Referinte critice despre Ion Creanga, aprecieri, critica

"Insa veritabilul Bildungsroman fantastic al epicii noastre, in cel mai cuprinzator sens al cuvantului, e
"Povestea lui Harap-Alb". Ibraileanu zicea ca acest basm este o adevarata epopee a poporului roman, iar
G. Calinescu pe buna dreptate, de asta data - ca e un fel de a dovedi ca omul de soi se vadeste sub orice
strai. Completarea ar fi, numai, ca si omul de soi trebuie sa strabata lungul, dificilul drum al experientei,
pritocirii sensurilor acesteia, pana sa-si puna in valoare "soiul" Povestea (...) "e momentul de sinteza",
prin excelenta, al singularelor daruri de "basmitor modern" cu care fusese inzestrat naratorul. E, se
poate zice, o sinteza a principalelor genuri ori specii din literatura orala ori culta."

(G. Munteanu, Introducere in opera lui Ion Creanga)

"Sa nu ne inselam: "Povestile" lui Creanga suni bucati rupte din viata poporului moldovenesc. Soacra
si nurorile ei, Stan Patitul, Badea Ipate, sunt oameni vii, tarani din Humulesti, tarani din plasa muntelui
din judetul Neamt. Si vestitii nazdravani: Ochila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila, si Gerila si Setila sunt
flacai sugubeti si "ai dracului", ca si dascalii Mogorogea, Trasnea si ceilalti, din Amintiri - numai cat tratati
epic. (...)

Dupa cum La Fontaine a zugravit in dobitoacele sale pe contemporani, starile sociale si pana si pe
Ludovic XIV, tot asa si marele nostru scriitor, in povestile sale , a zugravit lumea reala pe care a cunoscut-
o. "Miraculosul" e secundar, afara de unele cazuri cand ii serveste sa exagereze «humoristic»"

(G. Ibraileanu, Povestirile lui Creanga)

"Realismul rezultat din cultivarea detaliului si punerea in evidenta a unei individualitati stilistice nu
apartine la Creanga oralitatii, ci artei de scriitor. Intai, Creanga fixeaza o data pentru totdeauna textul,
facand imposibila o alta editie, improvizata. Totul e asa de meticulos studiat intr-un text definitiv, incat
din acest punct de vedere basmul a iesit din circuitul folcloric si a devenit opera lui Creanga. O schimbare
oricat de mica a constructiei dauneaza intregului, si n-am mai avea de-a face cu un basm de Creanga
traductibil si lizibil oriunde si oricand. Evident, o culoare locala este, constand mai ales in caractere
individuale si manifestari etnologice, in care limbajul isi are partea sa de originalitate neglijabila in orice
basm curat folcloric. Continutistic, "Povestea lui Harap-Alb" se petrece intr-un spatiu geografic si
sociologic conventional, avem de-a face cu imparati, curteni, sfinte, monstri, nimic nu e particular, nimic
n-aduce aminte de oranduirea noastra, de peisajul nostru. Schematismul propriu folclorului (...), care
cere ca basmul sa-i fie mereu reeditat oral. Insa indata ce un povestitor ar relua sabloanele, spunandu-le
improvizat si in felul sau, toata arta s-a dus, si Creanga a incetat sa mai existe. Intr-un cuvant, secretul la
Creanga sta, ca la orice poet cult, in studiul efectelor, in cuvantul rar, in fixitate"br />
(G.Calinescu, Ion Creanga)

"Creanga e altceva, nici narator taran, nici folclorist, culegator, prelucrator, basmele lui nu sunt rescrise,
impodobite, alterate in structura lor (ca ale lui Slavici). Fara a iesi din schemele basmului popular, fara a
inventa nimic esential. Creanga retraieste cu ingenuitate intamplarile povestite. Geniul humulestean
este aceasta capacitate extraordinara de a-si lua in serios eroii (fabulosi sau nu, oameni sau animale), de
a le retrai aventurile, de a pune cu voluptate in fiecare propriile lui aspiratii nerostite, slabiciuni, vietii,
tulburari si uimiri, adica de a crea viata. El e creatorul unei "comedii umane" tot asa de profunda si de
universala in tipicitatea ei precum aceea a lui Sadoveanu."

(Nicolae Manolescu, Lecturi infidele)

"Harap-Alb e insasi sinteza basmului romanesc. Toata filosofia noastra populara, intre fatalitatea raului
si ideala cautare a binelui, se lamureste incercarile grele ale fiului de imparat, robit diavolului cu chip de
om, preschin in Spân si mantuit de bunatatea si curatia lui prin colaborarea uriasilor intruchipati
principiul puterii cosmice si ale eticului popular.

