Proiect: Fortificațiile orașului Sighișoara: Turnul Cositorarilor și bastionul adiacent, Turnul Măcelarilor

și bastionul adiacent, Turnul Croitorilor și ruinele Zwinger-ului

Informații extrase din: “Cetatea Sighișoara. Studiu istoric și de istoria artei”, elaborat de dr. Kovács
Zsolt, istoric de artă, dr. Radu Lupescu, istoric de artă și Szathmári Edina, MA, istoric de artă, Cluj –
Napoca, 2020.

DESCRIEREA CETĂȚII

Cetatea Sighișoarei se află pe un deal situat la confluenţa pârâului Șaeş cu râul Târnava Mare.
Zona fortificată ocupă cca. două treimi din deal și este formată dintr-un platou superior dominat de
biserica evanghelică (Dealul Școlii) și un platou inferior ocupat de așezarea medievală. Între cele două
se află o pantă abruptă de deal, rămasă nelocuită până în prezent.
Fortificația medievală cuprinde ambele platouri. În secolul al XVII-lea era întărită cu 14
turnuri, dintre care astăzi se mai păstrează 9. Turnul Croitorilor și Turnul cu Ceas, situate pe latura de
est și vest al cetății, sunt turnuri de poartă și constituie principala cale de acces în cetate. Pe lângă
aceste două porți principale cetatea dispunea și de porți secundare, numite porți mici (Törle). Una se
află pe platoul de sus și a deservit în special școala și biserica. Restul au legătură cu orașul fortificat și
se află între Turnul Măcelarilor și Turnul Cojocarilor, între Turnul Cositorarilor și Turnul Tăbăcarilor,
respectiv una pe latura de nord a fortificației, lângă biserica catolică. Cu mici modificări, ele sunt
utilizate și în prezent.
Zidurile de incintă se păstrează în condiții relativ bune. În secolele XIX-XX au fost demolate
doar segmente mici de zid, în special pe latura de est și nord al cetății. Pe anumite porțiuni sunt
demantelate doar parțial. Platoul superior este delimitat de un zid de incintă separat, situat la nord
de biserică. Zidurile de incintă au fost întărite pe alocuri cu contraforturi și apărate de drumuri de
strajă în consolă.
De la sfârșitul secolului al XV-lea, capacitatea defensivă a cetății a fost întărită prin
construcția unor barbacane și apoi a unor bastioane. Asemenea construcții se află în fața Turnului cu
Ceas, Turnului Cositorarilor, fostului Turn al Orfevrierilor, Turnului Măcelarilor și Turnului Croitorilor.
Același scop defensiv au avut și dublarea zidului de incintă pe alocuri, în special pe latura de nord a
cetății. În rest cetatea mai era protejată de un val de pământ și șanț cu excepția zonei dintre Turnul
Măcelarilor și Turnul Frânghierilor, unde au amenajat trei valuri succesive de pământ cu șanțuri între
ele. Aceste amenajări astăzi nu se mai păstrează.
 Turnul Croitorilor
Szabók tornya / Schneiderturm, Hinteres Tor

Turnul Croitorilor se află pe latura de vest a cetății între Turnul Cizmarilor și Turnul
Țesătorilor (în prezent demolat). Este un turn de poartă cu două căi de acces care, împreună cu
Turnul cu Ceas, constituie principala intrare în cetate. Turnul este așezat cu latura exterioară pe zidul
de incintă. În fața lui se află o barbacană, iar pe latura sudică a turnului zidul de incintă este integrat
într-o clădire construită în secolul XVIII.

Parterul se compune din două pasaje despărțite de un zid. Pasajele, la ambele capete, au
câte o poartă arcuită, a căror margini este întărită cu colțari din andezit, iar punctele de sprijin ale
arcelor semicirculare sunt accentuate prin niște cornișe prevăzute cu scotie. Hersele glisante au fost
montate în gang, spre latura exterioară a pasajelor, aproximativ pe aliniamentul zidului de incintă.
Urma șanțului de culisare a hersei se mai păstrează pe latura de sud. Pasajul de nord a fost modificat
pe această porțiune. Spre interior de herse, în zidurile laterale, se află locașurile bârnelor de blocare.
Aici se pot distinge trei etape de construcție. Într-o primă fază bolțile erau așezate pe nervuri cu
cavetă dublă, a căror geneză se mai păstrează în colțuri. Ulterior aceste nervuri au fost înlocuite cu
niște imitații de nervură realizate din stuc. În final au renunțat și la ele, construind o boltă în cruce
doar pe muchii.

