receptor/auditoriu/interlocutor/destinatar cu privire la o idee, un produs, o persoan etc.; Const n asumarea de ctre locutor a unei opinii n legtur cu o tem, pe care o susine apoi ntr-o manier raional, bazat pe o logic argumentativ; Este specific domeniului literar, dar i celui tiinific, jurnalistic, didactic, practic; Textul argumentativ respect, de obicei, urmtoarea structur: Formularea ipotezei cu privire la tem, evideniindu-se opinia locutorului; Expunerea argumentelor i a exemplelor menite a susine ipoteza; Formularea concluziei, prin reluarea nuanat a opiniei iniiale. Orice text argumentativ beneficiaz de o strategie a emitorului, care l ajut s-i impun, prin argumente viabile, punctul de vedere; Acestea pot fi ofensive (de atac) sau defensive ( de aprare ), inductive (de la particular la general) sau deductive ( de la general la particular), bazndu-se pe tehnici precum: exemplul, aluzia, acumularea, citatul, analogia, gradarea, comparaia, asocierea, opoziia etc.; Legtura dintre idei, paragrafe i secvene, precum i nlnuirea argumentelor este realizat cu ajutorul unor conectori care vizeaz: - Ordinea ideilor sau a faptelor: n primul rnd, n al doilea rnd, mai nti, n alt ordine de idei, n plus, apoi, pe de alt parte etc. - Exemplificarea : n ceea ce privete, de exemplu, spre exemplu, cum ar fi etc. - Comparaia: la fel cu, n comparaie cu, tot aa ca etc. - Contrastul: fa de, or, spre deosebire de, dar, ns, n contrast cu etc. - Probabilitatea: poate, este posibil, probabil, este cu putin etc. - Certitudinea: desigur, negreit, sigur, fr ndoial, bineneles, de fapt etc. - Cauza: ntruct, deoarece, avnd n vedere, pentru c, din cauz c etc. - Concluzia: deci, rezult, n consecin, prin urmare, aadar, n concluzie etc.