximativ 10 m si cu calibrul de 7- 9
cm. Printr-o dubla pliere pe el nsusi, colonul ascendent realizeaza 4 anse si 3 curburi.
Ansa I = colon ventral drept
Ansa II = colon ventral stang
Ansa III = colon dorsal stang

flexura sternala
flexura pelvina
flexura diafragmatica

Ansa IV = colon dorsal drept

Colonul transvers este foarte scurt, 15-20 cm si greu de delimitat. Pe traiectul colonului
ascendent si transvers se gasesc 3 zone de interes clinic, unde se modifica lumenul colonului si pot
apare obstructii si spasme intestinale. Aceste zone sunt:
- la nivelul ostiului ceco-colic,
- la nivelul flexurii pelvine,
- la trecerea din colonul ascendent n colonul transvers.
Colonul descendent, numit "colonul flotant" sau "micul colon", este foarte lung si boselat, fiind
suspendat de plafonul cavitatii abdominale prin mezoul colonului descendent (Mesocolon
descendens).
Rectul este lung si larg. ncepe n dreptul primei sau a celei de a doua a vertebre sacrale si se
ntinde caudal pna n dreptul vertebrelor coccigiene I-II. Ampula rectala este foarte dezvoltata.
Anusul este plasat putin mai caudal, ventral de vertebrele coccigiene III sau IV si are aspect de
con bine dezvoltat.
Rumegatoare.
- cecum neted fosa paralombara dreapta
- fara glande anale
- La bovine, ansa spirala este formata din 1,5 - 2 spire concentrice urmate de 1,5 - 2 spire
excentrice, iar tura cea mai excentrica este mai apropiata de restul turelor si mai
- departata de ghirlanda jejunala.
- La ovine si caprine, ansa spirala are form de con, fiind format din 2 - 3 spire concentrice,
urmate de 2 - 3 spire excentrice. Ultima spira excentrica este mai departata de restul
spirelor si mai apropiata de ghirlanda jejunala.
Suine.
- boselat fosa paralombara stanga
- 3 tenii
- ampula rectala evidenta
- ansa spirala descrie 3 spire centripete boselate, dirijate cranio-caudal si de la dreapta la
stnga, urmate la vrful acestei anse de flexura centrala care marcheaza nceputul celor 3
spire centrifuge, neboselate si spiralate n sens invers, caudo-cranial
Carnivore.
- neboselat fosa paralombara dreapta
- cecumul este redus n volum, de aspectul unui tirbuson la canide si de crlig la feline

glande circumanale

Leporide
- boselat fosa paralombara dreapta
- fara tenii
- este rulat pe el nsusi de la dreapta la stnga, realiznd 1,5 - 2 ture complete
- glande paraanale sau paraproctale

GLANDELE ANEXE ALE INTESTINULUI

Ficatul si pancreasul sunt doua glande voluminoase si anexe ale tubului digestiv, care si varsa
produsul lor de secretie, bila, respectiv sucul pancreatic n duoden. Prezenta acestor secretii are un
rol important n realizarea digestiei intestinale.
FICATUL
Ficatul (Hepar) este situat postdiafragmatic si usor deplasat spre partea dreapta a cavitatii
abdominale.
Pentru descriere ficatul prezinta 2 fete si 4 margini.
Fata diafragmatica (Facies diafragmatica), orientata cranial, n contact cu diafragma, este
convexa si acoperit de peritoneul visceral, cu exceptia unei potiuni numita aria nuda (Aria nuda) si
care este marcata de santul venei cave (Sulcus venae cavae).
Fata viscerala (Facies visceralis) este concava, iar n centrul fetei viscerale se delimiteaza
poarta ficatului (Porta hepatis) sau hilul ficatului, de marginile careia se prinde omentul mic.
in stnga se afla impresia gastrica ( Impressio gastrica),
ventral si spre dreapta de hil se afla impresia duodenala (Impressio duodenalis),
ventral pe partea dreapta impresia colica (Impressio colica),
pe marginea dorso-lateral a lobului drept, cu exceptia suinelor, se gaseste impresia
renala (Impressio renalis).
Ventral de poarta ficatului se gaseste fosa vezicii biliare ( Fossa vesicae feleae) n care este
plasata vezica biliara (Vesicae feleae), cu exceptia ecvinelor unde aceasta lipseste.
Marginea dorsala ( Margo dorsalis) este groasa si neregulata, traversata de esofag prin
impresia esofagiana (Impressio oesophagea) si de santul venei cave (Sulcus venae cavae).
Marginea ventrala ( Margo ventralis) este libera, convex , neregulata si parcursa de incizurile

interlobare (Incisurae interlobares), care vor mparti organul n lobi hepatici.