Intrarea la primul etaj se află pe latura de nord. Aici este amenajată o galerie din lemn care
permite accesul la etaj. Pe latura opusă se află o altă ușă, în prezent zidită. Cele două uși permiteau
odinioară accesul direct pe drumurile de strajă ale zidului de incintă. Nivelul de călcare la etajul întâi
a fost supraînălțat cu două trepte. Este pardosit cu dușumea iar pereții sunt tencuiți. Ferestrele de
tragere sunt larg evazate spre interior. Etajul dispune de trei ferestre de tragere spre exteriorul
cetății, adică pe latura de vest, și de două ferestre de tragere pe latura opusă. Pe această latură se
află și o nișă mică amenajată în zid.

Etajul 1 și 2 sunt separate printr-un planșeu de lemn așezat pe grinzi. Planșeul este susținut și
de trei stâlpi cu muchia teșită. Grinzile planșeului nu corespund nivelului original. Locașurile
planșeului vechi se pot distinge și în prezent sub nivelul de călcare actual. Circulația între etaje se
face printr-o scară de lemn, amenajată în interior, pe latura sudică a turnului.

La etajul doi ferestrele de tragere sunt dispuse diferit pe fiecare latură. Latura de vest, cea
mai expusă atacului, dispune de patru ferestre de tragere și trei guri de aruncare, dispuse alternativ.
Pe latura opusă, adică înspre oraș, sunt doar două ferestre de tragere și trei guri de aruncare. Pe
latura de sud se află o singură fereastră de tragere, așezată pe colț, pentru a permite trageri de
flancare în fața zidului de incintă. Pe latura de nord sunt amenajate două ferestre de tragere de unde
se putea supraveghea mai ales zona intra muros, deși se afla la o înălțime adecvată să se poate trage
și în exteriorul zidului de incintă. Gurile de aruncare sunt prevăzute cu un perete de protecție așezată
pe console, asemenea unui balconaș.

Turnul Croitorilor este rezultatul mai multor etape de construcție. Parterul cu cele două
pasaje a făcut parte din fortificația medievală a orașului. Surse datând din sec. XVII menționează că la
etaj erau depozitate arme și praf de pușcă. A suferit distrugeri considerabile în timpul incendiului din
1676. Bolțile pasajelor și etajele au fost refăcute imediat după incendiu. Datele dendrocronologice
arată că ferestrele de tragere reconstruite, sau mai degrabă nou construite, datează din jurul anului
1679. Unul dintre steagurile de vânt susțin această datare. Celelalte date dendrocronologice susțin
reamenajări interioare (planșeu din 1747) și construcția șarpantei în 1717. Acoperișul turnului avea
un turnuleț montat pe panta exterioară asemenea Turnului Cizmarilor. Lucrări de renovare au avut
loc în 1783. Restaurarea turnului s-a făcut în 1911, când a fost degajată zona și au demolat o clădire
adosată exteriorului pasajului de nord. Din acel an datează și noile steaguri de vânt. Pasajul de nord
al porții a fost zidit foarte probabil după incendiul din 1676. A rămas așa până în 1935 când a fost
redat circulației.

