1. Legea uniformităţii şi asemănării reciproce a hibrizilor din generaţia
filială F1 . Dacă încrucişăm indivizii homozigoţi dominanţi cu homozigoţi recesivi obţinem generaţia filială F1, care este "uniformă" atât din punct de vedere genotipic cât şi fenotipic. Fenotipic se aseamănă cu părintele dominant şi nu contează dacă alela dominantă provine din genotipul tatălui sau al mamei . 2 .Legea segregării caracterelor în generaţia filială F2 . Din încrucişarea indivizilor din generaţia filială F1 între ei rezultă o nouă generaţie filială F2 . Indivizii nu mai sunt uniformi şi nici asemănători , caracterele segregă pentru genotip în proporţie de (1:2:1)n şi pentru fenotip în proporţie de (3:1)n iar n este numărul perechilor de caractere luate în studiu. Încrucişarea de probă (test-crossul) are o proporţie de segregare genotipică şi fenotipică de (1:1)n. În cazul dominanţei incomplete segregarea genotipică este egală cu cea fenotipică de (1:2:1)n.
3. Legea segregării independente a caracterelor sau legea liberei posibilităţi
de combinare a caracterelor. Toate genele alele se pot combina între ele reciproc, liber şi întâmplător formând tot atâtea combinaţii de gameţi cât este teoretic posibil. Caracterele calitative segregă independent unul faţă de altul în generaţia filială F2 numai dacă se găsesc pe cromozomii neomologi, iar segregarea pentru fenotip este de 3:1 pentru fiecare caracter luat separat. 4. Legea purităţii gameţilor. Gameţii rămân întotdeauna puri din punct de vedere genetic, chiar dacă provin de la un individ heterozigot (Aa), pentru că au în genotipul lor numai una din alele "A" sau "a". 2. Partea practica