"In Harap-Alb, Creanga desprinde din adancul spiritului anonim elemente de epopee; fantezia nu mai e
stanjenita de tinuturile reale ale Moldovei, viata eroilor nu mai e micsorata de imprejurarile sociale care
stavileau, prin civilizatie, puterea lui Oslobanu si intrupau apetitul de nazdravanii fara finalitate ale
copiilor carcerati intre zidurile invataturii (...) Harap-Alb incearca absolutul, aservit Diavolului, izbuteste,
fiindca a infruntat eroic primejdiile, insa termina umanizat, prin iubire satisfacuta. Scopul vietii e deci
iubirea. Idealul e aici, pe pamant; tentatia vine numai din credulitatea in Diavol, care-ti cumpara sufletul,
speculandu-l spre folosul lui. Dar cine e bun in esenta, daca s-a lasat momit de rau, ispitind absolutul, va
triumfa, fiindca n-a sovait. Rasplata vine tot de la viata; gravitatea riscului e dovada neîndoielnica a
moralitatii; resemnarea dupa incercari repetate, din care eroul nu sucomba, sub deznadejde, e
completata de imprevizibil. Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila reprezinta duhul pamantului,
neutri in intentie, cu potente supraumane de a inlatura piedicile, ca un hazard binevoitor, vin in
momentele supreme de pierzanie, rezolvand de la sine irezolvabilul. In figurile simbolice ale basmului,
Creanga a prins copcile fanteziei populare, coborand in geniul narativ al rasei si in filozofia lui asupra
vietii."

(Pompiliu Constantinescu, Scrieri)

"Opera lui Creanga este epopeea poporului roman. Creanga este Homer al nostru. In Creanga traiesc
credintele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum s-au format in
mii de ani de adaptare la imprejurarile pamantului dacic, dedesubtul fluctuatiilor de la suprafata vietii
nationale.
Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovenesc
intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sufletului omului de la munte intre taranii
moldoveni."

(G. Ibraileanu, Note si impresii)

Cuvinte: Referinte critice, Ion Creanga, aprecieri critice, repere, critica literara, Creanga, referinte,
referat.

"În Creangã trãiesc credintele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valoreazã
cât valoreazã talentul celui care povesteste. Si Creangã a avut asa de mare talent, încât în toate povestile
sale oamenii trãiesc cu o individualitate si cu o putere de viatã extraordinare."

G. Ibrãileanu (1920). Povestirile lui Creangã. Iasi

"Realismul rezultat din cultivarea detaliului si punerea în evidentã a unei individualitãti stilistice apartine
artei de scriitor a lui Creangã. Întâi Creangã fixeazã o datã pentru totdeauna textul, fãcând imposibilã o
altã editie. Secretul la Creangã stã în studiul efectelor, în cuvântul rar, în fixitate."

Cãlinescu, George (1964). Ion Creangã. Bucuresti: EPL

"Creangă este o expresie monumentală a naturii în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român sau,
mai simplu, este poporul român însuşi, surprins într-un moment de genială expansiune

De-
a lungul timpului, basmele lui Creanga au fostinterpretate in modul cum critica liter
ara le-a apreciat sau le-a departat de povestea populara.
La inceput, chiar printre junimistiPovestea lui "Harap-Alb"
era considerata o prelungire a basmului popular.
Mai apoi, G.Ibraileanu a observat ca basmele lui Creanga au
o pronuntata originalitate, intrucat acestea au o tinuta realista.

"Creanga este atat de

realist incat unele din povestile luisunt aproape lipsite de miraculos" -
exegeza lui Ibraileanu esteprimul atac puternic impotriva celor care-
l considera pe Creanga,
un simplu culegator de folclor. Calinescu reliefeaza relatia subtila a basmului lui Cre
anga cu cel popular, sustinand ca "desi in
fond scriitor cult, Creanga un scriitor popular intr-un sens inalt".

Creanga se apropie de basm ca si Eminescu, romanticul:

el gandeste si simte mitic, povestile amintind de intamplari, de practici magice,
de comportamentul mitologic al personajelor.

Din basme, Creanga preia acele motive si teme care ilreprezinta pe el si epoc
a lui. Numai asa se poate explica realismulbasmelor sale, prin umanizarea fantastic
ului (substituireapersonajelor de basm cu fapturi umane obisnuite), prin coborareat
ranscendentului pe pamant. Este curios, dar Creanga demitizeaza o realitate pentru
a
se crea o mitologie proprie, fiind prezent in ipoataza demiurgica. De aici acea "culoa
re locala" ce inseamna un efort personal de a da realitatii mitice o nota realist-
sociala.