Barbacana Croitorilor
Asemenea Turnului cu Ceas, și această poartă a fost întărită cu o barbacană, foarte probabil
construită tot spre finele secolului al XV-lea. Conform planurilor orașului din 1735 și 1750, respectiv
picturii la Daniel Köhler din 1767, barbacana închidea o curte patrulateră (cca. 18 x 20 m). Colțurile
exterioare erau întărite cu câte un contrafort iar poarta de acces se afla pe latura de sud. Poarta era
protejată de un zid care urca până la Turnul Țesătorilor și care delimita o a doua curte. Pe pictura lui
Köhler fantele de tragere apar așezate pe două rânduri asemenea zidului de incintă situat la nord de
turn. În sec. XVIII, în colțul de sud-est al curții barbacanei se afla o clădire, iar o altă clădire era
adosată din exterior laturii de nord. Dintre toate aceste construcții în prezent se păstrează doar o
parte din latura de nord a barbacanei, contrafortul de pe colțul de nord-vest și ruinele clădirii adosate
laturii de nord. Zidul nordic are o înălțime maximă de 6,5 m, foarte apropiată situației originale. Este
străpuns de o poartă semicirculară modernă care permite circulația pietonală în exteriorul cetății.
Deasupra ușii se pot remarca două ferestre de tragere cu dimensiuni diferite, probabil datorită unor
modificări ulterioare. Sub ele se află un decroș în zid care indică nivelul drumului de strajă. O altă
poartă, păstrată în forma unei nișe, se află mai la vest de prima poartă. Poarta originală a barbacanei
a fost demolată împreună cu zidul de sud. Din zidul de vest se mai păstrează doar baza un mic
segment pe marginea drumului carosabil.

Zidul curții exterioare

Barbacana Turnului Croitorilor a fost extinsă spre sud cu o curte exterioară delimitată de un
zid dinspre sud și vest. Acest zid nu se mai păstrează, însă planurile vechi ale cetății și pictura lui
Daniel Köhler din 1767 ne oferă câteva date esențiale despre el. A fost construit după amenajarea
barbacanei, foarte probabil în sec XVI, eventual sec. XVII. Zidul delimita o curte exterioară patrulateră
situată la sud de barbacană. Un capăt al său era alipit colțului de sud-vest al barbacanei, iar celălalt
de Turnul Țesătorilor. Intrarea în curte se afla în colțul de sud-vest. Poarta întărită a curții se vede
bine pe pictura lui Köhler, chiar dacă planimetric nu coincide cu toate detaliile planurilor din 1735 și
1750. De aici o cărare urca la poarta barbacanei de unde se putea ajunge la poarta Turnului
Croitorilor. Intrarea principală dinspre vest era marcată deci de trei porți succesive asemenea laturii
de est la Turnul cu Ceas.1 Curtea exterioară mai avea o poartă secundară, mai mică, aproape de
poarta barbacanei.2 A fost probabil amenajată abia în sec. XVIII, când cetatea și-a pierdut rolul său

1În 1704 cele trei porți erau apărate de trei unități militare distincte: Nussbächer 2010, p. 130.
2Se poate observa pe pictura lui Köhler. Detalii despre cele trei porți ne prezintă descrierea din 1784: „Pe
prima poartă boltită, unde se află o casă de pază spațioasă, slujind totodată să protejeze o fântână cu multă
apă, se găsește stema Sighișoarei, pe care, la ultima mea ședere în Sighișoara mai exista un leu din piatră,
sculptat artistic, aproape în mărime naturală și care, nu știu din ce cauză, a dispărut. Prin cealaltă [poartă]
care are și o portiță laterală, se ajunge la bastion și, în sfârșit, prin a treia, puternic și bogat ferecată,
deasupra căreia se află un turn solid, se ajunge din bastion în oraș.” (Atlas istoric 2000, p. IX).
defensiv. Zidul era mai scund decât barbacana sau zidul de incintă al cetății. În partea superioară era
prevăzut cu un drum de strajă și ferestre de tragere. A fost demolat în sec. XIX.

Zid și poarta „Törle”

Zidul se află pe latura de vest a cetății, între Turnul Cojocarilor și Turnul Măcelarilor. Aici se
află poarta mică din spate a orașului („Törle”). Este construit din piatră de carieră și piatră de râu în
cantitate destul de mare. Partea superioară a zidului este protejată cu țigle.

Zona constituie de altfel un punct de cotitură în topografia cetății marcată de str. Cojocarilor
și Cositorarilor. Este limita dintre Dealul Școlii și orașul propriu-zis, unde au amplasat câte o poartă pe
ambele laturi ale cetății flancate de câte două turnuri. Pe latura de vest era apărată de Turnul
Cojocarilor și Turnul Măcelarilor.