Marginile dreapta si stnga (Margo dextra et sinister) apartin fiecare lobului corespondent.
Ficatul este fundamental divizat de ligamentul rotund n 2 mari teritorii:
o unul la dreapta de poarta ficatului si vezica biliara care va corespunde lobului drept
o unul la stnga care va corespunde lobului stng (Lobus hepatis sinister) al ficatului.
o
o

ventral de fosa vezicii biliare se delimiteaza lobul patrat (Lobus quodratus),

dorsal si spre poarta ficatului se afla lobul caudat (Lobus caudatus), numit n trecut "lobul lui
Spiegel", care poate fi divizat de vena cava caudala ntr-un:
proces caudat (Processus caudatus), situat la dreapta
proces papilar (Processus papilaris) la stnga, dorsal de poarta ficatului.
Numarul lobilor ficatului variaza n functie de specie,
4 lobi la rumegatoare si om,
5 lobi la ecvine si leporide,
6 lobi la suine si carnasiere.

Ficatul este consolidat n cavitatea abdominala printr-o serie de ligamente.

Ligamentul coronar
Ligamentul falciform
Ligamentul triunghiular stng
Ligamentul triunghiular drept
Ligamentul hepato-renal
Ligamentul hepato-gastric
Ligamentul hepato-duodenal
Ficatul este constituit din:
capsula hepatica - la nivelul hilului hepatic tunica fibroasa nveleste canalele hepatice,
vasele si nervii formnd capsula fibroasa perivasculara denumita n trecut "capsula
Glisson".
parenchim organizat n lobi hepatici,
canale biliare,
vase si nervi.
Vena porta (Vena portae) colecteaza sngele venos de la toate organele din cavitatea
abdominala, patrunde n ficat pe la nivelul portii ficatului, apoi se divide ntr-o ramura dreapta si o
ramura stnga, care la rndul lor vor trimite ramuri pentru fiecare lob, pentru ca apoi n spatiile
interlobulare sa se capilarizeze. Sngele venos colectat din ficat de vena hepatica se varsa n vena
cava caudala.
VEZICA BILIARA ( Vezica fellea) este un rezervor ovoid sau alungit, situat pe fata viscerala a
ficatului n fosa vezicii biliare ntre lobul patrat si lobul drept. Are rolul de a stoca bila produsa de
ficat si de a o elibera ntre perioadele de digestie.
!!!! Vezica biliara lipseste la ecvine, unele rozatoare si la porumbel.
Vezica biliara este alcatuita din:
corp (Corpus vesicae fellea),
col (Collum vesicae fellea)
fund (Fundus vesicae fellea).
Bila este colectata de canalele biliare interlobulare care se vor uni si vor forma canale biliare
(Ductus biliferi) si care la nivelul fiecarui lob hepatic vor forma un conduct hepatic (Ductus
hepatici). Conductele hepatice din lobii hepatici se unesc si alcatuiesc canalul hepatic comun
(Ductus hepaticii comunis), stng si drept din care prin canalul cistic (Ductus cysticus) bila este

deversata n vezica biliara.

Vezica biliara depoziteaza bila si o elimina prin canalul coledoc (Ductus choledocus) care se
deschide n duoden pe papila duodenala mare la nivelul ampulei hepato-pancreatice, n comun cu
canalul pancreatic principal si separat de canalul pancreatic accesoriu.
Particularitati specifice
La ecvine
ficatul 5 lobi: lobul stng este impartit n lob stng medial si lob stng lateral; lobul
patrat; lobul caudat ; lobul drept .
vezica biliara este absenta,
canalul coledoc lund nastere la nivelul jonctiunii conductelor hepatice comune se
deschide n duoden pe papila duodenala mare, la 15 cm de pilor.
La bovine
ficatul 4 lobi: lobul stng; lobul patrat; lobul caudat; lobul drept.
La ovine si caprine
ficatul 4 lobi: lobul stng; lobul patrat; lobul caudat; lobul drept
La suine
ficatul 6 lobi: lobul stng medial; lobul stng lateral; lobul patrat; lobul caudat; lobul
drept median; lobul drept lateral.
Carnivorele
ficatul 6 lobi: lobul stng medial; lobul stng lateral; lobul patrat; lobul caudat; lobul
drept median; lobul drept lateral.
canalul cistic la canide este aproape rectiliniu, iar la feline este foarte flexuos.
La leporide
ficatul are 5 lobi: lobul stng median; lobul stng lateral; lobul caudat; lobul patrat;
lobul drept.