Realismul rezulta din cultivarea detaliului si punerea in evidenta a unei indivi

dualitati stilistice, dupa cum remarcaG.Calinescu "Povestile lui Creanga au
o ritmica sustinuta de prezenta in text
a scriitorului. Ajungand la fragmente versificate in formulele iniale, mediane si final
e, Creanga isi exprima momenteeuforice de creatie". Aceste fragmente sunt o curge
re continua intre epic si liric. Povestile sunt remarcabile prin organicitatea lor, evid
entiind in principal, umanismul de esenta populara al luiCreanga.
 Lasand la o parte proverbele si zicatorile inserate in
text, reprezentand fondul principal al gandirii noastre populare,
in povestile lui Creanga se intrezareste placerea de a portretiza. Grijascriitorului de
a nuanta psihologic, de
a umple cadrul de viata, deada culoare locala, cea ce nu se intrevede la creatorul p
opular.

Originalitatea povestilor

Prevestind capodopera ("Amintiri din copilarie"), aceste basme isi au

ca spatiu de desfasurare tot satularhaic, iar protagonistii oameni de aceeasi teapa c
matusa Mariuca, cu Trasnea
Sunt povesti fantastice cu multe aluzii "realiste",
chair parodii, dupa cum observa Valeriu Cristea, dar urmarindschema basmelor pop
ulare, scriitorul le umple de viata. Toposul acestor povesti este satul atemporalincre
menit insa, in traditia lui, cu imparati si Feti-Frumosi,
cu zmei si alte personaje malefice privitecaracterologic.

S-a vorbit de o umanizare a fantasticului in basmele lui Creanga si intr-

adevar, in
"Povestea lui Stan patitul", mai mult decat in oricare basm, suntem in fata unei nuv
ele. Este preluata din schema basmului popular, dar detaliul insufleteste intr-
atata schema narativa, incat acestea devin fapte de viata, mai ales
ca excesul de naratiune este inlocuit cu dialogul si psihologicul, pentru a fi spuse, n
u pentru a fi repovestite. In basmul popular nu se
pot intalni asemenea nuantari psihologice, cum apar in "Povestea lui Harap-Alb".

De altfel,
in basmul lui Ion Creanga este prezent mereu regizorul acestui spectacol de esnta p
opulara: "Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii". In
final, la nunta imparatesei participainsusi "creatorul" basmului: "Si mai fost-
au poftiti inca: crai, craiese si-mparati, oameni de sama bogati, si-
un pacat de povestitoriu, fara bani in buzunariu". Intr-
un fel Creanga este in ipostaza clasicului, care urmarestecaracterologica.

Deformarile fata de basm sunt mai vizibile cand se urmareste configuratia pe

rsonajelor. Sunt personajepreluate dinbasme, altele, separe, inventate de scriitor, d
ar fara a fi fantastice, doar cu malformatii speciale, hiperbolizandu-
le obisnuitul (cei cinci insotitori ai lui Harap-
Alb). De altfel, chiar scriitorul vorbeste de naturaumana a personajelor din basm. P
ersonajele ce compun alaiul lui Harap-Alb
au figura de om, dar cu trasaturifizice sau de caracter amplificate pana la caricatura
, frizand grotescul. Sunt personaje venite parca din tablourile lui Hieronymus
Bosch sau din opera lui Rabelais.
 Grotescul nu este insa terifiant, ci provoaca rasul, pentru ca personajele sunt
blande, chiar diavoli fiind ("Poveste lui Danila Prepeleac").

In realizarea povestilor sale, Creanga a pornit de

la modele populare, reactualizand teme de circulatieuniversala cu
o vechime uneori mitica. S-au descoperit asemanari intre "Capra
cu trei iezi" si un motiv din fabulele lui La
Fontaine, intre "Soacra cu trei nurori" si un basm armean, intre "Punguta cu doi ban
i" si unelepovesti indiene sau intre "Povestea lui Harap-
Alb" si "Omul fara barba" alui Ewmile Legrand.

Notabil este faptul ca naratorul retine doar aspectele esentiale etern-umane.

"Soacra cu trei nurori"pe prim paln evolueaza realatiilemaligne intre soacra si

nora, in "Capra cu treiiezi" viata grea a unei vaduve sarmane cu multi copii, in
"[Povestea porcului"- fidelitatea sotiei fata de sot, iar in
"Povestea lui Stan patitul" este o parabola despre instabilitatea femeii. Fie
ca este un rapsod al existenteiromanesti, iar opera sa este "epopeea poporului rom
an", fie ca este un moralist urmarind caracterologia, fie ca este artist al
cubvantului intre naratiunea dialogica si monologica, Ion Creanga are
o contributie majora in definitivarea literaturii romane, ca valoare de
sine statatoare prin capodopere

https://bpcrihanaveche.wordpress.com/2012/12/22/in-lumea-povestilor-lui-ion-creanga/

http://www.crainou.ro/2017/02/25/ghicitori-inspirate-din-opera-lui-ion-creanga/