Putem distinge două segmente ale zidului, limita dintre ele fiind marcată de o cezură aproape
de Turnul Măcelarilor. Segmentul sudic (între cezură și Turnul Măcelarilor) este mai gros, sigur cu
origini medievale. Segmentul nordic (între cezură și Turnul Cojocarilor) este mult mai lung și are o
direcție diferită. Cele două segmente diferă și prin tehnica de abordare a paramentului interior. Spre
sud pornesc arcele de sprijin ale drumului de strajă, care se regăsesc pe toată partea de sud a cetății.
Spre nord lipsesc aceste arce, o caracteristică pentru restul zidului de incintă. Astfel putem stabili că
în evul mediu cetatea a avut două tipuri de ziduri de incintă. Pentru partea de sud, unde se află
Dealul Școlii, au construit un zid de incintă cu arce, iar pentru oraș, platoul ne având diferențe mari
de nivel, zid de incintă fără arce.

Partea superioară a celor două ziduri, adică parapetul de apărare este deja o construcție
uniformă care pe alocuri mai păstrează urma ferestrelor de tragere. La sud de poartă se află o singură
fantă de tragere, iar la nord două, ambele zidite. Deasupra acestora din urmă se pot distinge alte trei
deschideri de formă pătrată, având direcții mai degrabă de flancare.

Pe latura de sud al Turnului Măcelarilor se păstrează urma demantelată a coronamentului

zidului de incintă. Ar putea fi doar o supraînălțare care proteja scara de acces dinspre drumul de
strajă. A fost demantelat pentru a nivela partea superioară a zidului așa cum arată și în prezent. Până
în secolul al XVIII-lea însă acest zid urca treptat înspre Turnul Măcelarilor.

Poarta „Törle” este construită din cărămidă și prevăzută cu un ancadrament renascentist

semicircular. Segmentul porții este accentuat și printr-o cornișă superioară.

Hărțile orașului din sec. XVIII ne indică faptul că pe ambele laturi ale porții, spre interior, erau
alipite două clădiri. Dintre ele se mai păstrează cel de pe latura de nord (casa Fundației Mihai
Eminescu). Conform unor imagini de arhivă de la începutul sec. XIX, pe latura exterioară a zidului se
afla un șopron. În prezent aici este amenajat pridvorul casei Fundației Mihai Eminescu.
 Turnul Măcelarilor
Mészárosok tornya / Fleischerturm, Majorkowitsch-Turm

Turnul Măcelarilor se află pe latura de vest a cetății între Turnul Cojocarilor și Turnul
Frânghierilor și flanchează dinspre sud poarta ”Törle”. Este un turn poligonal cu șase laturi neregulate
adosată zidului de incintă. Acest lucru permitea ca drumul de strajă al zidului de incintă să continue
fără întrerupere în dreptul turnului. Suprafața exterioară se păstrează în condiții relativ bune, fiind
acoperită cu tencuială. Legătura cu zidul de incintă se face la colțul de nord-est și sud-est al turnului.

Primele trei niveluri ale turnului sunt construite din piatră de carieră, piatră de râu și
cărămidă. Etajul trei și patru sunt realizate exclusiv din cărămidă. Cărămida a fost utilizată și la
ambrazuri. În ciuda faptului că materialele de construcție permit identificarea a două etape majore
de construcție, turnul este în ansamblu foarte unitar, cu înălțimea etajelor identice.

În prezent există două uși de acces în turn, ambele pe latura de est. Ușa de jos permite
accesul la etajul unu. A înlocuit o ușă mai veche identificată în parament prin care se putea accesa
parterul direct din cetate. Ușa superioară, cu închidere semicirculară, se află la etajul doi. Este
aproape de nivelul drumului de strajă și permitea intrarea la etajul doi al turnului direct de pe zidul
de incintă. Ușa păstrează încă elemente de feronerie medievală. Locașurile de grinzi din jurul său
indică prezența unei galerii de acces din lemn. Între cele două uși, în paramentul zidăriei se pot
observa urma crenelurilor de la primul zid de incintă peste care a fost ridicat turnul.