FICAT 4 lobi RUMEGATOARE

lobul stng;
lobul drept
lobul patrat;
lobul caudat = lob Spiegel;

FICAT 5 lobi ECVINE SI LEPORIDE

lobul stng

- lob stang medial = intermediar stang

- lob stang lateral = stang propriu-zis

lobul drept
lobul patrat;
lobul caudat = lob Spiegel

FICAT 6 lobi - SUINE SI CARNIVORE

lobul stng

- lob stang medial = intermediar stang

- lob stang lateral = stang propriu-zis

lobul drept

- lob drept medial = intermediar drept

- lob drept lateral = drept propriu-zis

lobul patrat;
lobul caudat = lob Spiegel

PANCREASUL
Pancreasul (Pancreas) este o glanda anexa a tubului digestiv, fiind plasat pe curbura mica a
duodenului. Este absent la nevertebrate si la unele vertebrate inferioare, dar este constant prezent
la mamifere.
n organism are functie dubla:
rolul exocrin - secretia sucului pancreatic
rolul endocrin se manifesta prin secretia de insulina si glucagon, doi hormoni
indispensabili metabolismului glucidic.
Pancreasul prezinta un aspect asemanator cu cel al glandelor salivare.
Pancreasul corp si 2 extremitati sau lobi.
Corpul (Corpus pancreatis) este aplatizat dorso-ventral si se ntinde caudal de portiunea
pilorica a stomacului pna la portiunea craniala a duodenului. Marginea caudala este
ntrerupta de incizura pancreatica (Incizura pancreatis) prin care trec artera mezenterica si
vena a Numai la suine, ecvine si inconstant la bovine, vena porta traverseaza corpul
pancreasului prin inelul pancreatic (Anulus pancreatis).
Lobul drept (Lobus dexter ) sau capul pancreasului (Caput pancreatis) este situat pe flexura
craniala a duodenului si atasat de portiunea descendenta a duodenului pna la curbura sa
caudala.
Lobul stng (Lobus sinister) sau coada pancreasului (Cauda pancreatis) vine n contact cu
fundul stomacului, ajungnd pna n vecinatatea splinei.
o
o

Structura:
acini pancreatici cu functie exocrina, printre care sunt diseminate
insule pancreatice (Insulae pancreaticae), = "insulele lui Langerhans", care realizeaza functia
endocrina.

Canalele pancreatice se deschid n duoden diferit, canalul pancreatic principal la nivelul papilei
duodenale mari, iar canalul accesoriu la nivelul papilei duodenale mici, situat la mica distanta de
precedenta.

SPLINA
Splina (Lien) este un organ hematopoetic, impar, situat n partea stnga a cavitatii abdominale,
medial de ultimele coaste. Este un organ anexa al aparatului circulator, cu rol n apararea
organismului, n reglarea numerica a elementelor figurate sanguine si a presiunii sanguine de la
nivelul viscerelor abdominale. Lipseste la nevertebrate dar este prezenta la toate mamiferele. Splina
are culoare variabila, de la rosu intens la gri-albastrui si consistenta putin ferma, dar elastica.
Prezinta 2 fete, 2 margini si 2 extremitati .
Fata parietala (Facies parietalis) sau diafragmatica, este neteda, convexa si vine n contact cu
peretele costal stng.
Fata viscerala (Facies visceralis) este parcursa de hilul splinei (Hilus lien) si se muleaza pe
organele nvecinate, realiznd suprafete de contact cu stomacul si intestinele, iar numai la ecvine
este n contact si cu rinichiul stng.
Cele doua fete ale splinei sunt separate prin marginea craniala si marginea caudala .
Extremitatea dorsala (Extremitas dorsalis) se afla aproape sau n contact cu rinichiul stng, iar
extremitatea ventrala (Extremitas ventralis) este libera, mobila si convexa.
Splina este consolidata n cavitatea abdominala printr-o serie de ligamente.
Ligamentul gastro-splenic
Ligamentul frenico-splenic
Ligamentul spleno-renal