Spațiul interior al turnului se compune dintr-un parter și patru etaje înalte de 2,80 m. În
interior etajele sunt despărțite prin planșee de lemn așezate pe grinzi. În prezent, planșeul dintre
parter și etajul unu lipsește, ceea ce face imposibilă inspectarea nivelurilor superioare ale turnului. La
etajul trei și patru grosimea zidului scade treptat. Decroșul astfel obținut servește drept suport
pentru grinzile planșeului. Circulația interioară se făcea prin scări de lemn amenajate pe latura de est.

Parterul turnului se află la o adâncime considerabilă față de nivelul de călcare, dând impresia
unei pivnițe. Atât acest nivel, cât și cele superioare dispun de guri de tragere simple pe cele cinci
laturi exterioare. Excepție face doar nivelul superior care este prevăzut cu guri de tragere și pe latura
de est, adică înspre oraș. Fanta ambrazurilor au mărimi diferite în funcție de etaje. Cele de la nivelul
superior sunt mai late și permit o mai mare libertate de manevră. Unele fante au fost ulterior lărgite
pentru utilizarea armelor de foc. Ambrazurile sunt evazate spre interior, cu laturile amenajate din
cărămidă. Mai multe asemenea deschideri sunt în prezent zidite. La etajul unu, aproape de
ambrazuri, se află două nișe de mici dimensiuni. Mai menționăm amenajarea la nivelul podelei de la
etajul patru a două canale de scurgere a apei, vizibile din exterior.

Face parte din prima generație de turnuri care încă păstrează multe elemente din aspectul
său original. Chiar și așa, cercetarea arheologică a demonstrat că turnul este adosat zidului de incintă
medieval. Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne. Datorită acestor
împrejurări este unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum”
așa cum îl descrie Gernot Nussbächer.

Datarea planșeului de la etajul 1 în jurul anului 1435 constituie o informație extrem de

importantă pentru evoluția arhitectonică a turnului și a cetății în general. Nu știm însă dacă acest an
marchează momentul construcției turnului sau perioada unei refaceri. Prima ipoteză pare mai
verosimilă, astfel că majoritatea turnurilor orașului ar putea data mai degrabă de la finele sec. XIV și
începutul celui următor.

Asemenea turnurilor de poartă și acest turn a fost întărit cu o barbacană al cărei zid avea
aceeași înălțime ca și zidul de incintă. Rostul barbacanei era probabil protecția porții „Törle”, care
astfel trebuia să existe cel târziu în sec. XVI.

Pe parcursul sec. XVI-XVII zidul de incintă a fost supraînălțat cu un parapet de cărămidă

străpuns de ferestrele de tragere. Probabil cu aceeași ocazie și de la aceeași înălțime au reconstruit
complet și Turnul Măcelarilor, cele două etaje superioare fiind construite exclusiv din cărămidă.
Atunci au modificat și intrarea de la etajul doi al turnului. Turnul a mai suferit mici modificări
ulterioare prin lărgirea fantelor de tragere pentru a permite folosirea archebuzelor. Nu putem data
cu precizie nici bastionul. În momentul construcției sale, barbacana a fost parțial demantelată și i-au
alipit un bastion masiv care poate data chiar și din sec. XVII. Prin construcția bastionului – sau chiar
mai devreme, prin amenajarea barbacanei – nivelul de călcare din fața turnului a fost ridicat
obturând astfel fereastra de tragere de la parter.

În 1676 turnul s-a aflat înafara ariei de incendiu. Conform planului de apărare a cetății din
1704 turnul și bastionul erau apărate de 17 persoane. Lucrări de renovare au mai avut loc în 1848.

Bastionul Măcelarilor
Barbacana

Turnul Măcelarilor se pare că a fost întărit într-o primă fază cu o barbacană, din care se mai
păstrează două ziduri înalte care flanchează turnul. Aici se intra printr-o poartă amenajată chiar lângă
turn, utilizată și în prezent. Zidurile sale sunt adosate zidului medieval de incintă, fenomen surprins și
de cercetarea arheologică. Barbacana a fost parțial demantelată cu ocazia construcției bastionului,
care are zidurile de curtină mult mai joase. La joncțiunea dintre zidul barbacanei și cel al bastionului
au fost construite ulterior două turnulețe decorative. Înălțimea barbacanei corespundea cu înălțimea
primului zid de incintă. Prin ridicarea ei au obturat ambrazurile turnului de la primele două niveluri
inferioare. Barbacana a fost construită din piatră de carieră. Cărămida apare destul de intens utilizată
în anumite zone, care însă ar putea avea legătură cu reparația paramentului. În zidul de nord se mai
păstrează o singură fereastră de tragere, iar în cel de sud trei, dintre care una este zidită. Pe această
latură, sub ambrazuri, se află o ușă care permite accesul în grădinile învecinate, respectiv o fereastră
cu ancadrament din piatră. Elementele de ancadrament sunt piese refolosite. Barbacana, asemenea
bastionului care i-a luat locul, avea rostul de a proteja poarta Törle.

Bastionul

Bastionul este o construcție amplă alipită zidurilor păstrate ale barbacanei. Are un plan
poligonal cu 12 laturi. În ansamblu dă impresia unei construcții circulare. Înălțimea maximă a zidului,
pe latura exterioară, atinge 7 m. Este construit din piatră de carieră. Ferestrele de tragere erau
amenajate din cărămidă. Curtina bastionului se păstrează până la înălțimea originală. Terasarea
interioară se pare cu nu a suferit mari modificări, acest lucru trebuie însă verificat prin cercetări
arheologice.
 Bastionul a avut cinci ferestre de tragere, dispuse la distanțe inegale. Ulterior ele au fost
zidite cu utilizarea unor spolii. Paramentul a fost refăcut în așa măsură, încât unele ferestre de
tragere cu greu se mai pot identifica. Pe latura exterioară de sud-vest al zidului se află a nișă de
dimensiuni mari, a cărei funcție nu este clară.

Barbacana și bastionul au fost construite succesiv pe parcursul sec. XVI-XVII. Conform datelor
dendrocronologice, bastionul a fost afectat de incendiul din 1676, fiind documentate refaceri la finele
aceluiași an.

Turnul Cositorarilor
Ónművesek tornya / Zinngieβerturm

Turnul Cositorarilor este unul dintre cele mai frumoase și bine prezervate turnuri ale
fortificației. Se află pe latura de est a cetății și face pereche cu Turnul Tăbăcarilor. Împreună protejau
poarta mică aflată aici. Aceeași situație se repetă și pe latura de vest a cetății, unde, între Turnul
Măcelarilor și Turnul Cojocarilor, se află de asemenea o poartă secundară. Pe ambele laturi întâlnim
și câte un bastion. Ambele situații marchează zona unde panta abruptă a Dealului Școlii se întâlnește
cu platoul Orașului de Sus.

Turnul se compune dintr-un corp patrulater în partea de jos (7 x 8 m), care cuprinde primele
două niveluri. Etajele superioare au plan pentagonal cu vârful spre est. Întâlnirea celor două este
marcată în exterior printr-un brâu median aplicat pe laturile dinspre oraș ale turnului. Nivelul
superior așezat pe console are opt laturi. Cele două laturi dinspre oraș sunt arcuite, un procedeu mai
puțin obișnuit. Cornișa gotică a turnului este mai puțin accentuată. Până la cornișă are o înălțime de
16,20 m, calculat de la nivelul pragului de intrare de la parter. Deasupra se înalță coiful turnului în
șase ape, acoperit cu trei tipuri de țigle.

Turnul este construit din piatră de carieră cu excepția etajului superior realizat din cărămidă
împreună cu consolele de susținere. Cărămida a fost utilizată și la bolți și nervuri. Mai apare pe
laturile evazate ale ferestrelor și ușilor, și pe alocuri în legătură cu anumite reparații. Găurile de la
ambrazuri în formă de cheie întoarsă sunt realizate din piatră.

Suprafața turnului, mai ales la nivelurile superioare, este acoperită cu tencuială care încă
păstrează urma unor asedii. Pe latura de nord, cu puțin deasupra nivelului de călcare, tencuiala
păstrează urma unei frize pictate. Mai demult aici era o construcție parazitară care a fost demolată.
Stratul de zugrăveală albastră datează din perioada clădirii parazitare. Pictura decorativă se află sub
acest strat.

Turnul este așezat peste zidul de incintă. Astfel, pe latura de nord, de pe drumul de strajă, se
poate intra direct la etajul unu. Pe latura opusă se afla ușa aferentă drumului de strajă de pe latura
de sud, în prezent transformată în fereastră.

Interiorul turnului este împărțit pe cinci niveluri. Dintre acestea două, parterul și etajul patru
sunt boltite, celelalte au planșee de lemn așezate pe grinzi. Circulația interioară se face prin scări de
lemn amenajate pe latura de vest.

Etajul unu are nivelul pardoselii mai înalt față de situația originală. Pe latura de nord se află o
ambrazură cu gaură de cheie întoarsă (format mare), o ambrazură simplă, iar între ele o ușă cu patru
trepte care permite accesul pe drumul de strajă al zidului de incintă (Galeria Arcașilor). Ușa este
rezultatul unei modificări, însă se află pe locul accesului original. Pe latura de est se află două
ambrazuri cu fante înguste de tragere. Acestea par cele mai timpurii, urmate de tipul cu gaură de
cheie întoarsă. Pe latura de sud putem distinge o ambrazură parțial zidită și deschiderea unei uși
ulterior zidită în care au montat o fereastră. Aici se afla probabil ușa care permitea accesul pe drumul
de strajă al zidului de incintă de pe latura de sud.

Etajul trei este tot un spațiu pentagonal tencuit și boltit cu cărămidă. Nervurile sunt realizate
tot din cărămidă. Cheia de boltă înfățișează un scut heraldic cu două câmpuri, pe a căror suprafață
imaginea era foarte probabil pictată. Pardoseala este din cărămidă, însă se mai păstrează doar pe o
suprafață mică. Pe latura de nord se află o ambrazură cu gaură de cheie întoarsă (format mic). Pe
latura opusă în prezent nu se vede urma vreunei ambrazuri, deși ar putea să fi fost amenajată și
acolo. Cercetarea de parament ar putea oferi un răspuns. Pe celelalte trei laturi se află niște
ambrazuri cu deschideri largi. Ferestrele au ancadramente de piatră, de obicei din piese de la alte
ferestre medievale reutilizate aici. Cea de pe latura de nord-est are chiar profil gotic. Ambrazura
acestei ferestre dispune și de o nișă care facilitează accesul la fanta de tragere.

Etajul patru constituia platoul superior al turnului pe care a fost așezată șarpanta coifului.
Este pardosit cu cărămidă. Parapetul tencuit este străpuns de o serie de guri de tragere reprezentând
două tipuri care alterează: primul format din fante dreptunghiulare mai largi, al doilea prevăzute cu
găuri de cheie întoarsă. Sub ele se deschid gurile de aruncare amplasate între consolele exterioare.
Șarpanta acoperișului este o construcție specială. Pe grinzi se pot observa o serie de semne de
tâmplar. Datele dendrocronologice datează șarpanta în jurul anului 1460.

Partea de jos, patrulateră a turnului ar putea data dintr-o primă etapă de construcție.
Ambrazurile de la parter și etajul unu sunt cele mai arhaice. Pe la mijlocul secolului al XV-lea partea
superioară a turnului a fost complet reconstruită pe un plan pentagonal cu etajul superior așezat pe
console. Din această perioadă datează ferestrele de tragere cu găuri de cheie întoarsă. Tot atunci au
reboltit parterul. Transformarea turnului a avut legătură probabil și cu modificarea zidului de incintă.
Având în vedere că incendiul din 1676 nu a afectat această clădire, șarpanta și planșeele din 1460
datează modificarea turnului. Pe vechea ușă de la parter se afla anul 1583, care ar putea indica o
lucrare de renovare. Capacitatea defensivă a turnului a fost sporită cu un bastion construit la
începutul sec. XVII. Bastionul nu obturează ferestrele de tragere ale turnului, ambele contribuind
astfel la apărarea porții de lângă Turnul Tăbăcarilor. Lucrări majore de reamenajare au avut loc spre
finele sec. XIX, când la etajul turnului au amenajat arhiva bisericii evanghelice.

Bastionul Cositorarilor

Alte denumiri: Die Pfarrerschanze, Grădina Preotului

Bastionul se află pe latura de sud-est a cetății, lângă Turnul Cositorarilor. Spre deosebire de
Bastionul Măcelarilor, nu este poziționat în fața turnului medieval, ci la sud de acesta, astfel că nu
obturează ferestrele de tragere ale turnului înspre est și nord. Este un bastion poligonal cu șase laturi
inegale. Una dintre laturile sale este alipită Turnului Cositorarilor, iar celălalt capăt zidului de incintă,
mai precis de un contrafort al zidului. Poarta se află lângă Turnul Cositorarilor amplasată în zidul de
incintă la momentul construcției bastionului. Aici odinioară se afla o clădire, amprenta acoperișului
fiind și în prezent vizibilă atât deasupra porții cât și pe latura turnului. Raportat la nivelul de călcare
din bastion zidul pe alocuri atinge 5 m înălțime. Latura de sud și est a bastionului are zidărie mixtă din
piatră de carieră și cărămidă. Sunt două laturi mai drepte ale bastionului, având grosimea de max. 1
m. Aici se păstrează cel mai bine ferestrele de tragere ranforsate cu câte un buiandrug din piatră.
Datorită pantei abrupte ferestrele sunt așezate pe patru nivele. Fiecărui nivel îi corespund un șir de
locașuri de grinzi care susțineau drumul de strajă. Latura de nord și nord-est a bastionului are un zid
mai gros (cca. 1,30 m), construit exclusiv din piatră de carieră, sprijinit din exterior cu contraforturi.
Ferestrele de tragere lipsesc cu desăvârșire. Cauza ar putea fi demantelarea parapetului de apărare,
însă pare mai verosimil ca aici să fi fost amenajată o terasă pentru bombarde cu care puteau apăra
chiar și zona Turnului cu Ceas. Datele dendrocronologice datează ferestrele de tragere de pe latura
de sud a bastionului în jurul anilor 1613-1617.

Zid
(Galeria Arcașilor/Pușcașilor)
Zidul se află pe latura de est a cetății între Turnul Cositorarilor și Turnul Tăbăcarilor având o
lungime totală de 45 m. Este singura porțiune de zid restaurată în forma sa originală, lucrare realizată
în 1972 pe baza proiectului întocmit de Kurt Leonhardt.3 La construcția zidului s-a folosit piatra de
carieră. Cărămida apare doar la ferestrele de tragere și în zonele unde paramentul a fost reparat.
Zidul gros de 80 cm este dublat de un zid așezat pe arcadă, grosimea totală ajungând la 2,80 m (lângă
Turnul Cositorarilor 2,40 m). Este ultimul segment de zid întărit cu arcadă. Continuarea spre nord nu
mai dispune de acest element. Față de nivelul de călcare din cetate zidul are o înălțime de 5,50 m.
Drumul de strajă este așezat peste arcadă. Parapetul de apărare păstrează ferestrele de tragere unde
fantele de tragere înguste alterează cu unele deschideri mai mari. Drumul de strajă este protejat de
un acoperiș formând astfel o galerie de apărare. Doar aici se mai păstrează și modul în care drumul
de strajă se raporta la intrarea în turn. Paramentul exterior al zidului păstrează urma intervențiilor
acumulate de-a lungul secolelor, care ar trebui bine definite și documentate prin cercetare de
parament. Aproape de Turnul Tăbăcarilor, în tencuiala zidului era zgâriat anul 1744. O atenție
specială merită urma parapetului de apărare medieval, care se poate distinge aproape de Turnul
Cositorarilor. Pe această latură zidul este sprijinit de trei contraforturi mai groase și de unul mai
îngust aflat lângă Turnul Tăbăcarilor. Chiar între acest contrafort și turn, cercetarea arheologică a mai
surprins o fundație de zid, asemenea unui contrafort, care pare o construcție mai veche decât zidul
de incintă.

3Așa cum reiese din cartea sa, proiectantul nu a fost mulțumit de calitatea lucrării: „Leider wurde diese
Restaurierungsarbeit aus Mangel an einwandfreiem Bauholz, aus Unverständnis und Nachlässigkeit in
sehr mangelhafter Art ausgeführt.” Leonhardt 2009, p. 86.